Directiva 2014/45 · CELEX 32014L0045

Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și de abrogare a Directivei 2009/40/CE Text cu relevanță pentru SEE

Data act: 03.04.2014
Intrare in vigoare: 19.05.2014
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2014_127_R_0003
Status: In vigoare

reglementări tehnice siguranță pe drumurile publice testare tehnică a drumurilor vehicul cu motor vehicul industrial

Recitale

(1) Comisia, în Cartea albă din 28 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, stabilește obiectivul „viziunea zero”, conform căruia Uniunea ar trebui să se apropie, până în 2050, de cifra zero în privința numărului de decese cauzate de accidente rutiere. Pentru a atinge acest obiectiv, se așteaptă ca tehnologia auto să contribuie substanțial la îmbunătățirea siguranței transporturilor rutiere.

(2) În Comunicarea sa intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020”, Comisia a propus o reducere adițională la jumătate a numărului total de decese cauzate de accidentele rutiere în Uniune până în 2020, începând cu 2010. În vederea atingerii acestui obiectiv, Comisia a definit șapte obiective strategice și a identificat măsuri de creștere a siguranței vehiculelor, o strategie de reducere a numărului de răniri precum și măsuri pentru îmbunătățirea siguranței participanților la trafic vulnerabili, în special a motocicliștilor.

(3) Inspecția tehnică face parte dintr-un sistem mai amplu destinat să garanteze că vehiculele sunt menținute în condiții acceptabile din punctul de vedere al siguranței și al protecției mediului pe durata utilizării lor. Acest sistem ar trebui să acopere inspecțiile tehnice periodice pentru toate vehiculele și controalele tehnice în trafic pentru vehiculele utilizate în activități de transport rutier comercial, precum și prevederea unei proceduri de înmatriculare a vehiculelor care să permită suspendarea autorizării de a folosi în trafic un vehicul în cazul în care o astfel de utilizare reprezintă un risc imediat pentru siguranța rutieră. Inspecția tehnică periodică ar trebui să fie principalul instrument pentru a asigura conformitatea tehnică a vehiculelor. Controalele tehnice în trafic ale vehiculelor utilitare ar trebui doar să completeze inspecțiile tehnice periodice.

(4) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili standardele de inspecție tehnică mai stricte decât cele prevăzute în prezenta directivă.

(5) Punerea în aplicare a măsurilor privind inspecția tehnică poate include campanii de sensibilizare adresate îndeosebi proprietarilor de vehicule și menite să dezvolte bune practici și obiceiuri privind verificările de bază ale vehiculului lor.

(6) Vehiculele cu sisteme tehnice defectuoase afectează siguranța rutieră, putând provoca accidente rutiere care se soldează cu răniri sau decese. Impactul sistemelor tehnice defectuoase ar putea fi redus dacă sistemul de inspecție ar fi îmbunătățit corespunzător. Identificarea din timp a unei deficiențe în privința conformității tehnice a unui vehicul ar contribui la soluționarea deficienței în cauză și, implicit, la prevenirea accidentelor.

(7) Vehiculele cu sisteme defectuoase de control al emisiilor au un impact mai semnificativ asupra mediului decât vehiculele întreținute în mod adecvat. Prin urmare, periodicitatea inspecțiilor tehnice ar contribui la îmbunătățirea stării mediului prin reducerea mediei emisiilor generate de vehicule.

(8) Statele membre ar trebui să aibă în vedere măsuri adecvate de prevenire a manipulării sau falsificării pieselor și componentelor vehiculelor care ar putea afecta în mod negativ caracteristicile prevăzute de siguranță și de mediu ale vehiculului, în special prin intermediul inspecției tehnice periodice; măsurile respective ar putea include sancțiuni eficiente, proporționale, disuasive și nediscriminatorii.

(9) Pe parcursul ultimelor două decenii, cerințele legate de emisii pentru omologarea de tip a vehiculelor au devenit din ce în ce mai stricte. Cu toate acestea, calitatea aerului nu s-a îmbunătățit în măsura în care se estimase ca urmare a standardelor mai stricte în materie de emisii pentru vehicule, în special în ceea ce privește oxizii de azot (NOx) și particulele fine în suspensie. Posibilitățile de îmbunătățire a ciclurilor de testare pentru a corespunde condițiilor rutiere ar trebui analizate cu atenție pentru a dezvolta soluții viitoare, inclusiv introducerea unor metode de testare în vederea măsurării nivelurilor de NOx și a valorilor limită pentru emisiile de NOx.

(10) În cazul vehiculelor care fac parte din clasele de emisie Euro 6 și Euro VI, sistemele de diagnosticare la bord (OBD) devin tot mai eficiente în ceea ce privește măsurarea emisiilor, ceea ce justifică echivalarea rezultatelor lor cu cele ale testelor standard pentru emisii în cadrul inspecțiilor tehnice. Pentru a face posibilă utilizarea sistemelor de diagnosticare la bord pentru vehiculele din clasele de emisie până la Euro 5 și Euro V, statele membre ar trebui să poată permite această metodă de testare în conformitate cu recomandările producătorului și cu alte cerințe pentru astfel de vehicule cu condiția ca, ținându-se seama de legislația privind omologarea de tip relevantă, după caz, rezultatele sale să fi fost verificate independent.

(11) În Uniune au fost adoptate o serie de standarde și cerințe tehnice referitoare la siguranța vehiculelor. Este necesar să se asigure, prin periodicitatea inspecțiilor tehnice, că vehiculele continuă să îndeplinească standardele de siguranță. Această periodicitate a inspecțiilor ar trebui să se aplice anumitor categorii de vehicule definite în Directivele 2002/24/CE (3), 2003/37/CE (4) și 2007/46/CE (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(12) Tractoarele cu roți cu viteza maximă prin construcție mai mare de 40 km/h sunt folosite tot mai mult pentru înlocuirea camioanelor în activitățile de transport local și în activitățile comerciale de transport rutier de marfă. Potențialul lor de risc este comparabil cu cel al camioanelor și, în consecință, modul de tratate al vehiculelor din această categorie, folosite în special pe drumurile publice, ar trebui să facă obiectul inspecției tehnice.

(13) Se presupune că vehiculele de interes istoric sunt reprezentante ale perioadei în care au fost fabricate și că circulă foarte rar pe drumurile publice. Statele membre ar trebui să fie cele care stabilesc durata perioadei dintre inspecțiile tehnice periodice. Tot statele membre ar trebui să aibă competența de a reglementa inspecția tehnică a altor tipuri de vehicule specializate.

(14) Vehiculele care circulă exclusiv pe teritoriile îndepărtate ale statelor membre, în special pe insule mici cu mai puțin de 5 000 de locuitori sau în zone slab populate, unde densitatea populației este mai mică de cinci locuitori pe kilometrul pătrat, sunt utilizate în condiții care pot necesita un regim special de inspecție tehnică. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie abilitate să excepteze astfel de vehicule de la aplicarea prezentei directive.

(15) Inspecția tehnică este o activitate suverană și, ca atare, ar trebui realizată de statele membre sau de organisme publice sau private desemnate de statele membre, sub supravegherea acestora. Statele membre ar trebui să rămână responsabile de inspecția tehnică în orice situație, chiar și atunci când sistemul național permite autorizarea organismelor private, inclusiv a celor implicate și în activitățile de reparație a vehiculelor.

(16) Statele membre ar trebui să fie abilitate să desemneze centre de inspecție care nu sunt situate pe teritoriul lor pentru a efectua inspecții tehnice pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor, dacă respectivele centre de inspecție au fost deja autorizate de statul membru în care se află să efectueze inspecții ale vehiculelor.

(17) Pentru inspecția vehiculelor și în special pentru componentele electronice de siguranță, este esențial să fie disponibile specificațiile tehnice ale fiecărui vehicul. Prin urmare, producătorii de autovehicule ar trebui să furnizeze datele necesare pentru verificarea funcționalității componentelor de siguranță și cu efect asupra mediului. Dispozițiile privind accesul la informațiile despre reparații și întreținere ar trebui aplicate similar în acest scop, permițând centrelor de inspecție să aibă acces la elementele informative necesare pentru inspecția tehnică. Datele ar trebui să includă detaliile care permit monitorizarea funcționalității sistemelor de siguranță ale vehiculului de o manieră care să permită inspectarea acestor sisteme în cadrul unei inspecții tehnice periodice. Acest lucru este vital, în special pentru sistemele comandate electronic, și trebuie să acopere toate elementele care au fost instalate de producător.

(18) Vehiculele utilizate pe drumurile publice trebuie să fie conforme cerințelor aplicabile când sunt utilizate. Deținătorul certificatului de înmatriculare și, după caz, operatorul vehiculului ar trebui să fie responsabili de menținerea vehiculului într-o stare conformă cu cerințele.

(19) Pentru siguranța rutieră și pentru impactul său asupra societății, este important ca vehiculele utilizate pe drumuri să fie într-o stare adecvată din punct de vedere tehnic. În consecință, statele membre nu ar trebui să fie împiedicate să permită inspecții tehnice suplimentare, pe bază voluntară.

(20) Pentru ca deținătorii unui certificat de înmatriculare și operatorii de vehicule să beneficieze de un anumit grad de flexibilitate, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a specifica o perioadă de câteva săptămâni în decursul căreia să poată fi efectuată inspecția periodică.

(21) Controalele efectuate pe parcursul duratei de viață a unui vehicul ar trebui să fie relativ simple, rapide și necostisitoare, contribuind, totodată, la realizarea obiectivelor prezentei directive.

(22) Inspecțiile tehnice ar trebui să includă toate elementele relevante pentru concepția, construcția și echipamentele specifice ale vehiculului supus inspecției. Compatibilitatea dintre piese și componente, cum ar fi compatibilitatea dintre jante și butucul roții, ar trebui tratate ca element de siguranță esențial și ar trebui verificate la inspecția tehnică. În contextul acestor elemente și ținând cont de starea actuală a tehnologiei auto, în lista elementelor supuse inspecției ar trebui să figureze și sistemele electronice moderne. Pentru a obține o armonizare suplimentară a inspecțiilor tehnice, ar trebui stabilite metode de control pentru fiecare dintre elementele supuse inspecției. Aceste elemente ar trebui actualizate pentru a ține cont de evoluția cercetării și de progresul tehnic în domeniul siguranței vehiculelor.

(23) Pentru a facilita armonizarea și pentru a asigura coerența standardelor, ar trebui întocmită o listă neexhaustivă a principalelor motive care determină defectarea fiecărui element supus inspecției. Pentru o evaluare consecventă a stării vehiculului inspectat, ar trebui instituit un standard comun de evaluare a defecțiunilor depistate.

(24) Pentru a aplica mai bine principiul libertății de circulație în cadrul Uniunii, la reînmatricularea unui vehicul, statele membre ar trebui să recunoască certificatele de inspecție tehnică eliberate de un alt stat membru. Aceasta ar trebui să nu aducă atingere dreptului statului membru de a verifica certificatul de inspecție tehnică și identitatea vehiculului la reînmatriculare și de a solicita efectuarea unei noi inspecții tehnice în condițiile stabilite în prezenta directivă.

(25) Fraudarea odometrului ar trebui considerată contravenție pasibilă de sancțiune, întrucât aceasta poate cauza evaluarea incorectă a conformității tehnice a unui vehicul. Înregistrarea kilometrajului în certificatul de inspecție tehnică și accesul inspectorilor la aceste informații, ar trebui să faciliteze depistarea falsificării sau manipulării odometrului. Schimbul de informații între autoritățile competente privind kilometrajul indicat de odometru ar trebui examinat de Comisie.

(26) După fiecare inspecție se eliberează un certificat de inspecție tehnică. Acesta ar trebui să cuprindă, printre altele, informații legate de identitatea vehiculului și de rezultatele inspecției. Rezultatele inspecției tehnice ar trebui să fie disponibile în format electronic. Statele membre ar trebui să colecteze și să păstreze aceste informații într-o bază de date, în vederea unei monitorizări ulterioare corespunzătoare a acestor inspecții, în special în vederea evaluării rezultatelor inspecțiilor tehnice.

(27) Deținătorul certificatului de înmatriculare și, după caz, operatorul unui vehicul care face obiectul unei inspecții tehnice în decursul căreia se constată existența unor defecțiuni, mai ales dacă acestea periclitează siguranța rutieră, ar trebui să le remedieze de urgență. În cazul unor defecțiuni periculoase, ar putea fi necesar să se limiteze utilizarea vehiculului până la remedierea totală a acestora.

(28) În cazul în care vehiculul face parte dintr-o categorie de vehicule care nu fac obiectul înmatriculării în statul membru în care au fost puse în circulație, ar trebui să i se permită statului membru în cauză să ceară ca dovada inspecției să fie afișată pe vehicul, la vedere.

(29) Pentru a se obține o înaltă calitate a inspecțiilor pe întreg teritoriul Uniunii, atât echipamentele utilizate la inspecția tehnică, cât și întreținerea și calibrarea lor ar trebui să fie verificate, ținându-se seama de specificațiile furnizate de statul membru sau de producătorul echipamentelor.

(30) Ar trebui să fie posibilă utilizarea de echipamente alternative care reflectă progresele tehnologice și inovațiile, cu condiția să asigure un nivel înalt echivalent al calității inspecției.

(31) La autorizarea centrelor de inspecție de pe teritoriul lor, statele membre ar trebui să țină seama de faptul că Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) exclude din domeniul său de aplicare unele servicii de interes general din domeniul transportului.

(32) Centrele de inspecție ar trebui să asigure obiectivitatea și nivelul înalt de calitate ale inspecției vehiculelor. Prin urmare, pentru a îndeplini cerințele minime de management al calității, centrele de inspecție ar trebui să respecte cerințele stabilite de statul membru de autorizare.

(33) O calitate înaltă a inspecției tehnice necesită un nivel înalt de abilități și competențe ale personalului care efectuează inspecțiile. Ar trebui să se introducă un sistem de formare care să cuprindă o formare inițială, formări ulterioare periodice cu scopul reîmprospătării cunoștințelor sau o examinare adecvată. Ar trebui definită o perioadă de tranziție care să permită o trecere lină a personalului de inspecție existent la sistemul de formare sau examinare periodică. Pentru a garanta un nivel superior de formare, competență și inspectare, statele membre ar trebui să poată introduce cerințe suplimentare în materie de competențe și formare.

(34) Inspectorii, atunci când efectuează inspecții tehnice, ar trebui să acționeze independent, iar evaluarea lor nu ar trebui să fie afectată de conflicte de interese, fie ele de ordin economic sau personal. Recompensarea inspectorilor nu ar trebui să fie direct legată de rezultatele inspecțiilor tehnice. Statele membre ar trebui să poată impune cerințe în ceea ce privește separarea activităților sau să poată autoriza un organism privat să realizeze atât inspecțiile tehnice, cât și reparații ale vehiculelor, chiar și ale aceluiași vehicul, în cazul în care organismul de supraveghere se asigură că este menținut un nivel înalt de obiectivitate.

(35) Rezultatele unei inspecții tehnice nu ar trebui să fie modificate în scopuri comerciale. Ele ar trebui să poată fi modificate de organismul de supraveghere numai dacă constatările unei inspecții tehnice efectuate de un inspector sunt flagrant incorecte.

(36) Pentru a se asigura că o înaltă calitate a actului de inspecție se menține în timp, statele membre ar trebui să instituie un sistem de asigurare a calității, care să acopere procesele de autorizare, supraveghere și retragere, suspendare ori anulare a autorizației de a efectua inspecții tehnice.

(37) Acreditarea centrelor de inspecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (7) nu ar trebui să constituie o obligație pentru statele membre.

(38) În mai multe state membre, un număr mare de centre private de inspecție autorizate efectuează inspecțiile tehnice. Pentru ca schimbul de informații în această privință dintre statele membre să fie eficient, ar trebui să se desemneze puncte de contact naționale.

(39) Inspecția tehnică este o componentă a unui sistem de reglementare mai amplu, la care vehiculele participă pe toată durata ciclului lor de viață, de la omologare, trecând prin înmatriculare și inspecții tehnice, până la casare. Schimbul de informații conținute în bazele de date electronice naționale și ale producătorilor ar trebui să contribuie, în principiu, la îmbunătățirea eficienței întregului lanț administrativ și la reducerea costurilor și a sarcinilor administrative. Comisia ar trebui să examineze fezabilitatea, costurile și beneficiile instituirii unei platforme electronice de informații privind vehiculele folosind soluțiile IT existente care au fost deja implementate în domeniul schimburilor internaționale de date, în vederea reducerii la minimum a costurilor și a evitării suprapunerilor. În realizarea examinării sale asupra acestui aspect, Comisia ar trebui să analizeze modul optim de realizare a unor legături între sistemele naționale existente, prin intermediul cărora să se facă schimb de informații privind datele legate de inspecția tehnică și kilometrajele indicate de odometre între autoritățile competente ale statelor membre responsabile de inspecția, înmatricularea și omologarea vehiculelor, centrele de inspecție, producătorii de echipamente de inspecție și producătorii de vehicule. Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, fezabilitatea, precum și costurile și beneficiile colectării și stocării informațiilor disponibile referitoare la principalele componente de siguranță ale vehiculelor are au fost implicate în accidente grave, precum și posibilitatea de a oferi inspectorilor, deținătorilor certificatelor de înmatriculare și persoanelor care se ocupă de studiul accidentelor, în mod anonim, informații despre istoricul accidentelor și kilometrajul indicat de odometru.

(40) În scopul de a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(41) Comisia nu ar trebui să adopte acte de punere în aplicare legate de informațiile care trebuie puse la dispoziție de producătorii de vehicule în scopul inspecțiilor tehnice în cazul în care comitetul înființat în temeiul prezentei directive nu emite niciun aviz referitor la proiectul de act de punere în aplicare prezentat de Comisie.

(42) Pentru a actualiza desemnarea categoriilor de vehicule de la articolul 2 alineatul (1) și articolul 5 alineatele (1) și (2), a actualiza anexa I punctul 3 în ceea ce privește metodele și pentru a adapta anexa I punctul 3, în ceea ce privește lista elementelor verificate, metodele și evaluarea deficiențelor, competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(43) Respectarea cerințelor are un impact direct asupra siguranței rutiere și, în consecință, ar trebui să fie verificată periodic. Comisia ar trebui să ofere informații privind eficacitatea dispozițiilor prezentei directive, incluzând informații privind domeniul de aplicare al acesteia, frecvența inspecțiilor, îmbunătățirile ulterioare aduse sistemului de inspecții tehnice prin schimburile electronice de informații, precum și privind eventuala recunoaștere reciprocă în viitor a certificatelor de inspecție tehnică.

(44) Echipamentele și infrastructura de inspecție utilizate în centrele de inspecție ar trebui să îndeplinească cerințele stabilite pentru efectuarea inspecției tehnice. Deoarece aceasta presupune investiții și adaptări majore care este posibil sa nu poată fi realizate imediat, ar trebui acordată o perioadă de cinci ani pentru punerea în conformitate cu cerințele. Organismelor de supraveghere ar trebui să li se acorde o perioadă similară de cinci ani pentru a putea întruni toate criteriile și cerințele legate de autorizarea și supravegherea centrelor de inspecție.

(45) Dat fiind că obiectivul prezentei directive, și anume acela de a îmbunătăți siguranța rutieră prin stabilirea de cerințe și norme comune minime privind inspecțiile tehnice ale vehiculelor pe teritoriul Uniunii, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre dar, având în vedere amploarea acțiunii, ar putea fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate lua măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea realizării obiectivului menționat.

(46) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, astfel cum se menționează la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(47) Prezenta directivă integrează și actualizează normele conținute în Recomandarea 2010/378/UE a Comisiei (9) cu scopul de a reglementa mai eficient rezultatele inspecțiilor tehnice.

(48) Prezenta directivă actualizează cerințele tehnice cuprinse în Directiva 2009/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și îi extinde domeniul de aplicare pentru a include în special dispoziții privind înființarea unor centre de inspecție și a organismelor de supraveghere aferente, precum și desemnarea inspectorilor însărcinați cu efectuarea inspecțiilor tehnice. Prin urmare, directiva menționată ar trebui abrogată,

Articolul 1

Obiectul

CAPITOLUL I OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Prezenta directivă instituie cerințele minime privind sistemul de inspecție tehnică periodică a vehiculelor care circulă pe drumurile publice.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

CAPITOLUL I OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

(1) Prezenta directivă se aplică vehiculelor care au o vitează prin construcție care depășește 25 km/h și fac parte din categoriile de mai jos, după cum se precizează în Directiva 2002/24/CE, în Directiva 2003/37/CE și în Directiva 2007/46/CE: — autovehicule proiectate și fabricate în principal pentru transportul persoanelor și al bagajelor lor, care au cel mult opt locuri pe scaune, în afara locului pe scaun al conducătorului auto – categoria M1; — autovehicule proiectate și fabricate în principal pentru transportul persoanelor și al bagajelor lor, care au mai mult de opt locuri pe scaune, în afara locului pe scaun al conducătorului auto – categoriile M2 și M3; — autovehicule proiectate și fabricate în principal pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă care nu depășește 3,5 tone – categoria N1; — autovehicule proiectate și fabricate în principal pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone – categoriile N2 și N3; — remorci proiectate și fabricate pentru transportul de mărfuri sau de persoane, precum și pentru cazarea de persoane, cu o masă maximă mai mare de 3,5 tone – categoriile O3 și O4; — de la 1 ianuarie 2022, vehicule cu două sau trei roți – categoriile L3e, L4e, L5e și L7e, cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3; — tractoare cu roți, din categoria T5, care circulă în principal pe drumurile publice cu viteza maximă prin construcție mai mare de 40 km/h. (2) Statele membre pot exclude următoarele vehicule înmatriculate pe teritoriul lor din domeniul de aplicare a prezentei directive: — vehiculele care sunt utilizate sau care circulă în condiții excepționale și vehiculele care nu circulă niciodată sau aproape niciodată pe drumurile publice, precum vehiculele de interes istoric sau vehiculele de competiție, — vehiculele care fac obiectul imunității diplomatice; — vehiculele utilizate de forțele armate, forțele de ordine, serviciile de pompieri, serviciile de protecție civilă, serviciile de urgență sau echipele de salvare; — vehiculele utilizate în scopuri agricole, horticole, silvicole, zootehnice sau piscicole care sunt exploatate numai pe teritoriul statului membru respectiv și numai pe terenurile unde se desfășoară astfel de activități, inclusiv drumuri agricole, forestiere sau terenuri agricole; — vehiculele utilizate exclusiv pe insule mici sau în zone cu densitate redusă a populației; — vehiculele specializate care transportă echipamente de circ sau divertisment, cu viteza maximă prin construcție care nu depășește 40 km/h și care sunt utilizate numai pe teritoriul statului membru respectiv; — vehiculele din categoriile L3e, L4e, L5e și L7e, cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3, în cazurile în care statele membre au pus în aplicare măsuri alternative eficace pentru vehiculele cu două sau trei roți, ținând seama în special de statisticile relevante legate de siguranța rutieră din ultimii cinci ani. Statele membre notifică Comisiei aceste scutiri. (3) Statele membre pot introduce cerințe naționale privind inspecțiile tehnice pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor care nu fac obiectul prezentei directive și pentru vehiculele enumerate la alineatul (2).

Articolul 3

Definiții

CAPITOLUL I OBIECT, DEFINIȚII ȘI DOMENIU DE APLICARE

Următoarele definiții se aplică numai în sensul prezentei directive: 1. „vehicul” înseamnă orice autovehicul care nu circulă pe șine sau remorca sa; 2. „autovehicul” înseamnă orice vehicul cu motor cu roți care se deplasează prin propriile mijloace, cu o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h; 3. „remorcă” înseamnă orice vehicul cu roți și fără autopropulsie, conceput și fabricat pentru a fi tractat de un autovehicul; 4. „semiremorcă” înseamnă orice remorcă concepută pentru a fi cuplată la un autovehicul astfel încât o parte a sa să se sprijine pe autovehicul și o parte substanțială din masa ei și masa încărcăturii sale să fie suportate de autovehicul; 5. „vehicule cu două sau trei roți” înseamnă orice vehicul cu motor pe două roți, cu sau fără ataș, și orice tricicluri sau cvadricicluri; 6. „vehicul înmatriculat într-un stat membru” înseamnă un vehicul înmatriculat sau pus în circulație într-un stat membru; 7. „vehicul de interes istoric” înseamnă orice vehicul care este considerat ca atare de statul membru de înmatriculare sau de unul dintre organismele sale de autorizare desemnate și care îndeplinește toate condițiile următoare: — a fost fabricat sau înmatriculat pentru prima dată în urmă cu cel puțin 30 de ani; — tipul său specific, astfel cum este definit în dreptul Uniunii sau cel național relevant, nu se mai află în fabricație; — este bine întreținut și menținut în starea sa inițială și nu a suferit nicio modificare substanțială a caracteristicilor tehnice ale componentelor sale principale; 8. „deținător al certificatului de înmatriculare” înseamnă persoana juridică sau fizică pe al cărei nume este înmatriculat vehiculul; 9. „inspecție tehnică” înseamnă o inspecție efectuată în conformitate cu anexa I concepută pentru a garanta că un vehicul poate fi folosit în condiții de siguranță pe drumurile publice și că respectă caracteristicile obligatorii de siguranță și de mediu impuse; 10. „omologare” înseamnă procedura prin care un stat membru certifică faptul că un vehicul respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice relevante menționate în Directiva 2002/24/CE, în Directiva 2003/37/CE și în Directiva 2007/46/CE; 11. „deficiențe” înseamnă defecțiuni tehnice și alte neconformități constatate în timpul unei inspecții tehnice; 12. „certificat de inspecție tehnică” înseamnă un raport al inspecției tehnice eliberat de autoritatea competentă sau de un centru de inspecție, care conține rezultatul inspecției tehnice; 13. „inspector” înseamnă o persoană autorizată de un stat membru sau de autoritatea competentă a acestuia să efectueze inspecții tehnice într-un centru de inspecție sau, după caz, în numele unei autorități competente; 14. „autoritate competentă” înseamnă o autoritate sau un organism public căruia un stat membru i-a acordat responsabilitatea administrării sistemului de inspecție tehnică, inclusiv, dacă este cazul, a efectuării inspecțiilor tehnice; 15. „centru de inspecție” înseamnă organisme sau entități publice sau private, autorizate de un stat membru să efectueze inspecții tehnice; 16. „organism de supraveghere” înseamnă un organism sau organisme înființat(e) de un stat membru, responsabil(e) de supravegherea centrelor de inspecție. Organismul de supraveghere poate face parte din autoritatea sau autoritățile competente; 17. „insulă mică” înseamnă o insulă cu mai puțin de 5 000 de locuitori care nu este legată de alte părți ale teritoriului prin poduri rutiere sau tuneluri rutiere; 18. „zonă cu densitate redusă a populației” înseamnă o zonă prestabilită în care densitatea populației este mai mică de cinci locuitori pe kilometrul pătrat; 19. „drum public” înseamnă un drum de utilitate publică generală, cum ar fi drumurile locale, regionale sau naționale, drumurile principale, drumurile expres sau autostrăzile.

Articolul 4

Responsabilități

CAPITOLUL II OBLIGAȚII GENERALE

(1) Fiecare stat membru se asigură că vehiculele înmatriculate pe teritoriul său sunt inspectate periodic, conform prezentei directive, în centre de inspecție autorizate de statul membru de înmatriculare a vehiculelor respective. (2) Inspecțiile tehnice se efectuează de către statul membru în care este înmatriculat vehiculul, de către un organism public abilitat de acel stat membru în acest sens sau de către organisme sau instituții desemnate și supravegheate de către statul membru respectiv, inclusiv organisme private autorizate. (3) În conformitate cu principiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și în Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12), Comisia, prin intermediul actelor de punere în aplicare și înainte de data de 28 mai 2018, adoptă: (a) un set de informații tehnice privind echipamentul de frânare, direcția, vizibilitatea, lămpile, dispozitivele reflectorizante, sistemul electric, punțile, jantele, anvelopele, suspensia, șasiul, accesoriile șasiului, alte echipamente și emisiile poluante necesare pentru inspecțiile tehnice ale elementelor care trebuie testate și privind utilizarea metodelor de testare recomandate, în conformitate cu anexa I punctul 3; și (b) normele detaliate privind formatul datelor și procedurile de acces la informațiile tehnice relevante. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 19 alineatul (2). Informațiile tehnice menționate la primul paragraf litera (a) sunt puse la dispoziție gratuit sau la un preț rezonabil de către producători centrelor de inspecție și autorităților competente relevante, în mod nediscriminatoriu. Comisia analizează fezabilitatea înființării unui punct unic de acces la aceste informații tehnice. (4) Statele membre se asigură că dreptul intern definește răspunderea privind păstrarea vehiculelor într-o stare tehnică sigură și conformă cerințelor.

Articolul 5

Data și frecvența inspecțiilor

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) Vehiculele sunt supuse unei inspecții tehnice cel puțin la intervalele de mai jos, fără a aduce atingere perioadei de flexibilitate aplicate în statele membre conform alineatului (3): (a) vehiculele din categoriile M1 și N1: la patru ani de la data primei înmatriculări și, ulterior, o dată la doi ani; (b) vehiculele din categoria M1 utilizate ca taxiuri sau ambulanțe, vehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3, O3 și O4: la un an de la data primei înmatriculări și, ulterior, anual; (c) vehiculele din categoria T5 care sunt utilizate în principal pe drumurile publice în scopul transportului comercial de mărfuri: la patru ani de la data primei înmatriculări și, ulterior, o dată la doi ani. (2) Statele membre stabilesc intervale adecvate în care vehiculele din categoriile L3e, L4e, L5e și L7e cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3 trebuie să facă obiectul inspecției tehnice. (3) Statele membre sau autoritățile competente pot stabili o perioadă rezonabilă pe parcursul căreia trebuie efectuată inspecția tehnică, fără a depăși intervalele stabilite la alineatul (1). (4) Indiferent de data ultimei inspecții tehnice a unui vehicul, statul membru sau autoritatea competentă vizată poate impune efectuarea unei inspecții tehnice pentru respectivul vehicul înainte de data menționată la alineatele (1) și (2), în următoarele cazuri: — după un accident care a afectat principalele componente de siguranță ale vehiculului, precum roțile, suspensiile, zonele de deformare, sistemele de airbaguri, direcția sau frânele; — atunci când sistemele și componentele de siguranță și cele legate de protecția mediului ale vehiculului au fost transformate sau modificate; — în cazul schimbării deținătorului certificatului de înmatriculare al vehiculului; — atunci când vehiculul a ajuns la un kilometraj de 160 000 km; — în cazurile în care siguranța rutieră este grav afectată.

Articolul 6

Conținutul inspecției și metodele aplicate

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) Pentru categoriile de vehicule care fac obiectul prezentei directive, cu excepția categoriilor L3e, L4e, L5e și L7e cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3, statele membre se asigură că inspecțiile tehnice acoperă cel puțin domeniile menționate în anexa I punctul 2. (2) Pentru fiecare domeniu menționat la alineatul (1), autoritățile competente din statele membre sau centrele de inspecție efectuează o inspecție tehnică care vizează cel puțin elementele menționate la anexa I punctul 3, utilizând metoda recomandată sau o metodă echivalentă aprobată de autoritatea competentă aplicabilă inspectării elementelor respective astfel cum se prevede în anexa I punctul 3 Inspecția mai poate include, de asemenea, o verificare a faptului că piesele și componentele vehiculului respectiv respectă caracteristicile de siguranță și de mediu obligatorii în vigoare la momentul omologării, sau, dacă este cazul, la momentul postechipării. Inspecțiile se desfășoară cu ajutorul tehnicilor și echipamentelor disponibile în prezent, fără a se folosi unelte pentru a demonta sau îndepărta părți ale vehiculului. (3) Pentru vehiculele din vehiculele din categoriile L3e, L4e, L5e și L7e cu o capacitate cilindrică de peste 125 cm3, statele membre stabilesc domeniile, elementele și metodele de inspecție.

Articolul 7

Evaluarea deficiențelor

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) Pentru fiecare element supus inspecției, în anexa I figurează o listă minimală a posibilelor deficiențe și a gradului de gravitate asociat. (2) Deficiențele identificate la inspecțiile periodice ale vehiculelor se clasifică într-una dintre următoarele categorii: (a) deficiențe minore care nu au un efect semnificativ asupra siguranței vehiculului sau impact asupra mediului și alte neconformități minore; (b) deficiențe majore susceptibile să compromită siguranța vehiculului, să aibă impact asupra mediului sau să-i pună în pericol pe ceilalți participanți la trafic și alte neconformități mai importante; (c) deficiențe periculoase, care constituie un risc direct și imediat la adresa siguranței rutiere sau care au impact asupra mediului, care justifică faptul că un stat membru sau autoritățile sale competente pot interzice utilizarea vehiculului pe drumurile publice. (3) Un vehicul care prezintă deficiențe încadrabile la mai mult de o categorie de deficiențe dintre cele prezentate la alineatul (2) este clasificat în categoria care corespunde deficienței mai grave. Un vehicul care prezintă mai multe deficiențe la același aspect inspectat, astfel cum este identificat în domeniul de aplicare al testului menționat la punctul 2 din anexa I, poate fi clasificat în categoria imediat superioară de gravitate dacă se poate demonstra că efectul combinat al acestor deficiențe poate genera un risc mai mare la adresa siguranței rutiere.

Articolul 8

Certificatul de inspecție tehnică

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) Statele membre se asigură că centrele de inspecție sau, dacă este cazul, autoritățile competente, care au efectuat inspecția tehnică a unui vehicul eliberează un certificat de inspecție tehnică pentru acel vehicul, conținând cel puțin elementele standardizate aferente codurilor armonizate ale Uniunii prevăzute în anexa II. (2) Statele membre se asigură că centrele de inspecție sau, dacă este cazul, autoritățile competente, pun certificatul de inspecție tehnică la dispoziția persoanei care prezintă vehiculul la inspecție sau, în cazul certificatelor electronice de inspecție tehnică, o copie imprimată certificată a acestui certificat. (3) Fără a aduce atingere articolului 5, în cazul reînmatriculării unui vehicul deja înmatriculat în alt stat membru, fiecare stat membru recunoaște certificatul de inspecție tehnică eliberat de celălalt stat membru, ca și cum ar fi eliberat el însuși certificatul de inspecție tehnică, cu condiția ca acesta să fie încă valabil din punct de vedere al respectării frecvenței inspecțiilor stabilite pentru inspecțiile tehnice periodice de statul membru de reînmatriculare. În caz de dubiu, statul membru de reînmatriculare poate verifica valabilitatea certificatului de inspecție tehnică înainte de recunoașterea acestuia. Statele membre comunică Comisiei o descriere a certificatului de inspecție tehnică înainte de 20 mai 2018. Comisia informează comitetul menționat la articolul 19. Prezentul alineat nu se aplică vehiculelor din categoriile L3e, L4e, L5e și L7e. (4) Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (4) și alineatului (3) de la prezentul articol, statele membre recunosc, în principiu, valabilitatea certificatului de inspecție tehnică în cazul în care se schimbă proprietarul vehiculului, cu deținerea dovezii valabile a efectuării unei inspecții tehnice periodice. (5) Începând cu 20 mai 2018 și cel mai târziu până la 20 mai 2021, centrele de inspecție comunică electronic autorității competente ale statului membru respectiv informațiile menționate în certificatele de inspecție tehnică pe care le eliberează. O astfel de comunicare are loc într-un termen rezonabil de la eliberarea fiecărui certificat de inspecție tehnică. Până la această din urmă dată, centrele de inspecție pot comunica autorității competente aceste informații prin orice alte mijloace. Statele membre stabilesc perioada pe parcursul căreia autoritatea competentă este obligată să păstreze aceste informații. Această perioadă este de minimum 36 de luni, fără a aduce atingere sistemelor fiscale naționale ale statelor membre. (6) Statele membre se asigură că, în scopul verificării odometrului, în cazul în care acesta a fost montat în mod normal, informațiile incluse la inspecția tehnică anterioară sunt puse la dispoziția inspectorilor imediat ce devin disponibile în format electronic. În cazurile în care se constată că odometrul a fost manipulat pentru a reduce kilometrajul sau pentru a falsifica kilometrajul unui vehicul, o astfel de manipulare se pedepsește cu sancțiuni eficiente, proporționale, disuasive și nediscriminatorii. (7) Statele membre se asigură că rezultatele inspecției tehnice se notifică autorității de înmatriculare a vehiculului sau se pun la dispoziția acesteia în format electronic cât mai curând posibil. Notificarea respectivă conține informațiile menționate în certificatul de inspecție tehnică.

Articolul 9

Urmărirea deficiențelor

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) În cazul în care există doar deficiențe minore, inspecția se consideră că a fost trecută, deficiențele se remediază, iar vehiculul nu mai este supus din nou inspecției. (2) În cazul unor deficiențe majore, inspecția se consideră că nu a fost trecută. Statul membru sau autoritatea competentă decide asupra intervalului de timp în care un astfel de vehicul poate circula înainte de reefectuarea inspecției tehnice. Se realizează o nouă inspecție tehnică într-o perioadă definită de statul membru sau de autoritatea competentă, dar în termen de cel mult două luni de la inspecția inițială. (3) În cazul unor deficiențe periculoase, inspecția se consideră că nu a fost trecută. Statul membru sau autoritatea competentă poate decide că un astfel de vehicul nu poate să circule pe drumurile publice și că autorizația de circulație în traficul rutier se suspendă pe o perioadă limitată de timp, fără ca aceasta să implice un nou proces de înmatriculare, până la remedierea deficiențelor și la emiterea unui nou certificat de inspecție tehnică în care se atestă că vehiculul respectă cerințele.

Articolul 10

Dovada inspecției

CAPITOLUL III CERINȚE MINIME PRIVIND INSPECȚIILE TEHNICE

(1) Centrul de inspecție sau, dacă este cazul, autoritatea competentă a statului membru care a efectuat o inspecție tehnică la un vehicul înmatriculat pe teritoriul său emite o dovadă, cum ar fi o mențiune în documentul de înmatriculare al vehiculului, un autocolant, un certificat sau orice alt tip de informații ușor accesibile, în cazul fiecărui vehicul care a trecut cu succes o atare inspecție. Dovada indică data până la care trebuie să se efectueze următoarea inspecție tehnică. Statele membre comunică Comisiei o descriere a dovezii inspecției înainte de 20 mai 2018. La rândul său, Comisia informează comitetul menționat la articolul 19. (2) În cazul în care vehiculul face parte dintr-o categorie de vehicule care nu fac obiectul înmatriculării în statul membru în care au fost puse în folosință, statul membru poate cere ca dovada inspecției să fie afișată în mod vizibil pe vehiculul respectiv. (3) În scopul liberei circulații, fiecare stat membru recunoaște dovada furnizată de centrul de inspecție sau de autoritatea competentă a altui stat membru emisă în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 11

Echipamentele și infrastructura de inspecție

CAPITOLUL IV DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

(1) Statele membre se asigură că echipamentele și infrastructura de inspecție utilizate la efectuarea inspecțiilor tehnice respectă cerințele tehnice minime stabilite în anexa III. (2) Statele membre se asigură că centrele de inspecție sau, dacă este cazul, autoritatea competentă întrețin echipamentele și infrastructura de inspecție în conformitate cu specificațiile producătorilor. (3) Echipamentele de măsurare se calibrează periodic în conformitate cu dispozițiile din anexa III și sunt verificate în conformitate cu specificațiile furnizate de statul membru respectiv sau de producătorul echipamentelor.

Articolul 12

Centrele de inspecție

CAPITOLUL IV DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

(1) Centrele de inspecție în care inspectorii efectuează inspecțiile tehnice sunt autorizate de statul membru sau de autoritatea sa competentă. (2) Pentru a îndeplini cerințele minime de management al calității, centrele de inspecție respectă cerințele stabilite de statul membru de autorizare. Centrele de inspecție asigură obiectivitatea și nivelul înalt de calitate ale inspecției tehnice.

Articolul 13

Inspectorii

CAPITOLUL IV DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

(1) Statele membre se asigură că inspecțiile tehnice se efectuează de către inspectori care îndeplinesc cerințele minime de competență și formare stabilite în anexa IV. Statele membre pot introduce cerințe suplimentare în materie de competență și formare. (2) Autoritățile competente sau, după caz, centrele de formare autorizate eliberează un certificat inspectorilor care îndeplinesc cerințele minime de competență și de formare. Acest certificat conține cel puțin informațiile menționate în anexa IV punctul 3. (3) Inspectorii care sunt angajați sau autorizați de autoritățile competente ale statelor membre sau de un centru de inspecție la 20 mai 2018 sunt exceptați de la cerințele prevăzute în anexa IV punctul 1. (4) La efectuarea unei inspecții tehnice, inspectorii nu se află în niciun conflict de interese, astfel încât să se asigure, din perspectiva statului membru sau a autorității competente în cauză, că este menținut un nivel ridicat de imparțialitate și obiectivitate. (5) Persoana care prezintă vehiculul la inspecție este informată cu privire la orice deficiențe care au fost identificate la vehicul și care necesită remediere. (6) Rezultatele inspecției tehnice pot fi modificate, dacă este cazul, numai de către organismul de supraveghere sau în conformitate cu procedura instituită de autoritatea competentă, dacă constatările inspecției tehnice sunt flagrant incorecte.

Articolul 14

Supravegherea centrelor de inspecție

CAPITOLUL IV DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

(1) Statele membre se asigură că centrele de inspecție sunt supravegheate. (2) Organismul de supraveghere efectuează cel puțin sarcinile prevăzute în anexa V punctul 1 și îndeplinește cerințele prevăzute la punctele 2 și 3 din anexa respectivă. Statele membre pun la dispoziția publicului normele și procedurile privind organizarea, sarcinile și cerințele aplicabile personalului din cadrul organismelor de supraveghere, inclusiv cerințele de independență. (3) Centrele de inspecție operate direct de o autoritate competentă sunt exceptate de la cerințele referitoare la autorizare și supraveghere în cazurile în care organismul de supraveghere face parte din autoritatea competentă. (4) Cerințele menționate la alineatele (2) și (3) pot fi considerate ca fiind îndeplinite de statele membre care solicită acreditarea centrelor de inspecție în temeiul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.

Articolul 15

Cooperarea administrativă dintre statele membre

CAPITOLUL V COOPERAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII

(1) Statele membre desemnează un punct de contact național responsabil de schimbul de informații cu celelalte state membre și cu Comisia, în ceea ce privește aplicarea prezentei directive. (2) Statele membre transmit Comisiei denumirea și datele de contact ale punctului lor național de contact cel târziu până la 20 mai 2015 și informează Comisia fără întârziere cu privire la orice fel de modificări ale acestora. Comisia întocmește lista tuturor punctelor de contact și o transmite statelor membre.

Articolul 16

Platforma electronică de informații privind vehiculele

CAPITOLUL V COOPERAREA ȘI SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Comisia examinează fezabilitatea, costurile și beneficiile instituirii unei platforme electronice de informații privind vehiculele, folosind soluțiile IT existente care au fost deja implementate în domeniul schimburilor internaționale de date, în vederea reducerii la minimum a costurilor și a evitării duplicărilor. La examinarea chestiunii, Comisia analizează modul optim de realizare a unor legături între sistemele naționale existente, pentru facilitarea schimbului de informații privind datele legate de inspecția tehnică și kilometrajele indicate de odometre între autoritățile competente ale statelor membre responsabile de inspecția, înmatricularea și omologarea vehiculelor, centrele de inspecție, producătorii de echipamente de inspecție și producătorii de vehicule. Comisia analizează, de asemenea, fezabilitatea, precum și costurile și beneficiile colectării și stocării informațiilor disponibile referitoare la principalele componente de siguranță ale vehiculelor care au fost implicate în accidente grave, precum și posibilitatea de a pune la dispoziția inspectorilor, deținătorilor de certificate de înmatriculare și persoanelor care se ocupă de studiul accidentelor, în mod anonim, informații despre istoricul accidentelor și kilometrajul indicat de odometru.

Articolul 17

Acte delegate

CAPITOLUL VI ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18, în ceea ce privește: — actualizarea exclusivă a desemnării categoriilor de vehicule menționate la articolul 2 alineatul (1) și articolul 5 alineatele (1) și (2), după caz, în cazul în care sunt aduse modificări categoriilor de vehicule, generate de modificarea legislației privind omologarea de tip menționată la articolul 2 alineatul (1), fără a aduce atingere domeniului de aplicare și frecvențelor de inspecție; — actualizarea anexei I punctul 3 în ceea ce privește metodele de inspecție în cazul în care metode de inspecție mai eficiente și mai eficace devin disponibile, fără a extinde lista elementelor care trebuie verificate; — adaptarea anexei I punctul 3, în urma unei evaluări pozitive costuri-beneficii, în ceea ce privește lista elementelor verificate, metodele de inspecție, motivele respingerii și evaluarea deficiențelor în cazul modificării cerințelor obligatorii referitoare la omologarea de tip din cadrul legislației Uniunii privind siguranța sau mediul.

Articolul 18

Exercitarea delegării

CAPITOLUL VI ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 17 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 19 mai 2014. Cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani, Comisia elaborează un raport referitor la delegarea competențelor. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 17 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 17 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la data notificării acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 19

Procedura comitetului

CAPITOLUL VI ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

(1) Comisia este asistată de un comitet („Comitetul de inspecție tehnică”). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 20