Articolul 1
Model de permis
(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, statele membre introduc un permis de conducere național, bazat pe modelul comunitar din anexa I. Semnul distinctiv al statului membru care eliberează permisul figurează pe emblema de la pagina 1 a modelului comunitar de permis de conducere.
(2) Fără a aduce atingere normelor privind protecția datelor, statele membre pot să introducă în permisul de conducere un suport de memorie (microprocesor), de îndată ce cerințele privind microprocesorul prevăzute în anexa I, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, sunt stabilite de Comisie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2). Aceste cerințe prevăd o omologare CE care se acordă numai atunci când se demonstrează capacitatea de a rezista la tentativele de falsificare sau de modificare a datelor.
(3) Microprocesorul încorporează datele armonizate privind permisul de conducere, precizate în anexa I.
După consultarea Comisiei, statele membre pot stoca date suplimentare, cu condiția ca punerea în aplicare a prezentei directive să nu fie în niciun fel perturbată.
În conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (2), Comisia poate modifica anexa I, pentru a garanta o interoperabilitate viitoare.
(4) Cu acordul Comisiei, statele membre pot aduce modelului din anexa I ajustările necesare pentru prelucrarea pe calculator a permisului de conducere.
Articolul 2
Recunoașterea reciprocă
(1) Permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute reciproc.
(2) Atunci când titularul unui permis de conducere național valabil, dar neavând durata de valabilitate administrativă prevăzută la articolul 7 alineatul (2), își stabilește reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât cel care a eliberat permisul de conducere, statul membru gazdă poate aplica respectivului permis perioadele de valabilitate administrativă prevăzute la articolul respectiv prin reînnoirea permisului, după expirarea unei perioade de doi ani de la data la care titularul și-a stabilit reședința obișnuită pe teritoriul respectivului stat.
Articolul 3
Măsuri împotriva falsificării
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a evita orice risc de falsificare a permiselor de conducere, inclusiv pentru modelele de permis de conducere eliberate înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive. Statele membre informează Comisia în această privință.
(2) Materialul utilizat pentru permisul de conducere, descris în anexa I, este protejat împotriva falsificării prin aplicarea unor specificații destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, care urmează să fie stabilite de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (2). Statele membre pot să introducă elemente de siguranță suplimentare.
(3) Statele membre se asigură că, până la 19 ianuarie 2033, toate permisele de conducere eliberate sau aflate în circulație vor îndeplini toate cerințele prezentei directive.
Articolul 4
Categorii, definiții și vârste minime
(1) Permisul de conducere prevăzut la articolul 1 autorizează conducerea autovehiculelor din categoriile definite în continuare. Acesta poate fi eliberat începând de la vârsta minimă indicată pentru fiecare categorie. Prin „autovehicul” se înțelege orice vehicul prevăzut cu un motor de propulsie care circulă pe un drum prin mijloace proprii, cu excepția vehiculelor care se deplasează pe șine.
(2) Mopeduri:
Categoria AM: — vehicule cu două roți sau cu trei roți, având o viteză maximă proiectată care nu depășește 45 km/h, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2002/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 martie 2002 privind omologarea autovehiculelor cu două sau trei roți (5) (cu excepția celor care au o viteză maximă proiectată mai mică sau egală cu 25 km/h) și cvadriciclurilor ușoare, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2002/24/CE; — vârsta minimă pentru categoria AM este stabilită la 16 ani.
(3) Motociclete cu sau fără ataș și tricicluri cu motor:
— „motocicletă” înseamnă vehicule cu două roți, cu sau fără ataș, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/24/CE;
— „triciclu cu motor” înseamnă vehicule cu trei roți dispuse simetric, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Directiva 2002/24/CE.
(a) Categoria A1: — motociclete cu cilindree maximă de 125 centimetri cubi, cu puterea maximă de 11 kW și cu un raport putere/greutate de cel mult 0,1 kW/kg; — tricicluri cu motor cu puterea maximă de 15 kW; — vârsta minimă pentru categoria A1 este stabilită la 16 ani.
(b) Categoria A2: — motociclete cu puterea maximă de 35 kW, cu un raport putere/greutate care nu depășește 0,2 kW/kg și care nu sunt derivate dintr-un vehicul având mai mult de dublul puterii sale; — vârsta minimă pentru categoria A2 este stabilită la 18 ani.
(c) Categoria A: (i) motociclete — Vârsta minimă pentru categoria A este stabilită la 20 de ani. Cu toate acestea, pentru a putea conduce motociclete din prezenta categorie, este necesară o experiență de conducere a motocicletelor din categoria de permis A2 de cel puțin doi ani. Se poate renunța la această cerință referitoare la experiența anterioară, în cazul în care candidatul are cel puțin 24 de ani; (ii) tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW — Vârsta minimă pentru tricicluri cu motor cu puterea de peste 15 kW este stabilită la 21 de ani.
(4) Autovehicule:
— „autovehicul” înseamnă orice vehicul cu motor, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele conectate la o linie electrică și care nu circulă pe șine. Nu include tractoarele agricole sau forestiere;
— „tractor agricol sau forestier” înseamnă orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta sau a acționa anumite scule, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă sau forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară.
(a) Categoria B1: — cvadricicluri, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2002/24/CE; — vârsta minimă pentru categoria B1 este stabilită la 16 ani; — categoria B1 este opțională; în statele membre care nu prevăd această categorie de permis de conducere, este necesar un permis de conducere din categoria B pentru a conduce aceste vehicule.
(b) Categoria B: autovehicule a căror masă maximă autorizată nu depășește 3 500 kg și care sunt concepute și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afara conducătorului auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg. Fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare pentru vehiculele respective, la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având masa maximă autorizată de peste 750 kg, cu condiția ca masa maximă autorizată a acestui ansamblu să nu depășească 4 250 kg. În cazul în care un astfel de ansamblu depășește 3 500 kg, statele membre, în conformitate cu dispozițiile anexei V, solicită ca acest ansamblu să fie condus numai după: — efectuarea unui curs de formare sau — promovarea unui test de verificare a aptitudinilor și comportamentului. Statele membre pot solicita, de asemenea, atât efectuarea unui astfel de curs de formare, cât și promovarea unui test de verificare a aptitudinilor și comportamentului. Statele membre indică dreptul de conducere a unui astfel de ansamblu pe permisul de conducere prin codul comunitar corespunzător. Vârsta minimă pentru categoria B este stabilită la 18 ani.
(c) Categoria BE: — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule formate dintr-un vehicul tractor din categoria B și o remorcă sau o semiremorcă a căror masă maximă autorizată nu depășește 3 500 kg; — vârsta minimă pentru categoria BE este stabilită la 18 ani.
(d) Categoria C1: autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă autorizată depășește 3 500 kg, fără să depășească 7 500 kg, și care sunt proiectate și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă cu o masă maximă autorizată de 750 kg.
(e) Categoria C1E: — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor face parte din categoria C1, iar remorca sau semiremorca sa are o masă maximă autorizată de peste 750 kg, cu condiția ca masa autorizată a ansamblului să nu depășească 12 000 kg; — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor face parte din categoria B, iar remorca sau semiremorca sa are o masă maximă autorizată de peste 3 500 kg, cu condiția ca masa autorizată a ansamblului să nu depășească 12 000 kg; — vârsta minimă pentru categoriile C1 și C1E este stabilită la 18 ani, fără a aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule ale Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 iulie 2003 privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de pasageri (6).
(f) Categoria C: autovehicule, altele decât cele din categoria D1 sau D, a căror masă maximă autorizată depășește 3 500 kg și care sunt proiectate și construite pentru transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă cu o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(g) Categoria CE: — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor face parte din categoria C, iar remorca sau semiremorca sa are o masă maximă autorizată de peste 750 kg; — vârsta minimă pentru categoriile C și CE este stabilită la 21 ani, fără a aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din Directiva 2003/59/CE.
(h) Categoria D1: autovehicule proiectate și construite pentru transportul a maximum 16 pasageri în afară de conducătorul auto și care au o lungime maximă ce nu depășește 8 m; la autovehiculele din această categorie se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(i) Categoria D1E: — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor face parte din categoria D1, iar remorca sa are o masă maximă autorizată de peste 750 kg; — vârsta minimă pentru categoriile D1 și D1E este stabilită la 21 ani, fără a aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din Directiva 2003/59/CE.
(j) Categoria D: autovehicule concepute și construite pentru transportul a peste opt pasageri în afară de conducătorul auto; la autovehiculele care pot fi conduse cu un permis din categoria D se poate atașa o remorcă având o masă maximă autorizată care nu depășește 750 kg.
(k) Categoria DE: — fără a aduce atingere dispozițiilor privind normele de omologare a vehiculelor respective, ansamblurile de vehicule în care vehiculul tractor face parte din categoria D, iar remorca sa are o masă maximă autorizată de peste 750 kg; — vârsta minimă pentru categoriile D și DE este stabilită la 24 ani, fără a aduce atingere dispozițiilor privind conducerea acestor vehicule din Directiva 2003/59/CE.
(5) Cu acordul Comisiei, statele membre pot exclude de la aplicarea prezentului articol anumite tipuri specifice de autovehicule, cum ar fi vehiculele speciale pentru persoanele cu handicap.
Statele membre pot exclude de la aplicarea prezentei directive vehiculele utilizate de forțele armate sau apărarea civilă sau aflate sub controlul acestora.
(6) Statele membre pot majora sau reduce vârsta minimă pentru eliberarea unui permis de conducere:
(a) pentru categoria AM, vârsta poate fi redusă la 14 ani sau poate fi majorată la 18 ani;
(b) pentru categoria B1, vârsta poate fi majorată la 18 ani;
(c) pentru categoria A1, vârsta poate fi majorată la 17 sau 18 ani, — în cazul în care există o diferență de doi ani între vârsta minimă pentru categoria A1 și vârsta minimă pentru categoria A2 și — este necesară o perioadă minimă de doi ani de experiență de conducere a motocicletelor din categoria A2 înainte de a putea conduce motociclete din categoria A, astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (3) litera (c) punctul (i);
(d) pentru categoriile B și BE, vârsta poate fi redusă la 17 ani.
Statele membre pot reduce vârsta minimă pentru categoria C la 18 ani, iar pentru categoria D la 21 de ani, cu privire la:
(a) vehiculele utilizate de pompieri și cele utilizate de forțele de menținere a ordinii publice;
(b) vehiculele supuse unor teste la drum, în scopul reparațiilor sau al întreținerii.
Permisele de conducere eliberate persoanelor care au o vârstă inferioară celei prevăzute la alineatele (2)-(4), în conformitate cu prezentul alineat, sunt valabile numai pe teritoriul statului membru emitent, până la data la care titularul permisului împlinește vârsta minimă prevăzută la alineatele (2)-(4).
Statele membre pot recunoaște valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor de conducere eliberate conducătorilor auto care nu au împlinit vârsta minimă prevăzută la alineatele (2)-(4).
Articolul 5
Condiții și restricții
(1) Permisele de conducere precizează condițiile în care conducătorul auto este autorizat să conducă.
(2) În cazul în care, din cauza unui handicap fizic, condusul este autorizat doar pentru anumite tipuri de vehicule sau pentru vehicule adaptate, testul de verificare a aptitudinilor și a comportamentului prevăzut la articolul 7 este susținut pe un astfel de vehicul.
Articolul 6
Etapele progresive și echivalările dintre categorii
(1) Eliberarea permiselor de conducere se face în următoarele condiții:
(a) permisul pentru categoriile C1, C, D1 și D se eliberează numai conducătorilor auto deja autorizați să conducă vehicule din categoria B;
(b) permisul pentru categoriile BE, C1E, CE, D1E și DE se eliberează numai conducătorilor auto deja autorizați să conducă vehicule din categoriile B, C1, C, D1, respectiv, D.
(2) Valabilitatea permiselor de conducere se stabilește după cum urmează:
(a) permisele acordate pentru categoriile C1E, CE, D1E sau DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoria BE;
(b) permisele acordate pentru categoria CE sunt valabile pentru categoria DE atât timp cât titularii lor sunt autorizați să conducă vehicule din categoria D;
(c) permisele acordate pentru categoriile CE și DE sunt valabile pentru ansamblurile de vehicule din categoriile C1E, respectiv, D1E;
(d) permisele acordate pentru orice categorie sunt valabile pentru vehiculele din categoria AM. Cu toate acestea, pentru permisele de conducere eliberate pe teritoriul său, un stat membru poate limita echivalările pentru categoria AM la categoriile A1, A2 și A, în cazul în care statul membru respectiv condiționează obținerea unui permis categoria AM de promovarea unei probe practice de conducere;
(e) permisele eliberate pentru categoria A2 sunt valabile și pentru categoria A1;
(f) permisele acordate pentru categoriile A, B, C sau D sunt valabile pentru categoriile A1, A2, B1, C1, respectiv, D1.
(3) Pentru conducerea pe teritoriul lor, statele membre pot acorda următoarele echivalări:
(a) tricicluri cu motor în cadrul unui permis categoria B, pentru tricicluri cu motor având o putere de peste 15 kW, cu condiția ca titularul permisului din categoria B să aibă cel puțin vârsta de 21 de ani;
(b) motociclete din categoria A1 în cadrul unui permis din categoria B.
Deoarece prezentul alineat nu este valabil decât pe teritoriul lor, statele membre nu indică pe permisul de conducere faptul că titularul este autorizat să conducă aceste vehicule.
(4) Statele membre pot, după consultarea Comisiei, să autorizeze conducerea pe teritoriul lor:
(a) a vehiculelor din categoria D1 (având o masă maximă autorizată de 3 500 kg, neincluzând echipamentele specializate destinate transportului pasagerilor cu handicap) de către conducătorii auto în vârstă de peste 21 de ani titulari ai unui permis de conducere din categoria B obținut de cel puțin doi ani, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate în scopuri sociale de entități necomerciale, iar conducătorul auto să își ofere serviciile în mod voluntar;
(b) a vehiculelor cu o masă maximă autorizată de peste 3 500 kg, de către conducătorii auto în vârstă de peste 21 de ani titulari ai unui permis de conducere din categoria B, care a fost obținut de cel puțin doi ani, cu condiția ca vehiculele să fie utilizate, numai în stare staționară, în scopuri de instruire sau recreative și ca acestea să fie utilizate în scopuri sociale de entități necomerciale, iar vehiculele să fi fost modificate astfel încât să nu poată fi folosite nici pentru transportul a mai mult de nouă persoane, nici pentru transportul altor mărfuri în afara celor strict necesare pentru utilizarea care le-a fost atribuită.
Articolul 7
Eliberarea, valabilitatea și reînnoirea
(1) Permisele de conducere se eliberează numai solicitanților care:
(a) au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un test teoretic și îndeplinesc normele medicale, în conformitate cu dispozițiile anexelor II și III;
(b) au promovat un test teoretic doar în ceea ce privește categoria AM; statele membre pot cere solicitanților să promoveze un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului și un examen medical pentru această categorie. Pentru triciclurile și cvadriciclurile din această categorie, statele membre pot impune un test specific de verificare a aptitudinilor și comportamentului. Pentru diferențierea vehiculelor din categoria AM, pe permisul de conducere se poate înscrie un cod național;
(c) au promovat numai un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului sau au urmat un curs de formare în conformitate cu anexa VI, în privința categoriei A2 sau categoriei A, cu condiția de a fi acumulat minimum doi ani de experiență în conducerea unei motociclete din categoria A1 sau, respectiv, din categoria A2;
(d) au urmat un curs de formare sau au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului sau au urmat un curs de formare și au promovat un test de verificare a aptitudinilor și comportamentului în conformitate cu anexa V, în privința categoriei B pentru conducerea unui ansamblu de vehicule, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (4) litera (b) al doilea paragraf;
(e) au reședința obișnuită pe teritoriul statului membru care eliberează permisul sau pot dovedi că urmează studii pe teritoriul statului membru respectiv de cel puțin șase luni.
(2) (a) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile AM, A1, A2, A, B, B1 și BE au o valabilitate administrativă de 10 ani. Un stat membru poate decide că permisele pe care le eliberează pentru aceste categorii au o valabilitate administrativă de până la 15 ani. (b) De la 19 ianuarie 2013, permisele eliberate de statele membre pentru categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E au o valabilitate administrativă de 5 ani. (c) Reînnoirea unui permis de conducere poate determina începutul unei noi perioade de valabilitate administrativă pentru o altă categorie sau alte categorii pe care titularul permisului este autorizat să le conducă, în măsura în care aceasta este în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă. (d) Prezența unui microprocesor în conformitate cu articolul 1 nu este o condiție de valabilitate a unui permis de conducere. Pierderea sau imposibilitatea citirii unui microprocesor sau o altă deteriorare a acestuia nu afectează valabilitatea documentului.
(3) Reînnoirea permiselor de conducere în momentul în care valabilitatea lor administrativă expiră este supusă următoarelor condiții:
(a) îndeplinirea în continuare a normelor minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute la anexa III pentru permisele de conducere din categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 și D1E și
(b) reședința obișnuită pe teritoriul statului membru care a eliberat permisul de conducere sau prezentarea dovezii că solicitantul a efectuat studii cel puțin șase luni pe teritoriul statului membru respectiv.
Statele membre pot impune, la reînnoirea permiselor de conducere din categoriile AM, A, A1, A2, B, B1 și BE, o examinare care aplică normele minime privind aptitudinile fizice și mentale pentru conducere prevăzute în anexa III.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută la alineatul (2) a permiselor de conducere eliberate șoferilor începători pentru orice categorie, în vederea aplicării unor măsuri specifice pentru acești conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței rutiere.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă a primului permis eliberat conducătorilor auto începători pentru categoriile C și D la 3 ani, pentru a putea aplica măsuri specifice pentru acești conducători auto, în scopul îmbunătățirii siguranței lor rutiere.
Statele membre pot limita perioada de valabilitate administrativă prevăzută la alineatul (2) a permiselor de conducere individuale pentru orice categorie, în cazul în care acest lucru este considerat necesar, în vederea creșterii frecvenței controalelor medicale sau pentru aplicarea altor măsuri specifice, cum ar fi restricțiile pentru persoanele care încalcă normele rutiere.
Statele membre pot reduce perioada de valabilitate administrativă, prevăzută la alineatul (2), a permiselor de conducere ai căror titulari își au reședința pe teritoriul lor și au împlinit vârsta de 50 de ani, în vederea sporirii frecvenței controalelor medicale sau pentru aplicarea altor măsuri specifice, cum ar fi cursurile de perfecționare. Această perioadă redusă de valabilitate administrativă se poate aplica numai cu ocazia reînnoirii permisului de conducere.
(4) Fără a aduce atingere legilor naționale în domeniul penal și polițienesc, statele membre pot să aplice, pentru eliberarea permiselor de conducere, după consultarea Comisiei, dispozițiile normelor lor naționale în ceea ce privește alte condiții decât cele prevăzute de prezenta directivă.
(5) (a) Nicio persoană nu poate deține mai mult de un permis de conducere. (b) Un stat membru refuză eliberarea unui permis în cazul în care constată că solicitantul deține deja un permis de conducere. (c) Statele membre iau măsurile necesare în conformitate cu litera (b). Măsurile necesare în privința eliberării, înlocuirii, reînnoirii sau schimbării unui permis de conducere constă în a verifica, împreună cu alte state membre, dacă solicitantul este deja titularul unui alt permis de conducere, în cazul în care există motive suficiente pentru a suspecta acest lucru. (d) Pentru a facilita verificările prevăzute la litera (b), statele membre utilizează rețeaua de permise de conducere a Uniunii Europene, de îndată ce aceasta devine operațională.
Fără a aduce atingere articolului 2, un stat membru care eliberează un permis ia toate măsurile pentru a se asigura că o persoană îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și aplică dispozițiile sale naționale privind anularea sau retragerea dreptului de a conduce, în cazul în care se stabilește că a fost eliberat un permis fără respectarea acestor cerințe.
Articolul 8
Adaptarea la progresul științific și tehnic
Modificările necesare pentru adaptarea anexelor I-VI la progresul științific și tehnic se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (2).
Articolul 9
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul pentru permise de conducere.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, în ceea ce privește dispozițiile articolului 8 din această directivă.
Articolul 10
Examinatori
De la intrarea în vigoare a prezentei directive, examinatorii îndeplinesc normele minime prevăzute la anexa IV.
Examinatorii care lucrează deja în această funcție înainte de 19 ianuarie 2013 se supun doar cerințelor privind asigurarea calității și formarea continuă efectuată cu regularitate.
Articolul 11
Dispoziții diverse privind schimbarea, retragerea, înlocuirea și recunoașterea permiselor de conducere
(1) În cazul în care titularul unui permis de conducere național valabil eliberat de un stat membru își stabilește reședința obișnuită într-un alt stat membru, acesta poate solicita ca permisul său de conducere să fie schimbat cu un permis echivalent. Statului membru care efectuează schimbarea îi revine sarcina de a verifica pentru ce categorie continuă să fie efectiv valabil permisul prezentat.
(2) Sub rezerva respectării principiului teritorialității legislației penale și polițienești, statul membru în care este situată reședința obișnuită poate aplica dispozițiile sale naționale cu privire la restrângerea, suspendarea, retragerea sau anularea dreptului de conducere al titularului unui permis de conducere eliberat de un alt stat membru și, în cazul în care este necesar, poate schimba permisul în acest scop.
(3) Statul membru care efectuează schimbarea returnează permisul vechi autorităților statului membru care l-a emis și comunică motivele acestei acțiuni.
(4) Un stat membru refuză eliberarea unui permis de conducere unui solicitant al cărui permis de conducere face obiectul unei restricții, suspendări sau retrageri într-un alt stat membru.
Un stat membru refuză să recunoască valabilitatea oricărui permis de conducere eliberat de un alt stat membru unei persoane al cărei permis de conducere face obiectul unei restricții, suspendări sau retrageri pe teritoriul statului membru anterior.
De asemenea, un stat membru poate refuza eliberarea unui permis de conducere unui solicitant al cărui permis a fost anulat într-un alt stat membru.
(5) Înlocuirea unui permis de conducere care a fost, de exemplu, pierdut sau furat se poate obține numai de la autoritățile competente ale statului membru în care titularul își are reședința obișnuită; autoritățile respective asigură înlocuirea pe baza informațiilor pe care le posedă sau, dacă este cazul, pe baza unei atestări a autorităților competente din statul membru care a eliberat permisul inițial.
(6) În cazul în care un stat membru schimbă un permis de conducere eliberat de o țară terță cu un permis de conducere de model comunitar, această schimbare, precum și orice reînnoire sau înlocuire se înregistrează pe permisul de conducere de model comunitar.
O astfel de schimbare se poate efectua numai în cazul în care permisul eliberat de țara terță a fost predat autorităților competente ale statului membru care efectuează schimbarea. În cazul în care titularul acestui permis își stabilește reședința obișnuită într-un alt stat membru, nu este necesar ca acesta din urmă să aplice principiul recunoașterii reciproce prevăzut la articolul 2.
Articolul 12
Reședința obișnuită
În sensul prezentei directive, „reședință obișnuită” înseamnă locul în care o persoană locuiește în mod obișnuit, adică pe parcursul a cel puțin 185 de zile din fiecare an calendaristic, datorită unor legături personale și profesionale sau, în cazul unei persoane fără legături profesionale, datorită unor legături personale care relevă legături strânse între respectiva persoană și locul în care locuiește aceasta.
Cu toate acestea, reședința obișnuită a unei persoane ale cărei legături profesionale sunt într-un loc diferit de cel al legăturilor sale personale și care, din acest motiv, locuiește alternativ în locuri diferite, situate în două sau mai multe state membre, se consideră a fi locul legăturilor sale personale, cu condiția ca persoana respectivă să se întoarcă în acel loc cu regularitate. Această din urmă condiție nu este necesară în cazul în care persoana locuiește într-un stat membru pentru îndeplinirea unei misiuni cu durată determinată. Frecventarea de cursuri la o universitate sau școală nu implică transferul reședinței obișnuite.
Articolul 13
Echivalări între permisele de model necomunitar
(1) Cu acordul Comisiei, statele membre stabilesc echivalări între drepturile dobândite înainte de punerea în aplicare a prezentei directive și categoriile definite la articolul 4.
După consultarea Comisiei, statele membre pot aduce legislației lor naționale ajustările necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 11 alineatele (4), (5) și (6).
(2) Niciun drept de conducere acordat înainte de 19 ianuarie 2013 nu este retras sau restrâns în vreun fel prin dispozițiile prezentei directive.
Articolul 14
Reexaminarea
Comisia prezintă un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, inclusiv impactul acesteia asupra siguranței rutiere, cel mai devreme la 19 ianuarie 2018.
Articolul 15
Asistența reciprocă
Statele membre își acordă reciproc asistență în procesul de punere în aplicare a prezentei directive și fac schimb de informații privind permisele pe care le-au eliberat, schimbat, înlocuit, reînnoit sau retras. În acest scop, ele utilizează rețeaua permiselor de conducere a Uniunii Europene, de îndată ce aceasta devine operațională.
Articolul 16
Transpunerea
(1) Statele membre adoptă și publică, până la 19 ianuarie 2011, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma articolului 1 alineatul (1), articolului 3, articolului 4 alineatele (1), (2), (3) și (4) literele (b)-(k), articolului 6 alineatul (1), alineatul (2) literele (a), (c), (d) și (e), articolului 7 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), alineatele (2), (3) și (5), articolului 8, articolului 10, articolului 13, articolului 14, articolului 15 și anexelor I punctul 2, II punctul 5.2 privind categoriile A1, A2 și A, IV, V și VI. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții.
(2) Statele membre aplică aceste dispoziții de la 19 ianuarie 2013.
(3) Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile la directiva abrogată, conținute în actele cu putere de lege sau actele administrative în vigoare, se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri, precum și textul acesteia.
(4) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 17
Abrogarea
Directiva 91/439/CEE se abrogă de la 19 ianuarie 2013, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele indicate în anexa VII partea B pentru transpunerea respectivei directive în dreptul național.
Articolul 2 alineatul (4) din Directiva 91/439/CEE se abrogă la 19 ianuarie 2007.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII.
Articolul 18
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 2 alineatul (1), articolul 5, articolul 6 alineatul (2) litera (b), articolul 7 alineatul (1) litera (a), articolul 9, articolul 11 alineatele (1), (3), (4), (5) și (6), articolul 12 și anexele I, II și III se aplică de la 19 ianuarie 2009.
Articolul 19
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.