Recitale
(1) La 4 aprilie 2017, Banca Centrală Europeană (BCE) a adoptat Orientarea (UE) 2017/697 a Băncii Centrale Europene (BCE/2017/9) (2) (denumită în continuare „Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere”) prin care a stabilit politicile generale pentru exercitarea anumitor opțiuni și marje de apreciere prevăzute de legislația Uniunii de către autoritățile naționale competente (ANC) în ceea ce privește instituțiile mai puțin semnificative. Legislația adoptată ulterior Orientării privind opțiuni și marje de apreciere a modificat sau eliminat anumite opțiuni și marje de apreciere prevăzute de legislația Uniunii care erau incluse în Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere. Prin urmare, sunt necesare anumite modificări subsecvente ale Orientării privind opțiuni și marje de apreciere.
(2) În ceea ce privește ratele de ieșire de aplicat în cazul depozitelor retail stabile, anumiți factori au împiedicat aplicarea practică a marjei de apreciere prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene (BCE/2016/4) (3) și la articolul 7 din Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere în temeiul căreia autoritățile competente pot autoriza instituțiile să aplice o rată de ieșire de 3 % depozitelor retail stabile acoperite de o schemă de garantare a depozitelor, cu condiția aprobării prealabile de către Comisia Europeană în conformitate cu articolul 24 alineatele (4) și (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (4). Este nevoie de analize și probe suplimentare pentru a demonstra că ratele de retragere pentru depozitele retail stabile acoperite de schema de garantare a depozitelor astfel cum se prevede la articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 ar fi mai mici de 3 % pe durata oricărei perioade de criză parcurse și care se încadrează în scenariile menționate la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61. În lipsa unor astfel de analize și probe, politica generală care autorizează aplicarea ratei de ieșire de 3% ar trebui eliminată din Regulamentul (CE) nr. 2016/445 (BCE/2016/4) și din Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere.
(3) Opțiunea acordată autorităților competente prin articolul 12 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2015/6 cu privire la identificarea principalilor indici bursieri în scopul identificării acțiunilor care s-ar putea califica drept active de nivel 2B în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Marja de apreciere este menită să asigure faptul că instituțiile de credit includ în amortizorul lor de lichiditate doar acțiunile care sunt incluse în indicii pentru care poate fi asumată lichiditatea pe piață a acțiunilor suport. De vreme ce nici caracterul semnificativ, nici mărimea unei instituții de credit nu are un impact direct asupra lichidității pe piață a acțiunilor suport din indicii relevanți, nu ar fi potrivit să se aplice un tratament diferențiat pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative.
(4) Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 de a deroga de la alineatul (1) litera (b) punctele (ii) și (iii) de la același articol în cazul în care instituțiile de credit care, în conformitate cu actele lor constitutive, nu sunt în măsură, din motive legate de practicarea unui cult religios, să dețină active purtătoare de dobânzi ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative pentru a armoniza criteriile de identificare a activelor de nivel 2B în ceea ce privește titluri de creanță emise de societăți comerciale.
(5) Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428p alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) în legătură cu cerința privind indicatorul de finanțare stabilă netă (NSFR) conform căreia autoritățile competente pot stabili factorii de finanțare stabilă necesară care trebuie aplicați expunerilor extrabilanțiere care nu sunt menționate în capitolul 4 din titlul IV al părții șase din acel regulament, ar trebui exercitată consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Politica legată de instituțiile semnificative leagă factorii de finanțare stabilă necesară din NSFR cu ratele de ieșire aplicate în indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (LCR), lăsând totodată flexibilitate BCE pentru a stabili diferiți factori de finanțare stabilă necesară. Această abordare asigură un echilibru, în scopul simplității și prudenței, între alinierea factorilor de aplicat în calcularea NSFR cu factorii stabiliți în scopul LCR și, în același timp, permiterea unui tratament diferit în cazurile în care această legătură nu ar reflecta în mod adecvat riscul de finanțare asociat. Nu este necesar și nici adecvat să se devieze de la acea abordare în ceea ce privește instituțiile mai puțin semnificative, întrucât metodologia pentru aplicarea factorilor de finanțare stabilă necesară la aceste expuneri extrabilanțiere nu ar trebui, în principiu, să varieze între instituții de credit. Din același motiv, marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428aq alineatul (10) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate ar trebui exercitată în mod similar.
(6) Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428q alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin care acestea stabilesc perioada de grevare cu sarcini pentru activele separate în conformitate cu expunerea-suport a acelor active ar trebui exercitată la fel pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. Activele care au fost separate și de care nu se poate dispune în mod liber ar trebui considerate ca grevate cu sarcini pentru o perioadă corespunzătoare cu termenul obligațiilor față de clienții instituțiilor respective la care se referă cerința de separare, și prin urmare ar trebui finanțate corespunzător pentru perioada respectivă. Acest raționament se aplică indiferent de mărimea instituției în cauză. Marja de apreciere acordată autorităților competente prin articolul 428ar alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate ar trebui exercitată în mod similar pentru motivele enumerate mai sus și pentru că nu există motive prudențiale care să justifice o diferență în abordare în ceea ce privește NSFR calculat conform abordării simplificate. Dispozițiile care implementează în prezenta orientare opțiunile și marjele de apreciere în ceea ce privește exceptarea expunerilor intragrup de la aplicarea limitelor expunerilor mari prevăzute la articolul 400 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie modificate și aplicate în mod consecvent pentru instituțiile semnificative și mai puțin semnificative. În timpul scurs de la adoptarea Regulamentului (UE) 2016/445 (BCE/2016/4) a crescut nivelul preocupărilor de natură prudențială ale BCE cu privire la practicile de înregistrare contabilă ale instituțiilor de credit în ceea ce privește entitățile stabilite în țări terțe. Sfera de aplicare a acestei opțiuni ar trebui, prin urmare, limitată la expunerile intragrup față de entități stabilite în Uniune, ceea ce ar avea ca efect faptul că expunerile intragrup față de entități stabilite în țări terțe ar putea fi exceptate de la limitele relevante pentru expunerile mari numai după o evaluare prealabilă în scopul supravegherii efectuată pentru fiecare caz în parte.
(7) În plus, Orientarea privind opțiuni și marje de apreciere ar trebui modificată pentru a permite ca, pe lângă excepția deplină disponibilă în prezent, instituțiile de credit care îndeplinesc criteriile relevante prin respectarea limitei cantitative pentru valoarea expunerilor relevante să poată beneficia de o excepție parțială. O astfel de aplicare extinsă a marjei de apreciere ar trebui să contribuie la menținerea unor condiții de concurență echitabile pentru instituțiile de credit din statele membre participante, și să limiteze riscurile de concentrare rezultate din expuneri specifice și să asigure aplicarea în cadrul MUS a acelorași standarde minime.
(8) Prin urmare, Orientarea (UE) 2017/697 (BCE/2017/9) ar trebui modificată în mod corespunzător,