Recitale
(1) La reuniunea informală a Consiliului Transporturi, desfășurată în 2017 în Malta, s-a convenit că numărul constant ridicat de decese în accidente rutiere și de vătămări grave cauzate de accidente rutiere reprezintă o problemă majoră pentru societate și s-a fixat obiectivul de reducere la jumătate a numărului de decese cauzate de accidentele rutiere în Uniune până în 2030. În declarația de la Valletta privind siguranța rutieră adoptată la 29 martie 2017 de miniștrii transporturilor din statele membre ale Uniunii, Comisia a fost invitată să elaboreze un cadru politic și juridic consolidat al Uniunii privind siguranța rutieră pentru deceniul începând cu 2020, care să includă obiectivul ambițios pe termen lung de a se ajunge cât mai aproape de zero decese până în 2050, îmbunătățind protecția participanților la trafic, în special a celor vulnerabili, care sunt cel mai adesea victime ale accidentelor rutiere. Eforturile depuse anterior de autoritățile publice au dus la o reducere a numărului de decese în accidente rutiere de la 51 400 în 2001 la 19 800 în 2021. Respectivele cifre se situează însă sub obiectivul Uniunii de reducere cu 75 % a numărului de decese cauzate de traficul rutier în perioada 2001-2020, iar progresele în direcția înjumătățirii numărului de astfel de decese realizate în cursul primului deceniu au stagnat apoi. Uniunea este hotărâtă să se apropie cât mai mult posibil de obiectivul „zero victime ale accidentelor rutiere” până în 2050. Comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2020 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă – înscrierea transporturilor europene pe calea viitorului” (denumită în continuare „Strategia pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă”) stabilește strategia „Viziunea zero” legată de acest obiectiv.
(2) Normele privind permisele de conducere sunt elemente esențiale ale politicii comune în domeniul transporturilor, contribuie la îmbunătățirea siguranței rutiere și facilitează libera circulație a persoanelor care își stabilesc reședința într-un stat membru diferit de cel care a eliberat permisul de conducere. Ținând seama de importanța mijloacelor de transport individuale, posesia unui permis de conducere recunoscut în mod corespunzător de un stat membru gazdă favorizează și înlesnește libera circulație și libertatea de stabilire a persoanelor. În mod similar, orice obținere ilegală a unui astfel de document sau a dreptului de a conduce ori pierderea, ca urmare a unui comportament ilicit, a unui permis de conducere obținut în mod legal afectează nu numai statul membru în care au fost săvârșite astfel de încălcări, ci și siguranța rutieră în întreaga Uniune.
(3) Cadrul stabilit prin Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) ar trebui să fie actualizat pentru a fi potrivit pentru noua eră durabilă, incluzivă, inteligentă și rezilientă. Actualizarea ar trebui să țină seama de necesitatea reducerii emisiilor și consumului de energie generate de transporturi, inclusiv printr-o utilizare la o scară mai largă a vehiculelor care sunt alimentate cu combustibili alternativi, de digitalizare, de tendințele demografice și de evoluțiile tehnologice pentru a consolida competitivitatea economiei Uniunii. Îndeosebi, în ceea ce privește unele vehicule care sunt alimentate cu combustibili alternativi, masa mai mare a acestora în comparație cu vehiculele convenționale ar trebui să se reflecte în domeniul de aplicare al categoriilor de permise de conducere. Este important să se simplifice și să se digitalizeze procedurile administrative astfel încât să se elimine obstacolele rămase, de exemplu sarcina administrativă aflată în calea liberei circulații a persoanelor care sunt conducători auto care își stabilesc reședința într-un stat membru diferit de cel care a eliberat permisul de conducere. Un cadru armonizat la nivelul Uniunii privind permisele de conducere standard ar trebui să cuprindă atât permisele de conducere în format fizic, cât și permisele de conducere în format digital (permise de conducere „mobile”) pentru toate categoriile și să prevadă recunoașterea reciprocă a acestora, cu condiția să fi fost eliberate în mod corespunzător în conformitate cu prezenta directivă.
(4) Comunitatea Europeană a introdus primul „model comunitar” al permisului de conducere fizic la 4 decembrie 1980. De atunci, normele referitoare la modelul comunitar respectiv au devenit piatra de temelie a celor mai avansate structuri de acordare a permiselor de conducere din lume, care deservesc peste 250 de milioane de conducători auto. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să valorifice experiența și practica acumulată și să stabilească norme armonizate privind standardele Uniunii aplicabile pentru permisele de conducere fizice. Permisele de conducere fizice eliberate în Uniune ar trebui să asigure mai ales un nivel ridicat de protecție împotriva fraudei și a falsificării prin măsuri împotriva falsificării și să ofere posibilitatea de a încorpora microcipuri sau coduri QR.
(5) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în scopul punerii în aplicare a prezentei directive ar trebui să respecte cadrul Uniunii de protecție a datelor, în special Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (6)
(6) Prezenta directivă stabilește un temei juridic pentru stocarea unui set obligatoriu de date cu caracter personal în permisele de conducere fizice și în microcipurile sau codurile QR ale acestora, precum și în permisele de conducere mobile, în scopul dovedirii și verificării dreptului unei persoane de a conduce și a identității sale, pentru a garanta un nivel ridicat de siguranță rutieră în întreaga Uniune. Astfel de date ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a dovedi dreptul unei persoane de a conduce, de a identifica persoana respectivă și de a-i verifica drepturile de conducere și identitatea. Stocarea și alt tip de prelucrare a datelor respective trebuie să respecte, cu precădere, articolul 6 alineatul (1) litera (e) și, în ceea ce privește datele biometrice, articolul 9 alineatul (2) litera (g) din Regulamentul (UE) 2016/679. Prezenta directivă prevede, de asemenea, garanții suplimentare menite să asigure protecția datelor cu caracter personal divulgate unui verificator, și reținute de acesta, în cursul procesului de verificare. Îndeosebi, verificatorul ar trebui să poată păstra astfel de date numai dacă este autorizat în acest sens în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern; de exemplu, un funcționar al poliției ar putea fi autorizat să includă date privind permisul de conducere într-un raport al poliției sau o societate de închirieri ar putea fi autorizată să completeze datele privind permisul de conducere într-un contract de închiriere de vehicule.
(7) Pentru a asigura claritatea juridică și a garanta o tranziție fără sincope de la Directiva 2006/126/CE la prezenta directivă, statele membre ar trebui să poată stoca pe un microcip date cu caracter personal suplimentare, dacă acest lucru este prevăzut de dreptul intern care respectă Regulamentul (UE) 2016/679. Cu toate acestea, prezenta directivă nu oferă ea însăși un temei juridic pentru includerea unor astfel de date suplimentare.
(8) În schimb, codul QR care urmează a fi stabilit prin prezenta directivă ar trebui să permită verificarea autenticității informațiilor imprimate pe permisul de conducere fizic. Cu toate acestea, acesta nu ar trebui să permită stocarea unor informații suplimentare față de cele de pe permisul de conducere fizic.
(9) Prezenta directivă nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unor baze de date la nivel național pentru stocarea datelor biometrice în statele membre, care este o chestiune de drept intern ce trebuie să respecte dreptul Uniunii privind protecția datelor. În plus, prezenta directivă nu oferă un temei juridic pentru crearea sau menținerea unei baze centralizate de date biometrice la nivelul Uniunii.
(10) Transformarea digitală reprezintă una dintre prioritățile Uniunii. În cazul transportului rutier, ea contribuie la eliminarea barierelor administrative care împiedică încă libera circulație a persoanelor, cum ar fi cele legate de durata eliberării permiselor de conducere fizice. Prin urmare, ar trebui stabilit un standard separat al Uniunii pentru permisele de conducere mobile eliberate în Uniune. Pentru a facilita digitalizarea, ar trebui ca începând cu 54 de luni de la data adoptării primului act de punere în aplicare necesar pentru introducerea permiselor de conducere mobile să fie eliberate implicit permise de conducere mobile solicitanților, fără a se aduce atingere dreptului solicitanților de a obține permisele de conducere fie în format fizic, fie în ambele formate, prin intermediul aceleiași cereri unice, în același timp. Statele membre au posibilitatea de a elibera permise de conducere mobile înainte de data la care formatul digital devine formatul implicit.
(11) În conformitate cu obiectivul transformării digitale de a nu lăsa cetățenii în urmă, astfel cum este exprimat în Declarația europeană din 2023 privind drepturile și principiile digitale pentru deceniul digital, este imperativ ca cetățenii să aibă în continuare dreptul de a solicita un permis de conducere în format fizic, pe lângă permisul de conducere în format digital. Prin urmare, statele membre ar trebui să îi furnizeze solicitantului permisul de conducere în format fizic, la cererea acestuia, fără întârzieri nejustificate și, în general, în termen de trei săptămâni, atunci când solicitantul deține deja permisul de conducere în format digital al statului membru respectiv care îi atestă drepturile de conducere. În plus, în situații de urgență, atunci când primirea cu întârziere a permisului de conducere fizic ar cauza solicitantului prejudicii disproporționate, statele membre sunt încurajate să prevadă posibilitatea de a recurge la o procedură de urgență, prin care permisul de conducere fizic să fie eliberat în câteva zile în schimbul unei creșteri proporționale a taxelor administrative relevante.
(12) Permisul de conducere mobil ar trebui să conțină nu doar informațiile înscrise pe permisul de conducere fizic, ci și informații care să permită verificarea autenticității datelor respective. Ar trebui totuși să se asigure că, chiar și în cazul verificării, volumul de date cu caracter personal puse la dispoziție se limitează la ceea ce ar fi înscris pe permisul de conducere fizic și la ceea ce este strict necesar pentru verificarea autenticității unor astfel de date. În plus, cu excepția cazului în care dreptul Uniunii sau dreptul intern permite acest lucru, datele necesare pentru verificare nu ar trebui să fie păstrate după efectuarea verificării. Statele membre ar trebui să se asigure că permisele de conducere fizice și mobile eliberate aceleiași persoane sunt echivalente în ceea ce privește drepturile și condițiile în baza cărora persoana respectivă este autorizată să conducă, precum și în ceea ce privește durata valabilității administrative a permiselor de conducere, conform prevederilor din prezenta directivă.
(13) Statele membre au competența de a stabili propriile lor norme naționale privind plata unei taxe pentru eliberarea unui permis de conducere. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să acționeze cu atenția cuvenită pentru a nu influența libertatea de alegere a cetățenilor în ceea ce privește formatele permiselor de conducere prin stabilirea unor taxe administrative disproporționate care să favorizeze în mod nejustificat un format în detrimentul celuilalt.
(14) Statele membre ar trebui să colaboreze în vederea utilizării și recunoașterii reciproce la nivel mondial a permiselor de conducere mobile. Acest lucru ar putea antrena modificări ale Convenției internaționale privind transportul rutier din 24 aprilie 1926, ale Convenției de la Geneva din 19 septembrie 1949 privind traficul rutier și ale Convenției de la Viena din 8 noiembrie 1968 privind traficul rutier. Comisia este cea mai în măsură să ofere asistență statelor membre în această privință, mai ales în ceea ce privește condițiile de interoperabilitate care permit recunoașterea pe scară largă a permiselor de conducere mobile ale Uniunii. Ca prim pas în acest proces, Comisia ar trebui să țină seama de evoluțiile relevante din țările terțe atunci când adoptă actele de punere în aplicare referitoare la permisele de conducere mobile.
(15) Strategia pentru o mobilitate durabilă și inteligentă stabilește o viziune pentru ca Uniunea să îmbunătățească în mod semnificativ durabilitatea mobilității și a transporturilor. Emisiile din sectorul transportului rutier includ emisii de gaze cu efect de seră, poluanți atmosferici, zgomot și microparticule de plastic provenite din uzura pneurilor și a drumurilor. Stilul de conducere influențează cantitatea unor astfel de emisii, care au posibile efecte negative asupra mediului și a sănătății umane. Prin urmare, testele de conducere ar trebui să garanteze că formarea conducătorilor auto le permite acestora să își reducă impactul privitor la emisii, inclusiv prin șofat ecologic, și că îi pregătește să conducă vehicule cu emisii zero sau scăzute.
(16) Pentru ca cetățenii și rezidenții să poată beneficia în mod direct de avantajele pieței interne, fără a suporta inutil o sarcină administrativă suplimentară, Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (7) prevede accesul la procedurile online relevante pentru funcționarea pieței interne, inclusiv pentru utilizatorii transfrontalieri. Informațiile privind obținerea și reînnoirea unui permis de conducere sunt cuprinse deja în anexa I la regulamentul menționat. Ar trebui să fie modificată anexa II la respectivul regulament, pentru a se asigura că utilizatorii care recurg la o procedură administrativă referitoare la permise de conducere beneficiază de proceduri integral online.
(17) Permisele de conducere ar trebui să fie clasificate în funcție de tipurile de vehicule pentru care indică dreptul de a conduce. O astfel de clasificare ar trebui să fie realizată într-un mod clar și coerent, respectând pe deplin caracteristicile tehnice ale vehiculelor în cauză și ținând seama de aptitudinile necesare pentru conducerea acestora.
(18) În conformitate cu Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap din 13 decembrie 2006, la care Uniunea este parte începând din 21 ianuarie 2011, ar trebui să fie adoptate dispoziții specifice care să faciliteze conducerea vehiculelor de către persoanele cu dizabilități. În plus, statele membre sunt încurajate să răspundă nevoilor speciale ale persoanelor cu dizabilități și să înlesnească posibilitatea acestora de a obține și de a deține un permis de conducere, dar fără a reduce standardele minime privind capacitatea de a conduce și aptitudinile de conducere prevăzute în prezenta directivă. Ca atare, cu acordul prealabil al Comisiei, statelor membre ar trebui să li se permită să excludă anumite tipuri de vehicule cu motor de la aplicarea normelor privind categoriile de permise de conducere prevăzute în prezenta directivă.
(19) Statelor membre ar trebui să li se permită să excludă în continuare de la aplicarea prezentei directive tipurile de vehicule utilizate de forțele armate și de apărarea civilă sau aflate sub controlul acestora, având în vedere caracterul specific al operațiunilor desfășurate de acestea și tipul specific de vehicule utilizate.
(20) Vârsta minimă a solicitanților de permise de conducere din diferitele categorii ar trebui să fie stabilită la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, pentru a spori și mai mult siguranța rutieră, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească o limită de vârstă mai mare pentru conducerea anumitor categorii de vehicule. Pentru anumite categorii și în împrejurări excepționale, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească limite de vârstă mai mici, pentru a ține seama de circumstanțele naționale, mai ales în ceea ce privește conducerea vehiculelor de pompieri, de protecție civilă și de salvare, precum și a vehiculelor utilizate în scopul menținerii siguranței și ordinii publice.
(21) Vehiculele utilizate pentru intervenții de urgență, îndeosebi vehiculele utilizate în scopul menținerii siguranței și ordinii publice, inclusiv prin furnizarea de asistență imediată în timpul situațiilor de urgență naturale sau provocate de om, cum ar fi vehiculele de poliție, ambulanțele, vehiculele de protecție civilă și de salvare, sau vehiculele de pompieri, ar putea prezenta caracteristici specifice, cum ar fi greutatea suplimentară datorată echipamentelor speciale, fiind deci nevoie să beneficieze de anumite derogări de la normele generale pentru un permis de conducere de categoria B, astfel încât să poată acționa cu eficiență în situații de criză și atunci când se impun operațiuni de salvare. În plus, pentru a evita potențialele obstacole în calea circulației transfrontaliere a unor astfel de vehicule în timp ce sunt utilizate pentru intervenții transfrontaliere în diferite regiuni ale Uniunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza, temporar sau pe termen nelimitat, vehiculele de urgență care circulă pe teritoriile lor cu un permis de conducere de categoria B. În această privință, statele membre sunt încurajate să recunoască reciproc măsurile naționale, pentru a nu zădărnici sau a afecta operațiunile transfrontaliere de urgență.
(22) Pentru a ține seama de nevoile de mobilitate ale tinerilor rezidenți ai statelor membre, cum ar fi nevoia de a conduce pe distanțe lungi în zone slab populate, fără mijloace alternative adecvate de mobilitate personală, statele membre, după acordul prealabil al Comisiei, ar trebui să poată reduce vârsta minimă la 15 ani pentru eliberarea permiselor de conducere limitate la teritoriile lor pentru conducerea anumitor tipuri de vehicule din categoria B1. Este important ca o astfel de reducere a vârstei minime să nu afecteze negativ siguranța rutieră. Prin urmare, înainte de a-și da acordul, Comisia ar trebui să evalueze în mod corespunzător impactul unei astfel de reduceri a vârstei minime asupra siguranței rutiere, ținând seama de orice informații relevante furnizate de experții statelor membre.
(23) Combinația unei vârste minime adecvate pentru permisele de conducere din fiecare categorie, care să faciliteze atât independența în materie de mobilitate a tinerilor conducători auto, cât și accesul lor în timp util la conducerea profesională, cu condiții mai stricte pentru conducătorii auto începători în ceea ce privește, printre altele, consumul de alcool în raport cu condusul, poate fi benefică pentru siguranța rutieră. Scăderea vârstei minime nu ar trebui să se facă în detrimentul siguranței rutiere.
(24) Ar trebui să se instituie un sistem de etape progresive, și anume care să stabilească faptul că un solicitant trebuie să dețină un permis de conducere pentru o anumită categorie drept condiție prealabilă pentru a deveni eligibil pentru anumite alte categorii de permise de conducere, precum și echivalări între categorii, inclusiv, după caz, o perioadă minimă de experiență înainte de a fi considerat eligibil. Un astfel de sistem ar trebui să fie obligatoriu pentru toate statele membre, fără a aduce atingere posibilității statelor membre de a aplica anumite echivalări între ele pe teritoriile lor respective. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să stabilească anumite echivalări limitate doar la propriul teritoriu.
(25) Prezența mai mare a vehiculelor alimentate cu combustibili alternativi este esențială pentru tranziția verde. Posibilitatea unor noi modele, cu o greutate mai mare, care ar intra sub incidența categoriilor de permise de conducere B și BE, ar trebui să fie luată în considerare de prezenta directivă. Prin urmare, titularilor unui permis de conducere din categoria B sau BE ar trebui să li se permită, sub rezerva experienței de conducere în categoria pe care au obținut-o, să conducă autovehicule, atât în scopul transportului persoanelor, cât și al mărfurilor, alimentate în totalitate sau parțial cu combustibili alternativi, care depășesc o masă maximă autorizată de 3 500 kg.
(26) Dreptul la un permis de conducere este o garanție a liberei circulații și facilitează participarea la viața economică și socială, fapt deosebit de important în zonele rurale și mai puțin urbanizate, cu o rețea limitată de transport public. Transportul individual este un element important pentru mobilitatea persoanelor în vârstă, a persoanelor cu mobilitate redusă sau a persoanelor cu dizabilități. Evaluarea capacității conducătorului auto de a conduce în condiții de siguranță ar trebui să se facă pe baza unor criterii specifice, ținând seama în special de starea de sănătate a acestuia conform rezultatelor obiective ale examinărilor și, după caz, ale testelor. Deciziile privind anularea, retragerea, suspendarea sau restricționarea permiselor de conducere ar trebui să se ia de la caz la caz și să nu ducă la discriminare, mai ales din motive care țin de vârstă.
(27) În scopul siguranței rutiere, este necesar să se actualizeze cerințele minime armonizate care trebuie îndeplinite de solicitant înainte de a i se elibera un permis de conducere. Acestea ar putea include cunoștințele, aptitudinile și comportamentele legate de conducerea vehiculelor cu motor, examenul de conducere și standardele minime privind capacitatea fizică și mintală necesară pentru conducerea unor astfel de vehicule.
(28) Având în vedere disponibilitatea și utilizarea pe scară tot mai largă a sistemelor avansate de asistență pentru conducătorii auto și a sistemelor automatizate de conducere, este necesar să se includă cerințe referitoare la respectivele sisteme în testele teoretice, pentru a se asigura că orice conducător auto are cunoștințe generale cu privire la avantajele, limitările și riscurile asociate unor astfel de sisteme. Această cerință privind cunoștințele ar trebui să acopere în special domeniul utilizării sistemelor automatizate de conducere, existența cererilor de preluare a controlului din partea sistemelor automatizate de conducere și obligațiile care îi rămân conducătorului auto în timp ce sistemele automatizate de conducere sunt activate.
(29) La momentul eliberării permisului de conducere și, ulterior, în mod periodic, ar trebui să fie prezentată dovada îndeplinirii standardelor minime privind capacitatea fizică și mintală. Astfel de monitorizări, efectuate cu regularitate și în conformitate cu normele naționale privind respectarea standardelor minime, contribuie la libera circulație a persoanelor, evită denaturarea concurenței și iau în considerare responsabilitatea conducătorilor auto. Normele naționale privind respectarea standardelor minime ar trebui să constea într-un control medical la eliberarea și la reînnoirea unui permis de conducere. Respectivul control medical ar putea fi efectuat de medici generaliști sau de orice altă autoritate medicală competentă ori de orice alt profesionist din sectorul sănătății, conform prevederilor din legislația fiecărui stat membru.
(30) O vedere adecvată este o condiție esențială pentru asigurarea capacității fizice de a conduce. Prin urmare, toate persoanele care solicită un permis de conducere ar trebui să fie supuse unei evaluări corespunzătoare pentru a se asigura că au acuitatea vizuală adecvată, inclusiv, dacă este necesar, unui control aprofundat al câmpului vizual de către un profesionist competent în domeniul vederii, autorizat de dreptul intern. Statelor membre ar trebui să li se permită să nu se limiteze la această cerință și să impună aceeași procedură și la reînnoirea permiselor de conducere. Notația zecimală pentru acuitatea vizuală oferă un standard recunoscut la nivel internațional pentru comparabilitate în evaluarea vederii.
(31) Pentru eliberarea sau reînnoirea anumitor categorii de permise de conducere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea ca în loc să impună un control medical, să ceară solicitantului sau titularului unui permis de conducere să furnizeze, în scris sau prin mijloace electronice, o autoevaluare a cărei proiectare ar putea fi axată mai mult pe riscuri. Cu toate acestea, ar fi preferabil ca statele membre să includă controalele medicale cel puțin ca parte a primei proceduri de eliberare a permiselor de conducere, pentru a evalua respectarea condițiilor prevăzute în prezenta directivă și în dreptul intern.
(32) După eliberarea unui permis de conducere, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea ca, în loc să impună un control medical sau o autoevaluare la reînnoire, să instituie un sistem pentru a asigura luarea de măsuri în urma schimbărilor în ceea ce privește capacitatea fizică sau mintală a titularului permisului de conducere. Având în vedere diversitatea care caracterizează organizarea sistemelor de sănătate naționale și practicile legate de coordonarea efectivă a acestora cu autoritățile competente în materie de eliberare și reînnoire a permiselor de conducere, un astfel de sistem ar putea lua diverse forme, pornind de la principiul de bază că autoritățile medicale sau autoritățile competente în materie de permise de conducere ar trebui să stabilească o legătură între starea de sănătate a titularilor de permise de conducere și capacitatea și permisiunea lor de a conduce. Această reacție a autorităților medicale sau a autorităților competente în materie de permise de conducere s-ar putea întemeia și pe evaluarea declarațiilor titularului unui permis de conducere pe baza unei obligații generale impuse tuturor titularilor de permise de conducere de a face declarații legate de aspecte ale stării lor de sănătate care sunt pertinente pentru conducere, fapt care ar duce la trimiterea către un specialist, la interzicerea conducerii, exprimată de un medic, sau, în cele din urmă, la retragerea, suspendarea sau restricționarea permisului de conducere.
(33) Statele membre ar trebui să dispună în același timp de libertatea de a combina astfel de măsuri pentru a le spori eficiența și de a aplica standarde legate de capacitatea de a conduce mai stricte decât standardele minime stabilite în prezenta directivă.
(34) Progresele recente în domeniul tehnologiei medicale au sporit siguranța rutieră prin faptul că țin cont de riscurile pe care le prezintă condusul cu anumite afecțiuni medicale. Inovații precum sistemele de monitorizare continuă a nivelului de glucoză în cazul persoanelor cu diabet permit gestionarea eficace și în timp real a stării acestora, reducând riscurile pentru condus. Aceste tehnologii evoluează rapid, asigurând un control mai bun al problemelor medicale și îmbunătățind tot mai mult siguranța rutieră.
(35) Având în vedere studiile efectuate în prezent cu privire la diverse patologii care implică un risc de somnolență excesivă, Comisia ar trebui să înceapă o revizuire a dispozițiilor din prezenta directivă care se referă la sindromul de apnee în somn de tip obstructiv, de îndată ce un număr adecvat de studii vor fi finalizate și puse la dispoziția comunității științifice. Date fiind progresele științifice înregistrate în tratarea tulburărilor de vedere, Comisia ar trebui, totodată, să înceapă revizuirea dispozițiilor prezentei directive care se referă la această afecțiune.
(36) Pentru a asigura drepturi uniforme pe tot cuprinsul Uniunii, fără a aduce atingere aspectelor legate de siguranța rutieră, permisele de conducere pentru categoriile AM, A1, A2, A, B1, B și BE ar trebui să aibă o valabilitate administrativă de 15 ani, iar permisele de conducere pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E ar trebui să aibă o valabilitate administrativă de cinci ani. Cu toate acestea, statelor membre ar trebui să li se permită să aplice o perioadă de valabilitate de 10 ani în loc de 15 ani dacă permisul de conducere este utilizat și ca document de identificate. În conformitate cu cadrul deja în vigoare, care permite statelor membre să mărească frecvența reînnoirii odată cu avansarea în vârstă, durata generală de valabilitate ar putea fi redusă pe baza unor factori obiectivi care au o legătură generală cu caracteristicile fizice și mintale medii ale conducătorilor auto, cum ar fi vârsta, iar statele membre ar trebui să poată defini perioade de valabilitate mai scurte decât cele prevăzute în prezenta directivă în cazuri excepționale, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă.
(37) Cursurile de perfecționare pentru conducătorii auto experimentați pot îmbunătăți siguranța rutieră prin creșterea gradului de conștientizare și prin obligarea conducătorilor auto să dobândească experiență suplimentară în ceea ce privește noile tehnologii, cum ar fi sistemele avansate de asistență pentru conducătorii auto și sistemele de conducere automată. În acest context, precum și în contextul formării conducătorilor auto înainte de eliberarea permisului de conducere, utilizarea simulatoarelor ar putea fi utilă pentru îmbunătățirea competențelor de conducere importante, cum ar fi reacția la condiții nefavorabile și scenarii de urgență.
(38) În contextul digitalizării și al automatizării treptate, al cerințelor tot mai stringente privind reducerea emisiilor în transportul rutier, precum și în contextul progresului tehnologic continuu înregistrat în legătură cu vehiculele cu motor, este necesar ca toți conducătorii auto să dețină cunoștințe la zi în materie de noi tehnologii, siguranță rutieră și durabilitate. Promovarea de către statele membre a formării pe tot parcursul vieții pentru conducătorii auto, de exemplu prin oferirea posibilității de a participa la cursuri de conducere în condiții de siguranță, însoțite de feedback, poate contribui la o mobilitate mai incluzivă. O astfel de formare pe tot parcursul vieții poate juca un rol crucial în actualizarea aptitudinilor conducătorilor auto experimentați în ceea ce privește siguranța rutieră, noile tehnologii și schimbările în ceea ce privește masa vehiculelor care eficientizează consumul de combustibil și reduce emisiile, precum și în ceea ce privește gestionarea vitezei.
(39) Pentru a permite statelor membre și, în cazuri justificate corespunzător, Uniunii în ansamblu să reacționeze la crizele care împiedică autoritățile naționale să reînnoiască permisele de conducere a căror valabilitate ar urma să expire în respectiva perioadă de criză, ar trebui să se permită prelungirea valabilității administrative a unor astfel de permise de conducere. O astfel de prelungire ar trebui să fie posibilă numai pe durata strict necesară.
(40) Principiul „un titular – un permis” ar trebui să împiedice orice persoană să dețină mai mult de un permis de conducere. Principiul ar trebui să fie extins pentru a ține seama și de particularitățile tehnice ale permiselor de conducere mobile, întrucât titularul ar putea solicita eliberarea unui permis de conducere fizic în locul unui permis de conducere mobil sau împreună cu acesta și ar putea afișa un permis de conducere mobil pe mai multe dispozitive electronice.
(41) Din motive legate de siguranța rutieră, statele membre ar trebui să poată aplica dispozițiile lor naționale cu privire la anularea, retragerea, suspendarea și reînnoirea permiselor de conducere tuturor deținătorilor de permise de conducere care și-au stabilit reședința obișnuită pe teritoriul lor.
(42) Conducătorii auto care dețin un permis de conducere eliberat de statul membru în care își au reședința în urma schimbării unui permis de conducere eliberat de o țară terță ar trebui să aibă dreptul de a conduce în întreaga Uniune ca și cum și-ar fi obținut de la bun început permisul de conducere în Uniune. Acest lucru contribuie la libera circulație a persoanelor în Uniune.
(43) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a identifica țările terțe care asigură un nivel de siguranță rutieră comparabil cu cel al Uniunii, oferind astfel titularilor de permise de conducere eliberate de respectivele țări terțe posibilitatea de a-și schimba, sub rezerva unor condiții relevante care ar trebui să fie detaliate și bine definite pentru toate categoriile de permise de conducere vizate, permisele de conducere în condiții similare celor care s-ar aplica dacă ar fi fost eliberate de un stat membru. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).
(44) În ceea ce privește permisele de conducere eliberate de țări terțe care nu sunt identificate într-un act de punere în aplicare drept țări terțe cu un nivel de siguranță rutieră comparabil cu cel al Uniunii sau eliberate de țări terțe în legătură cu care un astfel de act de punere în aplicare nici nu autorizează, nici nu interzice în mod explicit o schimbare a unui astfel de permis de conducere, statelor membre ar trebui să li se permită să schimbe permisele de conducere în conformitate cu normele lor naționale, cu condiția să utilizeze codul sau codurile relevante ale Uniunii pe permisul de conducere eliberat astfel. În cazul în care titularul unui astfel de permis de conducere își schimbă reședința într-un nou stat membru, acesta din urmă nu ar trebui să fie obligat să aplice principiul recunoașterii reciproce a permisului de conducere respectiv.
(45) Noul cadru pentru schimbarea permiselor de conducere eliberate de țări terțe ar trebui să fie considerat și ca un instrument de soluționare a penuriei de conducători auto profesioniști, în măsura în care normele au scopul de a facilita libera circulație a titularilor de permise de conducere din diferite categorii. Conducerea autovehiculelor de către resortisanți ai țărilor terțe care sunt angajați la o întreprindere stabilită într-un stat membru care desfășoară activități de transport rutier în Uniune, sau care lucrează pentru aceasta, ar putea fi supuși cerinței suplimentare de a deține un certificat de competență profesională (CCP) care să le ateste calificările. Având în vedere acest fapt, Comisia ar trebui să evalueze modul în care efectele pozitive preconizate ale noului cadru ar putea fi susținute mai bine în legătură cu alte documente de conducere, fără a prejudicia obiectivul general de îmbunătățire a siguranței rutiere în Uniune.
(46) „Turismul permiselor de conducere”, și anume practica schimbării reședinței în scopul obținerii unui nou permis de conducere, printre altele pentru a eluda consecințele unei anulări, retrageri, suspendări sau restricționări a dreptului unui conducător auto de a conduce vehicule cu motor, a permisului său de conducere, a recunoașterii valabilității permisului său de conducere impuse într-un alt stat membru, este un fenomen larg răspândit, care are un efect negativ asupra siguranței rutiere. Prin simplul fapt că își schimbă reședința, conducătorii auto nu ar trebui să fie scutiți de cerințele care le sunt impuse pentru a-și recupera permisul de conducere, pentru recunoașterea valabilității acestuia sau a dreptului de a conduce. În același timp, ar trebui să fie clarificat faptul că orice comportament al cetățenilor sau lipsa capacității fizice sau mintale a acestora de a conduce ar trebui să conducă la o interdicție de a conduce pe durată nedeterminată numai dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător. Pentru state membre diferite de cele care au impus anularea, retragerea, suspendarea sau restricționarea permisului de conducere, ar trebui să fie stabilite condiții pentru a i se putea elibera totuși un permis de conducere persoanei respective, dacă acest lucru este considerat adecvat pe baza unei decizii luate în cunoștință de cauză și dacă valabilitatea permisului de conducere astfel eliberat este limitată la teritoriul statelor membre care nu au impus o interdicție pe durată nedeterminată.
(47) Pentru a îmbunătăți siguranța rutieră, în cazul anumitor categorii de permise de conducere ar trebui să fie introdus un regim de conducere însoțită la nivelul întregii Uniuni. Normele unui astfel de regim ar trebui să ofere solicitanților posibilitatea de a obține permise de conducere pentru categoriile relevante înainte de a împlini vârsta minimă necesară. Totuși, utilizarea permiselor de conducere respective ar trebui să fie condiționată de prezența ca însoțitor a unui conducător auto cu experiență, de exemplu un membru de familie. În astfel de situații, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, din motive de siguranță rutieră, să definească condiții și norme mai stricte pe teritoriul lor cu privire la permisele de conducere pe care le-au eliberat.
(48) Regimul de conducere însoțită, fără a aduce atingere obiectivului său general de îmbunătățire a siguranței rutiere, ar putea juca un rol în a face profesia de șofer de camion mai accesibilă și mai atractivă pentru generațiile mai tinere, extinzând posibilitățile profesionale ale acesteia și contribuind la soluționarea penuriei de șoferi în cadrul Uniunii. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica acest regim și permiselor de conducere din categoriile C1, C1E și C, pe lângă permisele de conducere din categoria B, iar permisele de conducere eliberate în consecință ar trebui să fie recunoscute reciproc între statele membre care aplică acest regim mai extins.
(49) Regimul de conducere însoțită nu ar trebui să limiteze opțiunile existente ale statelor membre de a reduce vârsta minimă pentru categoria B și de a aplica la nivel național condițiile conexe.
(50) Condițiile și cerințele stabilite în Directiva (UE) 2022/2561 a Parlamentului European și a Consiliului (9) pentru conducerea unui autobuz din categoria D sau DE de la o anumită vârstă după obținerea unei calificări profesionale ar trebui să fie simplificate, fără a compromite siguranța rutieră.
(51) Statele membre sunt încurajate să intensifice parteneriatele dintre organismele de învățământ și de formare, incluzând universitățile și școlile profesionale, și întreprinderile de transport și logistică, pentru a soluționa penuria de conducători auto profesioniști din Uniune. Dezvoltarea și susținerea uceniciilor, a stagiilor și a ofertelor educative similare în cadrul acestor parteneriate ar trebui să ofere viitorilor conducători auto profesioniști posibilitatea de a se familiariza mai bine cu beneficiile și provocările profesiei, de a-și îmbunătăți competențele operaționale și organizaționale și de a dobândi experiență, utilizând în același timp tehnologii și tehnici avansate. Comisia este încurajată să sprijine parteneriatele public-privat între școlile profesionale și întreprinderile de logistică și de transport pentru a spori disponibilitatea și competențele conducătorilor auto profesioniști, cu ajutorul programelor Uniunii precum Erasmus+.
(52) Atunci când evaluează sursele de venituri existente pentru a facilita siguranța rutieră, li se recomandă statelor membre să utilizeze veniturile generate de sancțiunile financiare pentru încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră incluse în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului (10) pentru a spori siguranța rutieră și a asigura transparența măsurilor de siguranță rutieră.
(53) Ar trebui să se asigure că acei conducători auto care au obținut un permis de conducere pentru prima dată nu pun în pericol siguranța rutieră. Pentru acești conducători auto începători ar trebui să fie stabilită o perioadă de probă de cel puțin doi ani, în cursul căreia să se aplice norme sau sancțiuni mai stricte pentru conducerea sub influența alcoolului, fără a se aduce atingere competențelor statelor membre de a reglementa comportamentul conducătorilor auto. Astfel de norme mai stricte ar putea include o formare specifică pentru conducătorii auto începători, în cadrul căreia să primească instruire suplimentară privind conștientizarea riscurilor și să reflecte asupra comportamentului lor, sau ar putea consta numai în respectiva formare. De asemenea, ar trebui să fie stabilite măsuri speciale pentru a asigura reducerea conducerii sub influența drogurilor în rândul conducătorilor auto începători și pentru a încuraja utilizarea adecvată de către aceștia a sistemelor de siguranță necesare. Astfel de măsuri ar putea include norme sau sancțiuni mai stricte. În cazul în care se recurge la sancțiuni, acestea ar trebui să fie efective, proporționale, cu efect de descurajare și nediscriminatorii și ar putea include decăderea din dreptul de a conduce autovehicule, precum și formare specifică pentru conducătorii auto începători cu privire la conștientizarea riscurilor. Astfel de măsuri speciale ar putea consta și în eforturi sub forma unor acțiuni specifice de asigurare a respectării legislației și a unor campanii specifice. Statelor membre ar trebui să li se permită să aplice în mod liber pe teritoriul lor norme suplimentare pentru conducătorii auto începători în vederea îmbunătățirii siguranței rutiere, ca de pildă impunerea unei a doua perioade de probă pentru o nouă categorie a permisului de conducere, cu scopul de a ține seama de diferitele riscuri și de competențele necesare legate de noua categorie.
(54) În general, sistemele de toleranță zero aplicate pentru conducerea sub influența alcoolului, asociate cu acțiuni specifice de asigurare a respectării legii, s-au dovedit a fi o metodă eficace de îmbunătățire a siguranței rutiere. O limită zero pentru alcool, care nu ia în considerare expunerea accidentală sau expunerea care nu afectează aptitudinile de conducere, este percepută în general drept cea mai eficientă măsură de reducere a deceselor și vătămărilor cauzate de accidente rutiere. De asemenea, se introduc politici de toleranță zero în ceea ce privește conducerea sub influența drogurilor. Statele membre sunt încurajate să mențină sau să introducă în dreptul lor intern astfel de sisteme de toleranță zero aplicate în general, având drept măsură complementară regimul perioadei de probă, care vizează suprareprezentarea conducătorilor auto începători, în special a tinerilor, în accidentele rutiere legate de conducerea sub influența alcoolului și a consumului de droguri.
(55) Statele membre sunt încurajate să includă cursuri adecvate vârstei privind regulile de siguranță rutieră și sensibilizarea cu privire la riscurile în trafic, ca parte a programelor școlare din învățământul primar și secundar, care să reflecte totodată popularitatea sporită a dispozitivelor de mobilitate personală precum bicicletele electrice și trotinetele electrice. Învățarea regulilor esențiale de siguranță rutieră la o vârstă fragedă poate contribui la preîntâmpinarea accidentelor rutiere, prin promovarea sensibilizării și dezvoltarea unui comportament responsabil, permițând astfel cetățenilor să ia, de la o vârstă fragedă, decizii care să asigure siguranța, pe baza unei cunoașteri solide a regulilor aplicabile și a riscurilor. Comisia este încurajată să permită și să sprijine schimburile de bune practici între statele membre și autoritățile acestora, inclusiv prin acordarea de sprijin financiar.
(56) Ar trebui să fie stabilite standarde minime privind accesul la profesia de examinator și cerințe privind formarea examinatorilor, în vederea îmbunătățirii cunoștințelor și aptitudinilor acestora, incluzând testarea perceperii pericolelor, pentru a asigura astfel o evaluare mai obiectivă a persoanelor care solicită un permis de conducere și a realiza o mai bună armonizare a testelor de conducere. În plus, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate pentru a modifica respectivele standarde minime, pentru a le adapta la orice evoluții tehnice, operaționale sau științifice în acest domeniu, incluzând sistemele avansate de asistență pentru conducătorii auto și sistemele de conducere automatizată, dacă acest lucru devine necesar.
(57) Ar trebui să fie stabilit conceptul de reședință obișnuită, într-un mod care să facă posibilă soluționarea problemelor care apar atunci când nu este posibil să se determine reședința obișnuită pe baza legăturilor profesionale sau personale. Regula potrivit căreia permisele de conducere pot fi eliberate numai de statul membru al reședinței obișnuite ar putea reprezenta, în anumite cazuri, un obstacol disproporționat din punctul de vedere al cunoașterii limbii respective. Prin urmare, în cazurile în care statul membru al reședinței obișnuite nu oferă posibilitatea de a susține teste în limba oficială a statului membru al cărui resortisant este solicitantul, ar trebui să fie posibil ca solicitantul să susțină testul teoretic sau practic, sau ambele, în statul membru al cetățeniei solicitantului. Această derogare nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri împotriva abuzurilor sau a fraudelor la care ar putea da naștere noua măsură de flexibilitate. Ar trebui să fie stabilite norme specifice pentru diplomați și familiile acestora în cazul în care obligațiile profesionale ale diplomaților le impun să locuiască în străinătate pentru o perioadă lungă de timp.
(58) Statele membre ar trebui să își acorde asistență reciprocă la punerea în aplicare a prezentei directive. În măsura posibilului, acestea ar trebui să utilizeze rețeaua permiselor de conducere a UE menționată la articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2006/126/CE pentru a oferi o astfel de asistență. Rețeaua permiselor de conducere a UE își propune să garanteze recunoașterea documentelor și a drepturilor dobândite în statele membre, să combată fraudarea documentelor și conducerea fără autorizație, să evite eliberarea de permise multiple și să faciliteze executarea decăderii din dreptul de a conduce autovehicule. Statelor membre ar trebui să li se ofere în special posibilitatea de a verifica în mod sistematic dacă au încetat să existe motivele care au condus în trecut la impunerea oricărei anulări, retrageri, suspendări sau restricții. Utilizarea rețelei permiselor de conducere a UE pentru punerea în aplicare a altor acte ale Uniunii ar trebui să fie permisă numai cu condiția ca astfel de utilizări să fie prevăzute în mod explicit în prezenta directivă.
(59) Pentru a da posibilitatea întocmirii unor rapoarte pertinente privind punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să primească anual informații cu privire la numărul de permise de conducere fizice și mobile eliberate, reînnoite, înlocuite, retrase și schimbate, pentru fiecare categorie. De asemenea, Comisia ar trebui să primească statistici privind accidentele rutiere grave în care sunt implicați conducători auto în vârstă de 17 ani care participă la un regim de conducere însoțită, în cadrul culegerii mai ample de date privind accidentele rutiere ale conducătorilor auto profesioniști. În scopul întocmiri acestor rapoarte, al asistenței reciproce pe care și-o acordă statele membre la punerea în aplicare a prezentei directive și al eforturilor comune depuse de statele membre pentru a îmbunătăți siguranța rutieră în general, statele membre sunt încurajate să facă periodic schimb de informații între ele și cu Comisia în legătură cu bunele practici pe care le aplică în ceea ce privește măsurile de siguranță rutieră din perspectiva conducătorilor auto, ca de exemplu: cursurile de formare pentru sensibilizarea cu privire la riscuri, regimurile pentru conducătorii auto începători, atenția la participanții la trafic care sunt vulnerabili, formarea pe tot parcursul vieții sau monitorizarea capacității conducătorului auto de a conduce. Respectivele schimburi pot face parte din activitatea desfășurată în cadrul proiectelor, cum ar fi Observatorul european pentru siguranță rutieră și Schimbul UE în materie de siguranță rutieră, sau se pot derula în cadrul reuniunilor periodice ale grupurilor de experți. Diferențele dintre statele membre în ceea ce privește metodele, practicile și caracteristicile naționale reprezintă o sursă valoroasă pentru învățarea reciprocă și schimbul de bune practici.
(60) Evoluțiile tehnologice și inovațiile în domeniul vehiculelor alimentate cu combustibili alternativi, care afectează masa vehiculelor, continuă să influențeze cadrul de reglementare a permiselor de conducere. Având în vedere că acest cadru este complex din punct de vedere tehnic, el ar trebui să evolueze astfel încât să asigure securitatea juridică și să respecte principiul neutralității tehnologice, garantând că normele nu favorizează și nici nu dezavantajează în mod nejustificat anumite tehnologii, ci oferă, în schimb, un cadru echitabil și adaptat exigențelor viitorului. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele tehnologice în ceea ce privește vehiculele alimentate cu combustibili alternativi și să evalueze impactul acestora asupra etapelor progresive și echivalărilor între categoriile de permise de conducere, pentru a asigura un cadru de reglementare clar, echilibrat și la zi, care să garanteze siguranța rutieră, fără a frâna inovarea.
(61) Pentru a atinge obiectivele prezentei directive, în special pe cel privind adaptarea anexelor la orice evoluție tehnică, operațională sau științifică, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea părților anexelor la prezenta directivă care reglementează specificațiile permiselor de conducere fizice; modificarea părții anexelor la prezenta directivă care stabilește specificațiile permiselor de conducere mobile; modificarea părții anexelor la prezenta directivă care reglementează normele privind codurile naționale și ale Uniunii aplicabile; modificarea anexelor din prezenta directivă care precizează anumite cerințe minime privind eliberarea, valabilitatea și reînnoirea permiselor de conducere și modificarea anexelor care stabilesc normele minime aplicabile examinatorilor. O astfel de împuternicire ar trebui să fie acordată pentru o perioadă de cinci ani, având în vedere faptul că au loc frecvent evoluții tehnice, operaționale și științifice care afectează domeniile reglementate de respectivele anexe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a se asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții statelor membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(62) Comisia ar trebui să instituie un grup de experți competent în privința permiselor de conducere și a aspectelor conexe, pentru a putea face apel, ori de câte ori este nevoie, la cunoștințele acestora de specialitate relevante pentru exercitarea competenței Comisiei de a adopta acte delegate și, de asemenea, pentru a facilita și a încuraja dialogul la nivelul Uniunii între părțile interesate și experții din statele membre cu privire la toate aspectele legate de permisele de conducere, procedurile de eliberare a acestora, îmbunătățirea siguranței rutiere și eliminarea barierelor administrative care limitează cetățenii sau întreprinderile. În special, grupul de experți ar trebui să înlesnească schimbul de bune practici privind cerințele legate de vârsta și capacitatea persoanelor care solicită permise de conducere, privind beneficiile sistemelor etapizate de acordare a permiselor și ale învățării pe tot parcursul vieții, privind efectele noilor tehnologii, precum permisul de conducere mobil și conducerea automatizată sau asistată, privind facilitarea eliminării barierelor din calea liberei circulații a titularilor de permise de conducere nerecunoscute reciproc, cum ar fi cele pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, și privind normele referitoare la formarea și testarea noilor conducători auto.
(63) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei pentru a stabili dispoziții detaliate privind: elementele de interoperabilitate și măsurile de securitate care trebuie să se aplice codurilor QR încorporate în permisele de conducere fizice și dispoziții privind aspectul vizual, interoperabilitatea, testarea, standardele de actualizare a datelor și a înregistrărilor și securitatea permiselor de conducere mobile, mecanismele organizaționale pentru prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal, și standardele tehnice și de securitate pentru schimbarea permiselor de conducere mobile și listele sigure ale emitenților de încredere pentru verificarea permiselor de conducere mobile, inclusiv elementele de verificare și interfața cu sistemele naționale, în măsura în care este posibil, ținând seama și de cadrul general și de specificațiile tehnice necesare pentru recunoașterea respectivelor permise de conducere de către autoritățile din țările terțe și pentru a stabili un set comun de norme care să reglementeze funcționarea rețelei permiselor de conducere a UE, inclusiv cerințele operaționale, de interfață și tehnice detaliate, cu scopul de a asigura interoperabilitatea între sistemele naționale conectate la rețeaua permiselor de conducere a UE, protecția datelor cu caracter personal schimbate prin intermediul rețelei permiselor de conducere a UE și funcționarea adecvată a tuturor funcționalităților rețelei respective prevăzute în dreptul Uniunii și în dreptul intern. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
(64) Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind prelungirea perioadei de valabilitate administrativă a permiselor de conducere în întreaga Uniune, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență legate de o criză.
(65) Din motive de coerență, ar trebui să fie modificate Regulamentul (UE) 2018/1724 și Directiva (UE) 2022/2561, care abordează anumite aspecte reglementate de prezenta directivă.
(66) Directiva 2006/126/CE și Regulamentul (UE) nr. 383/2012 al Comisiei (12) ar trebui să fie abrogate.
(67) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume reducerea semnificativă a numărului de victime ale accidentelor rutiere în Uniune și facilitarea libertății de circulație a cetățenilor prin stabilirea unor norme uniforme cu privire la dreptul de a conduce și la eliberarea și reînnoirea permiselor de conducere și recunoașterea reciprocă a acestora, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece normele interne care reglementează eliberarea, reînnoirea, înlocuirea și schimbarea permiselor de conducere ar da naștere unor cerințe atât de diverse, încât nu ar putea fi atins nivelul de siguranță rutieră și de liberă circulație a cetățenilor pe care îl prevăd normele armonizate dar, având în vedere caracterul transfrontalier și la nivelul Uniunii al transportului rutier și necesitatea de a stabili cerințe minime comune, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(68) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a emis un aviz la 25 aprilie 2023 (14).
(69) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (15), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,