Articolul 1
Regulamentul (CE) nr. 810/2009 se modifică după cum urmează:
1. Articolul 1 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Prezentul regulament stabilește procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru șederile preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășesc 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile.”; (b) se adaugă următorul alineat: „(4) Atunci când aplică prezentul regulament, statele membre respectă pe deplin dreptul Uniunii, inclusiv Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, deciziile privind cererile în temeiul prezentului regulament se adoptă în mod individual.”
2. Articolul 2 se modifică după cum urmează: (a) la punctul 2, litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) unei șederi preconizate pe teritoriul statelor membre care nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile sau”; (b) punctul 7 se înlocuiește cu următorul text: „7. «document de călătorie recunoscut» înseamnă un document de călătorie recunoscut de unul sau mai multe state membre în scopul trecerii frontierelor externe și al aplicării unei vize, în temeiul Deciziei nr. 1105/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*1) (*1) Decizia nr. 1105/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind lista documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză și privind un mecanism de creare a acestei liste (JO L 287, 4.11.2011, p. 9).”;" (c) se adaugă următoarele puncte: „12. «navigator» înseamnă orice persoană încadrată în muncă, angajată sau care lucrează, indiferent de funcție, la bordul unei nave de navigație maritimă sau al unei nave care navighează în apele interioare internaționale; 13. «semnătură electronică» înseamnă o semnătură electronică în sensul definiției de la articolul 3 punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (*2). (*2) Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).” "
3. La articolul 3 alineatul (5), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text: „(b) resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil eliberat de un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau de un stat membru care nu aplică încă integral dispozițiile acquis-ului Schengen sau resortisanții țărilor terțe care dețin unul dintre permisele de ședere valabile enumerate în anexa V, eliberate de Andorra, Canada, Japonia, San Marino sau Statele Unite ale Americii, care îi garantează titularului un drept de readmisie necondiționat sau care dețin un permis de ședere valabil pentru una sau mai multe dintre țările și teritoriile de peste mări care aparțin Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba); (c) resortisanții țărilor terțe care dețin o viză valabilă pentru un stat membru care nu participă la adoptarea prezentului regulament sau pentru un stat membru care nu aplică încă integral dispozițiile acquis-ului Schengen sau pentru o țară care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European sau pentru Canada, Japonia ori Statele Unite ale Americii sau titularii unei vize valabile pentru una sau mai multe dintre țările și teritoriile de peste mări care aparțin Regatului Țărilor de Jos (Aruba, Curaçao, Sint-Maarten, Bonaire, Sint Eustatius și Saba), atunci când călătoresc în țara emitentă sau în orice altă țară terță, sau atunci când se întorc din țara emitentă, după ce au utilizat viza;”;
4. La articolul 4 se introduce următorul alineat: „(1a) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot decide că autoritățile centrale sunt cele care examinează cererile și decid cu privire la acestea. Statele membre se asigură că aceste autorități dispun de suficiente cunoștințe referitoare la circumstanțele locale din țara în care este depusă cererea, pentru a evalua riscul în materie de migrație și de securitate, precum și de o cunoaștere suficientă a limbii pentru a analiza documente, și că sunt implicate consulatele, în cazul în care este necesar, pentru a efectua verificări și interviuri suplimentare.”
5. La articolul 5 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text: „(b) dacă vizita include mai multe destinații sau dacă urmează să se efectueze mai multe vizite separate în cursul unei perioade de două luni, statul membru al cărui teritoriu constituie principala destinație a vizitei (vizitelor) din punctul de vedere al duratei șederii, calculată în zile, sau al scopului șederii; sau”.
6. Articolul 8 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Un stat membru poate conveni să reprezinte un alt stat membru care este competent în conformitate cu articolul 5, în scopul de a examina și de a decide cu privire la cereri în numele statului membru respectiv. Un stat membru poate, de asemenea, să reprezinte un alt stat membru în mod limitat, numai pentru colectarea cererilor și înregistrarea elementelor biometrice de identificare.”; (b) alineatul (2) se elimină; (c) alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text: „(3) În cazul în care reprezentarea se limitează în conformitate cu alineatul (1) teza a doua, la colectarea și transmiterea datelor către statul membru reprezentat se efectuează cu respectarea normelor relevante privind protecția și securitatea datelor. (4) Între statul membru reprezentant și statul membru reprezentat se încheie o înțelegere bilaterală. Înțelegerea respectivă: (a) precizează durata reprezentării, dacă aceasta este doar temporară, și procedurile de încetare a reprezentării; (b) poate să prevadă, în special atunci când statul membru reprezentat are un consulat în țara terță în cauză, punerea la dispoziție de către statul membru reprezentat de sedii, personal și fonduri.”; (d) alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text: „(7) Statul membru reprezentat transmite Comisiei o notificare privind înțelegerile de reprezentare sau încetarea unor astfel de înțelegeri în termen de cel mult 20 de zile calendaristice înainte de intrarea în vigoare sau de încetarea acestora, cu excepția cazurilor de forță majoră. (8) Consulatul statului membru reprezentant informează, simultan cu efectuarea notificării menționate la alineatul (7), atât consulatele celorlalte state membre, cât și delegația Uniunii din jurisdicția în cauză cu privire la înțelegerile de reprezentare sau la încetarea unor astfel de înțelegeri.”; (e) se adaugă următoarele alineate: „(10) În cazul în care un stat membru nu este nici prezent, nici reprezentat în țara terță în care solicitantul urmează să depună cererea, statul membru respectiv depune eforturi în vederea cooperării cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 43, în țara terță respectivă. (11) Atunci când un consulat al unui stat membru dintr-o anumită locație se află într-o situație de forță majoră de natură tehnică prelungită, respectivul stat membru depune eforturi pentru a fi reprezentat temporar de un alt stat membru în respectiva locație în cazul tuturor categoriilor sau al unora dintre categoriile de solicitanți.”
7. Articolul 9 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) „Cererile se depun cu cel mult șase luni, iar în cazul navigatorilor în exercițiul funcțiunii cu cel mult nouă luni înainte de începerea vizitei preconizate și, ca regulă, cel târziu cu 15 zile calendaristice înainte de începerea vizitei preconizate. În cazuri individuale de urgență justificate, consulatul sau autoritățile centrale pot permite depunerea cererilor cu mai puțin de 15 zile calendaristice înainte de începerea vizitei preconizate.”; (b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Fără a se aduce atingere articolului 13, cererile pot fi depuse: (a) de către solicitant; (b) de către un intermediar comercial acreditat; (c) de către o asociație sau instituție profesională, culturală, sportivă sau educațională în numele membrilor săi.”; (c) se adaugă următorul alineat: „(5) Un solicitant nu trebuie să se prezinte personal în mai multe locații pentru a depune o cerere.”
8. Articolul 10 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) „Solicitanții trebuie să se prezinte personal la depunerea unei cereri pentru prelevarea amprentelor digitale, în conformitate cu articolul 13 alineatele (2) și (3) și cu articolul 13 alineatul (7) litera (b). Fără a aduce atingere primei teze din prezentul alineat și articolului 45, solicitanții pot depune cererile în format electronic, dacă această posibilitate este disponibilă.”; (b) alineatul (2) se elimină.
9. Articolul 11 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text: „(1) Fiecare solicitant înaintează un formular de cerere completat de mână sau electronic, astfel cum se prevede în anexa I. Formularul de cerere se semnează. Acesta poate fi semnat de mână sau, dacă semnătura electronică este recunoscută de statul membru competent pentru a examina și a decide cu privire la o cerere, se semnează electronic.”; (b) se introduc următoarele alineate: „(1a) Dacă solicitantul semnează electronic formularul de cerere, semnătura electronică este o semnătura electronică calificată, în înțelesul articolului 3 punctul 12 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. (1b) Conținutul versiunii electronice a formularului de cerere, dacă este cazul, este prevăzut în anexa I.”; (c) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Formularul este disponibil cel puțin în următoarele limbi: (a) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru pentru care se solicită viză sau a(le) statului membru reprezentant; și (b) limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă. Pe lângă limba (limbile) menționată (menționate) la litera (a), formularul poate fi disponibil și în orice altă (alte) limbă (limbi) oficială (oficiale) a(le) instituțiilor Uniunii.”; (d) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) În cazul în care limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) țării gazdă nu este (sunt) integrată(e) în cadrul formularului, se pune la dispoziția solicitanților de viză, separat, o traducere în limba (limbile) respectivă (respective).”
10. Articolul 14 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (3)-(5) se înlocuiesc cu următorul text: „(3) În anexa II figurează o listă neexhaustivă a documentelor justificative care pot fi cerute solicitanților pentru a verifica îndeplinirea condițiilor enumerate la alineatele (1) și (2). (4) Statele membre pot cere solicitanților să prezinte dovada unui angajament de luare în întreținere sau de cazare privată, ori a ambelor, prin completarea unui formular întocmit de fiecare stat membru. Formularul respectiv indică, în special: (a) dacă scopul său îl constituie dovada unui angajament de luare în întreținere sau de cazare privată, ori a ambelor; (b) dacă persoana care își ia angajamentul de luare în întreținere sau face invitația este o persoană fizică, o societate sau o organizație; (c) identitatea și datele de contact ale persoanei care își ia angajamentul de luare în întreținere sau face invitația; (d) datele de identitate (prenume, nume de familie, data nașterii, locul nașterii și cetățenia) ale solicitantului; (e) adresa locului de cazare; (f) durata și scopul șederii; (g) eventualele legături de rudenie cu persoana care își ia angajamentul de luare în întreținere sau face invitația; (h) informațiile necesare în temeiul articolului 37 alineatul (1) din Regulamentul VIS. Pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statului membru, formularul se redactează în cel puțin o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii. Un specimen al formularului se trimite Comisiei. (5) Consulatele evaluează, în cadrul cooperării locale Schengen, punerea în aplicare a condițiilor stabilite la alineatul (1), pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate.”; (b) se introduce următorul alineat: „(5a) În cazul în care este necesar pentru a se ține seama de circumstanțele locale, astfel cum se prevede la articolul 48, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, o listă armonizată de documente justificative pentru a fi utilizate în fiecare jurisdicție. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”; (c) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) Se poate renunța la cerințele de la alineatul (1) din prezentul articol în cazul în care un solicitant este cunoscut de către consulat sau de către autoritățile centrale pentru integritatea și încrederea pe care o prezintă, în special în ceea ce privește utilizarea legală a vizelor anterioare, dacă nu există niciun dubiu cu privire la faptul că solicitantul va îndeplini cerințele prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (*3) în momentul trecerii frontierelor externe ale statelor membre. (*3) Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).” "
11. La articolul 15 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „(2) Solicitanții de viză cu intrări multiple trebuie să facă dovada faptului că dețin o asigurare medicală de călătorie corespunzătoare și valabilă care acoperă perioada primei lor vizite preconizate.”
12. Articolul 16 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Solicitanții achită o taxă de viză în valoare de 80 EUR. (2) Copiii, de la împlinirea vârstei de șase ani și până la împlinirea vârstei de 12 ani, achită o taxă de viză în valoare de 40 EUR.”; (b) se introduce următorul alineat: „(2a) Se aplică o taxă de viză de 120 EUR sau de 160 EUR în cazul în care o decizie de punere în aplicare este adoptată de Consiliu în temeiul articolului 25a alineatul (5) litera (b). Această dispoziție nu se aplică în cazul copiilor cu vârsta sub 12 ani.”; (c) alineatul (3) se elimină; (d) la alineatul (4), litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) cercetătorii în sensul definiției de la articolul 3 punctul 2 din Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului (*4), care călătoresc în scopul desfășurării unei activități de cercetare științifică sau al participării la un seminar științific sau la o conferință; (*4) Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, p. 21).”;" (e) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Pot fi scutiți de la plata taxei de viză: (a) copiii cu vârsta mai mare de șase ani și mai mică de 18 ani; (b) titularii de pașapoarte diplomatice și de serviciu; (c) participanții la seminare, conferințe, evenimente sportive, culturale sau educaționale, organizate de organizații non-profit, cu vârsta de cel mult 25 de ani.”; (f) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) În cazuri individuale, se poate renunța la perceperea taxei de viză sau cuantumul acesteia poate fi redus dacă acest lucru contribuie la promovarea unor interese de ordin cultural sau sportiv, interese din domeniul politicii externe, al politicii de dezvoltare și alte domenii de interes public vital sau din motive umanitare sau datorită anumitor obligații internaționale.”; (g) la alineatul (7), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În situația în care se percepe în altă monedă decât euro, cuantumul taxei de viză percepute în respectiva monedă este stabilită și revizuită periodic, conform cursului de schimb de referință al euro stabilit de Banca Centrală Europeană. Suma percepută poate fi rotunjită în sens crescător și se asigură faptul că, în cadrul acordurilor Schengen de cooperare la nivel local, se percep taxe similare.”; (h) se adaugă următorul alineat: „(9) Comisia evaluează, o dată la trei ani, necesitatea de a revizui cuantumul taxelor de viză prevăzute la alineatele (1), (2) și (2a) din prezentul articol, luând în considerare criterii obiective, cum ar fi rata generală a inflației la nivelul Uniunii publicată de Eurostat și media ponderată a salariilor funcționarilor publici ai statelor membre. Pe baza evaluărilor respective, Comisia adoptă, după caz, acte delegate în conformitate cu articolul 51a privind modificarea prezentului regulament în ceea ce privește cuantumul taxelor de viză.”
13. Articolul 17 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text: „(1) Un prestator extern de servicii menționat la articolul 43 poate să perceapă o taxă pentru servicii.”; (b) alineatul (3) se elimină; (c) se introduc următoarele alineate: „(4a) Prin derogare de la alineatul (4), taxa pentru servicii nu depășește, în principiu, 80 EUR în țările terțe în care statul membru competent nu are un consulat care să colecteze cereri și nu este reprezentat de un alt stat membru. (4b) În cazuri excepționale în care cuantumul menționat la alineatul (4a) nu este suficient pentru prestarea unui serviciu complet, s-ar putea percepe o taxă pentru servicii mai ridicată, de maximum 120 EUR. Într-un astfel de caz, statul membru în cauză transmite Comisiei o notificare privind intenția sa de a permite perceperea unei taxe pentru servicii mai ridicată, cu cel puțin trei luni înainte de începerea punerii sale în aplicare. În notificare se menționează motivele pentru stabilirea nivelului taxei pentru servicii, în special costurile detaliate care au condus la stabilirea unui cuantum superior.”; (d) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Statul membru în cauză poate menține posibilitatea pentru toți solicitanții de a depune cereri direct la consulatele acestuia sau la consulatul unui stat membru cu care a fost încheiată o înțelegere de reprezentare, în conformitate cu articolul 8.”
14. Articolul 19 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(1) Consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent verifică dacă:”; (b) la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „(2) Atunci când consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent consideră că au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este considerată admisibilă, iar consulatul sau autoritățile centrale: — urmează procedurile descrise la articolul 8 din Regulamentul VIS; și — continuă examinarea cererii.”; (c) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Atunci când consulatul competent sau autoritățile centrale ale statului membru competent consideră că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1), cererea este inadmisibilă, iar consulatul sau autoritățile centrale, fără întârziere: — returnează formularul de cerere și orice documente prezentate de solicitant; — distruge datele biometrice colectate; — rambursează taxa de viză; și — nu examinează cererea”; (d) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Prin derogare de la alineatul (3), o cerere care nu îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) poate fi considerată admisibilă din motive de ordin umanitar, de interes național sau datorită anumitor obligații internaționale.”
15. Articolul 21 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (3) se modifică după cum urmează: (i) partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(3) Atunci când analizează dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare, consulatul sau autoritățile centrale verifică următoarele:”; (ii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text: „(e) după caz, deținerea de către solicitant a unei asigurări medicale de călătorie corespunzătoare și valabile, care acoperă perioada șederii preconizate sau, dacă se solicită o viză cu intrări multiple, perioada primei vizite preconizate.”; (b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Consulatul sau autoritățile centrale examinează, după caz, durata șederilor anterioare și a celor preconizate pentru a verifica dacă solicitantul nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, indiferent de posibilele șederi autorizate în temeiul unei vize naționale de lungă ședere sau al unui permis de ședere.”; (c) la alineatul (6), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(6) Atunci când examinează o cerere de viză de tranzit aeroportuar, consulatul sau autoritățile centrale verifică în special:”; (d) alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text: „(8) În timpul examinării unei cereri, consulatele sau autoritățile centrale pot, în cazuri justificate, să realizeze un interviu cu solicitantul și să solicite documente suplimentare.”
16. Articolul 22 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Pentru motive legate de amenințări la adresa ordinii publice, a securității interne, a relațiilor internaționale sau a sănătății publice, un stat membru poate solicita autorităților centrale ale altor state membre să consulte autoritățile sale centrale în cursul examinării cererilor depuse de resortisanții anumitor țări terțe sau de anumite categorii de astfel de resortisanți. Astfel de consultări nu se aplică în cazul cererilor de vize de tranzit aeroportuar. (2) Autoritățile centrale consultate transmit un răspuns definitiv în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de șapte zile calendaristice de la inițierea consultării. Lipsa unui răspuns în termenul menționat înseamnă că acestea nu au motive pentru a obiecta cu privire la eliberarea vizei. (3) Statele membre transmit Comisiei o notificare privind introducerea sau retragerea cerinței de consultare prealabilă, ca regulă, cel târziu cu 25 de zile calendaristice înainte ca aceasta să devină aplicabilă. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”; (b) alineatul (5) se elimină.
17. Articolul 23 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Această perioadă poate fi prelungită la cel mult 45 de zile calendaristice în cazuri individuale, în special atunci când este necesară o verificare suplimentară a cererii.”; (b) se introduce următorul alineat: „(2a) Deciziile cu privire la cereri se iau fără întârziere în cazuri individuale de urgență justificate.”; (c) alineatul (3) se elimină; (d) alineatul (4) se modifică după cum urmează: (i) se introduce următoarea literă: „(ba) elibera o viză de tranzit aeroportuar în conformitate cu articolul 26; sau”; (ii) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) refuza o viză, în conformitate cu articolul 32.”; (iii) litera (d) se elimină.
18. Articolul 24 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează: (i) al treilea paragraf se elimină; (ii) al patrulea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Fără a aduce atingere articolului 12 litera (a), perioada de valabilitate a unei vize cu o singură intrare include o «perioadă de grație» de 15 zile calendaristice.”; (b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Sub rezerva îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de intrare prevăzute la articolul 6 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Regulamentul (UE) 2016/399, vizele cu intrări multiple cu o perioadă lungă de valabilitate se eliberează pentru următoarele perioade de valabilitate, cu excepția cazului în care perioada de valabilitate a vizei ar depăși-o pe cea a documentului de călătorie: (a) pentru o perioadă de valabilitate de un an, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal trei vize în cei doi ani anteriori; (b) pentru o perioadă de valabilitate de doi ani, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal, în cursul celor doi ani precedenți, o viză anterioară cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de un an; (c) pentru o perioadă de valabilitate de cinci ani, cu condiția ca solicitantul să fi obținut și să fi utilizat în mod legal, în cursul celor trei ani precedenți, o viză anterioară cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de doi ani. Vizele de tranzit aeroportuar, precum și vizele cu valabilitate teritorială limitată eliberate în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) nu sunt luate în considerare pentru eliberarea vizelor cu intrări multiple.”; (c) se introduc următoarele alineate: „(2a) Prin derogare de la alineatul (2), perioada de valabilitate a vizei eliberate poate fi scurtată în cazuri individuale, dacă există îndoieli întemeiate cu privire la îndeplinirea condițiilor de intrare pe durata întregii perioade. (2b) Prin derogare de la alineatul (2), consulatele evaluează în cadrul cooperării locale Schengen, dacă este necesar ca normele privind eliberarea vizelor cu intrări multiple stabilite la alineatul (2) să fie adaptate pentru a se ține seama de circumstanțele locale și de riscurile în materie de migrație și securitate, în vederea adoptării unor norme mai favorabile sau mai restrictive în conformitate cu alineatul (2d). (2c) Fără a se aduce atingere alineatului (2), solicitanților care dovedesc necesitatea sau își justifică intenția de a călători frecvent sau cu regularitate li se poate elibera o viză cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de până la cinci ani, cu condiția ca respectivii solicitanți să facă dovada integrității lor și a faptului că sunt persoane de încredere, în special a utilizării legale a vizelor anterioare, a situației lor economice în țara de origine și a intenției lor reale de a părăsi teritoriul statelor membre înainte de expirarea vizei solicitate. (2d) În cazul în care este necesar, pe baza evaluării menționate la alineatul (2b) din prezentul articol, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, normele privind condițiile de eliberare a vizelor cu intrări multiple prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, care trebuie să fie aplicate în fiecare jurisdicție pentru a se ține seama de circumstanțele locale, de riscurile în materie de migrație și securitate și de relația globală a Uniunii cu țara terță în cauză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
19. Se introduce următorul articol: „Articolul 25a Cooperarea în materie de readmisie (1) În funcție de nivelul de cooperare a unei țări terțe cu statele membre în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară, evaluat pe baza unor date relevante și obiective, articolul 14 alineatul (6), articolul 16 alineatul (1), articolul 16 alineatul (5) litera (b), articolul 23 alineatul (1) și articolul 24 alineatele (2) și (2c) nu se aplică solicitanților sau categoriilor de solicitanți care sunt resortisanți ai unei țări terțe despre care se consideră că nu cooperează îndeajuns în conformitate cu prezentul articol. (2) Comisia evaluează în mod regulat, cel puțin o dată pe an, cooperarea țărilor terțe în materie de readmisie, ținând seama, în special, de următorii indicatori: (a) numărul de decizii de returnare emise pentru persoanele din țara terță în cauză, aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre; (b) numărul de returnări forțate efective ale persoanelor pentru care s-au emis decizii de returnare ca procent din numărul de decizii de returnare emise pentru resortisanții țării terțe în cauză, inclusiv, dacă este cazul, în temeiul acordurilor de readmisie ale Uniunii sau bilaterale, numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au tranzitat teritoriul țării terțe în cauză; (c) numărul de cereri de readmisie pentru fiecare stat membru acceptate de țara terță în cauză, ca procent din numărul de astfel de cereri care i-au fost înaintate; (d) nivelul cooperării practice cu privire la returnare în diferitele etape ale procedurii de returnare, cum ar fi: (i) asistența furnizată în identificarea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre și în eliberarea în timp util a documentelor de călătorie; (ii) acceptarea documentului european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală sau a permisului de liberă trecere; (iii) acceptarea readmisiei persoanelor care urmează să fie returnate legal în țara lor; (iv) acceptarea zborurilor și a operațiunilor de returnare. O astfel de evaluare se bazează pe utilizarea unor date fiabile furnizate de statele membre, precum și de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. Comisia raportează Consiliului cu privire la evaluarea sa în mod regulat, cel puțin o dată pe an. (3) Un stat membru poate, de asemenea, să notifice Comisiei dacă se confruntă cu probleme practice grave și persistente în ceea ce privește cooperarea cu o țară terță în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară, pe baza acelorași indicatori ca cei enumerați la alineatul (2). Comisia informează imediat Parlamentul European și Consiliul despre notificare. (4) Comisia examinează în termen de o lună orice notificare transmisă în temeiul alineatului (3). Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele examinării sale. (5) În cazul în care, pe baza analizei menționate la alineatele (2) și (4) și ținând seama de măsurile luate de Comisie pentru a îmbunătăți nivelul de cooperare a țării terțe în cauză în domeniul readmisiei și de relațiile globale ale Uniunii cu țara terță respectivă, inclusiv în domeniul migrației, Comisia consideră că o țară nu cooperează îndeajuns și că, prin urmare, este necesar să se ia măsuri sau în cazul în care, în termen de 12 luni, o majoritate simplă a statelor membre au notificat Comisiei în conformitate cu alineatul (3), Comisia poate, în timp ce își continuă eforturile pentru a îmbunătăți cooperarea cu țara terță în cauză, să prezinte Consiliului o propunere în vederea adoptării: (a) unei decizii de punere în aplicare de suspendare temporară a aplicării, pentru toți resortisanții țării terțe în cauză ori pentru anumite categorii ale acestora, a uneia sau mai multora dintre următoarele dispoziții: articolul 14 alineatul (6), articolului 16 alineatul (5) litera (b), articolul 23 alineatul (1) sau articolul 24 alineatele (2) și (2c); (b) în cazul în care, în urma unei evaluări efectuate de către Comisie, măsurile aplicate în conformitate cu decizia de punere în aplicare menționată la litera (a) din prezentul alineat sunt considerate ineficace, a unei decizii de punere în aplicare prin care să se aplice, în mod treptat, una dintre taxele de viză prevăzute la articolul 16 alineatul (2a) pentru toți resortisanții țării terțe în cauză sau pentru anumite categorii ale acestora. (6) Comisia evaluează în mod continuu și raportează pe baza indicatorilor prevăzuți la alineatul (2) dacă se poate stabili înregistrarea unei îmbunătățiri substanțiale și susținute în ceea ce privește cooperarea cu țara terță în cauză în materie de readmisie a migranților în situație neregulamentară și, ținând seama, de asemenea, de relațiile globale ale Uniunii cu respectiva țară terță, poate prezenta Consiliului o propunere de abrogare sau de modificare a deciziilor de punere în aplicare menționate la alineatul (5). (7) În termen de cel mult șase luni de la intrarea în vigoare a deciziilor de punere în aplicare menționate la alineatul (5), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea cu respectiva țară terță în materie de readmisie. (8) În cazul în care, pe baza analizei menționate la alineatul (2) și ținând seama de relațiile globale ale Uniunii cu țara terță în cauză, în special în ceea ce privește cooperarea în materie de readmisie, Comisia consideră că țara terță în cauză cooperează suficient, aceasta poate înainta Consiliului o propunere de adoptare a unei decizii de punere în aplicare privind solicitanții sau categoriile de solicitanți care sunt resortisanți ai țării terțe respective și care solicită o viză pe teritoriul țării terțe respective, prevăzând una sau mai multe dintre următoarele măsuri: (a) reducerea taxei de viză menționate la articolul 16 alineatul (1) la 60 EUR; (b) reducerea la 10 zile a termenului în care trebuie luate deciziile privind o cerere menționate la articolul 23 alineatul (1); (c) creșterea perioadei de valabilitate a vizelor cu intrări multiple în temeiul articolului 24 alineatul (2). Respectiva decizie de punere în aplicare se aplică pentru maximum un an. Aceasta poate fi reînnoită.”
20. Articolul 27 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind completarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2). (2) Statele membre pot adăuga mențiuni naționale în secțiunea «observații» a autocolantului de viză. Respectivele mențiuni nu dublează mențiunile obligatorii stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1).”; (b) alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Un autocolant de viză pentru o viză cu o singură intrare poate fi completat manual numai în caz de forță majoră de natură tehnică. Pe un autocolant completat de mână nu se fac modificări.”
21. Articolul 29 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Autocolantul de viză se aplică pe documentul de călătorie.”; (b) se introduce următorul alineat: „(1a) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, norme detaliate privind aplicarea autocolantului de viză. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
22. Articolul 31 se modifică după cum urmează: (a) alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text: „(1) Un stat membru poate solicita ca autoritățile sale centrale să fie informate cu privire la vizele eliberate de alte state membre resortisanților anumitor țări terțe sau unor categorii specifice de astfel de resortisanți, cu excepția vizelor de tranzit aeroportuar. (2) Statele membre notifică Comisia cu privire la introducerea sau eliminarea cerinței de informare, cu cel târziu 25 de zile calendaristice înainte de punerea în aplicare a măsurii. Informația respectivă se furnizează, de asemenea, în cadrul cooperării locale Schengen din jurisdicția în cauză.”; (b) alineatul (4) se elimină.
23. Articolul 32 se modifică după cum urmează: (a) la alineatul (1) litera (a), se introduce următorul punct: „(iia) nu furnizează o justificare pentru scopul și condițiile tranzitului aeroportuar preconizat;”; (b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) O decizie de respingere și motivele pe care se întemeiază se comunică solicitantului prin intermediul formularului standard care figurează în anexa VI, în limba statului membru care a luat decizia finală cu privire la cerere și într-o altă limbă oficială a instituțiilor Uniunii.”; (c) alineatul (4) se elimină.
24. Articolul 36 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (2) se elimină; (b) se introduce următorul alineat: „(2a) Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiuni operaționale privind eliberarea la frontieră a vizelor pentru navigatori. Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
25. La articolul 37, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) Păstrarea și gestionarea autocolantelor de viză sunt supuse unor măsuri adecvate de siguranță, pentru a se evita fraudele sau pierderea acestora. Fiecare consulat păstrează un inventar al stocului de autocolante de viză și înregistrează informații referitoare la modul în care a fost utilizat fiecare autocolant de viză. Orice pierdere semnificativă de autocolante de viză necompletate se raportează Comisiei. (3) Consulatele sau autoritățile centrale arhivează cererile pe suport de hârtie sau în format electronic. Fiecare dosar individual conține informațiile relevante, care să permită, dacă este necesar, reconstituirea contextului în care s-a luat decizia cu privire la cerere. Fiecare dosar de cerere individual se păstrează pentru o perioadă de cel puțin un an, cu începere de la data deciziei privind cererea, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (1), sau, în cazul exercitării unei căi de atac, până la încheierea procedurii de exercitare a căii de atac, în funcție de durata cea mai lungă. Dacă este cazul, dosarele individuale de cerere electronică se păstrează pe perioada de valabilitate a vizei eliberate.”
26. Articolul 38 se modifică după cum urmează: (a) titlul se înlocuiește cu următorul text: „Resursele alocate examinării cererilor și monitorizării procedurilor de acordare a vizelor”; (b) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre detașează personal corespunzător în număr suficient în consulate pentru efectuarea sarcinilor legate de examinarea cererilor, astfel încât să asigure o calitate rezonabilă și armonizată a serviciilor adresate publicului.”; (c) se introduce următorul alineat: „(1a) Statele membre se asigură că întreaga procedură de acordare a vizelor la consulate, inclusiv depunerea și gestionarea cererilor, imprimarea autocolantelor de viză și cooperarea practică cu prestatorii externi de servicii, este monitorizată de către personalul expatriat pentru a se garanta integritatea tuturor etapelor procedurii.”; (d) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Autoritățile centrale ale statelor membre asigură formarea corespunzătoare a personalului expatriat și a angajaților locali, furnizându-le acestora informații complete, precise și actualizate cu privire la dreptul Uniunii și dreptul intern în materie.”; (e) se introduc următoarele alineate: „(3a) În cazul în care autoritățile centrale sunt cele care examinează cererile și decid cu privire la acestea, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1a), statele membre oferă formare specifică pentru a se asigura că personalul respectivelor autorități centrale dispune de cunoștințe suficiente și actualizate, specifice pentru fiecare țară, despre circumstanțele socioeconomice locale, precum și de informații complete, precise și actualizate cu privire la dreptul Uniunii și dreptul intern în materie. (3b) Statele membre se asigură, de asemenea, că consulatele dispun de personal suficient și instruit corespunzător pentru sprijinirea autorităților centrale în examinarea și luarea unei decizii cu privire la cereri, în special prin participarea la reuniuni de cooperare locală Schengen, schimbul de informații cu alte consulate și autorități locale, colectarea de informații relevante la nivel local privind riscul de migrație și practicile frauduloase, precum și realizarea de interviuri și de examinări suplimentare.”; (f) se adaugă următorul alineat: „(5) Statele membre se asigură că există o procedură care le permite solicitanților să depună reclamații cu privire la: (a) conduita personalului în cadrul consulatelor și, dacă este cazul, a prestatorilor externi de servicii; sau (b) procesul de depunere a cererii. Consulatele sau autoritățile centrale păstrează un registru privind reclamațiile și măsurile luate. Statele membre pun la dispoziția publicului informațiile cu privire la procedura prevăzută în prezentul alineat.”
27. La articolul 39, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text: „(2) În exercitarea îndatoririlor sale, personalul consular și cel al autorităților centrale respectă pe deplin demnitatea umană. Măsurile luate sunt proporționale cu obiectivele urmărite. (3) În exercitarea funcțiunilor sale, personalul consular și cel al autorităților centrale nu discriminează persoanele pe motive legate de sex, rasă sau origine etnică, religie ori credință, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală.”
28. Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 40 Organizare și cooperare consulară (1) Fiecare stat membru este responsabil cu organizarea procedurilor privind cererile. (2) Statele membre: (a) își dotează consulatele și autoritățile responsabile cu eliberarea vizelor la frontiere cu materialul necesar pentru colectarea elementelor biometrice de identificare, precum și birourile consulilor onorifici, în cazul în care recurg la acestea în scopul colectării elementelor biometrice de identificare, în conformitate cu articolul 42; (b) cooperează cu unul sau mai multe alte state membre în cadrul unor înțelegeri de reprezentare sau al oricărei alte forme de cooperare consulară. (3) Un stat membru poate să coopereze, de asemenea, cu un prestator extern de servicii, în conformitate cu articolul 43. (4) Statele membre transmit Comisiei o notificare privind organizarea și cooperarea lor consulară din cadrul fiecărui oficiu consular. (5) În cazul încetării cooperării cu alte state membre, statele membre depun eforturi pentru a asigura continuitatea furnizării de servicii complete.”
29. Articolul 41 se elimină.
30. Articolul 43 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (3) se elimină; (b) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text: „(5) Prestatorii externi de servicii nu au, în niciun caz, acces la VIS. Accesul la VIS este rezervat exclusiv personalului autorizat în mod corespunzător al consulatelor sau al autorităților centrale.”; (c) alineatul (6) se modifică după cum urmează: (i) litera (a) se înlocuiește cu următorul text: „(a) furnizarea de informații generale privind condițiile de obținere a vizelor, în conformitate cu articolul 47 alineatul (1) literele (a)-(c), și formularele de cerere;”; (ii) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) colectarea datelor și a cererilor (inclusiv colectarea elementelor biometrice de identificare) și transmiterea cererii către consulat sau către autoritățile centrale;”; (iii) literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text: „(e) gestionarea programărilor solicitantului, după caz, la consulat sau la sediul prestatorului extern de servicii. (f) colectarea documentelor de călătorie, inclusiv a notificării refuzului, dacă este cazul, de la consulat sau de la autoritățile centrale și returnarea acestora solicitantului.”; (d) alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text: „(7) Atunci când selectează un prestator extern de servicii, statul membru în cauză evaluează fiabilitatea și solvabilitatea organizației sau a societății și se asigură că nu există un conflict de interese. Evaluarea include, după caz, verificarea licențelor necesare, înscrierea la registrul comerțului, statutele și contractele bancare.”; (e) alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text: „(9) Statele membre sunt responsabile de respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal și se asigură că prestatorul extern de servicii face obiectul monitorizării de către autoritățile de supraveghere a protecției datelor în temeiul articolului 51 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*5). (*5) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).”;" (f) alineatul (11) se modifică după cum urmează: (i) la primul paragraf, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text: „(a) informațiile generale privind criteriile, condițiile și procedurile de solicitare a vizelor, astfel cum se prevede la articolul 47 alineatul (1) literele (a), (b) și (c), și conținutul formularelor de cerere furnizate solicitanților de către prestatorul extern de servicii. (b) toate măsurile de securitate tehnice și organizatorice impuse în vederea protejării datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, ori a pierderii accidentale, a modificării, a divulgării sau accesului neautorizat, în special în cazul în care cooperarea implică transmiterea dosarelor și a datelor către consulatul sau către autoritățile centrale ale statului membru (statelor membre) în cauză, precum și împotriva oricăror alte forme de prelucrare ilegală ale datelor cu caracter personal;”; (ii) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „În acest scop, consulatul (consulatele) sau autoritățile centrale ale statului membru (statelor membre) în cauză efectuează în mod regulat și cel puțin o dată la nouă luni controale prin sondaj la sediul prestatorului extern de servicii. Statele membre pot conveni să își împartă sarcina acestei monitorizări regulate.”; (g) se introduce următorul alineat: „(11a) Până la data de 1 februarie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei un raport privind cooperarea lor cu prestatorii externi de servicii și monitorizarea respectivilor prestatori la nivel mondial, astfel cum se menționează la punctul C din anexa X.”
31. Articolul 44 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 44 Criptarea și transferul securizat de date (1) În cazul cooperării dintre statele membre și cu prestatori externi de servicii și al recurgerii la consulii onorifici, statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele sunt complet criptate atunci când sunt transferate fie pe cale electronică, fie fizic pe un suport electronic de stocare. (2) În țările terțe care interzic ca datele criptate să fie transferate pe cale electronică, statul (statele) membru (membre) în cauză nu permite (permit) transferul de date pe cale electronică. În astfel de cazuri, statul (statele) membru (membre) în cauză se asigură că datele electronice sunt transferate fizic în formă complet criptată pe un suport electronic de stocare de către un funcționar consular al unui stat membru sau, în cazul în care un astfel de transfer ar necesita măsuri disproporționate sau nerezonabile, într-un alt mod sigur și securizat, de exemplu prin recurgerea la operatori de transport recunoscuți, cu experiență în transportarea documentelor și a datelor sensibile în țara terță în cauză. (3) Nivelul de securitate pentru transfer este adaptat în fiecare caz la natura sensibilă a datelor.”
32. Articolul 45 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Intermediarii comerciali acreditați sunt monitorizați în mod regulat cu ajutorul controalelor prin sondaj care includ interviuri față în față sau telefonice cu solicitanții, verificarea călătoriilor și a cazării și, atunci când se consideră necesar, verificarea documentelor privind întoarcerea în grup.”; (b) la alineatul (5), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text: „Fiecare consulat și autoritățile centrale se asigură că lista intermediarilor comerciali acreditați cu care cooperează este adusă la cunoștința publicului, dacă este cazul.”
33. Articolul 47 alineatul (1) se modifică după cum urmează: (a) se introduc următoarele litere: „(aa) criteriile pentru ca o cerere să fie considerată admisibilă, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (1); (ab) faptul că datele biometrice trebuie, în principiu, să fie colectate la fiecare 59 de luni, începând cu data primei colectări;”; (b) litera (c) se înlocuiește cu următorul text: „(c) locul în care pot fi depuse cererile (consulatul competent sau prestatorul extern de servicii);”; (c) se adaugă următoarea literă: „(j) informații privind procedura de depunere a reclamațiilor, prevăzută la articolul 38 alineatul (5).”
34. Articolul 48 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Consulatele și delegațiile Uniunii cooperează în cadrul fiecărei jurisdicții pentru a se asigura o aplicare armonizată a politicii comune a vizelor, ținând seama de circumstanțele locale. În acest scop, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Decizia 2010/427/UE a Consiliului (*6), Comisia emite instrucțiuni pentru delegațiile Uniunii în vederea îndeplinirii sarcinilor de coordonare relevante prevăzute la prezentul articol. În cazul în care autoritățile centrale examinează cererile depuse în jurisdicția în cauză și iau decizii cu privire la acestea astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1a), statele membre asigură implicarea activă a autorităților centrale respective în cadrul cooperării locale Schengen. Personalul care contribuie la cooperarea locală Schengen este format în mod corespunzător și implicat în examinarea cererilor în jurisdicția în cauză. (*6) Decizia 2010/427/UE a Consiliului din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă (JO L 201, 3.8.2010, p. 30).”;" (b) se introduce următorul alineat: „(1a) Statele membre și Comisia cooperează, în special, în vederea: (a) întocmirii unei liste armonizate de documente justificative care trebuie să fie prezentate de către solicitanți, ținând seama de articolul 14; (b) pregătirii unei puneri în aplicare locale a articolului 24 alineatul (2) privind eliberarea vizelor cu intrări multiple; (c) asigurării unei traduceri comune a formularului de cerere, dacă este cazul; (d) stabilirii listei de documente de călătorie eliberate de țara-gazdă și în vederea actualizării regulate a respectivei liste; (e) elaborării unei fișe informative comune care conține informațiile menționate la articolul 47 alineatul (1); (f) monitorizării, dacă este cazul, a punerii în aplicare a articolului 25a alineatele (5) și (6).”; (c) alineatul (2) se elimină; (d) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text: „(3) Statele membre efectuează, în cadrul cooperării locale Schengen, următoarele schimburi de informații: (a) statistici trimestriale privind vizele uniforme, vizele cu valabilitate teritorială limitată și vizele de tranzit aeroportuar solicitate, eliberate și refuzate; (b) informații privind evaluarea riscurilor în materie de migrație și securitate, în special privind: (i) structura socioeconomică a țării-gazdă; (ii) sursele de informare de la nivel local, inclusiv privind asigurările sociale, asigurările medicale, registrele fiscale și evidențele privind intrările și ieșirile; (iii) utilizarea de documente false, contrafăcute sau falsificate; (iv) rutele de imigrație neregulamentară; (v) tendințele în materie de comportament fraudulos; (vi) tendințele în materie de refuzuri; (c) informații privind cooperarea cu prestatorii externi de servicii și cu societățile de transport; (d) informații privind societățile de asigurare care furnizează asigurări medicale de călătorie corespunzătoare, inclusiv verificarea tipului de acoperire și eventualele sume excedentare.”; (e) la alineatul (5), al doilea paragraf se elimină; (f) se adaugă următorul alineat: „(7) În fiecare jurisdicție se întocmește un raport anual până la data de 31 decembrie a fiecărui an. Pe baza respectivelor rapoarte, Comisia întocmește, în fiecare jurisdicție, un raport anual privind stadiul cooperării locale Schengen pe care îl înaintează Parlamentului European și Consiliului.”
35. Articolul 50 se elimină.
36. Articolul 51 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 51 Instrucțiuni privind aplicarea practică a prezentului regulament Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, instrucțiunile operaționale privind aplicarea practică a dispozițiilor prezentului regulament. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 52 alineatul (2).”
37. Se introduce următorul articol: „Articolul 51a Exercitarea delegării de competențe (1) Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute la prezentul articol. (2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 16 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 1 august 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 16 alineatul (9) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (*7). (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului. (*7) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.” "
38. Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 52 Procedura comitetului (1) Comisia este asistată de un comitet (denumit în continuare «Comitetul pentru vize»). Comitetul respectiv reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (*8). (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. (*8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).” "
39. Anexa I se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa I la prezentul regulament.
40. Anexa V se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa II la prezentul regulament.
41. Anexa VI se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa III la prezentul regulament.
42. Anexele VII, VIII și IX se elimină.
43. Anexa X se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa IV la prezentul regulament.