Recitale
(1) În temeiul Regulamentului (UE) 2023/956, atunci când emisiile încorporate în mărfurile importate pe teritoriul vamal al Uniunii începând cu 2026 sunt determinate pe baza valorilor reale, ele trebuie verificate de un verificator.
(2) În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/956, mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) completează schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) instituită în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). Asigurarea coerenței și a consecvenței între cerințele de acreditare și verificare din cadrul CBAM și cele aplicabile EU ETS va consolida sinergiile dintre cele două instrumente și va reduce sarcina administrativă pentru verificatori, organismele naționale de acreditare și autoritățile competente.
(3) Potrivit Regulamentului (UE) 2023/956, organismele naționale de acreditare desemnate de fiecare stat membru în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) au sarcina de acreditare a verificatorilor. Pentru a asigura faptul că sunt acreditați numai solicitanții care sunt în măsură să efectueze verificarea emisiilor încorporate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/956 cu competența și cunoștințele necesare, este necesar să se stabilească cerințe privind competența verificatorilor și activitățile pe care aceștia trebuie să le poată desfășura din momentul acreditării.
(4) Pentru a asigura coerența cu cerințele de acreditare și de verificare aplicabile EU ETS și pentru a ține seama de particularitățile CBAM, este necesar să se specifice cerințele în materie de competențe și activitățile pe care verificatorii trebuie să le desfășoare în temeiul prezentului regulament, în mod similar cu activitățile și cerințele prevăzute în cadrul EU ETS. Pentru a asigura o procedură eficace de depunere a cererilor, este, de asemenea, necesar să se stabilească norme pentru depunerea cererii de acreditare prin care solicitanții să își demonstreze competența tehnică.
(5) Pentru a ține seama de standardele aplicabile la nivel internațional, pentru a asigura coerența cu normele aplicabile EU ETS și pentru a evita orice suprapunere inutilă a procedurilor, este oportun să se utilizeze cele mai bune practici care rezultă din aplicarea standardelor armonizate relevante adoptate de Comitetul European de Standardizare pe baza unei cereri formulate de Comisie în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Prin urmare, este oportun să se prevadă respectarea anumitor standarde armonizate relevante, completate de cerințe suplimentare și specifice prevăzute în prezentul regulament.
(6) Pentru a respecta principiul neconcurenței între organismele naționale de acreditare, solicitanții trebuie să solicite acreditarea în statul membru în care sunt stabiliți. Cu toate acestea, este necesar să se asigure faptul că solicitanții pot solicita acreditarea într-un alt stat membru în cazul în care în statul lor membru nu există un organism național de acreditare sau dacă organismul național de acreditare nu are competența de a asigura serviciile de acreditare solicitate.
(7) Pentru a mări numărul de solicitanți eligibili, a reduce costurile pentru verificatorii stabiliți în țări terțe și a permite operatorilor să utilizeze serviciile de verificare, este necesar ca o persoană juridică care nu este stabilită într-un stat membru să poată prezenta o cerere de acreditare oricărui organism național de acreditare. În cazul în care, din cauza lipsei de capacitate sau din alte motive conexe, organismul național de acreditare nu este în măsură să prelucreze cererea unui solicitant stabilit într-o țară terță, el trebuie să furnizeze solicitantului motive justificate în mod corespunzător, precum și o listă a organismelor naționale de acreditare care ar putea fi în măsură să prelucreze cererea.
(8) Organismele naționale de acreditare trebuie să se asigure că verificatorii dețin competența necesară pentru a înțelege procesele tehnice desfășurate de instalații și pentru a evalua limitele specifice de monitorizare și raportare ale unei instalații în funcție de mărfurile produse. În acest scop, trebuie creat un domeniu de acreditare separat pentru fiecare grupă de activități CBAM relevantă, astfel încât organismele naționale de acreditare să poată evalua competența și performanța verificatorului pe baza unor criterii specifice, în funcție de domeniul specific de acreditare.
(9) Pentru a evita suprapunerea proceselor și o sarcină administrativă excesivă, menținând în același timp soliditatea procesului de acreditare, verificatorii care sunt deja acreditați pentru o grupă de activități relevantă în cadrul EU ETS în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei (5) trebuie să poată solicita o extindere a domeniului lor de acreditare la certificatele de acreditare CBAM corespunzătoare. Pentru a permite organismelor naționale de acreditare să ia în considerare grupele corespunzătoare de activități din cadrul EU ETS, este necesar să se identifice astfel de grupe de activități corespunzătoare.
(10) Pentru a se asigura faptul că organismele naționale de acreditare sunt în măsură să desfășoare în mod adecvat activitățile de acreditare, este necesar să se stabilească norme și cerințe pentru evaluarea cererilor de acreditare.
(11) Pentru a permite organismelor naționale de acreditare să asigure controlul și monitorizarea verificatorilor și pentru a asigura faptul că verificatorii își mențin competența tehnică de a îndeplini sarcina care le-a fost încredințată, este necesar să se specifice activitățile de supraveghere pe care trebuie să le desfășoare organismele naționale de acreditare. În cazul în care concluzionează că verificatorul nu a îndeplinit cerințele și nu a efectuat activitățile de verificare în conformitate cu prezentul regulament, cu Regulamentul (UE) 2023/956 și cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/2546 al Comisiei (6), organismul național de acreditare trebuie să poată adopta măsuri administrative, inclusiv suspendarea sau retragerea acreditării sau restrângerea domeniului de acreditare.
(12) Pentru a asigura controlul și monitorizarea eficientă a verificatorilor, este oportun să se stabilească norme pentru schimbul de informații între verificator și organismul național de acreditare care l-a acreditat, organismul național de acreditare și autoritatea competentă a unui stat membru, precum și între autoritățile competente și Comisie. Aceste schimburi de informații trebuie să fie reglementate de cele mai stricte garanții de confidențialitate și secret profesional și să fie gestionate în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern aplicabil.
(13) În cazul în care un stat membru nu instituie un organism național de acreditare sau nu desfășoară activități de acreditare în sensul prezentului regulament, pentru a asigura monitorizarea eficientă a verificatorilor, autoritatea competentă trebuie să comunice orice plângere primită cu privire la un verificator acreditat de un alt organism național de acreditare acestuia din urmă, precum și informații privind examinarea rapoartelor de verificare altor autorități competente și Comisiei prin intermediul registrului CBAM.
(14) Pentru a asigura faptul că informațiile privind verificatorii acreditați din registrul CBAM sunt fiabile și actualizate, organismele naționale de acreditare trebuie să notifice autorității competente orice modificare a acreditării unui verificator.
(15) Pentru a sprijini examinarea rapoartelor de verificare, organismul național de acreditare trebuie să facă periodic schimb de informații cu autoritatea competentă cu privire la activitățile planificate pentru verificatori și la rezultatele controlului acestor activități. Autoritatea competentă trebuie să comunice aceste informații Comisiei și altor autorități competente prin intermediul registrului CBAM. La rândul său, autoritatea competentă trebuie, de asemenea, să comunice organismului național de acreditare orice informații relevante din examinarea rapoartelor de verificare pentru a sprijini activitățile de acreditare ale acestuia legate de controlul și monitorizarea verificatorilor.
(16) Pentru a asigura buna funcționare a acreditării și verificării, statele membre și autoritățile competente trebuie să recunoască echivalența serviciilor organismelor naționale de acreditare care au fost supuse cu succes unei evaluări la nivel de omologi sau care au început o evaluare la nivel de omologi în cursul căreia nu a fost identificată nicio neregulă și trebuie să accepte certificatele de acreditare și rapoartele de verificare ale verificatorilor acreditați de respectivele organisme naționale de acreditare.
(17) Organismele naționale de acreditare care demonstrează conformitatea cu prezentul regulament și care au fost deja supuse cu succes evaluării la nivel de omologi înainte de data aplicării prezentului regulament trebuie să fie considerate ca îndeplinind cerințele procedurale relevante și să fie scutite de obligația de a se supune unei noi evaluări la nivel de omologi în conformitate cu regulamentul.
(18) În cazul în care rezultatul evaluării la nivel de omologi este negativ, pentru a atenua orice incertitudine cu privire la recunoașterea reciprocă a certificatelor de acreditare sau a rapoartelor de verificare, organismul național de acreditare trebuie să fie împiedicat să furnizeze orice servicii de acreditare.
(19) Atunci când sunt prelucrate date cu caracter personal în contextul aplicării prezentului regulament delegat, se aplică Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7).
(20) Întrucât prezentul regulament stabilește dispoziții privind acreditarea verificatorilor care desfășoară activități legate de emisiile de gaze cu efect de seră eliberate începând cu 1 ianuarie 2026, el trebuie să se aplice de la data respectivă.
(21) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și a emis un aviz la 13 noiembrie 2025,