Recitale
(1) Directiva (UE) 2021/338 a Parlamentului European și a Consiliului (2) aduce modificări articolului 57 din Directiva 2014/65/UE în ceea ce privește, printre altele, limitele pozițiilor, care includ și noi împuterniciri conexe.
(2) Pentru a îmbunătăți stabilitatea și integritatea piețelor financiare din Uniune, ar trebui să se stabilească o metodologie pentru calcularea în mod armonizat a limitelor pozițiilor pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri. Metodologia ar trebui să prevină arbitrajul de reglementare, să promoveze consecvența și să le ofere în același timp autorităților competente suficientă flexibilitate pentru a ține seama de diferențele dintre diversele piețe ale instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și piețele mărfurilor aflate la baza acestora. Metodologia de calculare a limitelor ar trebui să permită autorităților competente să găsească un echilibru între obiectivul de a stabili limite la un nivel suficient de scăzut astfel încât să împiedice persoanele care dețin poziții pe respectivele instrumente financiare derivate pe mărfuri să comită abuzuri sau să denatureze piața și obiectivul de a sprijini mecanismele de decontare și de cotație ordonată, de a crea noi instrumente financiare derivate pe mărfuri și de a permite ca instrumentele financiare derivate pe mărfuri să sprijine în continuare funcționarea activităților comerciale ale pieței de mărfuri aflate la baza instrumentelor.
(3) Pentru a asigura o înțelegere uniformă, ar trebui definite o serie de concepte care decurg din Directiva 2014/65/UE și de termeni tehnici utilizați în prezentul regulament.
(4) Pozițiile lungi și scurte pe un instrument financiar derivat dat ale participanților la piață ar trebui compensate unele cu altele pentru a se determina dimensiunea efectivă a unei poziții pe care un participant la piață o controlează în orice moment. Dimensiunea unei poziții deținute prin intermediul unui contract pe opțiuni sau al unui instrument financiar derivat pe mărfuri tranzacționat în același loc de tranzacționare care reprezintă un subset al contractului principal ar trebui calculată pe baza echivalentului delta. Pentru a permite o imagine de ansamblu cuprinzătoare, centralizată și reprezentativă a activității unei persoane și pentru a preveni eludarea obiectivului limitei poziției stabilite pentru contractul principal, poziția agregată deținută de o persoană pe un instrument financiar derivat pe mărfuri tranzacționat într-un loc de tranzacționare ar trebui să includă și poziția care rezultă din dezagregarea componentelor unui contract spread admis la tranzacționare ca instrument tranzacționabil unic în același loc de tranzacționare și pozițiile pe instrumente financiare derivate pe mărfuri tranzacționate în același loc de tranzacționare care reprezintă un subset al contractului principal în ceea ce privește dimensiunea („mini”) sau scadența perioadei de stabilire a prețului, cum ar fi contractele de tip „soldul lunii” (balance-of-the-month – „balmo”).
(5) Directiva 2014/65/UE prevede că orice poziție deținută de terți în numele unei persoane trebuie să fie inclusă în calculul limitei poziției persoanei respective și că limitele pozițiilor trebuie aplicate atât la nivel de entitate, cât și la nivel de grup; este necesar, prin urmare, ca pozițiile să fie agregate la nivel de grup. Este oportun să se prevadă agregarea la nivelul grupului doar în cazul în care o întreprindere-mamă poate controla utilizarea pozițiilor. În consecință, întreprinderile-mamă ar trebui să agrege pozițiile deținute de filialele lor cu toate pozițiile pe care întreprinderea-mamă le deține direct; în plus, filialele ar trebui să își agrege propriile poziții. Această agregare poate duce la situația în care pozițiile calculate la nivelul întreprinderii-mamă sunt mai mari sau, din cauza compensării pozițiilor lungi și a pozițiilor scurte deținute de diferitele filiale, mai mici decât la nivel de filială individuală. Pozițiile nu ar trebui să fie agregate la nivelul întreprinderii-mamă dacă sunt deținute de organisme de plasament colectiv care dețin aceste poziții în numele investitorilor lor, iar nu în numele întreprinderilor lor mamă, în cazul în care întreprinderea-mamă nu poate controla utilizarea acestor poziții în beneficiul său.
(6) Modificările aduse prin Directiva (UE) 2021/338 impun ca limitele pozițiilor să se aplice instrumentelor financiare derivate pe mărfuri critice sau importante care sunt tranzacționate în locuri de tranzacționare, precum și contractelor extrabursiere echivalente acestora din punct de vedere economic. Instrumentele financiare derivate critice sau importante sunt instrumentele derivate pe mărfuri cu un total al pozițiilor deschise de cel puțin 300 000 de loturi în medie pe o perioadă de un an. Având în vedere importanța critică a mărfurilor agricole pentru populație, instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole și contractele extrabursiere echivalente acestora din punct de vedere economic vor face în continuare obiectul regimului de limite ale pozițiilor inferioare valorii de 300 000 de loturi. În prezentul regulament trebuie specificat pragul de lichiditate de la care încep să se aplice limite ale pozițiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole. Aceste instrumente financiare derivate ar trebui considerate ca fiind tranzacționate într-un volum semnificativ într-un loc de tranzacționare doar în cazul în care depășesc pragul de lichiditate specificat pentru o perioadă de timp suficientă.
(7) În cazul în care un contract extrabursier este evaluat pe aceeași marfă-suport, care este livrabilă în același loc și în aceleași condiții contractuale, și are un rezultat economic strâns corelat cu un contract tranzacționat într-un loc de tranzacționare, contractul respectiv ar trebui să fie considerat drept echivalent din punct de vedere economic, chiar dacă există mici diferențe în specificațiile contractuale cu privire la dimensiunea lotului și data livrării. Diferențele în ceea ce privește mecanismele de gestionare a riscurilor posttranzacționare, cum ar fi mecanismele de compensare, nu ar trebui să împiedice declararea acestor contracte drept contracte echivalente din punct de vedere economic. Pentru a preveni compensarea necorespunzătoare a pozițiilor potențial dominante tranzacționate într-un loc de tranzacționare prin utilizarea de acorduri bilaterale în cazul contractelor extrabursiere și pentru a asigura funcționarea eficientă a regimului de limite ale pozițiilor în practică, este necesar ca instrumentele financiare derivate pe mărfuri tranzacționate extrabursier să fie considerate drept echivalente din punct de vedere economic cu contractele din locurile de tranzacționare numai într-un număr limitat de circumstanțe. Pentru a descuraja sustragerea de la aplicarea de limite ale pozițiilor și pentru a spori integritatea regimului de limite ale pozițiilor, este necesar ca definiția contractului extrabursier echivalent din punct de vedere economic să fie strict delimitată, astfel încât să nu permită unei persoane să compenseze o poziție pe un contract extrabursier prin mai multe alte poziții. În plus, marja de apreciere în ceea ce privește alegerea coerentă a pozițiilor cu care se compensează o poziție extrabursieră ar trebui limitată la circumstanțele specifice în care un astfel de contract extrabursier este echivalent din punct de vedere economic cu mai mult de un instrument financiar derivat pe mărfuri tranzacționat într-un loc de tranzacționare din Uniune.
(8) Pentru a stabili care sunt pozițiile pe instrumente financiare derivate pe mărfuri care pot fi calificate în mod obiectiv drept poziții ce reduc riscurile direct legate de activitatea comercială, ar trebui stabilite anumite criterii, inclusiv utilizarea definiției contabile a contractelor de acoperire pe baza normelor din Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS). Definiția contabilă respectivă ar trebui să fie, de asemenea, pusă la dispoziția entităților nefinanciare, chiar dacă acestea nu aplică normele IFRS la nivel de entitate.
(9) În plus, entitățile nefinanciare ar trebui să fie în măsură să utilizeze tehnici de gestionare a riscurilor în vederea diminuării riscurilor globale rezultate din activitatea lor comercială sau din activitatea comercială a grupului, inclusiv a riscurilor care decurg din mai multe piețe geografice, produse, orizonturi de timp sau entități (adică acoperire la nivel macro sau de portofoliu). De asemenea, entitățile financiare din cadrul grupurilor predominant comerciale ar trebui să poată utiliza tehnici de gestionare a riscurilor pentru a diminua riscurile globale care decurg din activitatea comercială a entităților nefinanciare ale grupului. Atunci când recurge la acoperirea la nivel macro sau de portofoliu, o entitate nefinanciară sau o entitate financiară s-ar putea să nu fie în măsură să stabilească o legătură directă între o anumită poziție pe un instrument financiar derivat pe mărfuri și un risc specific rezultat din activitatea comercială pe care instrumentul financiar derivat pe mărfuri este menit să îl acopere. O entitate nefinanciară sau o entitate financiară poate, de asemenea, să utilizeze un instrument financiar derivat pe mărfuri neechivalent pentru a acoperi un risc specific ce decurge din activitatea comercială a entității nefinanciare, în cazul în care un instrument financiar derivat pe mărfuri identic nu este disponibil sau în cazul în care un instrument financiar derivat pe mărfuri mai strâns corelat nu dispune de lichiditate suficientă (adică acoperire prin substituent). În astfel de cazuri, politicile și sistemele de gestionare a riscurilor ar trebui să fie în măsură să împiedice clasificarea tranzacțiilor care nu sunt de acoperire drept tranzacții de acoperire și să furnizeze o viziune suficient de dezagregată asupra portofoliului de acoperire încât componentele speculative să poată fi identificate și luate în considerare pentru limitele pozițiilor. Pozițiile nu ar trebui să se califice drept poziții care reduc riscurile legate de activitatea comercială doar pe motivul că au fost incluse, pe o bază globală, într-un portofoliu de reducere a riscurilor.
(10) Un risc poate evolua în timp și, pentru a se adapta în funcție de evoluția riscului, este posibil ca instrumentele financiare derivate pe mărfuri care au fost executate inițial pentru reducerea riscurilor legate de activitatea comercială să trebuiască să fie compensate prin utilizarea unor contracte suplimentare derivate pe mărfuri care închid acele contracte derivate pe mărfuri care și-au pierdut legătura cu riscurile comerciale. În plus, evoluția unui risc care a fost soluționat prin deschiderea unei poziții pe un instrument financiar derivat pe mărfuri în scopul reducerii riscurilor nu ar trebui să dea ulterior naștere la reevaluarea poziției respective și la concluzia că nu era o tranzacție privilegiată de la început.
(11) Entitățile financiare și nefinanciare ar trebui să poată solicita derogarea în legătură cu acoperirea împotriva riscurilor a activităților comerciale înainte de a deschide o poziție. Cererea respectivă ar trebui să ofere autorității competente o imagine de ansamblu clară și concisă a activităților comerciale ale entităților nefinanciare, în ceea ce privește o marfă-suport, care sunt menite a fi acoperite, a riscurilor asociate și a modului în care instrumentele financiare derivate pe mărfuri sunt utilizate pentru a diminua aceste riscuri. Limitele pozițiilor se aplică în orice moment instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumentelor financiare derivate pe mărfuri critice sau importante și, în cazul în care autoritatea competentă nu acordă în cele din urmă derogarea, entitatea financiară sau nefinanciară, după caz, ar trebui să reducă în consecință orice poziție care depășește o anumită limită, putându-i-se aplica măsuri de supraveghere în legătură cu încălcarea limitei respective. Entitățile financiare și nefinanciare ar trebui să își reevalueze activitățile periodic pentru a se asigura că este justificat să se continue aplicarea derogării.
(12) Entitățile financiare și nefinanciare ar trebui să poată solicita derogarea în ceea ce privește pozițiile care rezultă din furnizarea obligatorie de lichidități în locurile de tranzacționare înainte de efectuarea tranzacțiilor respective. Cererea respectivă ar trebui să ofere autorității competente o imagine de ansamblu clară și concisă a cadrului de furnizare obligatorie de lichidități în temeiul căruia persoanele respective își desfășoară activitatea, a activităților persoanei în cauză în ceea ce privește tranzacționarea instrumentelor financiare derivate pe mărfuri în conformitate cu acordul scris încheiat cu locul de tranzacționare și a pozițiilor deschise rezultate. Limitele pozițiilor se aplică în orice moment instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole și instrumentelor financiare derivate pe mărfuri critice sau importante și, în cazul în care autoritatea competentă nu acordă în cele din urmă derogarea, entitatea nefinanciară sau financiară ar trebui să reducă în consecință orice poziție care depășește o anumită limită, putându-i-se aplica măsuri de supraveghere în legătură cu încălcarea limitei respective. Entitățile nefinanciare și financiare ar trebui să își reevalueze activitățile periodic pentru a se asigura că este justificat să se continue aplicarea derogării.
(13) Perioada lunii în curs, care este perioada imediat anterioară livrării la scadență, este specifică fiecărui instrument financiar derivat pe mărfuri și e posibil să nu corespundă exact unei luni. Prin urmare, contractul din luna în curs ar trebui să se refere la contractul următor pe respectivul instrument financiar derivat pe mărfuri care va ajunge la scadență. Prin limitarea pozițiilor pe care o persoană le poate deține în perioada în care urmează să se efectueze livrarea mărfurilor fizice se limitează cantitatea livrabilă a mărfii-suport pe care o persoană o poate furniza sau primi, prevenindu-se astfel acumulările de poziții dominante de către persoane, ceea ce le-ar permite acestora să exercite presiuni asupra pieței prin restricționarea accesului la marfa în cauză. Referința standard pentru limita poziției din luna în curs atât pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri decontate prin livrare fizică, cât și pentru cele decontate în numerar ar trebui, prin urmare, să fie calculată ca procent din cantitatea livrabilă estimată. Pentru a asigura cu mai multă precizie stabilirea adecvată a limitelor pozițiilor pe tot parcursul perioadei lunii în curs și pentru a asigura decontarea ordonată, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare un calendar de reducere a limitelor pozițiilor care să înceapă în momentul în care un contract devine un contract din luna în curs și să se încheie la scadență.
(14) În cazul în care există relativ puține tranzacții cu instrumente financiare derivate în comparație cu cantitatea livrabilă a unei mărfi, pozițiile deschise vor fi mai mici decât cantitatea livrabilă. În astfel de circumstanțe, chiar dacă în cadrul metodologiei se utilizează cel mai mic procent din cantitatea livrabilă, este posibil ca autoritățile competente să nu fie în măsură să stabilească o limită a lunii în curs care să fie în concordanță cu obiectivul de a asigura condiții de decontare și de cotație ordonată și de a preveni abuzul de piață. Pentru a se asigura că aceste obiective sunt îndeplinite în toate circumstanțele, atunci când cantitatea livrabilă pentru un instrument financiar derivat pe mărfuri este substanțial mai mare decât totalul pozițiilor deschise, în așa măsură încât limita lunii în curs bazată pe cantitatea livrabilă ar priva de orice efect cerința ca autoritățile competente să aplice limite ale pozițiilor, autoritățile competente ar trebui, ca metodologie alternativă, să determine cifra de referință pentru limita lunii în curs pentru respectivul instrument financiar derivat pe mărfuri ca procent din totalul pozițiilor deschise pentru respectivul instrument financiar derivat pe mărfuri și apoi să continue cu factorii de ajustare relevanți.
(15) Culturile de produse agricole pot fi supuse unei volatilități ridicate din cauza condițiilor meteorologice. Prin urmare, este oportun ca perioada de referință pentru determinarea cantității livrabile în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole să depășească perioada de referință utilizată pentru determinarea cantității livrabile în cazul altor instrumente financiare derivate pe mărfuri.
(16) Limitele pozițiilor din celelalte luni se aplică pentru toate scadențele, altele decât cele din luna în curs. Referința standard pentru limitele pozițiilor din celelalte luni atât pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri decontate prin livrare fizică, cât și pentru cele decontate în numerar ar trebui să fie calculată ca procent din totalul pozițiilor deschise. Repartizarea pozițiilor din celelalte luni ale unui contract pe mărfuri este adesea concentrată în lunile cele mai apropiate de scadență. Prin urmare, totalul pozițiilor deschise oferă o referință mai adecvată pentru stabilirea limitelor pozițiilor decât o cifră calculată ca medie pentru toate scadențele. Deoarece pozițiile deschise se pot modifica semnificativ într-o perioadă scurtă de timp, pozițiile deschise ar trebui să fie calculate de autoritățile competente pe o perioadă de timp care să reflecte în mod adecvat caracteristicile tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate pe mărfuri. Perioada de referință respectivă ar trebui să țină seama în special de caracterul sezonier al tranzacționării unui contract.
(17) Pentru a se asigura faptul că limitele pozițiilor stabilite de autoritățile competente se bazează pe o reprezentare cuprinzătoare a pozițiilor deschise la nivel global deținute pe un instrument financiar derivat pe mărfuri, pozițiile deschise calculate de autoritatea competentă ar trebui să includă atât pozițiile rămase deschise în locul de tranzacționare în care este tranzacționat instrumentul financiar derivat pe mărfuri, cât și pozițiile rămase deschise pe contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic raportate autorității competente.
(18) Referința standard de 25 % din cantitatea livrabilă și din pozițiile deschise a fost stabilită în raport cu experiența acumulată de alte piețe și în alte jurisdicții. Pentru a sprijini decontarea și funcționarea ordonată a contractului și a pieței-suport, referința ar trebui ajustată de către autoritățile competente astfel încât să poată fi redusă la 5 % din cantitatea livrabilă și din pozițiile deschise sau la 2,5 % în cazul anumitor instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole și să poată fi majorată până la 35 % din cantitatea livrabilă și din pozițiile deschise, dacă acest lucru este impus de caracteristicile pieței. Având în vedere că orice ajustare a cifrei de referință se aplică numai în cazul în care și atât timp cât caracteristicile obiective ale pieței impun acest lucru, ar trebui să fie posibile adaptările temporare ale referinței. Autoritățile competente ar trebui să se asigure că o ajustare în sensul reducerii referinței se efectuează ori de câte ori acest lucru este necesar pentru a împiedica pozițiile dominante și a sprijini cotațiile ordonate ale instrumentelor financiare derivate pe mărfuri și ale mărfurilor-suport. În cazul instrumentelor financiare derivate fără suport tangibil, cantitatea livrabilă nu poate fi utilizată pentru a stabili o limită a unei poziții. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să consolideze sau să ajusteze metodologiile cu scopul de a stabili limite ale pozițiilor pentru aceste instrumente financiare derivate pe mărfuri pe baza unor parametri diferiți, cum ar fi utilizarea pozițiilor deschise și pentru luna în curs.
(19) Pot exista circumstanțe în care un instrument financiar derivat pe mărfuri nou admis la tranzacționare într-un loc de tranzacționare a fost tranzacționat anterior într-unul sau mai multe locuri de tranzacționare din Uniune sau din țări terțe. Pentru a permite transferul fără probleme al respectivului instrument financiar derivat pe mărfuri, atunci când stabilește limitele pozițiilor inițiale pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri nou admise la tranzacționare, autoritatea competentă ar trebui să țină seama de pozițiile deschise pentru instrumentul financiar derivat pe mărfuri tranzacționat anterior în celălalt (celelalte) loc(uri) de tranzacționare. Pot apărea și alte circumstanțe, de exemplu, în cazul în care două instrumente financiare derivate pe mărfuri sunt tranzacționate în același loc de tranzacționare și, având în vedere o ușoară diferență în ceea ce privește caracteristicile acestora, cum ar fi o modificare a indicelui-suport sau a zonei de ofertare, se preconizează că pozițiile deschise pentru contractele mai vechi vor trece rapid la contractul mai recent. Atunci când stabilește limitele pozițiilor pentru contractul mai recent, autoritatea competentă ar trebui să țină seama de pozițiile deschise pentru contractul mai vechi, pentru a permite derularea fără probleme a contractului mai recent.
(20) Anumite instrumente financiare derivate pe mărfuri, în special cele bazate pe electricitate și gaze, impun necesitatea ca marfa-suport să fie livrată în mod constant de-a lungul unei perioade specificate de timp, cum ar fi zile, luni sau ani. În plus, anumite contracte cu perioade de livrare mai lungi, cum ar fi ani sau trimestre, pot fi automat înlocuite de contracte conexe cu perioade de livrare mai scurte, cum ar fi trimestre sau luni (așa numitele contracte în cascadă). În cazurile respective, o limită a poziției din luna în curs pentru contractul ce urmează a fi înlocuit înainte de livrare ar fi inadecvată, deoarece nu ar acoperi expirarea și livrarea fizică sau decontarea în numerar a contractului. În măsura în care perioadele de livrare ale contractelor pentru același suport se suprapun, o singură limită a poziției ar trebui să se aplice tuturor contractelor conexe pentru a se ține seama în mod corespunzător de pozițiile pentru acele contracte care ar putea fi livrate. Pentru a facilita acest lucru, contractele conexe ar trebui măsurate în unități ale suportului și agregate și compensate în mod corespunzător.
(21) Pentru anumite instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole, care au un impact semnificativ asupra prețurilor de consum la alimente, metodologia ar trebui să permită unei autorități competente să stabilească o referință și o limită a unei poziții sub valoarea minimă a intervalului general atunci când are dovezi ale unor activități speculative care au un impact semnificativ asupra prețurilor.
(22) Autoritatea competentă ar trebui să evalueze dacă factorii enumerați la articolul 57 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE impun ajustarea referinței pentru stabilirea nivelului final al limitelor pozițiilor. Evaluarea ar trebui să considere acești factori drept relevanți pentru instrumentul financiar derivat pe marfa în cauză. Metodologiile ar trebui să ofere o orientare în ceea ce privește modul în care se poate stabili limita fără a se anula capacitatea autorității competente de a lua o decizie finală cu privire la o limită adecvată a poziției pentru un instrument financiar derivat pe mărfuri cu scopul de a preveni abuzul de piață. Factorii ar trebui să ofere indicații importante autorităților competente și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) pentru a le ajuta să își formeze opinii și pentru a asigura o aliniere adecvată a limitelor pozițiilor în întreaga Uniune.
(23) Limitele pozițiilor nu ar trebui să creeze bariere în calea dezvoltării de noi instrumente financiare derivate pe mărfuri agricole și nu ar trebui să împiedice funcționarea adecvată a secțiunilor mai puțin lichide ale piețelor instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole. Metodologia ar trebui să ia în considerare timpul necesar pentru a dezvolta și a atrage lichidități pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri, atât noi, cât și existente, și în special pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri agricole care ar putea sprijini gestionarea riscurilor pe piețele personalizate sau imature sau care ar putea să încerce să dezvolte noi modalități de acoperire împotriva riscurilor pentru noile mărfuri. De asemenea, există contracte derivate pe mărfuri agricole care s-ar putea să nu atragă niciodată participanți sau lichidități suficiente pentru a permite aplicarea efectivă de limite ale pozițiilor fără riscul ca participanții să încalce limita în mod regulat și fără intenție și să denatureze astfel procesul de cotare și de decontare a respectivelor instrumente financiare derivate pe mărfuri. Pentru a contracara aceste riscuri la adresa funcționării eficiente a piețelor, limita pozițiilor pentru luna în curs și pentru alte luni ar trebui stabilită la un nivel fix de 10 000 de loturi, până când pozițiile deschise pentru instrumentul financiar derivat pe mărfuri agricole depășesc un prag de 20 000 de loturi.
(24) Numărul, componența și rolul participanților la piață în ceea ce privește un instrument financiar derivat pe mărfuri pot influența natura și dimensiunile pozițiilor pe care anumiți participanți le dețin pe piață. Pentru unele instrumente financiare derivate pe mărfuri, anumiți participanți la piață ar putea deține o poziție semnificativă care reflectă rolul lor în cumpărarea, vânzarea și livrarea mărfii, atunci când aceștia se află pe partea opusă a pieței față de majoritatea celorlalți participanți la piață care furnizează servicii de lichidități sau servicii de gestionare a riscurilor pentru piața mărfii-suport.
(25) Furnizarea, utilizarea, disponibilitatea mărfurilor-suport și accesul la acestea sunt caracteristici ale pieței mărfii-suport. Prin evaluarea unor componente mai detaliate ale respectivelor caracteristici, cum ar fi perisabilitatea mărfii și metoda de transport, autoritatea competentă ar trebui să poată să determine gradul de flexibilitate a pieței și să ajusteze limitele pozițiilor în mod corespunzător.
(26) Pentru unele instrumente financiare derivate pe mărfuri, poate exista o discrepanță semnificativă între pozițiile deschise și cantitatea livrabilă. Aceasta poate apărea în cazul în care există relativ puține tranzacții cu instrumente financiare derivate în comparație cu cantitatea livrabilă, caz în care pozițiile deschise vor fi mai mici decât cantitatea livrabilă sau, de exemplu, în cazul în care un anumit instrument financiar derivat pe mărfuri este utilizat pe scară largă pentru a acoperi mai multe expuneri la risc diferite și, prin urmare, cantitatea livrabilă este mai mică decât pozițiile deschise. Astfel de discrepanțe semnificative între pozițiile deschise și cantitatea livrabilă justifică ajustări în sensul majorării sau al reducerii limitelor celorlalte luni față de referință, pentru a se evita perturbarea pieței atunci când se apropie luna în curs. Mai precis, atunci când pozițiile deschise sunt semnificativ mai mari decât cantitatea livrabilă, limita celorlalte luni ar trebui ajustată în sensul reducerii pentru a se evita un efect în cascadă disproporționat cu limita lunii în curs care este bazată pe cantitatea livrabilă. În astfel de circumstanțe, nu ar fi adecvat să se ajusteze limita lunii în curs în sensul majorării, având în vedere riscul de acaparare a pieței (market cornering). În cazul în care cantitatea livrabilă este semnificativ mai mare decât pozițiile deschise, limita celorlalte luni ar trebui ajustată în sensul majorării pentru a se evita riscul de limitare nejustificată a tranzacționării. În cazul în care cantitatea livrabilă este semnificativ mai mare decât pozițiile deschise, se preconizează că limita lunii în curs bazată pe cantitatea livrabilă care rezultă din referință va depăși pozițiile deschise deținute de participanții la piață în luna în curs. Pentru a se asigura că limita lunii în curs împiedică participantul la piață să își construiască o poziție dominantă și că obiectivele de prevenire a abuzului de piață și de asigurare a unei cotații ordonate, astfel cum se prevede la articolul 57 alineatul (1) din Directiva 2014/65/UE, sunt îndeplinite în mod efectiv, limita lunii în curs ar trebui, dimpotrivă, să fie ajustată în sensul reducerii atunci când se bazează pe cantitatea livrabilă.
(27) Cu același obiectiv de limitare a perturbărilor piețelor atunci când se apropie luna în curs, având în vedere discrepanțele mari între calculele pentru stabilirea cantității livrabile și a pozițiilor deschise, cantitatea livrabilă ar trebui definită astfel încât să includă orice clase sau tipuri substitutive dintr-o marfă care poate fi livrată pentru a deconta un contract derivat pe mărfuri în conformitate cu clauzele respectivului contract.
(28) Articolul 57 alineatele (1), (3) și (12) din Directiva 2014/65/UE împuternicește Comisia să adopte metodologia pentru calcularea și aplicarea limitelor pozițiilor cu scopul de a institui un regim armonizat de limite ale pozițiilor pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri tranzacționate în locuri de tranzacționare și pentru contractele extrabursiere echivalente din punct de vedere economic. Articolul 57 alineatul (1) impune existența unei metodologii de calcul pe care autoritățile competente trebuie să o aplice la stabilirea limitelor pozițiilor pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri. De asemenea, articolul 57 alineatul (1) prevede obligația stabilirii unei proceduri de solicitare a derogării privind furnizarea de lichidități și a unei proceduri de solicitare a derogării de reducere a riscurilor pentru entitățile financiare care fac parte dintr-un grup predominant comercial. Articolul 57 alineatul (3) prevede obligația de a se preciza modul în care autoritățile competente ar trebui să țină seama de anumiți factori pentru stabilirea limitelor pozițiilor din luna în curs și a limitelor pozițiilor din celelalte luni pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri decontate prin livrare fizică și pentru cele decontate în numerar. Articolul 57 alineatul (12) prevede obligația de a se stabili modul în care ar trebui să se aplice metodologia privind limitele pozițiilor, de exemplu, în ceea ce privește agregarea unor poziții în cadrul unui grup, cazurile în care se poate considera că o poziție reduce riscurile sau cele în care o firmă poate utiliza o derogare în vederea acoperirii riscurilor. Normele sunt legate între ele din punctul de vedere al conținutului, întrucât sunt strâns legate de metodologia de stabilire a limitelor pozițiilor. În interesul simplității și al transparenței, precum și pentru a facilita aplicarea normelor și a evita duplicarea lor, acestea ar trebui să fie prevăzute într-un singur act, nu în mai multe acte separate cu numeroase referințe încrucișate.
(29) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare prezentat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.
(30) Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(31) Regulamentul delegat (UE) 2017/591 al Comisiei (4) completează Directiva 2014/65/UE în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru aplicarea limitelor pozițiilor în cazul instrumentelor financiare derivate pe mărfuri. Prezentul regulament înlocuiește respectivul regulament delegat, ținând seama de modificările aduse Directivei 2014/65/UE prin Directiva (UE) 2021/338, care stabilește noi dispoziții referitoare la derogările în vederea acoperirii riscurilor pentru furnizarea de lichidități și pentru entitățile financiare care fac parte dintr-un grup predominant nefinanciar, împuternicind Comisia să adopte un act delegat care să precizeze criteriile pentru derogarea privind furnizarea de lichidități și pentru derogarea de reducere a riscurilor în cazul entităților financiare. În plus, noțiunea de „contract pe mărfuri identice” a fost eliminată, iar instrumentele financiare derivate pe titluri de valoare nu mai intră în domeniul de aplicare. În cele din urmă, calculul pozițiilor deschise a fost clarificat, iar metodologia pentru contractele derivate pe mărfuri agricole noi și mai puțin lichide a fost simplificată. În consecință, Regulamentul delegat (UE) 2017/591 ar trebui să fie abrogat și înlocuit de prezentul regulament,