Recitale
(1) Energia din surse regenerabile este esențială pentru furnizarea de energie electrică curată, la prețuri accesibile și sigură gospodăriilor, întreprinderilor și industriei din toate sectoarele economiei, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor de decarbonizare ale Uniunii.
(2) Accelerarea implementării instalațiilor de energie din surse regenerabile este esențială pentru atingerea obiectivului Uniunii privind ponderea energiei din surse regenerabile, de cel puțin 42,5 % până în 2030, stabilit la articolul 3 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (1). De asemenea, este necesar să se contribuie la atingerea obiectivului Uniunii pentru 2030 de reducere cu cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (2).
(3) În mai 2022, Comisia a adoptat Recomandarea (UE) 2022/822 (3). Recomandarea respectivă s-a axat pe abordarea barierelor de reglementare din calea contractelor de achiziție de energie din surse regenerabile. Ea s-a bazat pe articolul 15 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001, care obligă statele membre să elimine toate barierele nejustificate din calea contractelor de achiziție de energie din surse regenerabile și să raporteze cu privire la progresele înregistrate în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC). Același articol a introdus noi dispoziții privind contractele de achiziție de energie.
(4) Articolul 2 punctul 77 din Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (4) definește un „contract de achiziție de energie electrică” sau „PPA” (power purchase agreement) ca fiind „un contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică acceptă să achiziționeze energie electrică de la un producător de energie electrică, pe baza pieței”. Deși PPA-urile sunt, în general, legate de producerea de energie din active noi, această definiție acoperă, de asemenea, contractele bazate pe producția existentă, atât timp cât acestea sunt convenite pe baza pieței. Directiva (UE) 2018/2001 definește la articolul 2 al doilea paragraf punctul 14q un „contract de achiziție de energie din surse regenerabile” ca fiind „un contract în temeiul căruia o persoană fizică sau juridică convine să achiziționeze energie din surse regenerabile direct de la un producător, care cuprinde, fără a se limita la acestea, contracte de achiziționare de energie electrică din surse regenerabile și contracte de achiziție de energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire”. Astfel, această din urmă definiție include, de asemenea, contractele de achiziție de hidrogen din surse regenerabile (5), contractele de achiziție de energie din surse regenerabile pentru încălzire și răcire și contractele de achiziție de biometan.
(5) În conformitate cu articolul 15 alineatul (8) din Directiva (UE) 2018/2001, în urma evaluărilor efectuate de statele membre, Comisia trebuie să analizeze barierele din calea contractelor de achiziție de energie din surse regenerabile, inclusiv a contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile, acordând o atenție deosebită barierelor din calea contractelor transfrontaliere de achiziție de energie din surse regenerabile, și să emită orientări privind eliminarea acestor bariere. În special, Comisia poate sprijini statele membre în identificarea potențialului contractelor de achiziție de energie din surse regenerabile de pe piețele lor respective pentru realizarea contribuției lor la obiectivele Uniunii privind energia din surse regenerabile. În conformitate cu articolul 19a alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2019/943, Comisia trebuie să evalueze dacă barierele din calea PPA-urilor persistă și dacă există suficientă transparență pe piețele de PPA. Articolul respectiv prevede, de asemenea, că Comisia are competența să elaboreze orientări privind eliminarea barierelor, inclusiv a procedurilor sau a taxelor disproporționate.
(6) Articolul 19b din Regulamentul (UE) 2019/943 a însărcinat Agenția Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („ACER”) să efectueze o evaluare anuală a pieței PPA atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre. Pentru a îndeplini această obligație, ACER a publicat primul set de fișe de țară specifice și o fișă-rezumat pentru Uniune în noiembrie 2025 (6). Aceste evaluări au însoțit raportul de monitorizare a pieței angro (7), care include, de asemenea, o secțiune privind rolul piețelor pe termen lung, inclusiv al PPA-urilor. Articolul 19b din Regulamentul (UE) 2019/943 impunea, de asemenea, ACER să evalueze dacă erau necesare modele suplimentare voluntare de contracte PPA. În urma acestei evaluări, ACER a concluzionat, în octombrie 2024, că modelele existente, elaborate de asociațiile industriale și de organismele naționale, sunt suficiente pentru nevoile actuale ale pieței și că abordarea barierelor critice de pe piață, cum ar fi blocajele în dezvoltarea proiectelor, ar avea un impact mai semnificativ asupra pieței PPA-urilor (8).
(7) Articolul 18a din Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (9) reglementează gestionarea riscurilor de către furnizorii de energie electrică. În cadrul respectiv, acest articol include utilizarea PPA-urilor ca parte a strategiilor de acoperire a riscurilor de către furnizori, alături de alte instrumente, cum ar fi contractele la termen de tip forward. În cazul în care piețele de PPA sunt suficient de dezvoltate, dispoziția respectivă permite statelor membre să solicite furnizorilor cu amănuntul să utilizeze contracte de achiziție de energie din surse regenerabile, ceea ce ar putea genera stimulente din perspectiva cererii pentru piața de PPA la nivel național.
(8) Instrumentele pe termen lung sunt esențiale pentru promovarea investițiilor în energia curată, atât în energia electrică, cât și în alți purtători de energie. Printre cele mai frecvente instrumente pe termen lung din sectorul energiei electrice se numără produsele de pe piața la termen de tip forward (10), piețele de PPA și, în cazul sprijinului public sub forma unei scheme de sprijinire directă a prețurilor, contractele bidirecționale pentru diferență (2w-CfDs) (11). Practica de piață actuală de pe piețele la termen de tip forward oferă un sprijin limitat pentru investițiile pe termen lung în energia din surse regenerabile sau în energia nucleară și este mai adecvată pentru a răspunde nevoilor pe termen scurt (luna următoare) sau mediu (12). Instrumentele cu scadențe mai lungi, cum ar fi PPA-urile și contractele bidirecționale pentru diferență, apar ca factori-cheie ai implementării energiei din surse regenerabile și a energiei nucleare, asigurând stabilitatea prețurilor și îmbunătățind viabilitatea financiară a noilor proiecte. PPA-urile și contractele bidirecționale pentru diferență pot sprijini investiții suplimentare în instalații de energie din surse regenerabile și de energie nucleară și pot aduce consumatorilor beneficiile energiei curate și cu emisii scăzute de dioxid de carbon (13). Prin urmare, statele membre ar trebui să planifice și să pună în aplicare scheme de sprijin pentru producerea de energie electrică astfel încât acestea să completeze și să permită PPA-urile.
(9) PPA-urile pot avea diferite forme contractuale, ceea ce implică alocări diferite ale riscurilor pentru părțile implicate. PPA-urile fizice implică livrarea fizică de energie electrică, cu obligațiile aferente de echilibrare și de planificare. Ele expun achizitorul la riscuri de volum și de dezechilibru. PPA-urile financiare funcționează precum contracte decontate financiar în schimbul unui preț de referință al pieței, acordurile fizice de aprovizionare și gestionarea dezechilibrelor urmând să fie abordate separat. PPA-urile se pot distinge, de asemenea, în funcție de profilul de livrare. PPA-urile de tipul „plată pe măsura producției” transferă riscul de volum către achizitor, care este expus riscului de producție și de profil, ceea ce poate fi semnificativ în contextul activelor variabile de producție a energiei din surse regenerabile (14). PPA-urile care prevăd o sarcină de bază sau un model de sarcină oferă un profil de livrare fix, transferând astfel riscurile de profil și echilibrare către producător sau un intermediar. În plus, PPA-urile corporative încheiate între producătorii de energie electrică și participanții la piață care nu sunt consumatori finali (cum ar fi furnizorii sau comercianții) urmăresc, de regulă, să acopere riscul de preț și să sprijine obiectivele de decarbonizare. Cu toate acestea, ele pot implica riscuri suplimentare de credit, de bază și de reglementare în comparație cu PPA-urile încheiate cu furnizori autorizați. Prin urmare, alegerea structurii PPA-urilor determină distribuirea riscurilor în materie de preț, volum, profil, echilibrare și credit între părțile contractante. Aceste alegeri afectează atractivitatea financiară a investițiilor în energia curată.
(10) Un PPA transfrontalier este un contract bilateral în temeiul căruia un achizitor achiziționează energie electrică de la un producător situat într-o altă țară (15). PPA-urile transfrontaliere sunt mai complexe decât PPA-urile naționale din cauza riscurilor cauzate de diferențele de preț transfrontaliere dintre zonele de ofertare și fluxurile de interconexiune. Aceste riscuri pot fi atenuate de părțile contractante prin acoperirea riscurilor pe piețele la termen de tip forward ale energiei electrice sau prin dobândirea de drepturi de transport pe termen lung.
(11) Părțile contractante la Comunitatea Energiei au obiectivul de a decarboniza sistemele energetice și de a se integra pe piața internă a energiei electrice a Uniunii, având ca rezultat o eventuală cuplare a piețelor. PPA-urile transfrontaliere între operatorii de piață din părțile contractante la Comunitatea Energiei și din statele membre ale Uniunii pot sprijini astfel integrarea treptată a pieței și investițiile în producția de energie curată, atenuând în același timp volatilitatea prețurilor.
(12) Cantitatea de energie electrică contractată în fiecare an în Uniune prin intermediul noilor PPA-uri corporative a crescut de patru ori între 2020 și 2024, de la 7,4 TWh la 31,4 TWh. În mod similar, numărul contractelor semnate a crescut de la 60 în 2020 la 276 în 2024. În urma acestei extinderi accelerate, 13 state membre pot fi considerate piețe mature de PPA, în timp ce șapte pot fi clasificate ca piețe emergente. În celelalte șapte state membre, numărul de contracte este foarte mic. Deși producția de energie eoliană a dominat inițial piața de PPA, până în 2024 majoritatea contractelor s-au bazat pe producția de energie solară fotovoltaică, iar peste 10 % au fost contracte hibride care au grupat mai multe tehnologii, inclusiv active de stocare. Sectorul tehnologiilor informației și comunicațiilor este principalul motor al pieței de PPA, peste 40 % din energia electrică fiind angajată prin intermediul acestor contracte până în 2024, urmat de sectorul metalurgic și minier, de sectorul bunurilor de capital și de sectorul chimic (16).
(13) Există un set limitat de contracte bilaterale cunoscute public bazate pe producerea de energie nucleară, care trebuie considerate PPA-uri numai dacă se încadrează în definiția de la articolul 2 punctul 77 din Regulamentul (UE) 2019/943. Printre cazurile cunoscute recente se numără contracte semnate între un furnizor de energie electrică și un mare consumator sau cu un consorțiu de consumatori, pentru a achiziționa energie electrică de la un activ de producție existent. PPA-urile nucleare ar putea contribui la finanțarea unor noi instalații, de exemplu prin modele de investiții bazate pe cooperare.
(14) Au fost identificate două categorii principale de bariere în calea dezvoltării PPA-urilor, și anume barierele de reglementare și cele de altă natură. În plus, dinamica pieței poate uneori să nu fie propice pentru semnarea PPA-urilor.
(15) În primul rând, printre barierele de reglementare se numără: normele contabile privind tratamentul PPA-urilor; impactul reglementărilor și al punerii în aplicare de către statele membre a cadrului privind garanțiile de origine asupra politicilor de durabilitate ale cumpărătorilor corporativi și obstacolele generale de reglementare din calea utilizării energiei din surse regenerabile, cum ar fi normele privind accesul la rețea sau procedurile îndelungate de autorizare.
(16) În al doilea rând, printre barierele fără caracter de reglementare din calea creșterii pe piețele de PPA se numără bonitatea potențialilor cumpărători; lipsa de cunoștințe și alte dificultăți în rândul consumatorilor mici și mijlocii în ceea ce privește semnarea PPA-urilor cu active mari de producere a energiei; transparența limitată a piețelor de PPA; lipsa standardizării contractelor PPA și utilizarea limitată a PPA-urilor de către achizitorii publici.
(17) În al treilea rând, modul în care dinamica pieței afectează creșterea PPA-urilor are, de asemenea, un impact asupra ritmului de dezvoltare a PPA-urilor, deși nu reprezintă o barieră. În special, creșterea canibalizării prețurilor energiei din surse regenerabile (17) și creșterea prețurilor negative pe piețele energiei electrice reduc interesul dezvoltatorilor și al cumpărătorilor pentru PPA-urile tradiționale de tipul „plată pe măsura producției” și cauzează întârzieri în negocierile referitoare la PPA-uri. În mod similar, lipsa de flexibilitate a sistemului de energie electrică și necesitatea de a integra mai rapid flexibilitatea în materie de combustibili nefosili au un impact asupra dinamicii pieței contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile și generează stimulente pentru semnarea contractelor de achiziție de flexibilitate. Lipsa de lichidități de pe anumite piețe la termen de tip forward afectează, de asemenea, PPA-urile, în special PPA-urile financiare, deoarece piețele la termen de tip forward pot servi drept referință pentru prețuri, iar contractele la termen de tip forward sunt adesea utilizate ca acoperire suplimentară pentru a reduce riscurile de preț ale semnatarilor PPA-urilor.
(18) Dincolo de dinamica pieței, sprijinul public pentru producția curată în orice stat membru are, de asemenea, o influență puternică asupra creșterii potențiale pe piața respectivă de PPA. O creștere a acestui sprijin public, în general sub forma contractelor bidirecționale pentru diferență, scade atractivitatea PPA-urilor pentru vânzători, deoarece contractele cu statul reduc riscul și costurile de finanțare pentru proiectele noi.
(19) În ceea ce privește transparența pieței de PPA, PPA-urile care depășesc un anumit prag trebuie raportate ACER în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18). ACER utilizează această sursă și alte surse de informații pentru a efectua evaluarea anuală a piețelor de PPA, în temeiul articolului 19b din Regulamentul (UE) 2019/943.
(20) Piețele de PPA și de alte contracte de achiziție de energie necesită un număr suficient de proiecte de producere a energiei de-a lungul timpului. Implementarea de noi capacități de producție și de stocare este adesea limitată de mai mulți factori, cum ar fi accesul la rețea sau autorizarea. Aceste aspecte pot fi abordate prin instituirea unor măsuri de reglementare și de politică pentru a elimina blocajele care încetinesc procedurile de autorizare și împiedică implementarea de noi proiecte de producere și stocare. Printre aceste măsuri se numără digitalizarea procedurilor de autorizare și asigurarea faptului că autoritățile de autorizare dispun de personal adecvat. Transpunerea și punerea în aplicare eficace și în timp util a dispozițiilor privind autorizarea și amenajarea teritoriului din Directiva (UE) 2018/2001 sunt esențiale pentru accelerarea procesului de autorizare.
(21) Promovarea PPA-urilor pentru aprovizionarea cu energie electrică curată ar trebui luată în considerare alături de măsuri de eficiență energetică și de flexibilitate axate pe cerere, pentru a reduce cererea și vârful de sarcină și pentru a încuraja consumul flexibil. Abordările integrate care combină serviciile de eficiență energetică, cum ar fi contractele de performanță energetică, cu PPA-uri contribuie la reducerea expunerii la volatilitatea prețurilor, la creșterea accesibilității energiei pentru consumatorii finali și la reducerea costurilor globale ale sistemului și ale tranziției energetice. Prin urmare, statele membre ar trebui să încurajeze achizitorii de PPA, în special organismele publice și marii consumatori de energie, să ia în considerare combinarea PPA-urilor cu măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor în materie de eficiență energetică și de flexibilitate.
(22) Articolul 19a alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/943 prevede posibilitatea ca proiectele care solicită scheme de sprijin pentru energia electrică din surse regenerabile sau care beneficiază de astfel de scheme să rezerve o parte din energia electrică pentru vânzare prin acorduri bazate pe piață, inclusiv PPA-uri. Combinarea contractelor bidirecționale pentru diferență și a PPA-urilor trebuie realizată într-un mod care să nu denatureze concurența și care să garanteze că PPA-urile sunt vândute în condițiile pieței (19). Întrucât Regulamentul (UE) 2019/943 impune utilizarea contractelor bidirecționale pentru diferență pentru schemele de sprijinire directă a prețurilor pentru investițiile în noi instalații de producere a energiei electrice dintr-un set de surse regenerabile de energie și energie nucleară, este probabil ca acest tip de combinație să devină mai frecvent (20). Cu toate acestea, în cazul în care statul dorește să urmărească alte obiective de politică, cum ar fi un sprijin specific pentru anumite industrii, există și alte posibilități de ajutor de stat, precum cele incluse în Cadrul privind ajutoarele de stat în contextul Pactului pentru o industrie curată (21). Ca urmare a unei stimulări suplimentare a tranziției energetice prin mijloace precum contractele bidirecționale pentru diferență, care pot fi combinate cu PPA-uri, se vor obține PPA-uri la prețuri mai mici în beneficiul achizitorilor.
(23) În ceea ce privește bonitatea cumpărătorilor, Regulamentul (UE) 2019/943 impune statelor membre să se asigure că există instrumente, cum ar fi schemele de garantare la prețurile pieței, pentru a reduce riscurile financiare asociate neîndeplinirii obligațiilor de plată de către achizitor, care sunt accesibile clienților care se confruntă cu obstacole în calea intrării pe piața de PPA și care nu se confruntă cu dificultăți financiare. În acest cadru, statelor membre li se permite să se bazeze pe instrumente private sau să creeze garanții garantate de stat. La nivelul Uniunii, Banca Europeană de Investiții și Comisia au lansat în 2025 un program-pilot pentru a contragaranta o parte din PPA-urile semnate de întreprinderile mijlocii și mai mari, o inițiativă care completează garanțiile naționale (22). Regulamentul (UE) 2019/943 impune statelor membre să își coordoneze inițiativele, precum și o coordonare la nivelul Uniunii. Prin urmare, în cazul în care statele membre decid să elaboreze garanții garantate de stat, ele ar trebui să asigure o coordonare adecvată cu instrumentul BEI.
(24) Tranzacționarea PPA-urilor pe platforme de piață, private sau publice, contribuie la creșterea standardizării și a transparenței pe piața de PPA. Acest lucru atrage lichidități, reduce costurile tranzacțiilor și, în cele din urmă, reduce barierele la intrare. PPA-urile standardizate oferite pe aceste platforme pot beneficia, de asemenea, de instrumente, cum ar fi schemele de garantare la prețurile pieței (23). Pe de altă parte, PPA-urile adaptate sunt, de asemenea, necesare pentru a permite anumitor consumatori să își acopere mai bine consumul. În funcție de apetitul de piață, bursele de energie electrică și alți intermediari pot dezvolta noi platforme sau produse de piață specifice pentru a sprijini piața de PPA. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nu există bariere în calea dezvoltării platformelor de piață pentru PPA-uri, că utilizarea acestora de către participanții la piață rămâne voluntară și că există o concurență loială între platformele naționale de piață și alternativele private.
(25) PPA-urile cu mai mulți cumpărători pot contribui la abordarea unora dintre barierele cu care se confruntă piața de PPA. Prin agregarea cererii, aceste PPA-uri abordează fragmentarea cererii, permit cumpărătorilor mai mici să aibă acces la ele și diluează riscul de contraparte. Întrucât agregarea cererii este complexă și conduce la costuri de tranzacție ridicate, agregatorii cererii pot juca un rol important în extinderea pieței de PPA cu mai mulți cumpărători. Agregatorii respectivi, inclusiv comunitățile cetățenilor sau comunitățile de energie din surse regenerabile, utilizează condiții standard pentru a negocia cu producătorul de energie electrică și pentru a face o ofertă clară potențialilor cumpărători. În unele cazuri, intermediarii, cum ar fi parcurile industriale sau asociațiile de întreprinderi, contribuie la crearea unor grupuri de cumpărători care să semneze contractele respective. Clienții de bază pot contribui, de asemenea, la dezvoltarea PPA-urilor cu mai mulți cumpărători, deoarece ei sunt clienți mai mari care oferă o cerere suficientă pentru ca un producător să ofere condiții contractuale la care pot fi agregați cumpărători mai mici. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că nu există bariere în calea PPA-urilor cu mai mulți cumpărători și a agregării cererii. La fel ca în cazul tuturor acordurilor de achiziție în comun, participanții la PPA-urile cu mai mulți cumpărători trebuie să respecte normele în materie de concurență (24).
(26) Autoritățile publice au o viziune pe termen lung asupra consumului lor de energie și își pot utiliza propria cerere de energie pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii în materie de climă și energie. Această energie este obținută prin achiziții publice. Nevoile energetice ale autorităților publice pot fi satisfăcute și prin achiziționarea de energie prin intermediul PPA-urilor, în special în combinație cu servicii de eficiență energetică pentru a reduce cererea, inclusiv prin contracte de performanță energetică. În plus, autoritățile publice care achiziționează energie prin intermediul PPA-urilor pot acționa, de asemenea, precum clienți de bază și pot atrage alți clienți să participe la PPA-uri cu mai mulți cumpărători. Prin urmare, entitățile publice ar trebui să promoveze agregarea cererii prin asumarea unui rol mai activ pe piața de PPA. Procesul de atragere a unor clienți suplimentari către un PPA ar trebui să se desfășoare într-un mod obiectiv, transparent și nediscriminatoriu și să asigure conformitatea cu normele privind ajutoarele de stat.
(27) Normele contabile privind tratamentul PPA-urilor sunt în curs de evoluție. În special, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) a publicat recent modificări ale cerințelor contabile existente pentru a clarifica modul de tratare atât a PPA-urilor fizice, cât și a celor financiare, care au fost adoptate în mod oficial de Uniune. Clarificarea normelor privind aplicarea scutirii pentru uz propriu prezintă un interes special pentru PPA-urile fizice. Cu toate acestea, nu toți achizitorii PPA aplică standardele de contabilitate IFRS, deoarece mulți dintre ei aplică în schimb normele contabile naționale. Prin urmare, statele membre ar trebui să țină seama de opiniile părților interesate active pe piața de PPA și să revizuiască normele contabile în cazul în care acestea reprezintă o barieră în calea PPA-urilor.
(28) Contractele de achiziție de energie din surse regenerabile sunt, în general, însoțite de garanții de origine, care dovedesc că energia electrică provine din surse regenerabile. Garanțiile de origine sunt emise de organismele emitente, sunt puse la dispoziție în vrac și sunt utilizate de consumatorii de energie electrică pentru a certifica faptul că consumul lor de energie electrică provine din surse regenerabile. Cu toate acestea, garanțiile de origine au un nivel scăzut de granularitate temporală, agregând adesea producția la nivel lunar sau anual, ceea ce înseamnă că există o corelație slabă cu consumul real al achizitorului. Această lipsă de granularitate temporală a garanțiilor de origine descurajează, de asemenea, utilizarea flexibilității cererii sau stocarea energiei pe termen scurt asociată cu producerea de energie din surse regenerabile. Aceeași problemă apare la nivel geografic, deoarece un achizitor al unui PPA se poate afla într-o zonă de ofertare diferită (PPA transfrontalier), potențial foarte departe de racordarea producătorului, în comparație cu locul în care este emisă garanția de origine. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că organismele lor competente desemnate permit emiterea și transferul garanțiilor de origine cu granularitate temporală care merge până la unitatea de timp a pieței, pentru energia electrică furnizată de o unitate de stocare și care reflectă zona de ofertare în care a avut loc producerea. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că garanțiile de origine pot face obiectul unor schimburi transfrontaliere pentru a facilita PPA-urile transfrontaliere.
(29) Spre deosebire de PPA-uri, alte contracte de achiziție de energie nu trebuie să reflecte particularitățile pieței energiei electrice. Contractele de achiziție de hidrogen, de energie pentru încălzire și răcire sau de biometan pot avea multe caracteristici comune cu contractele de achiziție de produse de bază care pot fi stocate, cum ar fi gazele naturale, inclusiv nivelurile de puritate și calitate.
(30) Pentru a permite ca energia consumată în cadrul contractelor de achiziție de hidrogen din surse regenerabile și biometan să fie luată în considerare în vederea atingerii obiectivelor Directivei (UE) 2018/2001, contractele trebuie să asigure transferul dovezii de durabilitate și al garanțiilor de origine aferente către baza de date a Uniunii (25).
(31) Contractele de achiziție de hidrogen din surse regenerabile pot debloca investițiile în electrolizoare noi și trebuie să clarifice calea de livrare (de exemplu, conductă sau transport maritim), respectarea condițiilor de reglementare și modelul de stabilire a prețurilor, pentru care abia apar indici de preț de referință.
(32) Contractele de achiziție de biometan, care pot viza instalațiile de producție existente sau noi, trebuie să clarifice modul de livrare (de exemplu, conductă de gaze naturale sau livrare fizică) și modelul de stabilire a prețurilor. La fel ca în cazul PPA-urilor, contractele de achiziție de biometan pot fi integrate într-un portofoliu mai larg care include alte gaze sau pot lua forma unui contract financiar asociat schimbului de garanții de origine și de dovezi ale durabilității în baza de date a Uniunii.
(33) Deși biometanul poate circula dincolo de frontiere, piața unor astfel de contracte de achiziție rămâne în mare măsură fragmentată. Utilizarea sistematică a unei baze de date a Uniunii pe deplin funcționale pentru urmărirea combustibililor gazoși din surse regenerabile va contribui la creșterea comerțului transfrontalier cu biometan între statele membre și va îmbunătăți transparența și fiabilitatea în ceea ce privește originea acestuia.
(34) Statele membre ar trebui să se asigure că modul în care sunt concepute schemele lor de sprijin nu creează bariere în calea comerțului transfrontalier cu biometan, inclusiv prin contracte de achiziție de biometan. Atunci când sunt definite în mod corespunzător, schemele de sprijin public pentru producția de biometan pot completa astfel de acorduri în comerțul transfrontalier cu biometan, în special atunci când permit producătorilor să vândă biometan care nu beneficiază de sprijin consumatorilor din alte state membre. Trecerea de la sprijinul bazat pe producție la cel bazat pe cerere poate contribui, de asemenea, la abordarea acestor probleme.
(35) Dimpotrivă, contractele de achiziție de energie pentru încălzire și răcire au un caracter local și necesită adesea utilizarea unei infrastructuri dedicate, cum ar fi rețelele de încălzire și răcire centralizată. Producătorul de căldură poate furniza căldură sau răcoare din surse regenerabile pe baza energiei termice ambientale, geotermale sau solare sau a biomasei sau poate furniza căldură de la un cazan electric, căldură sau răcoare reziduală industrială. Acestea pot fi furnizate direct sau prin intermediul unei pompe de căldură și pot fi combinate cu stocarea termică. O condiție prealabilă esențială este cartografierea exactă a surselor de căldură și răcoare curate disponibile la nivel local, inclusiv, de exemplu, a instalațiilor nucleare, și corelarea acestora cu cererea locală la nivelul de temperatură corespunzător. În timp ce producția de energie termică, în special în industrie, este, de regulă, deținută de utilizator, contractele de furnizare de energie și de încălzire ca serviciu devin din ce în ce mai frecvente. În acest model, un furnizor își asumă riscurile financiare, tehnice și de performanță și instalează și exploatează aparatul de încălzire, din ce în ce mai mult în combinație cu stocarea termică, în instalațiile cumpărătorului. În cazul soluțiilor electrificate, furnizorul poate acționa ca agregator care vinde flexibilitate pe piețele energiei electrice și servicii de rețea.
(36) Contractele de achiziție de energie pentru încălzire și răcire pot contribui la atenuarea unui risc esențial al investițiilor în furnizarea de căldură și răcoare, și anume incertitudinea cu privire la continuitatea și calitatea sursei de căldură, și pot oferi certitudine pe termen lung pentru investiții. În ceea ce privește proiectele din domeniul încălzirii și răcirii centralizate, ele pot fi sprijinite în mod util prin scheme specifice de reducere a riscurilor. Pe o piață emergentă a energiei termice din surse regenerabile și a căldurii reziduale (26) în industrie, contractele de achiziție de energie pentru încălzire și răcire sunt, de asemenea, importante pentru a spori gradul de conștientizare prin tipuri de contracte și structuri financiare ușor de reprodus. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure cartografierea surselor disponibile de căldură și răcoare curate prin planuri locale de încălzire și răcire și să stabilească scheme de reducere a riscurilor pentru căldura și răcoarea reziduală și pentru încălzirea și răcirea din surse regenerabile, în special pentru încălzirea și răcirea centralizată.
(37) Prezenta recomandare nu ar trebui să aducă atingere dreptului Uniunii, în special în domeniul energiei și al concurenței,