Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică oricărui autovehicul din categoriile M1, M2 (cu excepția locurilor din spate și a mijloacelor de transport cu o greutate maximă admisibilă mai mare de 3,5 tone și a celor care au la dispoziție locuri special concepute pentru a transporta pasageri în picioare) și N1 (cu excepția locurilor din spate), așa cum sunt definite în anexa I la Directiva 70/156/CEE (8), destinat să circule pe calea rutieră, având cel puțin patru roți și o viteză maximă din construcție mai mare de 25 kilometri la oră.
(2) În sensul prezentei directive, se înțelege prin:
1. „centură de siguranță” sau „centură”: un asamblaj de curele cu catarame, dispozitive de reglare și piese de fixare, putând să fie fixat în interiorul unui autovehicul și fiind astfel conceput încât să reducă riscul rănirii pentru cel care-l folosește în cazul unei coliziuni sau la o decelerare bruscă, limitând posibilitățile mișcării corpului acestuia. Acest asamblaj este desemnat într-un mod general prin termenul „ansamblu”; acest termen cuprinde de asemenea orice dispozitiv de absorbție de energie sau de retractare a centurii;
2. „sistem de fixare”: un sistem care rezultă din combinarea unui scaun fixat pe structura vehiculului printr-o soluție tehnică adecvată și a unei centuri de siguranță care are cel puțin un punct de fixare atașat de structura scaunului;
3. „loc”: o structură făcând sau nu parte integrantă din structura vehiculului, înțelegându-se prin aceasta tapițeria sa, punând la dispoziție un loc de șezut pentru un adult, termenul desemnând și un loc de șezut individual, precum și partea unei banchete corespunzătoare unui loc de șezut.
Articolul 2
Statele membre veghează ca șoferul și pasagerii care ocupă locurile în vehiculele aflate în circulație, prevăzute la articolul 1, să poarte centura de siguranță sau să fie asigurați printr-un sistem de fixare verificat în condițiile în care locurile pe care le ocupă sunt dotate cu acesta. Ocupanții locurilor din spate trebuie să utilizeze cu prioritate locurile dotate cu acest sistem.
Statele membre veghează ca, în aceste vehicule, copiii cu vârsta mai mică de doisprezece ani și având o înălțime mai mică de 150 de centimetri, care ocupă locurile dotate cu centuri, să fie asigurați cu un sistem de fixare autorizat, adaptat înălțimii și greutății lor. Aceste locuri trebuie ocupate cu prioritate.
Utilizarea sistemului de fixare verificat de autoritatea competentă a unui stat membru este autorizată de celelalte state membre.
Articolul 3
Prezenta directivă se aplică atât conducătorilor auto cât și pasagerilor din vehiculele utilizate pe căile rutiere în cadrul Comunității care sunt înmatriculate într-un stat terț.
Articolul 4
(1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (2) Statele membre pot permite ca pe teritoriul lor copiii cu vârsta de trei ani sau mai mare, care ocupă locurile prevăzute la articolul 1, să fie asigurați cu o centură de siguranță sau cu un alt sistem de fixare verificat pentru adulți.
(2) De asemenea, statele membre pot permite ca, pe teritoriul lor și în condițiile stabilite de dreptul intern, copiii cu vârsta mai mică de trei ani, care ocupă locurile din spate să nu fie asigurați cu un sistem de fixare adaptat taliei și greutății lor, dacă acești copii sunt transportați cu un vehicul în care un asemenea sistem nu este disponibil.
Articolul 5
Sunt scutite de obligațiile prevăzute în articolul 2 persoanele care dețin un certificat medical de scutire pe motiv medical grav, eliberat de autoritățile competente. Orice certificat medical eliberat de autoritățile competente ale unui stat membru este valabil în oricare alt stat membru; certificatul medical trebuie să menționeze durata valabilității sale și să fie prezentat la orice control al unui agent autorizat, conform dispozițiilor în vigoare în această privință în fiecare stat membru. El trebuie să aibă următorul simbol:
Articolul 6
Statele membre pot acorda, cu avizul Comisiei, alte scutiri decât cele prevăzute în articolul 5, cu scopul de:
— a ține seama de condiții fizice particulare sau de circumstanțe particulare de o durată limitată;
— a permite desfășurarea eficace a anumitor activități profesionale;
— a asigura corecta funcționare a activităților legate de serviciile de ordin public, de siguranță sau de urgență.
Articolul 7
Comisia prezintă, până la 1 august 1994, un raport asupra aplicării prezentei directive, cu scopul evaluării în principal a oportunității adoptării unor măsuri mai radicale vizând o mai mare securitate și a necesității unei armonizări mai rapide. Raportul va fi însoțit, dacă este cazul, de propuneri. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată asupra acestor propuneri într-un termen optim.
Articolul 8
(1) Statele membre, după consultarea Comisiei, pun în vigoare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a respecta prezenta directivă înainte de 1 ianuarie 1993. Ele informează Comisia cu privire la aceasta.
(2) Când statele membre adoptă aceste dispoziții, acestea vor cuprinde o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Modalitatea de realizare a acestei trimiteri este stabilită de către statele membre.
(3) Statele membre comunică Comisiei textul dispozițiilor principale de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 9
Prezenta directivă se adresează statelor membre.