Recitale
(1) Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a oferi cetățenilor un nivel înalt de siguranță în spațiul de libertate, securitate și justiție. Acest obiectiv presupune schimbul de informații extrase din cazierele judiciare între autoritățile competente din statele membre.
(2) La 29 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat, în conformitate cu concluziile Consiliului European de la Tampere din 15-16 octombrie 1999, un program de măsuri de punere în aplicare a principiului recunoașterii reciproce în materie penală (2). Prezenta decizie-cadru contribuie la atingerea obiectivelor prevăzute de măsura 3 a programului, care solicită crearea unui formular standard pentru cererile de eliberare a cazierului judiciar, similar celui întocmit pentru organismele Schengen, tradus în toate limbile oficiale ale Uniunii.
(3) Raportul final privind primul exercițiu de evaluare referitor la asistența judiciară reciprocă în materie penală (3) solicită statelor membre să simplifice procedurile pentru transferul de documente între state, utilizând formulare standard, dacă este necesar, pentru a facilita asistența judiciară reciprocă.
(4) Nevoia de a îmbunătăți calitatea schimbului de informații privind condamnările a fost menționată drept prioritate în Declarația Consiliului European din 25-26 martie 2004 privind combaterea terorismului și a fost reafirmată în Programul de la Haga (4), adoptat de Consiliul European din 4-5 noiembrie 2004, prin care s-a solicitat intensificarea schimbului de informații extrase din registrele naționale privind persoanele condamnate sau decăzute din drepturi. Aceste obiective se reflectă în planul de acțiune adoptat în comun de Comisie și Consiliu la 2 și 3 iunie 2005 în vederea aducerii la îndeplinire a Programului de la Haga.
(5) În vederea îmbunătățirii schimbului de informații între statele membre privind cazierele judiciare, sunt binevenite proiectele elaborate în scopul atingerii acestui obiectiv, inclusiv proiectul existent privind interconectarea bazelor de date naționale privind infracțiunile. Experiența dobândită din aceste activități a încurajat statele membre să își intensifice eforturile și a demonstrat importanța de a continua îmbunătățirea schimbului reciproc de informații între statele membre cu privire la condamnări.
(6) Prezenta decizie-cadru răspunde dorinței exprimate de Consiliu la 14 aprilie 2005, în urma publicării Cărții albe privind schimburile de informații referitoare la condamnări și la efectele acestora în cadrul Uniunii Europene și a dezbaterii generale ulterioare pe această temă. Principalul său scop este îmbunătățirea schimbului de informații privind condamnările și interdicțiile rezultate din condamnări pronunțate privind cetățeni ai Uniunii, în cazul în care au fost impuse și înscrise în cazierele judiciare din statul membru de condamnare astfel de interdicții.
(7) Aplicarea mecanismului stabilit prin prezenta decizie-cadru numai pentru transmiterea de informații extrase din cazierele judiciare ale persoanelor fizice nu ar trebui să aducă atingere unei eventuale extinderi viitoare a domeniului de aplicare a acestor mecanisme la schimbul de informații privind persoanele juridice.
(8) Informațiilor privind condamnările pronunțate în alte state membre li se aplică în prezent articolele 13 și 22 din Convenția europeană din 1959 privind asistența reciprocă în materie penală din 20 aprilie 1959. Aceste dispoziții sunt, însă, insuficiente pentru a răspunde cerințelor actuale legate de cooperarea judiciară într-un spațiu precum Uniunea Europeană.
(9) În relația dintre statele membre, prezenta decizie-cadru ar trebui să înlocuiască articolul 22 din Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală. Pe lângă obligațiile statului membru de condamnare de a transmite statelor membre de cetățenie informații referitoare la condamnările pronunțate împotriva cetățenilor acestora, obligații pe care prezenta decizie-cadru le include și le definește în detaliu, se introduce, de asemenea, obligația statelor membre de cetățenie de a stoca informațiile astfel primite, pentru a se asigura că acestea pot răspunde integral cererilor de informații care le sunt adresate de către alte state membre.
(10) Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să excludă posibilitatea ca autoritățile judiciare să solicite și să transmită în mod direct informații din cazierele judiciare, în temeiul articolului 13 coroborat cu articolul 15 alineatul (3) din Convenția europeană privind asistența reciprocă în materie penală și fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (1) din Convenția privind asistența reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene, instituită prin Actul Consiliului din 29 mai 2000 (5).
(11) Îmbunătățirea circulației informațiilor privind condamnările nu este foarte utilă dacă statele membre nu pot lua în considerare informațiile transmise. La 24 iulie 2008, Consiliul a adoptat Decizia-cadru 2008/675/JAI privind luarea în considerare a condamnărilor în statele membre ale Uniunii Europene în cadrul unui nou proces penal (6).
(12) Principalul obiectiv al inițiativei Regatului Belgiei este atins prin prezenta decizie-cadru, în sensul că autoritatea centrală a fiecărui stat membru ar trebui să solicite și să includă, în extrasul de cazier judiciar pe care îl emite ca răspuns la o cerere a persoanei în cauză, toate informațiile primite din cazierele judiciare din statul membru de cetățenie. Cunoașterea faptului că există o condamnare și o interdicție ca urmare a condamnării, în cazul în care a fost impusă și înscrisă în cazierul judiciar o astfel de interdicție, este o condiție esențială pentru executarea acestora în conformitate cu legislația națională a statului membru în care persoana intenționează să desfășoare o activitate profesională legată de supravegherea copiilor. Mecanismul instituit prin prezenta decizie-cadru are scopul de a garanta, inter alia, faptul că o persoană care a fost condamnată pentru o infracțiune privind viața sexuală săvârșită împotriva unor copii nu ar trebui să aibă posibilitatea de a ascunde această condamnare sau interdicție în scopul desfășurării unei activități profesionale legate de supravegherea copiilor în alt stat membru, în cazul în care cazierul judiciar al persoanei respective în statul membru de condamnare conține informații privind această condamnare și o interdicție rezultată din condamnare, în cazul în care a fost impusă și înscrisă în cazierul judiciar o asemenea interdicție.
(13) Prezenta decizie-cadru instituie norme privind protecția datelor cu caracter personal transmise între statele membre ca urmare a punerii în aplicare a acesteia. Normele generale actuale privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală sunt completate de normele instituite prin prezenta decizia-cadru. De asemenea, Convenția Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea automată a datelor cu caracter personal se aplică tratării datelor cu caracter personal în temeiul prezentei decizii-cadru. Prezenta decizie-cadru include, de asemenea, dispozițiile Deciziei 2005/876/JAI din 21 noiembrie 2005 privind schimbul de informații extrase din cazierele judiciare (7), prin care se limitează aria de utilizare a informațiilor cerute de către statul membru solicitant. Prezenta decizie-cadru completează aceste dispoziții cu norme specifice, aplicabile în cazul în care statul membru de cetățenie transmite mai departe informațiile legate de condamnări comunicate de statul membru de condamnare.
(14) Prezenta decizie-cadru nu modifică obligațiile și practicile instituite în legătură cu statele terțe în temeiul Convenției europene privind asistența reciprocă în materie penală, în măsura în care respectivul instrument rămâne aplicabil.
(15) Potrivit Recomandării nr. R (84) 10 a Consiliului Europei privind cazierele judiciare și reabilitarea persoanelor condamnate, principalul scop al constituirii cazierelor judiciare este de a informa autoritățile competente din sistemul de justiție penală asupra profilului unei persoane supuse unor proceduri judiciare, în vederea adaptării deciziilor care urmează să fie luate la diferitele situații individuale. Deoarece utilizarea cazierelor judiciare în orice alt scop care ar putea compromite șansele de reabilitare socială a persoanei condamnate trebuie să fie cât mai limitată cu putință, folosirea informațiilor transmise în temeiul prezentei decizii-cadru în alte scopuri decât cel al procesului penal poate fi limitată în conformitate cu legile naționale ale statului membru solicitat și ale statului membru solicitant.
(16) Obiectivul dispozițiilor prezentei decizii-cadru privind transmiterea de informații către statul membru de cetățenie în scopul stocării și al retransmiterii acestora nu este armonizarea sistemelor naționale de caziere judiciare ale statelor membre. Prezenta decizie-cadru nu obligă statul membru de condamnare să-și modifice sistemul intern de caziere judiciare în ceea ce privește utilizarea informațiilor în scopuri interne.
(17) Îmbunătățirea circulației informațiilor privind condamnările nu are multă utilitate dacă aceste informații nu pot fi înțelese de statul membru care le primește. Înțelegerea reciprocă poate fi sporită prin crearea unui „format european standardizat” care să permită schimbul de informații în mod uniform, pe cale electronică și traducerea automată cu ușurință a acestora. Informațiile privind condamnările transmise de statul membru de condamnare ar trebui transmise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru. Consiliul ar trebui să ia măsuri pentru constituirea sistemului de schimb de informații introdus prin prezenta decizie-cadru.
(18) Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute prin articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și care se regăsesc în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
(19) Prezenta decizie-cadru respectă principiul subsidiarității menționat la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, având în vedere că îmbunătățirea sistemelor de transmitere a informațiilor legate de condamnări între statele membre nu poate fi realizată în mod corespunzător prin acțiunea unilaterală a statelor membre, ci necesită o acțiune concertată la nivelul Uniunii Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prezenta decizie-cadru nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea respectivului obiectiv,