Recitale
(1) Obiectivele comune ale Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și ale Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) includ asigurarea unor condiții de concurență echitabile între organismele de plasament colectiv și eliminarea restricțiilor din calea liberei circulații a unităților și a acțiunilor organismelor de plasament colectiv în Uniune, asigurând în același timp o protecție mai uniformă a investitorilor. Deși aceste obiective au fost în mare parte realizate, anumite bariere îi împiedică în continuare pe administratorii de fonduri să beneficieze pe deplin de avantajele pieței interne.
(2) Prezenta directivă este completată de Regulamentul (UE) 2019/1156 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Regulamentul respectiv prevede norme și proceduri suplimentare privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM-uri) și administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA). Împreună, regulamentul respectiv și prezenta directivă ar trebui să coordoneze mai strâns condițiile aplicabile administratorilor de fonduri care își desfășoară activitatea pe piața internă și să faciliteze distribuția transfrontalieră a fondurilor pe care le gestionează.
(3) Este necesar să se elimine lacunele de reglementare și să se alinieze procedura de notificare a autorităților competente cu privire la modificările privind OPCVM-urile la procedura de notificare prevăzută în Directiva 2011/61/UE.
(4) Regulamentul (UE) 2019/1156 consolidează și mai mult principiile aplicabile informațiilor publicitare reglementate de Directiva 2009/65/CE și extinde aplicarea acestor principii la AFIA, ceea ce are ca rezultat un standard ridicat de protecție a investitorilor, indiferent de tipul acestora. Dispozițiile corespunzătoare ale Directivei 2009/65/CE referitoare la informațiile publicitare și la accesibilitatea actelor cu putere de lege și a reglementărilor naționale relevante pentru regimul de comercializare a unităților OPCVM-urilor nu mai sunt necesare și, prin urmare, ar trebui eliminate.
(5) Dispozițiile Directivei 2009/65/CE care prevăd obligația OPCVM-urilor de a pune la dispoziția investitorilor structuri, astfel cum au fost puse în aplicare de anumite sisteme juridice naționale, s-au dovedit a fi împovărătoare. În plus, structurile locale sunt rareori utilizate de investitori în modul preconizat în directiva respectivă. Metoda preferată de contact a devenit interacțiunea directă între investitori și administratorii fondului, fie pe cale electronică, fie prin telefon, în timp ce plățile și răscumpărările sunt executate prin intermediul altor canale. Deși aceste structuri locale sunt folosite în prezent în scopuri administrative, cum ar fi recuperarea transfrontalieră a taxelor regulamentare, astfel de chestiuni ar trebui să fie abordate prin intermediul altor mijloace, inclusiv al cooperării între autoritățile competente. Prin urmare, ar trebui stabilite norme care să modernizeze și să precizeze cerințele privind punerea la dispoziția investitorilor de retail a unor structuri, iar statele membre nu ar trebui să impună obligația unei prezențe fizice locale pentru punerea la dispoziție a unor astfel de structuri. În orice caz, aceste norme ar trebui să asigure faptul că investitorii au acces la informațiile la care au dreptul.
(6) Pentru a asigura tratamentul consecvent al investitorilor de retail, este necesar ca cerințele referitoare la structuri să se aplice și AFIA, în cazul în care statele membre le permit acestora să comercializeze pe teritoriul lor unități sau acțiuni ale fondurilor de investiții alternative (FIA) către investitori de retail.
(7) Absența unor condiții clare și uniforme privind încetarea comercializării unităților sau acțiunilor unui OPCVM sau ale unui FIA într-un stat membru gazdă generează insecuritate economică și juridică pentru administratorii de fonduri. Prin urmare, Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE ar trebui să stabilească condiții clare în care ar putea avea loc retragerea notificării acordurilor de comercializare în ceea ce privește o parte a unităților sau a acțiunilor sale sau toate unitățile și acțiunile sale. Aceste condiții ar trebui să echilibreze, pe de o parte, capacitatea organismelor de plasament colectiv sau a administratorilor acestora de a pune capăt acordurilor încheiate pentru comercializarea acțiunilor sau unităților lor atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute și, pe de altă parte, interesele investitorilor în astfel de organisme.
(8) Posibilitatea de a înceta comercializarea titlurilor de participare ale OPCVM-urilor sau a acțiunilor sau unităților FIA într-un anumit stat membru nu ar trebui să-i afecteze pe investitori, nici să diminueze garanțiile de care aceștia beneficiază în temeiul Directivei 2009/65/CE sau al Directivei 2011/61/UE, în special în ceea ce privește dreptul lor de a primi informații exacte referitoare la activitățile pe care aceste fonduri continuă să le desfășoare.
(9) Există cazuri în care un AFIA care dorește să testeze interesul investitorilor pentru o anumită idee de investiții sau strategie de investiții se confruntă, în cadrul diferitelor sisteme juridice naționale, cu tratamente divergente ale activităților de precomercializare. Definiția precomercializării și condițiile în care este permisă variază considerabil între statele membre în care este permisă, în timp ce în alte state membre nu există conceptul de precomercializare. Pentru a remedia aceste divergențe, ar trebui să se stabilească o definiție armonizată a precomercializării și să se prevadă condițiile în care un AFIA din UE poate desfășura activități de precomercializare.
(10) Pentru ca precomercializarea să fie recunoscută ca atare în temeiul Directivei 2011/61/UE, aceasta ar trebui să fie adresată potențialilor investitori profesioniști și să se refere la o idee sau la o strategie de investiții pentru a testa interesul lor față de un FIA sau un compartiment care nu este încă stabilit sau care este stabilit, dar în legătură cu care nu s-a emis încă notificarea privind comercializarea în conformitate cu directiva respectivă. În consecință, pe durata precomercializării, nu ar trebui să fie posibil ca investitorii să subscrie unități sau acțiuni ale unui FIA, iar distribuirea de formulare de subscriere sau de documente similare potențialilor investitori profesioniști, fie sub formă de proiect, fie în formă finală, nu ar trebui să fie permisă. AFIA din UE ar trebui să se asigure că investitorii nu achiziționează unități sau acțiuni ale unui FIA prin activități de precomercializare și că investitorii contactați în cadrul precomercializării pot achiziționa numai unități sau acțiuni ale respectivului FIA prin comercializarea permisă în temeiul Directivei 2011/61/UE. Orice subscriere efectuată de către investitori profesioniști, în termen de 18 luni de la data la care AFIA din UE a început precomercializarea, de unități sau acțiuni ale unui FIA menționat în informațiile furnizate în contextul precomercializării sau ale unui FIA stabilit în urma precomercializării ar trebui să se considere a fi rezultatul comercializării și ar trebui să intre sub incidența procedurilor de notificare aplicabile prevăzute în Directiva 2011/61/UE. Pentru a se asigura că autoritățile naționale competente își pot exercita controlul asupra precomercializării în statul lor membru, un AFIA din UE ar trebui să trimită autorităților competente din statul său membru de origine, în termen de două săptămâni după ce a început precomercializarea, o scrisoare neoficială, pe hârtie sau în format electronic, indicând, printre altele, statele membre în care efectuează sau a efectuat precomercializarea, perioadele în cursul cărora are loc sau a avut loc precomercializarea și inclusiv, după caz, o listă a FIA și a compartimentelor FIA ale sale care fac sau au făcut obiectul precomercializării. Autoritățile competente din statul membru de origine al AFIA din UE ar trebui să informeze de îndată autoritățile competente din statele membre în care AFIA din UE efectuează sau a efectuat o precomercializare a acestora.
(11) AFIA din UE ar trebui să se asigure că precomercializarea lor este documentată în mod corespunzător.
(12) Actele cu putere de lege și actele administrative naționale necesare pentru a asigura respectarea Directivei 2011/61/UE și, în special, a normelor armonizate privind precomercializarea nu ar trebui să dezavantajeze AFIA din UE față de AFIA din afara UE. Acest lucru se referă atât la situația actuală în care AFIA din afara UE nu au drepturi de pașaport, cât și la o situație în care devin aplicabile dispozițiile privind pașapoartele din Directiva 2011/61/UE.
(13) Pentru a se asigura securitatea juridică, este necesar să se sincronizeze datele de aplicare ale actelor cu putere de lege și ale actelor administrative naționale de punere în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/1156 în ceea ce privește dispozițiile relevante în materie de informații publicitare și precomercializare.
(14) În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (6), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,