Recitale
(1) Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de informații privind vizele (VIS) (1) a instituit VIS ca sistem de schimb de date privind vizele între statele membre. Instituirea VIS reprezintă una dintre inițiativele cheie în cadrul politicilor Uniunii Europene de stabilire a unui spațiu de libertate, securitate și justiție. VIS ar trebui să aibă ca scop îmbunătățirea metodelor de punere în aplicare a politicii comune în domeniul vizelor și, de asemenea, ar trebui să contribuie la consolidarea securității interne și la lupta împotriva terorismului, în condiții clar definite și monitorizate.
(2) În cadrul reuniunii sale din 7 martie 2005, Consiliul a adoptat concluziile care prevăd că, „pentru a îndeplini pe deplin scopul de a îmbunătăți securitatea internă și lupta împotriva terorismului”, autorităților din statele membre responsabile cu securitatea internă ar trebui să li se garanteze accesul la VIS „în timpul îndeplinirii atribuțiilor lor în legătură cu prevenirea, depistarea și cercetarea infracțiunilor, inclusiv a actelor și amenințărilor teroriste”, „cu condiția respectării stricte a normelor care guvernează protecția datelor cu caracter personal”.
(3) În combaterea terorismului și împotriva altor infracțiuni grave este esențial ca serviciile competente să aibă la dispoziție cele mai cuprinzătoare și actuale informații în domeniile lor de competență. Serviciile naționale competente din statele membre au nevoie de informații pentru a-și putea îndeplini obligațiile. Informațiile cuprinse în VIS pot fi importante în scopul prevenirii și combaterii terorismului și a infracțiunilor grave și, în consecință, sub rezerva condițiilor stabilite prin prezenta decizie, ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților desemnate în vederea consultării.
(4) Mai mult, Consiliul European a afirmat că Europol joacă un rol cheie în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile statelor membre în domeniul cercetării penale transfrontaliere în vederea sprijinirii prevenirii, analizei și cercetării infracțiunilor la nivelul Uniunii. În consecință, Europol ar trebui să aibă, de asemenea, acces la datele VIS în cadrul atribuțiilor sale și în conformitate cu dispozițiile Convenției din 26 iulie 1995 privind înființarea Oficiului European de Poliție (2).
(5) Prezenta decizie suplimentează Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (3) în măsura în care prevede o bază legală în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană care autorizează accesul autorităților desemnate și al Europol la VIS.
(6) Este necesar să fie desemnate autoritățile competente ale statelor membre, precum și punctele centrale de acces și să se întocmească o listă a unităților operaționale din cadrul autorităților desemnate care sunt autorizate să acceseze VIS în scopuri specifice pentru a preveni, depista și cerceta infracțiuni legate de terorism și alte infracțiuni grave menționate în Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (4). Este esențial să se asigure că personalul împuternicit care are drept de acces la VIS este limitat la acele persoane cărora „le este necesar să cunoască” și care dețin cunoștințele potrivite cu privire la securitatea datelor și la normele de protecție a datelor.
(7) Cererile de acces la VIS ar trebui să fie făcute de către unitățile operaționale din cadrul autorităților desemnate și înaintate punctelor centrale de acces. Acestea ar trebui să proceseze cererile de acces la VIS după o verificare a faptului că toate condițiile de acces sunt îndeplinite. În cazuri de urgență excepționale, punctele centrale de acces ar trebui să proceseze cererea imediat și realizează verificarea ulterior.
(8) În scopul protecției datelor cu caracter personal și, în special, pentru a exclude accesul de rutină, procesarea datelor VIS trebuie să aibă loc exclusiv cu considerarea fiecărui caz în parte. Aceste cazuri au loc mai ales când accesul pentru consultare este legat de un eveniment specific sau privește o situație periculoasă asociată unei infracțiuni grave sau o persoană (sau mai multe persoane) anume, în legătură cu care există motive serioase de a considera că vor comite sau au comis deja infracțiuni legate de terorism sau alte infracțiuni grave sau că respectiva (respectivele) persoană (persoane) au legături cu astfel de persoane. Autoritățile desemnate și Europol ar trebui, astfel, să consulte datele conținute de VIS doar atunci când dispun de motive întemeiate pentru a crede că o astfel de căutare va oferi informații care să îi sprijine substanțial în prevenirea, depistarea sau cercetarea unor infracțiuni grave.
(9) În momentul în care decizia cadru privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală intră în vigoare, trebuie să se aplice și datelor cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prezenta decizie. Cu toate acestea, până în momentul în care normele stabilite de decizia-cadru devin aplicabile, precum și pentru a le suplimenta trebuie prevăzute dispoziții adecvate care să asigure protecția necesară a datelor. Fiecare stat membru asigură, în dreptul intern, un nivel adecvat de protecție a datelor care să corespundă cel puțin nivelului care rezultă din Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor față de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981 și din jurisprudența referitoare la articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, pentru acele state membre care l-au ratificat, din Protocolul suplimentar din 8 noiembrie 2001 la respectiva convenție și ar trebui să ia în considerare Recomandarea nr. R (87)15 din 17 septembrie 1987 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei de reglementare a utilizării datelor cu caracter personal în sectorul polițienesc.
(10) Monitorizarea efectivă a aplicării prezentei decizii ar trebui evaluată periodic.
(11) Dat fiind că obiectivele prezentei decizii, respectiv crearea unor obligații și condiții în vederea accesului autorităților desemnate ale statelor membre și al Europol la datele VIS, nu pot fi realizate satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și impactul acțiunii, pot să fie realizate mai bine la nivelul Uniunii Europene, Consiliul poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană și definit la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(12) În conformitate cu articolul 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prezenta decizie nu aduce atingere competențelor Comunității Europene, în special astfel cum sunt exercitate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 767/2008 și în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (5).
(13) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (6). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru acesta și nu i se aplică.
(14) Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie pentru aceasta și nu i se aplică.
(15) Cu toate acestea, în conformitate cu Decizia-cadru 2006/960/JAI a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind simplificarea schimbului de informații și date operative între autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre ale Uniunii Europene (8), informațiile cuprinse în cadrul VIS pot fi furnizate Regatului Unit și Irlandei de către autoritățile competente ale statelor membre ale căror autorități desemnate au acces la VIS în conformitate cu prezenta decizie. Informațiile deținute de către registrele naționale ale vizelor din Regatul Unit și Irlanda pot fi puse la dispoziția autorităților competente din celelalte state membre. Orice formă de acces direct la VIS pentru autoritățile centrale din Regatul Unit și Irlanda ar necesita, dat fiind nivelul actual al participării acestor două state la acquis-ul Schengen, un acord între Comunitate și acestea, care ar putea fi suplimentat prin alte reglementări care să specifice condițiile și procedurile de acces.
(16) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie, cu excepția articolului 7, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea transpunerii, punerii în aplicare și dezvoltării acquis-ului Schengen (9) care se circumscrie domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (10) privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord.
(17) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie, cu excepția articolului 7, o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul acordului încheiat de Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană în ceea ce privește asocierea Confederației Elvețiene în vederea transpunerii, punerii în aplicare și a dezvoltării acquis-ului Schengen, care se circumscrie domeniului menționat la articolul 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 4 alineatul (1) din Decizia 2004/849/CE a Consiliului (11).
(18) Prezenta decizie, cu excepția articolului 6, constituie un act dezvoltat din acquis-ul Schengen sau legat de acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003 și al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.
(19) Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și urmărește principiile reflectate în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,