Recitale
(1) Din cauza practicilor nesustenabile de gestionare a apei, dar și din cauza poluării și a creșterii cererii, calitatea apei, cantitatea de apă și sănătatea ecosistemelor acvatice din Uniune nu se îmbunătățesc atât de repede pe cât ar trebui. Schimbările climatice și pierderea biodiversității agravează această tendință. Constrângerile în materie de apă afectează din ce în ce mai mult societatea și economia. În acest context, devine absolut necesar să se eficientizeze utilizarea apei.
(2) Raportul Comisiei către Consiliu și Parlamentul European (1), care prezintă progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și a Directivei 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), confirmă că deficitul de apă reprezintă o preocupare din ce în ce mai acută pentru majoritatea statelor membre. Deficitul de apă afectează aproximativ 34 % din teritoriul Uniunii și, cel puțin un anotimp pe an, circa 40 % din populația Uniunii (4). Deficitul de apă este cauzat de supraexploatare, la care se adaugă efectele schimbărilor climatice (5). Parlamentul European a solicitat să se ia măsuri cu privire la aceste probleme (6).
(3) Anual, secetele afectează, în medie, 4 % din teritoriul Uniunii. În sudul și sud-vestul Europei, debitul râurilor în timpul verii ar putea scădea cu până la 40 %, într-un scenariu de creștere a temperaturii cu 3 °C. În Europa, secetele au devenit din ce în ce mai frecvente și mai intense în ultimele decade. Episoadele de secetă severă și de caniculă din 2022, de exemplu, au cauzat pierderi economice estimate la 40 de miliarde EUR, cele mai importante fiind înregistrate în Italia, Spania și Franța (7).
(4) Potrivit previziunilor, schimbările climatice în curs vor agrava această problemă, pe măsura creșterii impactului și frecvenței secetelor. Impactul consumului excesiv, cu caracter structural, combinat cu agravarea riscului de secete prelungite pune în pericol securitatea apei, aprovizionarea cu apă potabilă, agricultura, navigația interioară, turismul și alimentarea cu energie electrică (8). Deficitul de apă care afectează toate sectoarele și pierderea de producție agricolă din cauza căldurii combinate cu seceta figurează printre principalele riscuri generate de schimbările climatice în Europa (9).
(5) Între 2000 și 2022 (10), captările anuale de apă dulce au scăzut, cu diferențe geografice, cu 19 %, dar se preconizează că vor înregistra o nouă creștere pe cap de locuitor. Această situație se explică prin faptul că: (i) progresele realizate în ceea ce privește utilizarea eficientă a apei în sectoarele cu cea mai mare intensitate a consumului, precum energia și agricultura, inclusiv bioenergia, sunt insuficiente; (ii) transformarea industrială și digitală necesită mai multă apă dulce și (iii) gestionarea defectuoasă, poluarea și schimbările climatice exercită presiuni din ce în ce mai puternice asupra disponibilității apei dulci curate în scopuri socioeconomice. Din aceste cauze, fluxurile ecologice, esențiale pentru protejarea ecosistemului apei și competitivității economiei Uniunii, care are nevoie de apă dulce curată tot atât cât are nevoie de energie curată, au de suferit.
(6) Banca Centrală Europeană estimează că până la 60 % din riscurile de credit rămase neacoperite în zona euro ar putea suferi o anumită expunere la deficitul de apă și la stresul termic, iar 20 %, la inundații (11). În plus, pe măsură ce se intensifică riscurile climatice legate de apă, s-ar putea accentua deficitul în materie de asigurări (12), ceea ce ar îngreuna redresarea economică după incidente legate de apă, ca, de exemplu, secetele sau inundațiile.
(7) Investițiile în utilizarea eficientă a apei vor contribui la furnizarea unei cantități suficiente de apă sectoarelor economice esențiale pentru autonomia strategică a Uniunii, având astfel potențialul de a spori competitivitatea, aspect recunoscut în Pactul pentru o industrie curată (13). De asemenea, valorificarea potențialului de economisire a apei va crea oportunități de afaceri și economii de costuri pentru consumatori. Industria Uniunii este deja un precursor la nivel mondial în dezvoltarea tehnologiilor din domeniul apei.
(8) Busola pentru competitivitate din 2025 (14) invită statele membre să abordeze problema deficitului tot mai mare de apă prin îmbunătățirea practicilor și a infrastructurilor de gestionare a apei, prin sporirea eficienței apei și prin promovarea utilizării sustenabile a apei. Comunicarea comună referitoare la Strategia europeană privind o Uniune a pregătirii (15) subliniază necesitatea de a consolida accesul la resurse critice în întreaga Uniune, cum ar fi apa, de exemplu pentru răspunsul în situații de urgență și în caz de dezastre.
(9) Interdependența dintre apă și resursele energetice este un factor critic pentru asigurarea securității și rezilienței sistemelor de alimentare cu apă și a sistemelor energetice din Uniune.
(10) Uniunea trebuie să ia măsuri pentru utilizarea eficientă a apei, ca urmare a obligațiilor care îi revin în temeiul normelor europene și internaționale, cum ar fi Convenția Organizației Națiunilor Unite privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, semnată la 17 martie 1992 la Helsinki, articolul 7 din Acordul de la Paris, semnat la 12 decembrie 2015 la Paris, articolul 5 din Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (16), precum și angajamentele asumate de Uniunea Europeană în cadrul Programului de acțiune al ONU în domeniul apei (17). Și ținta 6.4 din obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU obligă părțile să sporească în mod substanțial eficiența utilizării apei în toate sectoarele până în 2030.
(11) Pactul verde european (18) a inițiat o strategie concertată pentru o economie din ce în ce mai neutră din punct de vedere climatic, fără substanțe toxice, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de consumul de resurse, pentru a răspunde la provocările legate de climă și mediu.
(12) Strategia Uniunii privind adaptarea la schimbările climatice (19), Evaluarea europeană a riscurilor climatice și Comunicarea privind gestionarea riscurilor climatice oferă o imagine de ansamblu asupra gamei largi de efecte ale riscurilor climatice și a necesității de a lua măsuri, în condițiile în care politicile și măsurile aplicate nu țin pasul cu ritmul schimbărilor climatice. Abordarea problemei deficitului de apă și a secetelor este unul dintre domeniile în care este necesar să se ia măsuri. Se subliniază faptul că asigurarea disponibilității apei dulci într-un mod durabil este fundamentală pentru reziliența la schimbările climatice.
(13) Deficitul de apă are un impact foarte puternic asupra sănătății ecosistemelor marine și asupra viabilității activităților sociale și economice ale comunităților costiere și insulare care depind de aceste ecosisteme. De aceea, gestionarea apelor dulci și marine într-un mod integrat și eficient este o necesitate.
(14) Planul de acțiune privind economia circulară (20) prevede o agendă care să ne permită să avansăm în direcția menținerii consumului de resurse în limitele planetei, inclusiv în ceea ce privește apa. În concordanță cu acest obiectiv, promovarea reutilizării în condiții de siguranță a apei în diferite sectoare poate debloca potențialul economic în regiunile cu stres hidric. De asemenea, aceasta poate reduce nevoia de proiecte de infrastructură costisitoare, cum ar fi noi rezervoare sau uzine de desalinizare, permițând realizarea de economii pe termen lung și îmbunătățirea rezilienței întreprinderilor la penuria de apă, precum și reducerea riscurilor operaționale.
(15) Regulamentul (UE) 2024/1781 al Parlamentului European și al Consiliului (21) permite să se stabilească cerințe în materie de proiectare ecologică pe care trebuie să le respecte produsele pentru a îmbunătăți o serie de aspecte, inclusiv utilizarea și eficiența utilizării apei, pentru aproape toate categoriile de produse fizice. Elementele prezentei recomandări vor contribui la punerea în aplicare a regulamentului menționat.
(16) Prezenta recomandare oferă orientări cu privire la elemente care nu sunt abordate în mod cuprinzător în legislația Uniunii din domeniul apei: Directivele 2000/60/CE, (UE) 2020/2184 (22), (UE) 2024/3019 (23), (UE) 2024/1785 (24) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2020/741 al Parlamentului European și al Consiliului (25).
(17) Pentru a se promova utilizarea eficientă a apei, este oportun să se definească un set de principii și recomandări care să stea la baza viitoarelor acțiuni ale Uniunii și ale statelor membre menite să ofere siguranța că potențialul de economisire a apei în procesul decizional și utilizarea mai responsabilă a apei în toate sectoarele sunt luate în considerare într-un mod mai sistematic.
(18) Principiul „utilizării eficiente a apei înainte de toate” urmărește să asigure sustenabilitatea pe termen lung a consumului de apă, ținând seama de faptul că resursele naturale de apă dulce sunt limitate și vor scădea și mai mult ca urmare a creșterii încălzirii globale. Măsurile de creștere a eficienței utilizării apei ar trebui să se bazeze pe o analiză cost-beneficiu care să includă factori economici, de mediu și societali, luând în considerare totodată subsidiaritatea, proporționalitatea, corectitudinea și echitatea.
(19) Pentru a accelera aplicarea principiului „utilizării eficiente a apei înainte de toate” și pentru a promova punerea în aplicare pe scară largă a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al consumului de apă, este necesar să se stabilească obiective orientative. Din acest motiv, statele membre ar trebui încurajate să își stabilească propriile obiective de utilizare eficientă a apei, în funcție de circumstanțele lor naționale.
(20) Punerea în aplicare a principiului utilizării eficiente a apei ar trebui să valorifice în mod optim noile tehnologii, cum ar fi contoarele inteligente digitale și senzorii digitali inteligenți pentru detectarea și gestionarea scurgerilor, inclusiv din infrastructura de apă potabilă, în conformitate cu cerința prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Directiva (UE) 2020/2184.
(21) Atunci când este necesar să se eșaloneze măsurile de creștere a eficienței utilizării apei în funcție de constrângerile privind resursele disponibile, ar trebui să se acorde prioritate sectoarelor cu cel mai mare consum de apă sau sectoarelor cu cel mai mare potențial de economisire a apei, după efectuarea unei evaluări a compromisurilor posibile, în special în ceea ce privește sectoarele strategice, respectându-se totodată ierarhia măsurilor de gestionare a apei. Cu siguranță, aceste sectoare vor fi diferite de la un bazin hidrografic la altul și de la un acvifer la altul.
(22) Măsurile de utilizare eficientă a apei ar trebui integrate în programele de măsuri ale planurilor de management al bazinelor hidrografice. Aceste măsuri nu pot conduce la economisirea apei și la progresele dorite în direcția rezilienței în domeniul apei decât dacă se înscriu într-o abordare cuprinzătoare. Măsurile însoțitoare în materie de guvernanță și utilizarea instrumentelor economice pot transforma progresele realizate în ceea ce privește eficiența utilizării apei într-o îmbunătățire durabilă a echilibrului hidric prin evitarea efectelor de recul. Strategiile de utilizare eficientă a apei ar trebui să fie întotdeauna coerente cu strategiile naționale de adaptare la schimbările climatice,