Recitale
(1) Banca Centrală Europeană (BCE) este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a Mecanismului unic de supraveghere (MUS). Aceasta monitorizează funcționarea sistemului cu scopul de a asigura aplicarea consecventă a unor standarde înalte de supraveghere și consecvența rezultatelor supravegherii în cadrul statelor membre participante. BCE poate emite orientări pentru autoritățile naționale competente (ANC), în conformitate cu care ANC trebuie să desfășoare atribuțiile de supraveghere și trebuie să adopte decizii în materie de supraveghere.
(2) BCE trebuie să asigure aplicarea consecventă a cerințelor prudențiale pentru instituțiile de credit din statele membre participante, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 și al Regulamentului (UE) nr. 468/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (2).
(3) Ca autoritate competentă în acest sens în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013, BCE a exercitat o serie de opțiuni și marje de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) 2016/445 al Băncii Centrale Europene (BCE/2016/4) (3) pentru instituțiile de credit care sunt clasificate ca semnificative.
(4) Deși ANC sunt în primul rând responsabile de exercitarea opțiunilor și marjelor de apreciere relevante în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative, rolul general în materie de monitorizare al BCE în cadrul MUS îi permite să promoveze exercitarea consecventă a opțiunilor și marjelor de apreciere în legătură atât cu instituțiile semnificative, cât și cu cele mai puțin semnificative, după caz. Aceasta asigură (a) punerea în aplicare în mod coerent și eficace a supravegherii prudențiale a tuturor instituțiilor de credit din statele membre participante; (b) aplicarea consecventă a cadrului unic de reglementare pentru serviciile financiare în cazul tuturor instituțiilor de credit din statele membre participante; și (c) faptul că toate instituțiile de credit sunt supuse unei supravegheri de cea mai bună calitate.
(5) Pentru a stabili un echilibru între, pe de o parte, necesitatea aplicării consecvente a standardelor de supraveghere între instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative și, pe de altă parte, aplicarea principiului proporționalității, BCE a identificat, dintre opțiunile și marjele de apreciere pe care aceasta le-a exercitat în Regulamentul (UE) 2016/445 (BCE/2016/4), anumite opțiuni și marje de apreciere pe care ANC ar trebui să le exercite în același mod în cadrul supravegherii instituțiilor mai puțin semnificative.
(6) Opțiunile și marjele de apreciere acordate autorităților competente în legătură cu fondurile proprii și cerințele de capital în conformitate cu articolul 89 alineatul (3), cu articolul 178 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 282 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4), precum și cu dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 471 alineatul (1) și la articolul 478 alineatul (3) literele (a) și (b) din același regulament, au un impact asupra nivelului și calității fondurilor proprii reglementate și asupra ratelor fondurilor proprii ale instituțiilor mai puțin semnificative. Aplicarea prudentă și consecventă a acestor opțiuni și marje de apreciere este necesară din mai multe motive. Aceasta va asigura (a) abordarea adecvată a riscurilor legate de deținerile calificate din afara sectorului financiar; (b) faptul că definirea nerambursării este utilizată în mod consecvent în legătură cu adecvarea și comparabilitatea cerințelor de fonduri proprii; și (c) calcularea în mod prudent a cerințelor de fonduri proprii pentru tranzacțiile cu profil de risc neliniar sau pentru segmentele de plată și tranzacțiile care au ca suport instrumente de natura datoriei, pentru care instituția nu poate determina delta sau durata modificată. Aplicarea armonizată a dispozițiilor tranzitorii legate de deducerea deținerilor de capital în societățile de asigurare și a creanțelor privind impozitul amânat va asigura punerea în aplicare de către toate instituțiile de credit din statele membre participante, într-un interval de timp adecvat, a definiției mai riguroase a capitalului reglementat introduse prin Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(7) Opțiunile și marjele de apreciere în legătură cu exceptarea expunerilor de la aplicarea limitelor expunerilor mari prevăzute la articolul 395 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie aplicate în mod consecvent atât în cazul instituțiilor semnificative, cât și al instituțiilor mai puțin semnificative, pentru a se institui condiții de concurență echitabile pentru instituțiile de credit din statele membre participante, pentru a se limita riscurile de concentrare rezultate din expuneri specifice și pentru a se asigura aplicarea în cadrul MUS a acelorași standarde minime de evaluare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 400 alineatul (3) din același regulament. În special, ar trebui să se limiteze riscurile de concentrare rezultate din obligațiunile garantate care intră sub incidența dispozițiilor articolului 129 alineatele (1), (3) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și din expunerile față de sau garantate de administrațiile regionale sau de autoritățile locale ale statelor membre, în cazul în care acestor creanțe li s-ar atribui o pondere de risc de 20 %, în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În cazul expunerilor intragrup, inclusiv participațiile sau alte tipuri de dețineri, este necesar să se asigure că decizia de exceptare totală a acestor expuneri de la aplicarea limitelor expunerilor mari se bazează pe o evaluare detaliată, astfel cum se prevede în anexa I la Regulamentul (UE) 2016/445 (BCE/2016/4). În cazul evaluării măsurii în care o expunere, inclusiv participațiile sau alte tipuri de dețineri, față de instituții de credit regionale sau centrale cu care instituția de credit este asociată în cadrul unei rețele, în conformitate cu dispozițiile legale sau statutare, și care sunt responsabile, în temeiul dispozițiilor respective, de operațiunile de compensare în numerar din cadrul rețelei respective, îndeplinește condițiile de acordare a unei exceptări de la limitele expunerilor mari prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) 2016/445 (BCE/2016/4), se justifică aplicarea unor criterii comune. Această aplicare ar trebui să asigure că instituțiile semnificative și instituțiile mai puțin semnificative asociate în cadrul aceleiași rețele beneficiază de un tratament consecvent. Exercitarea, în conformitate cu prezenta orientare, a opțiunii prevăzute la articolul 400 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie aplicabilă numai în cazul în care statul membru relevant nu a exercitat opțiunea prevăzută la articolul 493 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
(8) În vederea asigurării unui tratament identic al instituțiilor de credit din cadrul aceleiași scheme de garantare a depozitelor (SGD), opțiunile și marjele de apreciere acordate autorităților competente în temeiul articolului 24 alineatele (4) și (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei (5) pentru calcularea ieșirilor aferente depozitelor retail stabile acoperite de o SGD în scopul calculării cerințelor de acoperire a necesarului de lichiditate ar trebui să fie exercitate în mod consecvent în cazul instituțiilor semnificative și al instituțiilor mai puțin semnificative,