Recitale
(1) Directivele 2004/107/CE (4) și 2008/50/CE (5) ale Parlamentului European și Consiliului au fost modificate în mod substanțial. Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea directivelor menționate.
(2) Comisia a prezentat, în Comunicarea sa din 11 decembrie 2019 intitulată „Pactul verde european”, o foaie de parcurs ambițioasă pentru a transforma Uniunea într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, care are scopul de a proteja, a conserva și a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. În special în ceea ce privește aerul curat, Comisia s-a angajat să îmbunătățească în continuare calitatea aerului și să alinieze mai strâns standardele Uniunii de calitate a aerului la recomandările Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). În cadrul Pactului verde european Comisia a anunțat, de asemenea, că va consolida monitorizarea, modelarea și planificarea calității aerului.
(3) Prin comunicarea sa din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului”, Comisia a introdus un „Plan de acțiune privind reducerea la zero a poluării” care abordează, printre altele, aspectele legate de poluare menționate în Pactul verde european și care conține, de asemenea, angajamentul de a reduce până în 2030 efectele poluării aerului asupra sănătății cu peste 55 % și numărul ecosistemelor Uniunii în care poluarea aerului amenință biodiversitatea cu 25 %.
(4) Planul de acțiune privind reducerea la zero a poluării stabilește, de asemenea, o viziune pentru 2050, în care poluarea aerului este redusă la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare sănătății și ecosistemelor naturale. În acest scop, ar trebui urmată o abordare etapizată pentru stabilirea standardelor actuale și viitoare ale Uniunii de calitate a aerului, pentru stabilirea unor standarde de calitate a aerului pentru 2030 și anii următori și pentru elaborarea unei perspective în vederea alinierii la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului până cel târziu în 2050, pe baza unui mecanism de revizuire periodică ce ține seama de cele mai recente dovezi științifice. Având în vedere legăturile dintre reducerea poluării și decarbonizare, obiectivul pe termen lung de a realiza obiectivul ambițios de reducere la zero a poluării ar trebui urmărit împreună cu o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel cum se stabilește în Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (6).
(5) În septembrie 2021, OMS a actualizat orientările sale privind calitatea aerului, pe baza unei revizuiri sistematice a dovezilor științifice referitoare la efectele poluării atmosferice asupra sănătății. Orientările actualizate ale OMS privind calitatea aerului evidențiază noi dovezi referitoare la efectele care apar la niveluri scăzute de expunere la poluarea aerului și formulează niveluri orientative mai scăzute privind calitatea aerului pentru particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și pentru dioxidul de azot în comparație cu orientările anterioare. Prezenta directivă ia în considerare cele mai recente dovezi științifice, inclusiv cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului.
(6) În ultimele trei decenii, legislația Uniunii și cea națională au permis reducerea constantă a emisiilor nocive de poluanți atmosferici și îmbunătățirea corespunzătoare a calității aerului. Opțiunile de politică analizate în cadrul evaluării impactului care însoțește prezenta directivă indică beneficii socioeconomice nete suplimentare rezultate din reducerea în continuare a poluării aerului, beneficiile monetare preconizate pentru sănătate și mediu depășind în mod semnificativ costurile de punere în aplicare preconizate.
(7) Atunci când iau măsurile relevante la nivelul Uniunii și la nivel național pentru a atinge obiectivul de reducere la zero a poluării aerului, statele membre, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să se ghideze după principiul precauției, precum și după principiul acțiunii preventive, după principiul conform căruia daunele aduse mediului ar trebui să fie remediate cu prioritate la sursă și după principiul „poluatorul plătește”, stabilite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și după principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ” prevăzut în Pactul verde european, recunoscând totodată dreptul omului la un mediu curat, sănătos și sustenabil, astfel cum este recunoscut în Rezoluția 76/300 adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (ONU) la 28 iulie 2022. În acest scop ar trebui să se ia în considerare, printre altele, următoarele elemente: contribuția unei calități mai bune a aerului la sănătatea umană, calitatea mediului și reziliența ecosistemelor, bunăstarea cetățenilor, egalitatea și protecția populației sensibile și a grupurilor vulnerabile, costurile asistenței medicale, prosperitatea societății, ocuparea forței de muncă și competitivitatea economiei; tranziția energetică, consolidarea securității energetice și combaterea sărăciei energetice; securitatea alimentară și accesibilitatea alimentelor din punctul de vedere al prețurilor; dezvoltarea unor soluții de mobilitate și transport durabile și inteligente și a infrastructurii aferente; impactul schimbărilor comportamentale; efectele politicilor fiscale; echitatea și solidaritatea între statele membre și la nivel național, ținând seama de capacitatea economică a acestora, de circumstanțele naționale, cum ar fi particularitățile insulelor, și de nevoia de convergență în timp; necesitatea ca tranziția să fie justă și echitabilă din punct de vedere social, cu ajutorul unor programe de învățământ și formare adecvate, inclusiv pentru profesioniștii în domeniul sănătății; cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, în special constatările raportate de OMS; necesitatea de a integra riscurile legate de poluarea aerului în deciziile de investiții și de planificare; raportul cost-eficiență, cele mai bune soluții tehnologice disponibile și neutralitatea tehnologică în atingerea obiectivelor de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici și o evoluție graduală în timp a integrității ecologice și a nivelului de ambiție.
(8) Prezenta directivă contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), în special a ODD-urilor 3, 7, 10, 11 și 13.
(9) Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030, prevăzut de Decizia (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului (7) (denumit în continuare „Al optulea program de acțiune pentru mediu”) stabilește, printre altele, obiectivul de a obține un mediu fără substanțe toxice și de a proteja sănătatea și bunăstarea oamenilor, a animalelor și a ecosistemelor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor negative și, în acest sens, prevede, printre altele, că sunt necesare metode de monitorizare perfecționate, o mai bună cooperare internațională, o mai bună informare a publicului și accesul la justiție. Acest program ghidează obiectivele stabilite în prezenta directivă.
(10) Comisia ar trebui să reexamineze periodic dovezile științifice privind poluanții, efectele acestora asupra sănătății umane și a mediului și, printre altele, costurile directe și indirecte ale asistenței medicale asociate poluării aerului, efectele socioeconomice, costurile legate de mediu și evoluțiile comportamentale, fiscale și tehnologice. În baza reexaminării efectuate, Comisia ar trebui să evalueze dacă standardele de calitate a aerului aplicabile sunt în continuare adecvate pentru atingerea obiectivelor prezentei directive. Comisia ar trebui să efectueze prima reexaminare până la 31 decembrie 2030. Atunci când efectuează o reexaminare, Comisia ar trebui să evalueze opțiunile și calendarele pentru alinierea standardelor de calitate a aerului la cele mai recente orientări ale OMS privind calitatea aerului, dacă standardele de calitate a aerului trebuie actualizate în lumina celor mai recente informații științifice, dacă ar trebui incluși și alți poluanți atmosferici și dacă ar trebui modificate dispozițiile privind prorogarea termenelor de atingere și poluarea atmosferică transfrontieră. În urma revizuirii sale, Comisia ar trebui, atunci când consideră necesar, să prezinte o propunere de revizuire a standardelor de calitate a aerului sau de includere a altor poluanți atmosferici. În cazul în care consideră că este necesar, Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte propuneri de introducere sau revizuire a oricărei legislații relevante privind sursele pentru a contribui la atingerea standardelor revizuite de calitate a aerului propuse la nivelul Uniunii și să propună acțiuni suplimentare care să fie întreprinse la nivelul Uniunii.
(11) Ar trebui să fie urmată o abordare comună privind evaluarea calității aerului înconjurător, aplicând criterii comune de evaluare. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător ar trebui să se țină seama de dimensiunea populațiilor și a ecosistemelor expuse poluării aerului înconjurător. În consecință, se impune defalcarea teritoriului fiecărui stat membru în zone care să reflecte densitatea populației și unități teritoriale cu nivel mediu de expunere.
(12) Măsurările în puncte fixe ar trebui să fie obligatorii în zonele unde sunt depășite pragurile de evaluare. Pe lângă informațiile obținute din măsurările în puncte fixe, aplicațiile de modelare și măsurările indicative permit interpretarea datelor punctuale din punctul de vedere al distribuției geografice a concentrațiilor. Utilizarea unor astfel de tehnici suplimentare de evaluare ar trebui, de asemenea, să permită reducerea numărului minim necesar de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe în zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt atinse, dar pragul de evaluare este depășit. În zonele în care valorile-limită sau valorile-țintă sunt depășite, începând cu doi ani de la adoptarea actelor de punere în aplicare privind aplicațiile de modelare și privind determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare, ar trebui utilizate aplicații de modelare sau măsurări indicative în plus față de măsurările obligatorii în puncte fixe pentru evaluarea calității aerului înconjurător. De asemenea, ar trebui efectuate monitorizări suplimentare ale concentrațiilor de fond și ale depunerii de poluanți în aerul înconjurător, pentru a se înțelege mai bine nivelurile de poluare și dispersia.
(13) Atunci când este cazul, ar trebui să fie utilizate aplicații de modelare care să permită interpretarea datelor punctuale la nivelul distribuției geografice a concentrației de poluanți, ceea ce poate contribui la identificarea cazurilor de încălcare a standardelor de calitate a aerului, și furnizarea datelor necesare pentru planurile privind calitatea aerului și foile de parcurs privind calitatea aerului și amplasarea punctelor de prelevare. Pe lângă cerințele privind monitorizarea calității aerului prevăzute în prezenta directivă, în scopul monitorizării, statele membre sunt încurajate să exploateze produsele de informare și instrumentele suplimentare, de exemplu evaluarea periodică și rapoartele privind evaluarea calității sau aplicații online privind politicile, puse la dispoziție de componenta de observare a Pământului a Programului spațial al Uniunii, în special Serviciul Copernicus de monitorizare a atmosferei.
(14) Este important ca poluanții emergenți, cum ar fi particulele ultrafine, negrul de fum și carbonul elementar, precum și amoniacul și potențialul de oxidare al particulelor în suspensie, să fie măsurați la supersiturile de monitorizare atât din amplasamente de fond rural, cât și din amplasamente de fond urban, pentru a contribui la înțelegerea științifică a efectelor acestora asupra sănătății și a mediului, conform recomandărilor OMS. Pentru statele membre al căror teritoriu este mai mic de 10 000 km2, ar fi suficientă măsurarea la supersiturile de monitorizare din amplasamentele de fond urban.
(15) Ar trebui să fie efectuate măsurări detaliate pentru particulele în suspensie (PM2,5), pentru a înțelege mai bine impactul acestui poluant și pentru a dezvolta politici adecvate. Astfel de măsurări ar trebui efectuate în concordanță cu cele ale Programului de cooperare pentru supravegherea și evaluarea transportului pe distanțe lungi al poluanților atmosferici în Europa (EMEP) elaborat în temeiul Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi din 1979, aprobată prin Decizia 81/462/CEE a Consiliului (8), și al protocoalelor la această convenție, inclusiv Protocolul din 1999 referitor la reducerea acidifierii, eutrofizării și nivelului de ozon troposferic, care a fost revizuit în 2012.
(16) Pentru a asigura reprezentativitatea și comparabilitatea pe întreg teritoriul Uniunii a informațiilor colectate privind poluarea aerului, este important să se utilizeze tehnici standardizate de măsurare și criterii comune privind numărul și amplasamentul punctelor de prelevare pentru evaluarea calității aerului înconjurător. Pentru evaluarea calității aerului înconjurător pot fi utilizate și alte tehnici în locul măsurărilor și, prin urmare, se impune să fie definite criteriile privind modul de utilizare și precizia necesară a unor astfel de tehnici.
(17) Este considerată importantă promovarea de metode de măsurare de referință. Comisia a mandatat deja lucrări cu privire la elaborarea de standarde EN pentru măsurarea hidrocarburilor aromatice policiclice și pentru evaluarea performanței sistemelor de senzori pentru determinarea concentrațiilor de poluanți gazoși și de particule în suspensie (PM10 și PM2,5) în aerul înconjurător, în vederea elaborării și adoptării lor rapide. În absența metodelor standard EN, ar trebui permisă utilizarea metodelor internaționale de referință, a metodelor naționale de măsurare de referință sau a specificațiilor tehnice ale Comitetului European de Standardizare (CEN).
(18) Pentru a proteja sănătatea umană și mediul ca întreg, este deosebit de important să fie combătute la sursă emisiile de poluanți și să fie identificate și puse în aplicare cele mai eficiente măsuri de reducere a emisiilor pe plan local, național și la nivelul Uniunii, în special în ceea ce privește emisiile din agricultură, industrie, transporturi, sistemele de încălzire și răcire și producerea de energie. În consecință, emisiile de poluanți atmosferici nocivi ar trebui să fie evitate, prevenite sau reduse și ar trebui să fie stabilite standarde corespunzătoare de calitate a aerului, pe baza celor mai recente dovezi științifice, inclusiv a recomandărilor OMS.
(19) Probele științifice demonstrează că dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), benzenul, monoxidul de carbon, arsenul, cadmiul, plumbul, nichelul, unele hidrocarburi aromatice policiclice și ozonul sunt responsabili de o serie de efecte negative semnificative asupra sănătății umane și au legătură cu mai multe boli netransmisibile, condiții nocive pentru sănătate și creșterea mortalității. Efectele lor asupra sănătății umane și a mediului se produce prin concentrațiile din aerul înconjurător și prin depunere.
(20) Chiar dacă poluarea atmosferică este o problemă de sănătate universală, riscurile nu sunt distribuite omogen în rândul populației, populația sensibilă și grupurile vulnerabile fiind expuse unui risc mai ridicat decât altele. Prezenta directivă recunoaște riscurile sporite pentru populația sensibilă și grupurile vulnerabile, precum și nevoile specifice ale acestora în ceea ce privește poluarea aerului și își propune să le informeze și să le protejeze.
(21) Potrivit Raportului Agenției Europene de Mediu nr. 22/2018 intitulat „Expunere inegală și consecințe inegale: vulnerabilitatea socială la poluarea aerului, poluarea fonică și temperaturi extreme în Europa”, sănătatea persoanelor cu un statut socioeconomic inferior tinde să fie mai afectată de poluarea atmosferică decât sănătatea populației în general, atât ca urmare a expunerii lor mai mari, cât și a vulnerabilității mai mari a acestora. Prezenta directivă ia în considerare aspectele sociale ale poluării aerului și impactul socioeconomic al măsurilor luate.
(22) Efectele arsenului, ale cadmiului, ale plumbului, ale mercurului, ale nichelului și ale hidrocarburilor aromatice policiclice asupra sănătății umane, inclusiv prin lanțul trofic, și asupra mediului se fac simțite și prin depuneri. Ar trebui să se țină seama de acumularea acestor substanțe în soluri și de protecția apelor subterane.
(23) Expunerea medie a populației la poluanții cu cel mai mare impact atestat asupra sănătății umane, particulele în suspensie (PM2,5) și dioxidul de azot, ar trebui să se reducă, conform celor mai recente recomandări ale OMS. În acest scop, pe lângă valorile-limită, dar nu ca substitut al lor, ar trebui introdusă o obligație de reducere a expunerii medii, ca standard complementar de calitate a aerului.
(24) Verificarea adecvării directivelor privind calitatea aerului înconjurător, care vizează Directivele 2004/107/CE și 2008/50/CE, a arătat că valorile-limită sunt mai eficiente în reducerea concentrațiilor de poluanți decât alte tipuri de standarde de calitate a aerului, precum valorile-țintă. În scopul reducerii la minim a efectelor nocive asupra sănătății umane, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și populațiilor sensibile, și asupra mediului, ar trebui să fie stabilite valori-limită pentru concentrațiile de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie (PM10 și PM2,5), benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, plumb, nichel și hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător. Benzo(a)pirenul ar trebui să fie folosit ca un marker al riscului cancerigen prezentat de hidrocarburile aromatice policiclice din aerul înconjurător.
(25) Pentru a permite statelor membre să se pregătească pentru standardele revizuite de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă și pentru a se asigura continuitatea juridică, valorile-limită și valorile-țintă ar trebui să fie identice, pentru o perioadă intermediară, cu cele stabilite în temeiul directivelor abrogate până când se aplică noile valori-limită.
(26) Ozonul este un poluant transfrontier format în atmosferă din emisiile de poluanți primari. Unii dintre acești poluanți atmosferici intră sub incidența Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (9). Ozonul troposferic afectează nu numai sănătatea umană, ci și vegetația și ecosistemele. Progresele realizate în vederea atingerii valorilor-țintă și a obiectivelor pe termen lung privind ozonul stabilite în prezenta directivă ar trebui determinate prin intermediul valorilor-țintă și al angajamentelor de reducere a emisiilor prevăzute de Directiva (UE) 2016/2284 și prin punerea în aplicare a unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor, a foilor de parcurs privind calitatea aerului și a planurilor privind calitatea aerului, atunci când este cazul.
(27) Valorile-țintă pentru ozon și obiectivele pe termen lung pentru asigurarea unei protecții eficiente împotriva efectelor dăunătoare asupra sănătății umane, vegetației și ecosistemelor, determinate de expunerea la ozon, ar trebui actualizate din perspectiva celor mai recente dovezi științifice, inclusiv a recomandărilor OMS.
(28) Ar trebui să se stabilească un prag de alertă și un prag de informare pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele în suspensie (PM10 și PM2,5) și ozon pentru a proteja în general populația și mai ales populația sensibilă și grupurile vulnerabile împotriva expunerilor de scurtă durată la concentrații mari de poluanți. Respectivele praguri ar trebui să declanșeze diseminarea informațiilor către public privind riscurile pentru sănătate asociate expunerii și, totodată, după caz, punerea în aplicare a unor măsuri pe termen scurt în vederea reducerii nivelurilor de poluare acolo unde pragurile de alertă sunt depășite.
(29) În conformitate cu articolul 193 din TFUE, statele membre pot menține sau stabili măsuri de protecție mai stricte, cu condiția ca ele să fie compatibile cu tratatele și notificate Comisiei. O astfel de notificare poate fi însoțită de o explicație a procesului prin care respectivele standarde de calitate a aerului au fost stabilite și de informațiile științifice utilizate.
(30) Acolo unde starea calității aerului este deja bună, aceasta ar trebui să fie menținută sau îmbunătățită. În cazurile în care există riscul de a nu se respecta sau în cazurile în care nu s-au respectat standardele de calitate a aerului stabilite prin prezenta directivă, statele membre ar trebui să adopte măsuri adecvate, în conformitate cu termenele relevante stabilite prin prezenta directivă, ca să se conformeze valorilor-limită, obligațiilor de reducere a expunerii medii și nivelurilor critice, iar acolo unde este posibil, să se atingă valorile-țintă și obiectivele pe termen lung pentru ozon.
(31) Mercurul este o substanță foarte periculoasă pentru sănătatea umană și pentru mediu. El este prezent peste tot în mediu și, sub formă de metilmercur, are capacitatea de a se acumula în organisme și, în special, de a se concentra în organismele de la capătul lanțului trofic. Mercurul eliberat în atmosferă poate fi transportat pe distanțe lungi.
(32) Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului (10) urmărește protecția sănătății umane și a mediului de eliberarea de mercur, pe baza unei abordări legate de ciclul de viață și ținând seama de producerea, utilizarea, tratarea deșeurilor și de emisii. Dispozițiile privind monitorizarea mercurului prevăzute în prezenta directivă completează și furnizează informații pentru regulamentul menționat anterior.
(33) Riscurile generate de poluarea atmosferică asupra vegetației și ecosistemelor naturale sunt cele mai semnificative în locurile aflate la distanță de urbane. În consecință, evaluarea unor astfel de riscuri și conformarea cu nivelurile critice pentru protecția vegetației ar trebui să se concentreze asupra locurilor aflate la distanță de arealele construite. Respectiva evaluare ar trebui să țină seama de cerințele prevăzute în Directiva (UE) 2016/2284 și să le completeze pentru a monitoriza efectele poluării aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice și pentru a raporta efectele respective.
(34) Contribuțiile din surse naturale pot fi evaluate, dar nu pot fi controlate. În consecință, în cazurile în care contribuțiile naturale la emisiile de poluanți în atmosferă pot fi stabilite cu suficientă certitudine, iar depășirile sunt cauzate total sau parțial de aceste contribuții naturale, acestea din urmă ar trebui să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului și a obligațiilor de reducere a expunerii medii, în conformitate cu condițiile prevăzute de prezenta directivă. Contribuțiile la depășirea valorilor-limită ale particulelor în suspensie (PM10) care pot fi atribuite utilizării nisipului sau sării pe drumuri în timpul iernii ar trebui, de asemenea, să poată fi scăzute la evaluarea respectării valorilor-limită pentru calitatea aerului, cu condiția să se fi luat măsuri rezonabile pentru reducerea acestor concentrații. Scăderile respectivelor contribuții nu ar trebui să împiedice statele membre să ia măsuri pentru a reduce efectele lor asupra sănătății.
(35) Este esențial să se monitorizeze sistematic calitatea aerului în punctele critice de poluare a aerului, inclusiv acolo unde nivelul poluării este puternic influențat de emisiile provenite din surse de poluare intensă care ar putea expune persoanele și populația la riscuri ridicate de efecte adverse asupra sănătății. În acest scop, statele membre ar trebui să instaleze puncte de prelevare în punctele critice de poluare a aerului și să ia măsurile adecvate pentru a reduce la minimum efectele poluării aerului asupra sănătății umane în respectivele puncte critice.
(36) În cazul regiunilor în care condițiile sunt deosebit de dificile, ar trebui să fie posibilă în mod excepțional prorogarea termenului pentru încadrarea în valorile-limită pentru calitatea aerului în cazurile în care, sub rezerva punerii în aplicare a măsurilor corespunzătoare de reducere a poluării, există probleme acute privind conformarea în anumite zone. Orice prorogare de termen în ceea ce privește o anumită zonă ar trebui să fie însoțită de o foaie de parcurs cuprinzătoare privind calitatea aerului care să fie evaluată de către Comisie. Într-un astfel de caz, foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească măsuri adecvate pentru ca perioada de depășire să fie cât mai scurtă posibil. Statele membre ar trebui, de asemenea, să demonstreze că măsurile din foile lor de parcurs privind calitatea aerului au fost puse în aplicare pentru a se asigura respectarea acesteia.
(37) Ar trebui să fie dezvoltate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru zone sau unități teritoriale cu nivel mediu de expunere în care concentrațiile de poluanți în atmosferă depășesc valorile-limită, valorile-țintă sau obligațiile de reducere a expunerii medii relevante pentru calitatea aerului. De asemenea, ar trebui să fie elaborate și actualizate planuri privind calitatea aerului pentru depășirea valorilor-țintă pentru ozon, cu excepția cazului în care nu există un potențial semnificativ de reducere a concentrațiilor de ozon în circumstanțele date, iar măsurile de abordare a depășirilor ar implica costuri disproporționate.
(38) Poluanții atmosferici provin din multe surse și activități diferite. Pentru a asigura coerență între diferite politici, planurile privind calitatea aerului sau foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui pe cât posibil să fie corelate cu planurile și programele pregătite în temeiul Directivelor 2002/49/CE (11) și 2010/75/UE (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului și al Directivei (UE) 2016/2284.
(39) Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție (13), faptul că a fost elaborat un plan privind calitatea aerului nu înseamnă, în sine, că un stat membru și-a îndeplinit totuși obligațiile de a se asigura că nivelurile poluanților atmosferici respectă standardele de calitate a aerului stabilite de prezenta directivă.
(40) Foile de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să fie pregătite în perspectiva anului 2030, în cazul în care există riscul ca statele membre să nu atingă valorile-limită sau, după caz, valorile-țintă până la data respectivă, pentru a se asigura că nivelurile poluanților sunt reduse în consecință. Foaia de parcurs privind calitatea aerului ar trebui să stabilească politici și măsuri pentru a respecta respectivele valori-limită și, după caz, valori-țintă până la termenul de atingere. Din motive de claritate juridică și în pofida terminologiei specifice utilizate, o foaie de parcurs privind calitatea aerului este un tip de plan privind calitatea aerului, așa cum este definit în prezenta directivă.
(41) Ar trebui să fie elaborate planuri de acțiune pe termen scurt care să indice măsurile aplicabile pe termen scurt în cazurile în care există un risc de depășire a unuia sau a mai multor praguri de alertă, pentru a reduce riscul respectiv și pentru a-i limita durata. Statele membre ar trebui să poată, în anumite circumstanțe, să nu elaboreze astfel de planuri de acțiune pe termen scurt pentru ozon în cazul în care nu există un potențial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a gravității unei astfel de depășiri.
(42) Poluarea aerului nu are frontiere și privește întreaga Uniune. În majoritatea statelor membre, o parte semnificativă a poluării este generată în afara teritoriului lor. Atunci când este cazul, statele membre ar trebui să coopereze între ele în cazul în care, în urma unei poluări semnificative provenind dintr-un alt stat membru, nivelul de poluant depășește sau este probabil să depășească orice valoare-limită, valoare-țintă, obligație de reducere a expunerii medii sau prag de alertă. Natura transfrontieră a unor poluanți, precum ozonul și particulele în suspensie (PM10 și PM2,5), impun statelor membre în cauză să coopereze pentru a identifica sursele de poluare a aerului și măsurile care trebuie luate pentru a aborda aceste surse și pentru a elabora activități coordonate, cum ar fi coordonarea planurilor privind calitatea aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt, în care fiecare stat membru ar trebui să abordeze sursele de poluare de pe teritoriul său, pentru a elimina astfel de depășiri, precum și pentru a informa publicul. După caz, statele membre ar trebui să coopereze cu state terțe, punând accentul în special asupra implicării timpurii a țărilor candidate. Comisia ar trebui să fie informată în timp util despre orice astfel de cooperare și să fie invitată să fie prezentă și să asiste la aceasta și ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin tehnic statelor membre, la cerere, după caz.
(43) Pentru a înțelege mai bine impactul poluanților atmosferici și pentru a dezvolta politici corespunzătoare se impune colectarea, schimbul și diseminarea informațiilor privind calitatea aerului de către statele membre și de către Comisie. Informațiile actualizate, dacă sunt disponibile, despre concentrațiile din aerul înconjurător ale tuturor poluanților reglementați, informațiile privind efectele asupra sănătății, precum și planurile privind calitatea aerului, foile de parcurs privind calitatea aerului și planurile de acțiune pe termen scurt ar trebui, de asemenea, să fie ușor accesibile publicului într-o manieră coerentă și ușor de înțeles.
(44) Pentru a asigura un acces larg al publicului la informații privind calitatea aerului, informațiile respective ar trebui să fie făcute publice utilizând canale de comunicare digitale și, după caz, nedigitale.
(45) Informațiile privind concentrațiile și depunerea poluanților reglementați ar trebui să fie transmise Comisiei ca o bază pentru rapoartele periodice. Pentru a facilita gestionarea și compararea informațiilor despre calitatea aerului, aceste date ar trebui să fie puse la dispoziția Comisiei într-o formă standardizată.
(46) Este necesar să fie adaptate procedurile pentru furnizarea, evaluarea și raportarea datelor privind calitatea aerului, pentru a permite folosirea facilităților electronice și a internetului ca instrumente principale de punere la dispoziție a informațiilor și astfel încât aceste proceduri să fie compatibile cu Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).
(47) Este oportun să se prevadă posibilitatea de a adapta criteriile și tehnicile folosite pentru evaluarea calității aerului înconjurător la progresele științifice și tehnice și de a adapta în consecință informațiile ce urmează a fi furnizate.
(48) Astfel cum este stabilit în jurisprudența Curții de Justiție (15), statele membre nu trebuie să limiteze capacitatea procesuală de a contesta o decizie a unei autorități publice acelor membri ai publicului interesat care au participat la procedura administrativă anterioară de adoptare a deciziei respective. În plus, căile de atac trebuie să fie corecte, echitabile, oportune și nu exagerat de costisitoare și să prevadă mecanisme de contestare adecvate, inclusiv prin măsuri provizorii, după caz. În plus, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție (16), cel puțin accesul la justiție trebuie să fie acordat publicului interesat.
(49) Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). În cazul în care s-a produs un prejudiciu pentru sănătatea umană ca urmare a unei încălcări a normelor naționale care transpun articolul 19 alineatele (1)-(5) și articolul 20 alineatele (1) și (2) din prezenta directivă și respectiva încălcare a fost comisă în mod intenționat sau din neglijență, statele membre ar trebui să se asigure că persoanele afectate de aceste încălcări au dreptul de a solicita și obține despăgubiri pentru prejudiciul respectiv de la autoritatea competentă relevantă. Normele privind despăgubirile, accesul la justiție și sancțiunile stabilite în prezenta directivă au obiectivul de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare asupra sănătății umane și a mediului provocate de poluarea aerului, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE. Respectivele norme au scopul de a integra un nivel ridicat de protecție a mediului și îmbunătățirea calității mediului în politicile Uniunii, în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum se prevede la articolul 37 din cartă, și transpun în termeni concreți obligația de a proteja dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei, precum și dreptul la asistență medicală, prevăzute la articolele 2, 3 și 35 din cartă. Prezenta directivă contribuie, de asemenea, la dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești, astfel cum se prevede la articolul 47 din cartă, în ceea ce privește protecția sănătății umane. Sancțiunile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.
(50) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește specificațiile tehnice suplimentare pentru aplicațiile de modelare; pentru determinarea reprezentativității spațiale a punctelor de prelevare; privind demonstrarea și scăderea depășirilor care pot fi atribuite surselor naturale; pentru stabilirea contribuțiilor resuspensiei particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii; privind cerințele pentru proiecțiile efectuate în scopul prorogării termenelor de atingere și informațiile care trebuie incluse în rapoartele de punere în aplicare și privind cerințele de transmitere a informațiilor și de prezentare de rapoarte cu privire la calitatea aerului în ceea ce privește (i) stabilirea normelor referitoare la informațiile privind calitatea aerului înconjurător care trebuie să fie puse la dispoziția Comisiei de către statele membre, precum și termenele în care aceste informații trebuie comunicate și (ii) simplificarea modului în care sunt raportate datele și a schimbului reciproc de informații și date din rețelele și punctele individuale de prelevare care măsoară poluarea aerului înconjurător din statele membre. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).
(51) În vederea asigurării faptului că prezenta directivă își îndeplinește în continuare obiectivele, în special de a evita, a preveni și a reduce efectele dăunătoare ale calității aerului înconjurător asupra sănătății umane și asupra mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor III-VII, IX și X la prezenta directivă pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice legate de evaluarea calității aerului înconjurător, măsurile de luat în considerare pentru a fi incluse în planurile de acțiune pe termen scurt și informarea publicului. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(52) Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de substanță față de directivele anterioare. Transpunerea dispozițiilor care nu au făcut obiectul unor modificări se efectuează în temeiul directivelor anterioare.
(53) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în partea B din anexa XI la prezenta directivă.
(54) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume stabilirea unor dispoziții privind calitatea aerului cu scopul de a atinge un obiectiv de reducere la zero a poluării, astfel încât calitatea aerului în cadrul Uniunii să fie îmbunătățită progresiv până la niveluri care nu mai sunt considerate dăunătoare pentru sănătatea umană, ecosistemele naturale sau biodiversitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dată fiind natura transfrontieră a poluanților aerului, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv,