Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2024/1263 precizează obiectivele cadrului de guvernanță economică, care constau în promovarea unor finanțe publice solide și sustenabile, a unei creșteri durabile și favorabile incluziunii și a rezilienței prin intermediul reformelor și al investițiilor, precum și în prevenirea deficitelor excesive. Regulamentul menționat prevede obligația Consiliului și a Comisiei de a asigura o supraveghere multilaterală în contextul semestrului european, în conformitate cu obiectivele și cerințele prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Semestrul european presupune, în special, formularea și supravegherea punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări.
(2) La 25 noiembrie 2025, Comisia a adoptat un aviz privind proiectul de plan bugetar pentru 2026 al Franței. La aceeași dată, Comisia a adoptat, pe baza Regulamentului (UE) nr. 1176/2011, Raportul privind mecanismul de alertă pentru 2026, în care nu a identificat Franța ca fiind unul dintre statele membre pentru care va fi necesar un bilanț aprofundat. Comisia a adoptat, de asemenea, o recomandare de recomandare a Consiliului privind politica economică a zonei euro, o recomandare de recomandare a Consiliului referitoare la capitalul uman în Uniunea Europeană și o propunere de raport comun privind ocuparea forței de muncă pentru 2026, în care se analizează punerea în aplicare a orientărilor pentru politicile de ocupare a forței de muncă și a principiilor Pilonului european al drepturilor sociale. Consiliul a adoptat Recomandarea privind politica economică a zonei euro (2) la 21 aprilie 2026, iar Raportul comun privind ocuparea forței de muncă și Recomandarea referitoare la capitalul uman la 9 martie 2026.
(3) La 29 ianuarie 2025, Comisia a publicat Busola pentru competitivitate, un cadru strategic care urmărește să stimuleze competitivitatea la nivel mondial a Uniunii în următorii cinci ani. În acest document sunt identificate cele trei imperative de transformare în materie de inovare, decarbonizare și competitivitate, precum și securitatea ca piloni esențiali pentru o creștere economică durabilă. De la publicarea sa, Busola pentru competitivitate a stat la baza activității semestrului european, ceea ce asigură faptul că politicile economice ale statelor membre sunt coerente cu obiectivele strategice ale UE, creând o abordare unificată a guvernanței economice care promovează creșterea durabilă, inovarea și reziliența în întreaga Uniune.
(4) În 2026, semestrul european pentru coordonarea politicilor economice continuă să se desfășoare în paralel cu etapa finală a Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) (3). Planurile de redresare și reziliență (PNRR), împreună cu finanțarea oferită în cadrul politicii de coeziune, au fost esențiale pentru realizarea priorităților de politică ale semestrului european, deoarece planurile trebuiau să abordeze în mod eficace toate provocările sau o parte semnificativă a provocărilor identificate în recomandările relevante specifice fiecărei țări emise în ciclurile recente, iar programele finanțate prin politica europeană de coeziune trebuiau să țină seama de recomandările specifice fiecărei țări. Pe măsură ce MRR se apropie de sfârșitul duratei sale de viață, rămâne esențial să se asigure continuitatea și valorificarea reformelor și a investițiilor sprijinite și puse în aplicare în cadrul MRR, în special a celor care contribuie la abordarea provocărilor identificate în recomandările specifice fiecărei țări.
(5) La 3 iunie 2026, Comisia a publicat raportul de țară din 2026 pentru Franța. În acest raport, Comisia a evaluat progresele realizate de Franța în ceea ce privește punerea în aplicare a recomandărilor din 2025 specifice acestei țări și a făcut bilanțul implementării de către Franța a PNRR. Pe baza acestei analize, raportul de țară a identificat cele mai presante provocări cu care se confruntă Franța. De asemenea, raportul de țară a evaluat progresele realizate de Franța în ceea ce privește punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și îndeplinirea obiectivelor principale ale Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă, de competențe și de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale, precum și progresele înregistrate în ceea ce privește atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite.
(6) La 21 ianuarie 2025, Consiliul a adoptat, după evaluarea efectuată de Comisie și la recomandarea acesteia, o recomandare de aprobare a planului bugetar-structural național pe termen mediu al Franței (4). Planul vizează perioada cuprinsă între 2025 și 2029 și prezintă o ajustare bugetară repartizată pe șapte ani. Consiliul a recomandat următoarele rate maxime de creștere a cheltuielilor nete: 0,8 % în 2025, 1,2 % în 2026, 1,2 % în 2027, 1,2 % în 2028 și 1,1 % în 2029, ceea ce corespunde ratelor maxime cumulate de creștere calculate prin raportare la anul de referință 2023 de 4,6 % în 2025, 5,8 % în 2026, 7,1 % în 2027, 8,4 % în 2028 și 9,5 % în 2029. Pentru perioada 2025-2029, aceste rate maxime de creștere a cheltuielilor nete coincid cu traiectoria corectivă, conform recomandării formulate de Consiliu în temeiul articolului 126 alineatul (7) din TFUE la 21 ianuarie 2025, cu scopul de a pune capăt situației de deficit excesiv (5). Pe baza evaluării Comisiei din 3 iunie 2026 privind măsurile eficace (6), procedura de deficit excesiv pentru Franța este suspendată.
(7) Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei și repercusiunile acestuia constituie o provocare existențială pentru Uniunea Europeană. Comisia a invitat statele membre să solicite activarea clauzei derogatorii naționale prevăzute în Pactul de stabilitate și de creștere într-un mod coordonat, pentru a sprijini eforturile UE de obținere a unei creșteri rapide și semnificative a cheltuielilor pentru apărare (7), iar această propunere a fost salutată de Consiliul European reunit la 6 martie 2025. Statele membre pot solicita în continuare activarea clauzei derogatorii naționale în orice moment până în 2028, dacă îndeplinesc criteriile stabilite la articolul 26 din Regulamentul (UE) 2024/1263.
(8) La 7 mai 2026, Franța și-a prezentat Raportul anual pe 2026 privind progresele înregistrate (8), referitor la respectarea ratelor maxime de creștere recomandate ale cheltuielilor nete, la punerea în aplicare a setului de reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare și la punerea în aplicare a reformelor și investițiilor care răspund principalelor provocări identificate în recomandările specifice țării din cadrul semestrului european. Raportul anual privind progresele înregistrate reflectă, de asemenea, raportarea bianuală efectuată de Franța cu privire la progresele realizate în ceea ce privește implementarea planului său de redresare și reziliență în conformitate cu articolul 27 din Regulamentul (UE) 2021/241. Raportul privind măsurile luate în cadrul procedurii aplicabile deficitelor excesive este integrat în Raportul anual privind progresele înregistrate.
(9) Creșterea PIB real în anul 2025 a fost de 0,8 %, iar inflația IAPC a fost de 0,9 %. În previziunile Comisiei din primăvara anului 2026, se estimează că PIB real va crește cu 0,8 % în 2026 și cu 1,1 % în 2027, iar inflația IAPC va fi de 2,4 % în 2026 și de 1,8 % în 2027.
(10) Din datele furnizate de Eurostat (9) reiese că deficitul public al Franței a scăzut de la 5,8 % din PIB în 2024 la 5,1 % în 2025. Scăderea deficitului în 2025 reflectă în principal impactul măsurilor de creștere a veniturilor de aproximativ 0,5 % din PIB și al măsurilor de reducere a cheltuielilor, în principal în ceea ce privește consumul public și transferurile sociale, în valoare de aproape 0,3 % din PIB, precum și creșterea veniturilor fiscale peste PIB nominal. Acest dinamism al veniturilor a fost în principal rezultatul impozitelor indirecte și al impozitului pe profit. Acești factori au compensat cu mult creșterea cu 0,2 puncte procentuale a plăților dobânzilor aferente datoriei publice, determinată de creșterea datoriei și de ratele mai ridicate ale dobânzii la noile emisiuni de obligațiuni. Pe baza măsurilor de politică cunoscute până la data-limită a prezentei analize, previziunile Comisiei din primăvara anului 2026 estimează că deficitul va fi de 5,1 % din PIB în 2026 și de 5,7 % din PIB în 2027. Deficitul neschimbat din 2026 este rezultatul mai multor factori. Pe de o parte, acest lucru reflectă măsurile de creștere a veniturilor în valoare de 0,5 % din PIB (din care 0,3 % din PIB sunt temporare), care includ, printre altele, extinderea contribuției excepționale a întreprinderilor mari, impozitul suplimentar pe veniturile ridicate și creșterea contribuției sociale generalizate (CSG) pe veniturile financiare, precum și eforturile de reducere a cheltuielilor alocate diferitelor ministere și administrații publice prevăzute în bugetul pentru 2026. Pe de altă parte, excluzând efectul acestor măsuri, se preconizează că veniturile fiscale vor crește ușor sub nivelul activității economice. În plus, pe lângă impactul său negativ asupra creșterii economice, conflictul din Orientul Mijlociu ar urma să implice un impact bugetar direct suplimentar de 0,2 % din PIB, legat de o povară mai mare a dobânzii pentru obligațiunile indexate în funcție de rata inflației (0,1 % din PIB), de veniturile mai mici ca urmare a indexării scutirilor de contribuțiile de asigurări sociale legate de salariul minim și de cheltuielile militare mai mari pentru misiunile din acest domeniu. Se preconizează că acest impact va fi compensat în mare măsură de economiile suplimentare în materie de cheltuieli anunțate în luna aprilie. Creșterea deficitului în 2027 reflectă în principal eliminarea treptată a măsurilor temporare privind veniturile din 2026, în valoare de 0,3 % din PIB.
(11) Pe baza estimărilor Comisiei, orientarea bugetară (10), care include atât cheltuielile finanțate la nivel național, cât și cheltuielile finanțate de UE, a fost una contracționistă în 2025, situându-se la 0,9 % din PIB. Se preconizează că aceasta va continua să fie contracționistă, de 0,9 % din PIB în 2026 și expansionistă, de 0,3 % din PIB în 2027.
(12) Din datele furnizate de Eurostat (11) reiese că datoria publică a Franței a crescut de la 112,6 % din PIB la sfârșitul anului 2024 la 115,6 % din PIB la sfârșitul anului 2025. Creșterea ponderii datoriei în 2025 reflectă în principal deficitele primare ridicate și creșterea plăților dobânzilor, care compensează pe deplin efectul de reducere a datoriei generat de creșterea nominală. Pe baza măsurilor de politică cunoscute la data-limită a prezentei analize, previziunile Comisiei din primăvara anului 2026 estimează că ponderea datoriei în PIB va crește la 118,1 % până la sfârșitul anului 2026 și va continua să crească la 120,2 % până la sfârșitul anului 2027. Creșterile din 2026 și 2027 rezultă în principal din aceiași factori ca și în 2025.
(13) Din datele furnizate de Eurostat (12) reiese că, în 2025, cheltuielile publice totale pentru apărare în Franța s-au ridicat la 1,9 % din PIB. Potrivit previziunilor Comisiei din primăvara anului 2026, se preconizează că acestea vor fi de 2,1 % din PIB în 2026 (13).
(14) Uniunea se confruntă în continuare cu riscuri de întreruperi ale aprovizionării cu energie și de volatilitate ridicată a prețurilor, exacerbate de tensiunile geopolitice care afectează piețele mondiale ale petrolului și gazelor. Experiența dobândită în urma crizei energetice din perioada 2022-2023 a arătat că măsurile ample și nedirecționate implică costuri bugetare mari și sunt ineficiente din punct de vedere social și economic. De la izbucnirea războiului în Orientul Mijlociu în februarie 2026, Franța a adoptat o serie de măsuri de politică bugetară direcționate pentru a atenua impactul prețurilor ridicate ale energiei asupra gospodăriilor și companiilor (14). Printre acestea se numără rambursarea unui cost estimat de 20 eurocenți pe litru la combustibil pentru microîntreprinderi și IMM din sectorul transportului public, al pescuitului (majorat în acest caz în luna mai), precum și al construcțiilor și lucrărilor publice în lunile aprilie și mai; o rambursare echivalentă destinată lucrătorilor cu venituri mici pentru utilizarea profesională a vehiculelor personale în perioada aprilie-iunie; pentru fermieri, rambursarea accizelor la motorina nedestinată autovehiculelor rutiere în valoare de 4 eurocenți pe litru în luna aprilie, sumă majorată în luna mai la 15 eurocenți pe litru și rambursarea excepțională a contribuțiilor la asigurările sociale pentru fermierii cei mai afectați în luna aprilie. În principiu, aceste măsuri urmează să fie eliminate treptat în iunie 2026, iar costul lor luat în considerare în previziunile Comisiei din primăvara anului 2026 se ridică la mai puțin de 0,1 % din PIB. Potrivit estimărilor Comisiei, dacă aceste măsuri vor rămâne în vigoare până la sfârșitul anului 2026, costul lor bugetar va rămâne sub 0,1 % din PIB în 2026.
(15) Pe baza calculelor Comisiei, cheltuielile nete ale Franței au crescut cu 0,7 % în 2025 și, cumulat, cu 4,0 % în 2024 și 2025. Creșterea cheltuielilor nete în 2025 se situează sub rata maximă de creștere recomandată. Dacă se iau în considerare împreună anii 2024 și 2025, rata de creștere cumulată a cheltuielilor nete este, de asemenea, inferioară ratei maxime de creștere recomandate.
(16) Pe baza calculelor Comisiei, se preconizează o creștere a cheltuielilor nete ale Franței cu 1,4 % în 2026 și, cumulat, cu 5,4 % în 2024, 2025 și 2026. Creșterea preconizată a cheltuielilor nete în 2026 se situează peste rata maximă de creștere recomandată, ceea ce corespunde unei abateri de 0,1 % din PIB în termeni anuali. Dacă se iau în considerare împreună anii 2024, 2025 și 2026, rata proiectată de creștere cumulată a cheltuielilor nete este inferioară ratei maxime de creștere recomandate.
(17) Recomandarea de aprobare a planului pe termen mediu al Franței identifică setul de reforme și investiții care stau la baza prelungirii perioadei de ajustare și indică un calendar pentru punerea lor în aplicare. Ținând seama de informațiile furnizate de Franța în raportul său anual privind progresele înregistrate, Comisia constată că punerea în aplicare a etapelor-cheie ale acestor reforme și investiții, care trebuiau realizate până la 30 aprilie 2026, pare să fie, în linii mari, pe drumul cel bun. Cu toate acestea, reformarea scutirilor de la plata contribuțiilor de asigurări sociale legate de salariul minim a generat economii mai mici decât cele angajate. Comisia consideră că, în general, Franța și-a respectat angajamentele în mod satisfăcător. Privind în perspectivă, reforma pensiilor din 2023 a fost suspendată până în ianuarie 2028 (15).
(18) Franța continuă să se confrunte cu riscuri ridicate la adresa sustenabilității bugetare pe termen mediu și cu riscuri medii la adresa sustenabilității bugetare pe termen lung. Este necesară o strategie bugetară cuprinzătoare și coerentă atât pe partea de venituri, cât și pe partea de cheltuieli, pentru a stimula creșterea potențială și pentru a aduce datoria publică pe o traiectorie descendentă în vederea asigurării sustenabilității acesteia. Reprezentând 57,2 % din PIB în 2025, cheltuielile publice ale Franței au rămas pe locul al doilea ca mărime în UE și cu 7,7 puncte procentuale peste media UE. Potrivit previziunilor Comisiei din primăvara anului 2026, acest decalaj va rămâne de aproximativ 7 puncte procentuale în 2026. Cheltuielile publice constant ridicate ale Franței ridică preocupări legate de eficiență, făcând necesară totodată o sarcină fiscală globală ridicată, care, la rândul său, afectează eficiența economică. Prin urmare, o consolidare fiscală de durată în Franța necesită acțiuni decisive legate de cheltuielile publice, în ceea ce privește nivelul, structura și eficiența globală a acestora. În acest scop, sunt necesare angajamente sporite în materie de economii față de cele din planul bugetar-structural pe termen mediu al Franței. O strategie coerentă și eficace menită să reducă permanent cheltuielile publice, îmbunătățind în același timp calitatea acestora, trebuie să se bazeze în mod sistematic pe analize ambițioase și cuprinzătoare ale cheltuielilor aflate în centrul procesului bugetar, în concordanță cu prioritățile pe termen mediu. Pe lângă faptul că ar sprijini consolidarea fiscală, o astfel de strategie ar consolida potențialul de creștere al Franței, contribuind la canalizarea resurselor publice către politici mai favorabile creșterii.
(19) Situându-se la 14,6 % din PIB în 2023, cheltuielile publice cu pensiile în Franța sunt relativ ridicate. Potrivit Raportului din 2024 privind îmbătrânirea populației, se preconizează că rata de dependență a persoanelor vârstnice va crește semnificativ în următoarele decenii, de la 38,2 % în 2022 la 53,2 % în 2050 și la 57,8 % în 2070. De asemenea, vârsta efectivă de pensionare este scăzută, situându-se la 62,2 ani în 2022. Printre alte elemente, reforma pensiilor din 2023 a contribuit la îmbunătățirea sustenabilității finanțelor publice, accelerând creșterea perioadei de contribuție necesare pentru a primi o pensie completă și crescând treptat vârsta minimă de pensionare, cu scopul de a stimula ocuparea forței de muncă și creșterea potențială. În planul său bugetar-structural pe termen mediu, Franța s-a angajat să mențină impactul reformei pensiilor din 2023 asupra sustenabilității financiare a sistemului în perioada 2026-2040. Cu toate acestea, în decembrie 2025, reforma a fost suspendată până în ianuarie 2028. Această suspendare implică o înrăutățire a soldului bugetului public până la jumătatea anilor 2030, o creștere a datoriei publice și o atenuare a efectelor pozitive ale reformei asupra pieței muncii, iar provocările menționate anterior rămân încă foarte semnificative.
(20) Sarcina fiscală din Franța rămâne semnificativ mai ridicată decât media UE. În 2025, veniturile fiscale din Franța au reprezentat 44,3 % din PIB, față de media de 39,9 % în UE-27, sarcina fiscală implicită asupra lucrătorilor și impozitele pentru forța de muncă suportate de angajatori fiind, de asemenea, printre cele mai ridicate din UE. Situate la 4,4 % din PIB în 2024, impozitele pe producție, care sunt deosebit de dăunătoare pentru creșterea economică, sunt, de asemenea, cu mult peste media UE (2,4 % din PIB), fapt ce afectează competitivitatea. Mai precis, impozitele pe producție, și anume pe masa salarială totală și pe salarii, precum și pe terenuri, clădiri și alte structuri, depășesc media UE. Cu toate acestea, impozitele pe consum sunt relativ scăzute, în pofida faptului că au un grad de denaturare mai redus. În același timp, numeroasele cheltuieli fiscale și sociale sporesc complexitatea sistemului fiscal, duc la o alocare semnificativ mai puțin eficientă și implică o sarcină bugetară considerabilă (de aproape 6 % din PIB în 2025). Pentru a asigura un mix fiscal mai favorabil creșterii economice este necesară o strategie fiscală cuprinzătoare menită să consolideze creșterea potențială și eficiența globală a sistemului fiscal, sprijinind în același timp consolidarea fiscală. Reducerea sarcinii fiscale asupra veniturilor salariale (inclusiv a contribuțiilor la asigurările sociale) și asupra capitalului productiv și majorarea în același timp a impozitelor pe consum, inclusiv a taxelor de mediu, ar putea contribui la reducerea denaturărilor economice și ar putea sprijini competitivitatea și creșterea economică. În plus, reducerea și raționalizarea cheltuielilor fiscale și sociale ar contribui la lărgirea bazelor de impozitare, contribuind astfel la evitarea creșterii ratelor legale.
(21) Nivelul de complexitate administrativă în Franța este ridicat. Coexistența multor niveluri administrative presupune relații financiare complexe între diferite niveluri de guvernare și suprapunerea competențelor. Acestea generează costuri de coordonare redundante, fără a îmbunătăți neapărat calitatea serviciilor publice furnizate. Reducerea complexității administrative și clarificarea competențelor și a responsabilităților financiare la diferitele niveluri de guvernare ar contribui la direcționarea eficace a cheltuielilor și a veniturilor, în conformitate cu angajamentele bugetare. Acest lucru ar spori eficiența și calitatea globală a cheltuielilor publice, sprijinind în același timp consolidarea fiscală.
(22) Persistă disparitățile regionale în ceea ce privește serviciile publice, cum ar fi serviciile medicale (în special în „deșerturile medicale”), educația, mobilitatea și locuințele, zonele rurale confruntându-se cu provocări deosebite în ceea ce privește accesul la servicii esențiale. În regiunile ultraperiferice ale Franței, planificarea deficitară a utilizării terenurilor și capacitatea administrativă limitată împiedică și mai mult implementarea eficace a politicilor și investițiile publice.
(23) Implicarea sistematică, substanțială și în timp util a autorităților locale și regionale, a partenerilor sociali, a societății civile și a altor părți interesate relevante rămâne esențială pentru a asigura asumarea pe scară largă pentru implementarea cu succes a instrumentelor de finanțare ale Uniunii, precum și în contextul semestrului european.
(24) În Franța, punerea în aplicare a programelor politicii de coeziune, care includ sprijin din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul social european Plus (FSE+), se situează peste ritmul mediu la nivelul UE, atât în ceea ce privește selecția proiectelor, cât și plățile. Este importantă menținerea ritmului actual și maximizarea impactului investițiilor la fața locului. Franța ia deja măsuri în cadrul programelor sale din cadrul politicii de coeziune pentru a stimula competitivitatea și creșterea economică. Cu toate acestea, unele programe din regiunile ultraperiferice continuă să se confrunte cu provocări în materie de implementare și cu dificultăți în îndeplinirea obiectivelor programelor lor. În același timp, Franța trebuie să accelereze punerea în aplicare a FTJ, deoarece resursele trebuie plătite până la sfârșitul anului 2026. Este esențial să se asigure implementarea rapidă și eficace a noilor investiții identificate de Franța în evaluarea sa intermediară a fondurilor politicii de coeziune, în special a investițiilor legate de cele cinci priorități prevăzute în Regulamentul privind evaluarea intermediară (16).
(25) Pe lângă provocările descrise mai sus, Franța se confruntă, de asemenea, cu provocări legate de sarcina administrativă și de reglementare, intensitatea C&D în întreprinderi, sprijinul pentru inovarea disruptivă, eficacitatea colaborării dintre întreprinderi și mediul academic, digitalizarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), decarbonizarea transporturilor și a clădirilor, introducerea surselor regenerabile de energie și investițiile conexe în rețeaua de energie electrică și în stocare, precum și electrificarea utilizărilor finale, calitatea apei și deficitul de apă, deficitul de competențe, rezultatele pe piața forței de muncă în rândul tinerilor, sistemul de învățământ, profesia de cadru didactic și sărăcia persoanelor încadrate în muncă și în rândul copiilor.
(26) Astfel cum se prevede în Busola pentru competitivitate, toate instituțiile UE, cele naționale și cele locale trebuie să depună eforturi majore pentru a elabora norme mai simple și pentru a accelera procedurile administrative. Pentru a reduce sarcina administrativă, Franța trebuie să ia măsuri suplimentare. Acest lucru presupune, de asemenea, o mai mare disponibilitate a serviciilor publice digitale pentru cetățeni și întreprinderi, având în vedere că furnizarea lor a stagnat și rămâne sub media UE. La jumătatea lunii aprilie 2026, a fost adoptată Legea privind simplificarea vieții economice. Legea introduce „testul întreprinderilor” și un organism special, Consiliul pentru simplificare, care reunește reprezentanți ai întreprinderilor pentru a testa normele noi și modificate. Consiliul pentru simplificare poate fi consultat și cu privire la normele existente. Legea facilitează înființarea proiectelor industriale și de infrastructură și a centrelor de date, sub rezerva anumitor condiții, precum și a proiectelor de tranziție energetică. Legea facilitează, de asemenea, accesul întreprinderilor la achizițiile publice. Un procent semnificativ și în creștere din întreprinderile din Franța a considerat că reglementările privind piața muncii și întreprinderile reprezintă un obstacol major în calea investițiilor (17). Procedurile vizând încetarea plăților, încetarea activității și procedurile judiciare sunt considerate a fi cele mai complicate. Deși Legea privind simplificarea facilitează transferurile de întreprinderi, aceasta nu abordează procedurile de încetare a activității.
(27) Restricțiile legale impuse întreprinderilor naționale rămân mai severe în Franța decât în țări comparabile în cazul mai multor profesii și sunt printre cele mai stricte din UE în ceea ce privește comerțul cu amănuntul. Revizuirea examinărilor locale obligatorii a lucrătorilor profesioniștii străini, reducerea taxelor minime obligatorii și oferirea de alternative la apartenența obligatorie la un organism profesional ar putea sprijini mai bine creșterea unor noi întreprinderi inovatoare și ar putea reduce costul factorilor de producție intermediari. Relaxarea restricțiilor privind comerțul cu amănuntul – cum ar fi cerințele de înregistrare, autorizațiile și constrângerile operaționale – ar putea contribui la îmbunătățirea operațiunilor comerciale și ar putea aduce beneficii consumatorilor prin prețuri competitive și o gamă mai largă de produse. Simplificarea mediului de reglementare pentru sectorul construcțiilor, inclusiv a procedurilor de autorizare, ar putea contribui la abordarea constrângerilor legate de oferta de locuințe. Normele naționale privind ambalarea și etichetarea impun sarcini de conformare asupra comerțului cu mărfuri. Potrivit evaluării Comisiei și a OCDE, restricțiile de reglementare impuse de Franța în cazul comerțului transfrontalier cu servicii în interiorul SEE sunt printre cele mai stricte din UE, în special în ceea ce privește arhitectura, serviciile juridice, contabilitatea, serviciile de distribuție, transportul aerian, transportul feroviar de marfă și transportul rutier de marfă. Îmbunătățirea condițiilor de acces pe piață, acordarea mai transparentă a licențelor și reducerea barierelor din calea circulației persoanelor, sprijinite de eforturi de reducere a fricțiunilor legate de comerțul digital, ar putea permite Franței să valorifice câștigurile în materie de productivitate și competitivitate.
(28) Deși înregistrează una dintre cele mai mari ponderi ale sprijinului public pentru C&D în întreprinderi din UE, C&D privată din Franța stagnează și a rămas ușor sub media UE în 2024. Se preconizează că principalul mecanism, creditul fiscal pentru cercetare, va crește la 8,0 miliarde EUR în 2026 (0,3 % din PIB) (18). Evaluarea efectuată în 2021 de Comisia Națională pentru Evaluarea Politicilor de Inovare a indicat că această schemă de sprijin nu a avut efecte semnificative asupra întreprinderilor mai mari, în pofida faptului că acestea au primit jumătate din sprijin. O mai bună direcționare a ajutorului către IMM, întreprinderile cu capitalizare medie și întreprinderile nou-înființate inovatoare și facilitarea adoptării de către acestea a schemei ar putea stimula C&D, deoarece întreprinderile respective fac obiectul unor constrângeri financiare mai mari. Reducerea pragului pentru cheltuielile eligibile în cadrul creditului fiscal pentru cercetare și creșterea avantajului pentru întreprinderile inovatoare mai mici și mai recente ar putea spori eficacitatea schemei sporind intensitatea C&D prin creșterea efectelor de adiționalitate.
(29) Sprijinul pentru inovare direcționat, astfel cum este prevăzut în planul de investiții „France 2030”, se acordă în general pentru consolidarea investițiilor intangibile, inclusiv în proprietatea intelectuală, ceea ce duce la creșterea productivității și a competitivității (19). O evaluare din 2023 a planului „France 2030” indică un impact considerabil asupra PIB și a ocupării forței de muncă, deși ar fi benefică o raționalizare a sprijinului. Cu toate acestea, Franța încetinește implementarea programului France 2030, iar un plan de investiții subsecvent nu a fost încă anunțat. Introducerea unui program multianual de investiții strategice canalizat către inovarea disruptivă și care să acopere întregul ciclu de cercetare-inovare, cu o guvernanță îmbunătățită ca urmare a lecțiilor învățate cu programul „France 2030” (20), ar putea accelera implementarea de noi tehnologii și ar putea sprijini suveranitatea industrială în sectoare strategice esențiale, precum și securitatea economică și creșterea pe termen lung.
(30) Întreprinderile franceze în faza de extindere continuă să se confrunte cu un deficit considerabil de finanțare. În medie, la zece ani de la înființare (21), o firmă franceză atrage doar 60 % din capitalul pe care îl atrage o firmă comparabilă din Statele Unite. Întrucât întreprinderile în faza de extindere sunt mai productive și mai inovatoare decât alte întreprinderi, abordarea deficitului de finanțare a inovării și creșterea investițiilor în capitalul de risc și în capitalul privat ar îmbunătăți perspectivele de creștere ale Franței. Acest lucru poate fi realizat prin mobilizarea în continuare a fondurilor investitorilor instituționali, inclusiv prin „inițiativa Tibi”, prin mobilizarea investițiilor de retail și, în cele din urmă, prin facilitarea accesului la piețele ofertei publice inițiale (OPI) (22). În sens mai larg, ecosistemul de economii și investiții din Franța ar putea fi consolidat în beneficiul economiei prin creșterea deținerilor de capital de către investitorii instituționali, cum ar fi fondurile de pensii și societățile de asigurări, și prin încurajarea investițiilor de capital de către investitorii de retail, în special prin intermediul „Plan d’Epargne en Actions” (PEA).
(31) Legăturile mai strânse dintre știință și mediul de afaceri sunt esențiale pentru facilitarea inovării. Au fost introduse o gamă largă de entități (23) și instrumente pentru a sprijini o astfel de cooperare în Franța. Cu toate acestea, astfel cum s-a subliniat în raportul Inspection générale des finances din 2024 (24), complexitatea ecosistemului francez de transfer de tehnologie și de valorificare a cercetării reprezintă un obstacol semnificativ. În 2025 a fost lansată o revizuire a modelului de guvernanță și de finanțare al societăților de accelerare a transferului de tehnologie (Sociétés d'accélération du transfert de technologies - SATT) și, în sens mai larg, a rolului acestora în îmbunătățirea transferului de tehnologie la nivel local, cu obiectivul efectuării unei noi organizări până în 2027. Pentru a îmbunătăți rezultatele inovării, trebuie sporită eficacitatea ecosistemelor de transfer de cunoștințe și de tehnologie. Acest lucru poate fi realizat prin vizarea unor rezultate concrete, cum ar fi o creștere considerabilă a numărului de cereri de brevete, a protecției proprietății intelectuale și a numărului de întreprinderi înființate. Simplificarea ecosistemelor, de exemplu prin raționalizarea rolurilor entităților existente sau prin stimularea colaborării între acestea, ar putea conduce, de asemenea, la rezultate mai bune.
(32) În ciuda progreselor înregistrate în digitalizarea IMM și în adoptarea tehnologiilor digitale avansate de către întreprinderi, Franța continuă să se situeze sub media UE. Printre principalele blocaje în calea digitalizării IMM se numără lipsa de expertiză și de competențe, preocupările în materie de securitate cibernetică și constrângerile financiare, în special cauzate de rentabilitatea neclară a investițiilor. Adoptarea cu întârziere a tehnologiilor digitale, în special în IMM, este unul dintre factorii care afectează creșterea productivității și competitivitatea în Franța. Accelerarea digitalizării IMM este esențială pentru îndeplinirea obiectivelor digitale ale UE pentru 2030, care prevăd că peste 90 % dintre IMM din Uniunea Europeană ar trebui să atingă cel puțin un nivel de bază al intensității digitale până în 2030. „France Num” rămâne principalul instrument public care sprijină digitalizarea de bază a IMM, acționând în principal ca o rețea de părți interesate implicate în transformarea digitală. Noul plan „Osez l’IA” vizează diseminarea tehnologiilor IA în întreprinderile mari și în IMM, contribuind astfel la digitalizare. Cu toate acestea, planul nu este direcționat către IMM și nici nu se axează pe digitalizarea de bază.
(33) Încetinirea decarbonizării observată în 2024 a continuat în 2025. Toate sectoarele sunt în întârziere în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor pentru 2030 stabilite în cel de al treilea proiect de strategie al Franței privind emisiile scăzute de dioxid de carbon, cele mai mari decalaje fiind înregistrate în sectorul clădirilor și al transporturilor, la care se adaugă declinul absorbanților naturali de carbon care compensează emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Transporturile rămân principala sursă de emisii de GES în Franța. Accelerarea decarbonizării transportului rutier este esențială pentru îndeplinirea obiectivelor de reducere a emisiilor de GES. În Franța, transportul de mărfuri rămâne în mare parte rutier. Pentru a sprijini un transfer modal de la transportul rutier la cel feroviar și pe căile navigabile interioare, Franța trebuie să finalizeze rețeaua transeuropeană de transport pentru a spori capacitatea și densitatea rețelei, precum și să asigure efectuarea unor investiții adecvate în infrastructura feroviară. Căile navigabile interioare oferă, de asemenea, un potențial ridicat de decarbonizare și ar putea fi exploatate mai mult prin îmbunătățirea calității rețelelor de căi navigabile interioare, a interoperabilității serviciilor de informații fluviale, a disponibilității datelor și a densității terminalelor. Franța ar putea încuraja și mai mult adoptarea vehiculelor cu emisii scăzute și cu emisii zero prin descurajarea achiziționării de vehicule cu motoare cu combustie internă, prin scutirea vehiculelor grele electrice de la plata taxelor rutiere pe autostrăzi și prin internalizarea în taxele rutiere a costului extern al emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele convenționale.
(34) Consumul final de energie în sectorul clădirilor rezidențiale și terțiare a stagnat în mare măsură din 2015 și a crescut cu 1 % în 2024, iar emisiile de GES au scăzut cu doar 1,5 % în 2025 (comparativ cu -0,7 % în 2024), potrivit celor mai recente estimări ale Citepa. Franța nu este în grafic în ceea ce privește îndeplinirea celui de al treilea buget de carbon pentru acest sector (25). Deși schema „MaPrimeRenov” a fost modificată pentru a promova renovări energetice mai eficiente, numărul renovărilor energetice a scăzut cu 10 %, reflectând intermitențele generate de modificările repetate ale schemei. Această instabilitate – cauzată de întreruperi, de schimbarea tipului de lucrări eligibile și a condițiilor de venit pentru accesul la finanțare – a redus dinamica, a diminuat previzibilitatea pentru gospodării și sector și a încetinit instalarea pompelor de căldură. Deși Franța a adoptat recent reforme pentru a consolida sistemul de certificate de economii de energie (CEE) și pentru a remedia deficiențele identificate anterior de Curtea de Conturi a Franței (26), trecerea la finanțarea bazată pe CEE necesită o monitorizare atentă. Prin urmare, Franța trebuie să își intensifice eforturile pentru a-și îndeplini obiectivul pentru 2030 privind emisiile clădirilor în cadrul celui de al treilea proiect de strategie privind emisiile scăzute de dioxid de carbon (SNBC-3), în special prin simplificarea schemelor și prin asigurarea unui sprijin stabil și previzibil. Aceasta presupune acordarea de prioritate renovărilor ambițioase (și anume, renovările care realizează economii de energie de cel puțin 30 %) și vizarea specifică a gospodăriilor vulnerabile.
(35) Franța și-a atins în 2024 – cu patru ani de întârziere – obiectivul obligatoriu din punct de vedere juridic din 2020 privind energia din surse regenerabile, sursele regenerabile de energie reprezentând 23,2 % din consumul final de energie. Țara nu este în grafic în ceea ce privește contribuția sa orientativă (27) de 42,5 % la obiectivul UE pentru 2030. După mai mulți ani de consultări, al treilea program multianual privind energia (PPE-3) a fost adoptat în cele din urmă în februarie 2026, contribuind la clarificarea cadrului de politică și oferind o mai mare previzibilitate pentru investiții. În scopul atingerii obiectivelor naționale pentru 2030 și 2035 și al restabilirii încrederii în rândul investitorilor și al dezvoltatorilor, va trebui să se pună în aplicare pe deplin Legea din 2023 privind accelerarea energiei din surse regenerabile (28), o reformă inclusă în planul de redresare și reziliență al Franței și în planul său bugetar-structural pe termen mediu, cu scopul de a sprijini o prelungire a perioadei de ajustare bugetară. Deși au fost adoptate unele reforme, trebuie abordate în continuare obstacole majore, în special procedurile de autorizare lente și complexe. În cele din urmă, lansarea rapidă a licitațiilor pentru toate tehnologiile, împreună cu o regionalizare mai mare a planificării energetice – în special în regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu constrângeri specifice – vor fi esențiale pentru ca Franța să își îndeplinească ambiția în materie de energie din surse regenerabile și pentru a sprijini extinderea lanțurilor valorice interne și ale UE în domeniul tehnologiilor curate în sectoare strategice.
(36) Perioadele de ofertă excedentară de energie electrică și de stagnare a cererii în Franța pot contribui la episoade mai frecvente de prețuri negative, la limitarea energiei electrice din surse regenerabile și la modulare nucleară. În acest context, mijloacele de flexibilitate, cum ar fi răspunsul părții de consum sau capacitățile de stocare, ar putea juca un rol din ce în ce mai util, acolo unde este eficient din punctul de vedere al costurilor, pentru a optimiza sistemul de energie electrică, a asigura securitatea aprovizionării și a permite o mai bună gestionare a rețelelor. Deși s-au înregistrat unele progrese, inclusiv instalarea unor capacități suplimentare de baterii în 2025, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a integra volumele tot mai mari de energie electrică curată și din surse regenerabile. Acest lucru este deosebit de important având în vedere scăderea preconizată a producției de energie a centralelor nucleare existente până în 2050 și riscul unor intervenții de întreținere neplanificate. Acest lucru subliniază, de asemenea, necesitatea consolidării atât a rețelei interne, cât și a celei transfrontaliere. Operatorii de sisteme de energie electrică (RTE (29) și Enedis) au angajat investiții substanțiale pentru extinderea și modernizarea rețelelor de transport și de distribuție. Cu toate acestea, chiar dacă Franța înregistrează, în linii mari, progrese pentru satisfacerea nevoilor sale preconizate de investiții în infrastructură, realizarea acestora depinde în continuare de o capacitate de producție și umană suficientă, inclusiv de existența unei forțe de muncă calificate și de producția și furnizarea de cabluri. Prin comparație, progresele înregistrate în ceea ce privește proiectele transfrontaliere rămân limitate: nivelul de interconectare electrică transfrontalieră a Franței în 2025 a fost cu mult sub obiectivul de 15 % al UE pentru 2030. Deși Franța este interconectată cu țările învecinate și noi proiecte sunt în desfășurare, persistă întârzieri, iar proiectele-cheie, cum ar fi interconexiunea prin Pirinei, nu sunt reflectate pe deplin în planificarea actuală, în pofida statutului lor de proiecte de interes comun. Consolidarea capacității de interconectare transfrontalieră rămâne esențială pentru a contribui la gestionarea producției excedentare de energie electrică pe termen scurt, pentru a spori integrarea pieței UE, flexibilitatea sistemului și extinderea surselor regenerabile de energie, în special în Peninsula Iberică.
(37) Creșterea recentă înregistrată în ceea ce privește aprovizionarea cu energie electrică curată și disponibilitatea acesteia (printr-o mai mare disponibilitate a parcului nuclear și o implementare mai rapidă a energiei solare), cuplată cu o cerere în general stabilă și o nevoie sporită de soluții de flexibilitate în sistemul de energie electrică, a contribuit la creșterea frecvenței orelor cu prețuri negative, la o volatilitate mai mare a prețurilor, la o reducere mai mare a surselor regenerabile de energie și la o nevoie mai mare de modulare a producției nucleare. Franța are un mix energetic din care lipsesc în mare parte combustibili fosili și a avut al treilea cel mai mic preț angro la energia electrică din UE în 2025, ceea ce face ca energia electrică curată să fie un vector atractiv din punct de vedere economic pentru decarbonizare. Cu toate acestea, un potențial semnificativ de electrificare rămâne neexploatat și amplifică dinamica actuală a ofertei excedentare: ponderea energiei electrice în consumul final de energie al Franței este peste media UE, dar a rămas stagnantă în ultimul deceniu, crescând doar moderat, de la 20 % în 1990 la 26 % în 2024, potrivit departamentului francez de date și studii statistice (SDES). În 2024, energia electrică a reprezentat 35,4 % și, respectiv, 35,7 % din consumul final al gospodăriilor și al industriei, în timp ce ponderea sa în transporturi a rămas scăzută, situându-se la 2,5 %. Prin urmare, realizarea de progrese suplimentare în ceea ce privește electrificarea în toate sectoarele ar contribui la decarbonizarea eficientă din punctul de vedere al costurilor a economiei, la crearea de posibilități suplimentare pentru producția de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și la sprijinirea argumentelor economice în favoarea utilizării energiei din surse regenerabile și a soluțiilor de flexibilitate. Acest lucru ar putea fi realizat prin punerea în aplicare a unui program de electrificare a utilizărilor finale, cu obiective ambițioase pentru sectoarele cu emisii ridicate, cum ar fi transporturile, încălzirea și răcirea clădirilor și industria.
(38) Deficitul de apă limitează din ce în ce mai mult activitatea economică, 24-26 % din producția brută a Franței fiind expusă riscurilor legate de apa de suprafață și unor costuri legate de secetă de peste 5 miliarde EUR în 2022. Impactul deficitului de apă este transsectorial și creează tensiuni în majoritatea regiunilor în sectoarele mari consumatoare de apă, cum ar fi energia, agricultura, industria și turismul. Aceste presiuni sunt agravate și mai mult de dependența Franței de apă pentru producția de energie electrică (hidroenergie și răcire nucleară), ale cărei riscuri climatice sunt recunoscute în cel de al treilea Plan național de adaptare la schimbările climatice (PNACC-3). Disparitățile regionale amplifică și mai mult aceste presiuni: zonele cu agricultură intensivă sunt afectate de poluarea cu nitrați și pesticide; regiunile urbane și industriale se confruntă cu o cerere ridicată, combinată cu diverși poluanți [inclusiv PFAS (30) și microplastice]. Accesul la apă potabilă și la salubritate rămâne o provocare, cu un deficit anual semnificativ de investiții de aproximativ 4,6 miliarde EUR, în special în regiunile ultraperiferice, în pofida programelor de investiții direcționate, cum ar fi Planul privind apa al departamentelor de peste mări (PEDOM). Pentru a reduce impactul economic al deficitului de apă și al degradării calității apei, este necesar să se consolideze guvernanța națională și locală în domeniul apei pentru a gestiona mai bine cererile concurente și pentru a soluționa conflictele dintre sectoare, abordând în același timp lacunele în materie de investiții în infrastructuri de apă reziliente, îmbunătățind monitorizarea și transparența calității apei și protejând calitatea apei împotriva poluării agricole și industriale. Ca ultim punct, aceste îmbunătățiri ar trebui să fie incluse într-o abordare integrată a adaptării la schimbările climatice și a rezilienței la acestea.
(39) Având în vedere rolul esențial al capitalului uman în consolidarea competitivității și a autonomiei strategice a Uniunii, în 2026 Consiliul a recomandat statelor membre să ia măsuri pentru a aborda urgent provocările structurale legate de capitalul uman în domeniul competențelor, al educației și al formării, care frânează competitivitatea. Recomandările specifice adresate Franței în 2026 pot contribui la punerea în aplicare a Recomandării Consiliului referitoare la capitalul uman în Uniune.
(40) În pofida unor îmbunătățiri semnificative, rata de ocupare a forței de muncă în Franța rămâne scăzută, iar barierele în calea ocupării forței de muncă persistă, în special în cazul lucrătorilor tineri. În pofida eforturilor de combatere a șomajului în rândul tinerilor prin programe sprijinite de MRR și FSE+, cum ar fi „1 jeune, 1 solution” și „Contrat d’engagement jeune”, rata șomajului în rândul tinerilor (19,7 % în 2025 în intervalul 15-24 de ani) și rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) (12,7 % în intervalul 15-29 de ani în 2025) sunt în creștere. Oportunitățile de angajare pentru tineri lipsesc în special în regiunile ultraperiferice, în zonele rurale, în periferiile zonelor urbane și în teritoriile aflate în tranziție industrială. Accesul limitat la locuințe și transporturi la prețuri accesibile împiedică și mai mult integrarea pe piața muncii, aceste provocări fiind deosebit de acute în regiunile ultraperiferice. Deși implementarea reformei France Travail și punerea în aplicare în prezent a Legii privind ocuparea integrală a forței de muncă nu au fost încă evaluate, abordarea acestor obstacole, în special prin îmbunătățirea direcționării, a coerenței și a sensibilizării cu privire la schemele de sprijin existente, prin îmbunătățirea accesului la locuințe și la opțiuni de mobilitate și printr-o mai bună aliniere a educației și formării la nevoile angajatorilor, ar putea îmbunătăți integrarea pe piața muncii, în special a tinerilor, și ar putea reduce deficitul de forță de muncă.
(41) Piața forței de muncă din Franța se confruntă, de asemenea, cu necorelarea competențelor, în special în sectoare esențiale precum industria prelucrătoare, construcțiile, sectorul social și cel al sănătății, în care persistă dificultăți de recrutare. Franța a investit în perfecționarea și recalificarea lucrătorilor, cu sprijin din MRR și FSE+, ceea ce a dus la o ușoară creștere a numărului de adulți care participă la cursuri de formare (49,2 % în 2022, față de 48,4 % în 2016). Cu toate acestea, progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului de 65 % pentru 2030 rămân lente, în special în rândul lucrătorilor slab calificați și al lucrătorilor în vârstă. Sunt în continuare necesare o mai bună aliniere a formării la nevoile pieței forței de muncă și un sprijin mai puternic pentru grupurile vulnerabile. În plus, reducerea finanțării pentru programele de ucenicie și de formare (31) poate reduce participarea. generală. Lipsa forței de muncă calificate, în special în domeniile STIM (știință, tehnologie, inginerie și matematică), limitează capacitatea Franței de a răspunde cererii tot mai mari în sectoarele bazate pe tehnologie. În special, domeniul TIC și inginerii industriali se numără printre profesiile care se estimează că vor fi cel mai cerute, însă aproape 1 din 4 locuri de muncă riscă să rămână neocupate din cauza acestor deficite de competențe. Înscrierea în studiile STIM este în scădere și rămâne sub media UE. Eforturile de stimulare a înscrierii în studiile STIM în învățământul secundar superior și în învățământul terțiar, alături de intervențiile timpurii pentru cursanții cu potențial ridicat, precum și consolidarea formării continue a cadrelor didactice în domeniile STIM ar contribui la abordarea lacunelor în materie de competențe STIM în industriile-cheie.
(42) Sistemul de învățământ francez este marcat de scăderea nivelului de competență în ceea ce privește competențele de bază și STIM (32). Deși punctajele PISA oscilează în jurul mediei UE, ponderea tinerilor în vârstă de 15 ani cu rezultate slabe la științe, matematică și citire a crescut și depășește ținta de 15 % pentru 2030 (33), în special la matematică, unde ponderea elevilor cu cele mai bune rezultate a scăzut, de asemenea. Franța înregistrează totodată unul dintre cele mai mari decalaje socioeconomice din UE (34), mediul socioeconomic rămânând un indicator puternic al rezultatelor educaționale. Sprijinul existent pentru elevii cu rezultate slabe rămâne insuficient, în mare parte din cauza acoperirii inadecvate oferite de „réseaux d’éducation prioritaire” (rețeaua de educație prioritară). Extinderea zonelor de educație prioritară, adoptarea unor criterii flexibile pentru școlile defavorizate și valorificarea datelor de evaluare a elevilor pentru a adapta metodele de învățământ ar putea contribui la o mai bună abordare a nevoilor individuale și la îmbunătățirea performanței elevilor în ceea ce privește competențele de bază, începând de la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, schimbările frecvente ale politicilor au făcut ca timpul să fie insuficient pentru punerea în aplicare și evaluarea acestora și au condus la o implicare redusă a comunității didactice, împiedicând eficacitatea reformelor.
(43) Există în continuare provocări semnificative în ceea ce privește îmbunătățirea condițiilor de muncă ale cadrelor didactice și a calității formării acestora, care subminează atractivitatea profesiei. Franța se confruntă cu o scădere a numărului de persoane care se pregătesc să devină cadre didactice și cu o diminuare din ce în ce mai mare a personalului permanent. Printre principalii factori care contribuie la acest lucru se numără remunerația inadecvată în comparație cu media UE (35), condițiile de muncă precare, recunoașterea profesională limitată și oportunități limitate de mobilitate (36) (37). În plus, conform celui mai recent sondaj TALIS, cadrele didactice din Franța raportează un nivel mai scăzut de satisfacție atât în ceea ce privește formarea inițială a cadrelor didactice, cât și dezvoltarea profesională continuă, în comparație cu colegii lor din UE, cu lacune critice în materie de formare, în special în domenii emergente, cum ar fi integrarea IA. Utilizarea din ce în ce mai frecventă a personalului temporar, mai puțin calificat, cu mai puțină experiență și care are un acces mai redus la formare ar putea afecta calitatea predării. Au fost luate măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor de predare, printre care reforma privind formarea inițială a cadrelor didactice din 2025, care a condus deja la o creștere a numărului de candidaturi la examene, sugerând o potențială creștere a atractivității profesiei. Cu toate acestea, bugetul pe 2026 a suprimat peste 4 000 de posturi de cadre didactice, fapt parțial justificat de declinul demografic, dar care a limitat totodată oportunitatea de a reduce dimensiunile claselor. Reforma din 2022 privind dezvoltarea profesională continuă nu a produs încă îmbunătățiri substanțiale în ceea ce privește acoperirea, accesibilitatea sau calitatea formării. Se pot lua măsuri suplimentare pentru a alinia mai bine formarea inițială și continuă la nevoile în schimbare ale tuturor elevilor (38) și pentru a oferi cadrelor didactice și școlilor o mai mare autonomie (39). În special, Curtea de Conturi avertizează că, în practică, directorii școlilor au posibilități limitate de a-și adapta instituția la nevoile elevilor și la circumstanțele locale (40).
(44) Deși ratele de ocupare a forței de muncă au crescut, riscul de sărăcie și de excluziune socială s-a înrăutățit în ultimii ani. Un factor-cheie al acestei tendințe este prevalența tot mai mare a sărăciei persoanelor încadrate în muncă, care a crescut în ultimii ani, în special în rândul lucrătorilor independenți și al gospodăriilor cu copii. Această creștere este cauzată de mai mulți factori: munca cu fracțiune de normă involuntară și munca fragmentată reduc numărul total de ore lucrate, iar numărul persoanelor care desfășoară o activitate independentă fără angajați (microantreprenori și lucrători pe platforme) (41) cu venituri foarte scăzute și autonomie limitată a crescut. În plus, capcana salariului mic și accesul insuficient la formare împiedică avansarea în carieră, iar preocupările legate de condițiile de muncă persistă, inclusiv programul de lucru prelungit și o pondere ridicată a accidentelor mortale la locul de muncă. Abordarea capcanei salariului mic și a locurilor de muncă precare, stimularea oportunităților de formare și îmbunătățirea condițiilor de muncă și a sănătății și siguranței la locul de muncă, inclusiv pentru lucrătorii pe platforme, ar putea contribui la reducerea sărăciei persoanelor încadrate în muncă.
(45) Ponderea copiilor expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială a ajuns la 27,5 % în 2025, cu mult peste restul populației (19,1 %), fiind a cincea cea mai ridicată rată din UE. Această creștere este cauzată de mai mulți factori. Părinții se confruntă cu dificultăți în obținerea unui venit adecvat din muncă, în condițiile în care 9,2 % dintre copii trăiesc în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii, una dintre cele mai ridicate rate din UE. În plus, sărăcia persoanelor încadrate în muncă a crescut brusc în rândul gospodăriilor cu copii, afectând în special familiile monoparentale, în care mama este, în general, părintele îngrijitor. În rândul părinților singuri care lucrează, unul din cinci era expus riscului de sărăcie în 2025, printre cauzele principale numărându-se munca cu fracțiune de normă involuntară și a oportunităților de carieră ratate, adesea din cauza lipsei unor opțiuni adecvate de îngrijire a copiilor. Deși disponibilitatea generală a serviciilor de îngrijire a copiilor este relativ ridicată în Franța, accesul rămâne profund inegal: diferența dintre copiii favorizați și cei defavorizați (36 de puncte procentuale) este mai mare decât media UE (20 de puncte procentuale). În 2023, 76 % dintre familiile care trăiau în sărăcie nu își puteau permite servicii de îngrijire a copiilor (42). În plus, există în continuare preocupări cu privire la calitatea, disponibilitatea și costul serviciilor de îngrijire a copiilor, care diferă foarte mult pe teritoriul Franței. Disparitățile teritoriale în ceea ce privește oportunitățile de angajare și de formare, accesul la locuințe, transport și servicii sociale și de sănătate la prețuri accesibile afectează și mai mult capacitatea părinților de a obține un venit de subzistență. Aceste provocări sunt agravate de creșterea costului vieții, care a contribuit la creșterea deprivării materiale sau sociale severe în rândul copiilor (10 % în 2025, față de 7,9 % în UE), părinții singuri și familiile numeroase fiind cel mai grav afectate de creșterea costurilor locuințelor, energiei și alimentelor (43). Creșterea numărului de persoane fără adăpost (44) în Franța afectează din ce în ce mai mult familiile cu copii (45). În pofida reformelor recente care vizează îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și cea privată pentru familii, alocațiile pentru copii și ajutoarele pentru locuință nu au ținut pasul cu inflația, iar criteriile de eligibilitate pentru obținerea lor s-au înăsprit. Revizuirea eficacității prestațiilor familiale și ajutoarelor pentru locuință, eliminarea barierelor din calea ocupării forței de muncă pentru părinți, îmbunătățirea accesului la serviciile de îngrijire a copiilor și reducerea disparităților teritoriale în ceea ce privește accesul la servicii ar putea contribui la reducerea sărăciei în rândul copiilor.
(46) Având în vedere legăturile strânse dintre economiile statelor membre din zona euro și contribuția lor colectivă la funcționarea uniunii economice și monetare, în 2026 Consiliul a recomandat statelor membre din zona euro să ia măsuri, inclusiv prin intermediul PNRR ale acestora, pentru a pune în aplicare Recomandarea din 2026 privind politica economică a zonei euro. În cazul Franței, recomandarea 1 contribuie la punerea în aplicare a primei, a celei de a doua și a celei de a cincea recomandări privind zona euro, recomandarea 2 contribuie la punerea în aplicare a celei de a patra recomandări privind zona euro, recomandarea 3 contribuie la punerea în aplicare a celei de a șaptea, a celei de a opta și a celei de a noua recomandări privind zona euro, recomandarea 4 contribuie la punerea în aplicare a celei de a șaptea recomandări privind zona euro, iar recomandarea 5 contribuie la punerea în aplicare a celei de a cincea recomandări privind zona euro,