Recitale
(1) Atunci când raportează Comisiei date din inventarele gazelor cu efect de seră, statele membre trebuie să utilizeze tabelul comun de raportare și fișa de sinteză pentru documentele privind inventarele gazelor cu efect de seră care sunt utilizate în temeiul Acordului de la Paris. În 2021, Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris a adoptat Decizia 5/CMA.3 care stabilește tabelul comun de raportare și fișa de sinteză pentru documentele privind inventarele gazelor cu efect de seră care trebuie utilizate de părți pentru transmiterea rapoartelor lor naționale privind inventarele. Este necesar să se modifice definițiile de la articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 al Comisiei (2) pentru a actualiza trimiterile la decizia Conferinței părților de stabilire a tabelului și a fișei menționate mai sus.
(2) Articolul 38 din Regulamentul (UE) 2018/1999 a fost modificat pentru a solicita Comisiei să efectueze, în 2025, o revizuire cuprinzătoare a datelor din inventarele naționale privind gazele cu efect de seră, pe lângă revizuirile cuprinzătoare care urmează să fie efectuate în 2027 și 2032. Prin urmare, este necesară modificarea articolelor 30 și 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208, precum și a anexei XXII la regulamentul de punere în aplicare respectiv, care stabilesc procedura și calendarul revizuirilor cuprinzătoare care trebuie efectuate în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) 2018/1999.
(3) În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre trebuie să raporteze informații privind utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor de emisii în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Formatele pentru raportarea informațiilor respective sunt stabilite în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208.
(4) Directiva 2003/87/CE a fost modificată prin Directiva (UE) 2023/959 a Parlamentului European și a Consiliului (4) și au fost introduse mai multe modificări privind utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor de emisii. Aceste modificări trebuie să se reflecte în formatele stabilite în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208.
(5) Articolul 10 alineatul (3) primul paragraf din Directiva 2003/87/CE prevede acum că toate veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii care nu sunt atribuite bugetului Uniunii sub formă de resurse proprii sau echivalentul valorii financiare a unor astfel de venituri obținute din licitarea certificatelor de emisii trebuie utilizate în scopurile legate de climă menționate la articolul respectiv, cu excepția veniturilor folosite pentru compensarea costurilor indirecte ale carbonului. Este vorba aici și de veniturile suplimentare ale statelor membre obținute din licitarea certificatelor de emisii ca urmare a includerii transportului maritim în EU ETS, motiv pentru care statele membre sunt încurajate să sporească utilizarea acestor venituri pentru a contribui la protejarea, refacerea și o mai bună gestionare a ecosistemelor marine, în special a zonelor marine protejate. Pentru a urmări progresele înregistrate în direcția obiectivului obligatoriu de cheltuire a tuturor veniturilor în sensul articolului 10 alineatul (3) primul paragraf, ar trebui introdus un nou tabel 2 în anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 pentru raportarea cu privire la plata cumulativă a veniturilor aferente fiecărui an.
(6) Articolul 10 alineatul (3) al cincilea paragraf din Directiva 2003/87/CE prevede în prezent că raportarea cu privire la veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii trebuie să fie suficient de detaliată pentru a permite Comisiei să evalueze respectarea de către statele membre a primului paragraf de la articolul respectiv. Prin urmare, Comisia ar trebui să solicite statelor membre să retransmită informațiile privind utilizarea veniturilor, în cazul în care consideră că aceste informații nu sunt suficient de detaliate pentru a evalua respectarea cerințelor de către statele membre, iar statele membre ar trebui să aibă obligația de a remedia aceste deficiențe într-un termen rezonabil.
(7) Lista scopurilor legate de climă prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a fost extinsă pentru a include scopuri suplimentare cu un impact pozitiv asupra mediului. În plus, statele membre au acum obligația, în temeiul articolului 10 alineatul (3) al patrulea paragraf, să raporteze anual cu privire la utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor de emisii, precizând, dacă este cazul, care sunt veniturile utilizate și care sunt acțiunile întreprinse pentru punerea în aplicare a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima și a planurilor lor teritoriale pentru o tranziție justă. Statele membre au, de asemenea, obligația de a ține seama de necesitatea de a continua intensificarea finanțării internaționale a combaterii schimbărilor climatice în țările terțe vulnerabile, atunci când stabilesc modul în care vor fi utilizate veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii. Tabelul de raportare cu privire la utilizarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor în scopuri de ordin intern sau la nivelul Uniunii, în temeiul articolelor 3d și 10 din Directiva 2003/87/CE ar trebui adaptat pentru a reflecta aceste noi cerințe și scopuri, ca un nou tabel 3. Pentru a înțelege mai bine modul în care sunt cheltuite veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii în scopurile mai generale prevăzute în lista de la articolul 10 alineatul (3), statele membre ar trebui să indice în acest tabel categoria exactă a cheltuielilor, inclusiv scopurile de la nivel internațional și finanțarea internațională a combaterii schimbărilor climatice și ar trebui să precizeze când veniturile sunt utilizate pentru un proiect sau un program de producere de tehnologie care contribuie la obiectivul zero emisii nete.
(8) Articolul 30m alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE prevede că statele membre trebuie să depună eforturi pentru a asigura vizibilitatea sursei de finanțare a acțiunilor sau proiectelor finanțate din veniturile obținute din licitarea certificatelor de emisii a căror utilizare o stabilesc în conformitate cu articolul 3d alineatul (4), articolul 10 alineatul (3) și articolul 30d alineatul (6) din directiva respectivă, ținând seama de circumstanțele naționale. Noul tabel 3 ar trebui să permită statelor membre să raporteze cu privire la modul în care s-au străduit să asigure o astfel de vizibilitate.
(9) Statelor membre responsabile pentru un procent ridicat de companii de transport maritim în raport cu populația lor li se atribuie o parte din certificate și ar trebui să utilizeze veniturile obținute din licitarea acelei părți de certificate în scopurile menționate la articolul 10 alineatul (3) primul paragraf litera (g) din Directiva 2003/87/CE, în ceea ce privește sectorul maritim, și la literele (f) și (i) de la paragraful respectiv. Noul tabel 3 ar trebui să permită statelor membre relevante să raporteze cu privire la utilizarea acestor venituri suplimentare în scopuri maritime.
(10) Începând cu 1 ianuarie 2021, atât operatorii de instalații, cât și operatorii de aeronave pot restitui certificatele generale și pentru aviație în temeiul articolului 12 din Directiva 2003/87/CE. De asemenea, în Regulamentul delegat (UE) 2019/1122 al Comisiei (5), definiția certificatelor generale a fost modificată pentru a include, după 1 ianuarie 2025, toate certificatele emise în temeiul capitolului III din Directiva 2003/87/CE, toate certificatele create pentru activitățile de transport maritim în temeiul articolului 3ga din directiva respectivă și toate certificatele create pentru activitățile de aviație în temeiul articolului 3c și al articolului 3d din directiva respectivă. Aceste certificate trebuie să fie scoase la licitație în comun, în aceleași ferestre de licitație, începând cu 1 ianuarie 2025. Prin urmare, ar trebui eliminată orice distincție între raportarea privind veniturile din aviație și din alte activități decât cele din aviație din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208.
(11) Raportarea veniturilor obținute din licitarea certificatelor de emisii în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2020/1208 ar trebui raționalizată pe baza experienței acumulate în urma raportării efectuate în temeiul acestuia. În primul rând, tabelele 1a și 1b ar trebui combinate pentru a simplifica raportarea, într-un nou tabel 1 care să ofere o imagine de ansamblu a veniturilor obținute și a utilizării acestora în anul de raportare. În al doilea rând, tabelele 3, 4, 5 și 6 din anexa II la regulamentul de punere în aplicare respectiv s-au dovedit a fi prea detaliate pentru a fi raportate în mod corespunzător și, prin urmare, utilizate în scop comparativ. Prin urmare, tabelele 3, 4 și 5 ar trebui înlocuite cu un singur tabel – un nou tabel 4 – care să combine toate veniturile obținute din licitarea certificatelor în scopuri internaționale pentru a oferi o imagine de ansamblu, iar tabelul 6 ar trebui eliminat.
(12) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 stabilește formatul rapoartelor pe care statele membre trebuie să le transmită Comisiei, în temeiul articolului 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1999. Aceste rapoarte se referă, printre altele, la emisiile de gaze cu efect de seră care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(13) Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842 este definit prin trimitere la anexa I la Directiva 2003/87/CE, care enumeră activitățile reglementate de Directiva 2003/87/CE.
(14) Anexa I la Directiva 2003/87/CE a fost modificată prin adăugarea activității „transport maritim”, precum și, începând cu 1 ianuarie 2024, în sensul articolelor 14 și 15 din directiva menționată, a activității „arderea combustibililor în instalații pentru incinerarea deșeurilor municipale cu o putere termică nominală totală de peste 20 MW”. Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/842 a fost modificat pentru a se asigura că această modificare a anexei I la Directiva 2003/87/CE nu modifică domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842.
(15) Modelele de raportare stabilite în anexele XII și XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 conțin celule în care statele membre trebuie să indice cantitatea de emisii care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE. Este necesar să se stabilească, prin adăugarea unei note de subsol 5 la anexa XII și prin modificarea notei de subsol 7 la anexa XV, că emisiile generate de activitatea „transport maritim”, precum și emisiile provenite din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE în sensul articolelor 14 și 15 din directiva respectivă nu trebuie incluse în cantitățile pe care statele membre trebuie să le indice în aceste celule.
(16) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei (7), care prevede norme privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de activitățile care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, a fost modificat în sensul alinierii cu Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (8), care reglementează promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Prin urmare, începând cu 1 ianuarie 2023 (anul emisiilor), nu toate emisiile provenite din arderea biomasei trebuie raportate ca având un factor de emisie zero în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2066, ci numai cele în care biomasa utilizată îndeplinește criteriile de durabilitate stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001. Modificarea respectivă are un efect asupra calculării emisiilor în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, întrucât emisiile provenite din arderea biomasei care nu trebuie raportate ca având un factor de emisie zero în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2066 ar declanșa o creștere a emisiilor în temeiul Directivei 2003/87/CE care trebuie calculate în sensul Regulamentului (UE) 2018/842 și o scădere echivalentă a emisiilor calculate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842. Prin urmare, în anexele XII și XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 ar trebui să se clarifice faptul că emisiile de CO2 provenite din utilizarea biomasei în instalațiile staționare în temeiul Directivei 2003/87/CE vor fi contabilizate ca fiind zero în sensul anexelor XII și XV la Regulamentul de punere în aplicare respectiv.
(17) În 2021, Conferința părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) a decis că, începând cu 2024, în sensul Acordului de la Paris, emisiile de gaze cu efect de seră captate prin arderea biomasei sau prin procese industriale, stocate permanent, trebuie deduse din emisiile totale ale fiecărei părți.
(18) Considerentul 17 din Regulamentul (UE) 2023/857 al Parlamentului European și al Consiliului (9) a recunoscut importanța unui sistem al Uniunii de certificare a absorbțiilor de carbon stocat permanent și în condiții de siguranță obținute prin soluții tehnologice ce urmează să fie puse în aplicare, care să ofere claritate statelor membre și operatorilor de pe piață cu scopul de a spori aceste absorbții de carbon. Atunci când un astfel de sistem de certificare este în vigoare, se poate efectua o analiză cu privire la contabilizarea acestor absorbții de carbon în temeiul dreptului Uniunii.
(19) Comunicarea Comisiei din 6 februarie 2024 intitulată „Către o gestionare industrială ambițioasă a carbonului de către UE” subliniază că lanțurile valorice pentru eliminările industriale de dioxid de carbon sunt esențiale pentru atingerea obiectivului neutralității climatice consacrat în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (10). În comunicare se remarcă totuși că eliminările industriale nu sunt reglementate în prezent de Directiva 2003/87/CE, de Regulamentul (UE) 2018/842 sau de Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și se subliniază importanță evaluării modului cel mai eficace în care pot fi oferite stimulente pentru eliminările industriale de dioxid de carbon în legislația existentă a UE sau prin intermediul unor instrumente noi.
(20) Pentru a se asigura contabilizarea corectă a emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, care nu prevede deducerea acestora, emisiile negative raportate CCONUSC nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea emisiilor care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2018/842.
(21) Pentru a se asigura transparența și securitatea juridică, este oportun să se indice în anexa XV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 datele la care statele membre trebuie să extragă datele privind totalul emisiilor verificate de la instalații staționare în temeiul Directivei 2003/87/CE în scopul determinării emisiilor care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/842.
(22) În temeiul articolului 29 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999, Comisia trebuie să evalueze anual dacă statele membre au înregistrat progrese suficiente în direcția îndeplinirii obligațiilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/841. Deși informațiile care trebuie furnizate de statele membre cu privire la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră pregătite pentru conturile lor LULUCF în temeiul articolului 26 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2018/1999 trebuie prezentate abia în 2027 și 2032, raportarea anuală a acestor date ar permite Comisiei să evalueze în mod corespunzător progresele înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2018/841. Prin urmare, este oportun să se precizeze, în anexa XX, că statele membre sunt încurajate să raporteze anual datele menționate în anexa respectivă.
(23) Majoritatea informațiilor solicitate în tabelul 1a din anexa XX la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 pot fi derivate automat din tabelele CRF transmise pentru raportarea privind inventarul gazelor cu efect de seră, cu condiția să se utilizeze meniurile derulante care permit selectarea subcategoriilor din tabelele respective. Pentru a raționaliza cerințele de raportare, statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a face trimitere la rapoartele lor privind inventarul gazelor cu efect de seră în scopul raportării anumitor informații solicitate în tabelul 1a din anexa XX, cu condiția să utilizeze meniurile derulante. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă în continuare obligația de a raporta informații privind terenurile forestiere gestionate și terenurile împădurite, precum și cele privind emisiile/absorbțiile excluse generate de perturbări naturale pentru aceste categorii de terenuri, deoarece informațiile respective nu pot fi extrase de Agenția Europeană de Mediu sau de Comisie pe baza rapoartelor privind inventarul gazelor cu efect de seră. În anexa XXV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208, tabelul 1b nu va mai fi necesar începând cu 2027, deoarece informațiile solicitate în tabelul respectiv pot fi extrase din inventarele emisiilor de gaze cu efect de seră. Tabelul recapitulativ 5a corespunzător va deveni, de asemenea, redundant începând cu același an. Prin urmare, este oportun să se elimine tabelele 1b și 5a din anexa XXV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 cu efect de la 1 ianuarie 2028.
(24) Procedura stabilită în anexa XXII pentru efectuarea corecțiilor tehnice ar trebui să fie aliniată la articolele 31 și 32 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 pentru a reflecta mai bine preocupările colegiuitorilor în ceea ce privește modificările metodologiei autorizate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841.
(25) În urma revizuirii Regulamentului (UE) 2018/841 prin Regulamentul (UE) 2023/839 al Parlamentului European și al Consiliului (12), evaluarea conformității statelor membre în prima perioadă de conformitate (2021-2025) trebuie efectuată pe baza emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră contabilizate, în timp ce în a doua perioadă de conformitate (2026-2030) evaluarea conformității statelor membre trebuie efectuată pe baza emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră raportate. Tranziția de la valorile contabilizate la valorile raportate va permite o raționalizare mai bună a obligațiilor de raportare între Regulamentul (UE) 2018/841 și Regulamentul (UE) 2018/1999. Revizuirea domeniului de aplicare și a structurii celei de a doua perioade de conformitate presupune, de asemenea, modificarea într-o anumită măsură a tabelelor 1a și 5b din anexa XXV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208.
(26) Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208 ar trebui modificat în consecință.
(27) În conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre trebuie să raporteze în fiecare an, până la 31 iulie, cu privire la utilizarea veniturilor obținute de statul membru respectiv din licitarea certificatelor de emisii. Pentru a se asigura că statele membre respectă acest termen utilizând modelele de raportare, astfel cum au fost modificate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1208, este necesar ca prezentul regulament să se aplice de la 14 mai 2024.
(28) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,