Recitale
(1) Pe baza articolului 17 alineatul (3) litera (a) din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 (2), deciziile SCH/Com-ex (98)56 (3) și SCH/Com-ex (99)14 (4) au instituit manualul documentelor de călătorie care conferă titularului dreptul de trecere a frontierelor externe și pe care se poate aplica o viză. Aceste decizii ar trebui adaptate la cadrul instituțional și juridic din Uniune.
(2) Lista documentelor de călătorie eliberate de țările terțe ar trebui monitorizată sistematic pentru a se asigura că autoritățile statelor membre care se ocupă de procesarea cererilor de viză și de controlul frontierelor dispun de informații exacte despre documentele de călătorie prezentate de resortisanții țărilor terțe. Ar trebui modernizate și eficientizate schimburile de informații dintre statele membre privind documentele de călătorie eliberate și privind recunoașterea acestora de către statele membre, iar lista completă ar trebui pusă la dispoziția publicului.
(3) Lista documentelor de călătorie a fost întocmită cu un dublu scop: pe de o parte, permite autorităților de control la frontieră să verifice dacă un anumit document de călătorie este recunoscut în scopul traversării frontierelor externe, astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (5); pe de altă parte, permite personalului consular să verifice dacă statele membre recunosc un anumit document de călătorie în vederea aplicării unui autocolant de viză.
(4) În temeiul articolului 48 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (6), o listă exhaustivă a documentelor de călătorie eliberate de țara gazdă ar trebui elaborată în cadrul cooperării Schengen.
(5) Ar trebui instituit un mecanism care să asigure actualizarea constantă a listei documentelor de călătorie.
(6) Având în vedere importanța securității documentelor de călătorie în ceea ce privește eventuala lor recunoaștere, Comisia, asistată de experți ai statelor membre, ar trebui, după caz, să furnizeze o evaluare tehnică.
(7) Statele membre au și ar trebui să își păstreze competența în materie de recunoaștere a documentelor de călătorie care permit titularului să treacă frontierele externe și pe care se poate aplica un autocolant de viză.
(8) Statele membre ar trebui să își comunice poziția referitoare la toate documentele de călătorie și ar trebui să încerce să își armonizeze pozițiile privind diferitele tipuri de documente de călătorie. Deoarece deținătorii unui document de călătorie pot întâmpina dificultăți în cazul în care un stat membru nu își face cunoscută poziția cu privire la respectivul document de călătorie, ar trebui instituit un mecanism prin care statele membre să fie obligate să își exprime poziția cu privire la recunoașterea și nerecunoașterea acestor documente. Mecanismul respectiv nu ar trebui să împiedice statele membre să comunice schimbarea, în orice moment, a poziției lor.
(9) Pe termen lung, pentru a facilita examinarea unui anumit document de călătorie de către autoritățile de control la frontieră și personalul consular, ar trebui instituită o bază de date online cuprinzând eșantioane ale tuturor documentelor de călătorie. Respectiva bază de date ar trebui actualizată pentru a ține seama de orice modificări referitoare la recunoașterea sau nerecunoașterea deja semnalată a unui anumit document de călătorie.
(10) În scop informativ, Comisia ar trebui să întocmească o listă neexhaustivă de pașapoarte fantezie și camuflate cunoscute, supuse atenției sale de către statele membre. Pașapoarte fantezie și camuflate înscrise pe listă nu ar trebui să fie supuse recunoașterii sau nerecunoașterii. Ele nu ar trebui să îndrituiască deținătorii să treacă frontierele exterioare și nu ar trebui să permită aplicarea unei vize.
(11) Pentru a asigura condiții unitare de întocmire și actualizare a listei documentelor de călătorie, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (7).
(12) Pentru întocmirea și actualizarea listei documentelor de călătorie, ar trebui utilizată procedura de consultare, având în vedere că aceste acte constituie doar o compilare a unor documente de călătorie deja eliberate.
(13) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului respectiv (9).
(14) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în înțelesul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența articolul 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).
(15) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența articolului 1 punctele A, B și C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (12).
(16) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Deoarece prezenta decizie constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezenta decizie, dacă o va pune în aplicare în legislația sa națională.
(17) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (13); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(18) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (14); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(19) În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(20) Prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,