Recitale
(1) Uniunea și-a stabilit obiectivul de a oferi cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție fără frontiere interne, în interiorul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Obiectivul respectiv ar trebui să se realizeze, printre altele, prin intermediul unor măsuri adecvate de prevenire și combatere a criminalității, inclusiv a criminalității organizate și a terorismului.
(2) Obiectivul menționat impune ca informațiile privind condamnările pronunțate în statele membre să fie luate în considerare în afara statului membru de condamnare, atât în cadrul unor noi procese penale, astfel cum se prevede în Decizia-cadru 2008/675/JAI a Consiliului (2), precum și pentru a preveni comiterea de noi infracțiuni.
(3) Obiectivul menționat presupune schimbul de informații extrase din cazierele judiciare între autoritățile competente ale statelor membre. Schimbul de astfel de informații este organizat și facilitat de normele prevăzute în Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului (3) și de către sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), instituit în conformitate cu Decizia 2009/316/JAI a Consiliului (4).
(4) Cu toate acestea, cadrul juridic existent al ECRIS nu ia suficient în considerare particularitățile cererilor referitoare la resortisanți ai țărilor terțe. Deși schimbul de informații privind resortisanții țărilor terțe prin intermediul ECRIS este deja posibil, nu există nicio procedură sau mecanism comun al Uniunii care să permită un schimb eficient, rapid și exact.
(5) În cadrul Uniunii, informațiile privind resortisanții țărilor terțe nu sunt colectate ca în cazul resortisanților statelor membre în statele membre de cetățenie, ci sunt stocate numai în statele membre în care s-au pronunțat condamnările. Prin urmare, situația completă a antecedentelor penale ale unui resortisant al unei țări terțe poate fi stabilită numai dacă se solicită astfel de informații din partea tuturor statelor membre.
(6) Astfel de „cereri generice” impun o sarcină administrativă disproporționată tuturor statelor membre, inclusiv celor care nu dețin informații privind resortisantul țării terțe în cauză. În practică, această sarcină descurajează statele membre să solicite informații privind resortisanții țărilor terțe de la alte state membre, ceea ce îngreunează în mod serios schimbul de informații între ele, limitând accesul acestora la informații referitoare la cazierele judiciare numai la informațiile stocate în registrul lor național. Prin urmare, crește riscul ca schimbul de informații dintre statele membre să fie ineficient și incomplet.
(7) Pentru a îmbunătăți situația, Comisia a prezentat o propunere care a dus la adoptarea Regulamentului (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului (5), care stabilește un sistem centralizat la nivelul Uniunii pentru stocarea datelor cu caracter personal ale resortisanților țărilor terțe cu condamnări, care permite determinarea statelor membre care dețin informații privind condamnările anterioare ale acestora (denumit în continuare „ECRIS-TCN”).
(8) ECRIS-TCN va permite autorității centrale a unui stat membru să afle cu promptitudine și eficient în care alte state membre sunt stocate informații privind cazierul judiciar al unui resortisant al unei țări terțe, astfel încât cadrul existent al ECRIS să poată fi utilizat pentru a solicita informații privind cazierele judiciare de la statele membre respective în conformitate cu Decizia-cadru 2009/315/JAI.
(9) Schimbul de informații privind condamnările penale este important în orice strategie de combatere a infracționalității și a terorismului. Utilizarea ECRIS la întregul său potențial de către statele membre ar contribui la răspunsul justiției penale la radicalizarea care duce la terorism și la extremism violent.
(10) Pentru a spori utilitatea informațiilor privind condamnările și privind decăderile din drepturi rezultate din condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor, Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) a stabilit obligația statelor membre de a lua măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când se recrutează o persoană pentru un post care implică contact direct și periodic cu copiii, informațiile cu privire la existența unor condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor înscrise în cazierul judiciar sau a unor decăderi din drepturi sunt transmise în conformitate cu procedurile prevăzute în Decizia-cadru 2009/315/JAI. Scopul acestui mecanism este de a asigura faptul că o persoană condamnată pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor nu poate ascunde respectiva condamnare sau decădere din drepturi în scopul desfășurării unei activități profesionale care implică contact direct și constant cu copiii în alt stat membru.
(11) Prezenta directivă vizează introducerea modificărilor necesare la Decizia-cadru 2009/315/JAI pentru a se permite un schimb eficient de informații cu privire la condamnările resortisanților țărilor terțe prin intermediul ECRIS. Aceasta impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că condamnările sunt însoțite de informații referitoare la cetățenia sau cetățeniile persoanei condamnate, în măsura în care statele membre dispun de astfel de informații. Prin directivă se reglementează totodată procedurile de răspuns la cererile de informații, se asigură faptul că un extras de cazier judiciar solicitat de către un resortisant al unei țări terțe este completat cu informații din alte state membre și se efectuează modificările tehnice necesare în vederea bunei funcționări a sistemului de schimb de informații.
(12) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (7) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile naționale competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau în scopul executării sancțiunilor penale, inclusiv al protejării împotriva amenințărilor la adresa securității publice și al preîntâmpinării acestora. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către autoritățile naționale în cazurile în care o astfel de prelucrare nu intră sub incidența Directivei (UE) 2016/680.
(13) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a Deciziei-cadru 2009/315/JAI, principiile Deciziei 2009/316/JAI ar trebui să fie incluse în decizia-cadru respectivă, iar Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).
(14) Infrastructura comună de comunicații utilizată pentru schimbul de informații privind cazierele judiciare ar trebui să fie serviciile transeuropene securizate de telematică între administrații (sTESTA) sau orice nouă versiune a acestora sau orice altă rețea securizată.
(15) Fără a aduce atingere posibilității de utilizare a programelor financiare ale Uniunii în conformitate cu normele aplicabile, fiecare stat membru ar trebui să suporte propriile costuri rezultate din punerea în aplicare, administrarea, utilizarea și întreținerea propriei baze de date privind cazierele judiciare, precum și din efectuarea, administrarea, utilizarea și întreținerea modificărilor tehnice necesare pentru a putea folosi ECRIS.
(16) Prezenta directivă respectă drepturile și libertățile fundamentale recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la căi de atac judiciare și administrative, principiul egalității în fața legii, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și interzicerea generală a discriminării. Prezenta directivă ar trebui să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(17) Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume acela de a permite un schimb rapid și eficient de informații precise cu privire la cazierele judiciare ale resortisanților țărilor terțe, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, prin instituirea unor norme comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.
(18) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(19) În conformitate cu articolele 1 și 2 și articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, aceasta nu este obligatorie pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.
(20) În conformitate cu articolul 3 și articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21, Regatul Unit și-a notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive.
(21) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și a emis un aviz la 13 aprilie 2016 (11).
(22) Prin urmare, Decizia-cadru 2009/315/JAI ar trebui modificată în consecință,