Recitale
(1) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 73/2009 (2). Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 instituie un nou cadru juridic constând într-un nou sistem de sprijin direct, inclusiv o plată de bază pentru fermieri și alte scheme de sprijin. Regulamentul menționat conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate și acte de punere în aplicare. Pentru a se asigura funcționarea fără probleme a schemelor din noul cadru juridic, anumite norme trebuie adoptate prin intermediul unor astfel de acte. În scopul reducerii sarcinii administrative, aceste norme ar trebui să fie simple și ușor de controlat. Respectivele acte ar trebui să înlocuiască normele prevăzute de Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 (3) și (CE) nr. 1121/2009 (4) ale Comisiei.
(2) Este necesar să se completeze cadrul respectiv, prin prezentul regulament, în ceea ce privește anumite dispoziții generale, schema de plată de bază, schema de plată unică pe suprafață, plata pentru fermierii care utilizează practici agricole benefice pentru climă și mediu, plata pentru tinerii fermieri care își încep activitatea agricolă, sprijinul cuplat facultativ, plata specifică pentru cultura de bumbac și în ceea ce privește notificările necesare în legătură cu fiecare schemă de sprijin.
(3) În scopul asigurării aplicării corecte a ajustărilor plăților directe în ceea ce privește disciplina financiară, este necesar să se stabilească normele generale privind secvența de calculare a unor astfel de reduceri în raport cu reducerile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(4) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (6), este oportun să se clarifice faptul că, atunci când adoptă măsuri de implementare a dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să își exercite puterea de decizie respectând anumite principii, inclusiv, în special, principiul nediscriminării.
(5) Sprijinul, altul decât sprijinul cuplat, ar trebui să îndeplinească cerințele pentru a fi considerat sprijin decuplat pentru venit în sensul „cutiei verzi” din cadrul Acordului privind agricultura încheiat în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din runda Uruguay (7), iar sprijinul cuplat ar trebui să îndeplinească cerințele pentru a fi considerat încadrat în „cutia albastră” din acordul menționat.
(6) În conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, o „activitate agricolă” nu implică în mod necesar producția, creșterea sau cultivarea de produse agricole. În schimb, fermierii pot să mențină o suprafață agricolă într-o stare care o face adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare fără acțiuni pregătitoare care depășesc metodele și utilajele agricole uzuale sau, pe suprafețele agricole menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare, pot să desfășoare o anumită activitate minimă. Deoarece aceste ultime două activități necesită o anumită acțiune din partea fermierului, este necesar să se stabilească un cadru la nivelul Uniunii în care statele membre trebuie să stabilească criterii suplimentare pentru activitățile respective.
(7) Din motive legate de mediu, definiția „pășuni permanente” de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 include, de asemenea, specii care nu sunt erbacee, precum arbuști și/sau arbori care se pot utiliza pentru pășunat, cu condiția ca iarba și alte plante furajere erbacee să rămână predominante pe terenul în cauză. Prin urmare, este necesar să se stabilească un criteriu pentru a se determina în ce cazuri rămân predominante iarba și alte plante furajere erbacee.
(8) Definiția „pășunilor permanente” permite statelor membre să considere pășuni permanente și terenurile care pot fi utilizate pentru păscut și care fac parte din practicile ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee. În acest scop, este necesar să se stabilească criteriile pe baza cărora pot fi determinate aceste practici ancorate în obiceiurile locului.
(9) În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre pot considera pășuni permanente terenurile bune pentru pășunat și care fac parte din practici ancorate în obiceiurile locului, unde, în mod obișnuit, suprafețele de pășunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă și cu alte plante furajere erbacee. Pășunile permanente respective pot face obiectul unui coeficient de reducere în conformitate cu articolul 32 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Pentru a se asigura aplicarea proporționată a dispoziției menționate, este necesar să se prevadă posibilitatea unei distincții între diferitele categorii de suprafețe, pentru a se aplica coeficienți de reducere diferiți acestor categorii.
(10) Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede că nu se acordă plăți directe persoanelor fizice sau juridice sau grupurilor de persoane fizice sau juridice ale căror suprafețe agricole sunt în principal suprafețe menținute în mod natural într-o stare adecvată pentru pășunat sau pentru cultivare și care nu desfășoară pe suprafețele în cauză activitatea minimă definită de statele membre. În acest scop, este necesar să se determine în ce situații aceste suprafețe trebuie considerate partea principală a terenurilor agricole ale unui fermier și să se clarifice domeniul de aplicare al dispoziției respective.
(11) În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, entitățile care intră în domeniul de aplicare al așa-numitei „liste negative” trebuie considerate fermieri activi dacă pot dovedi că îndeplinesc unul dintre criteriile enumerate în dispoziția respectivă. Unul dintre aceste criterii constă în demonstrarea faptului că suma anuală a plăților directe reprezintă cel puțin 5 % din veniturile totale obținute din activități neagricole. Prin urmare, este necesar să se prevadă dispoziții pentru a se stabili dacă veniturile provin din activități agricole sau neagricole.
(12) În plus, este necesar să se stabilească norme cu privire la modul în care trebuie stabilit cuantumul anual al plăților directe în sensul articolului 9 alineatul (2) și, după caz, în sensul articolului 9 alineatul (3), precum și în sensul articolului 9 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, care exceptează anumiți fermieri de la aplicarea articolului 9 alineatul (2) și alineatul (3) din regulamentul respectiv. Pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor din Bulgaria, Croația și România, unde plățile directe fac obiectul introducerii progresive, în statele membre respective cuantumul anual al plăților directe ar trebui să se bazeze pe cuantumurile finale care urmează a fi acordate la sfârșitul procesului de introducere progresivă.
(13) În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) și, după caz, cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fermierii pot fi excluși de la acordarea sprijinului dacă activitățile lor agricole sunt nesemnificative sau dacă principalul lor obiect de activitate nu constă în desfășurarea unei activități agricole. Este necesar să se stabilească anumite criterii în acest sens, acordându-se totodată statelor membre posibilitatea de a stabili criterii alternative prin care să vizeze activitățile agricole care sunt doar marginale.
(14) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede mai multe posibilități de alocare a drepturilor la plată către fermieri. Din motive de securitate juridică, ar trebui să se prevadă că, în cazul unei moșteniri, al unei moșteniri anticipate sau al unei moșteniri anticipate revocabile, al unor fuziuni sau scindări ale exploatației, numărul și valoarea drepturilor la plată care urmează a fi primite se stabilește pe baza acelorași condiții care s-ar fi aplicat fermierului care gestiona inițial exploatația. În plus, este necesar să se prevadă norme privind modul în care se stabilește numărul drepturilor la plată care urmează a fi alocate în cazul exploatațiilor rezultate în urma unei scindări dacă acestea se află în state membre care aplică articolul 24 alineatul (4) sau (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Din motive legate de așteptările legitime ale fermierilor, modificarea statutului juridic al unui fermier nu ar trebui să aibă un impact asupra numărului sau asupra valorii drepturilor la plată pe care le-ar putea primi fermierul în cazul în care continuă să dețină controlul asupra exploatației din punctul de vedere al gestionării, al beneficiilor și al riscurilor financiare.
(15) Din motive de securitate juridică și pentru a se asigura gestionarea adecvată a drepturilor la plată, este necesar să se clarifice faptul că doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 al Comisiei (8) ar trebui luate în considerare pentru alocarea și activarea drepturilor la plată.
(16) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (9), drepturile la plată ar trebui alocate persoanei care deține puterea de luare a deciziilor, se bucură de beneficii și își asumă riscurile financiare în ceea ce privește activitatea agricolă pe terenul pentru care se solicită alocarea. Este important să se precizeze că acest principiu se aplică mai ales în cazul în care un hectar eligibil face obiectul unor cereri de alocare a unor drepturi la plată depuse de mai mulți fermieri.
(17) Articolul 24 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să aplice un coeficient de reducere anumitor hectare eligibile cu pășuni permanente aflate în zone cu condiții climatice dificile, în special din cauza altitudinii sau a altor constrângeri naturale. Pentru a se asigura aplicarea proporționată a dispoziției respective, este adecvat să se instituie un cadru pentru aplicarea unui astfel de coeficient de reducere, în special în ceea ce privește limitele unei astfel de reduceri.
(18) Articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește principiul de bază conform căruia doar fermierii activi pot primi plăți directe. Mai mult, articolul 24 alineatul (9) din regulamentul menționat permite statelor membre să stabilească o dimensiune minimă pe exploatație pentru alocarea drepturilor la plată. Este oportun să se țină seama de aceste dispoziții și în contextul stabilirii valorii drepturilor la plată.
(19) Când sprijinul acordat pentru anul calendaristic 2014 este luat în calcul în temeiul articolului 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 pentru stabilirea valorii unitare inițiale a drepturilor la plată, ar trebui clarificat faptul că statele membre pot decide să nu țină cont de toate măsurile enumerate în dispoziția menționată. Pentru a se evita orice penalizare nejustificată a fermierilor, cuantumurile de referință relevante pentru stabilirea valorii drepturilor la plată nu ar trebui să includă nicio reducere sau excludere stabilită în temeiul titlului II capitolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 73/2009. Este oportun să se specifice cum trebuie luat în calcul sprijinul respectiv și să se stabilească criteriile suplimentare necesare pentru respectarea caracterului decuplat al anumitor scheme care ar putea fi luate în considerare.
(20) Mai mult, în scopul stabilirii valorii unitare inițiale a drepturilor la plată, este necesar să se clarifice faptul că, la articolul 26 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, drepturile la plată deținute de un fermier includ și drepturile la plată care sunt transferate prin arendă unui alt fermier la data depunerii cererii pentru 2014 a arendatorului.
(21) Pentru a se permite previzibilitatea sprijinului pentru venit acordat fermierilor, este oportun să se fixeze un termen-limită până la care statele membre trebuie să stabilească și să comunice fermierilor valoarea și numărul definitive ale drepturilor la plată în privința cărora fermierii au fost informați pe baza unor date provizorii.
(22) În sensul articolului 26 sau al articolului 40 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dacă un fermier a fost afectat de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale în anul de referință menționat la articolele respective, este adecvat ca valoarea drepturilor la plată să fie stabilită pe baza ultimului an care nu a fost afectat de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale. Totuși, în scopul reducerii sarcinii administrative, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească un anumit prag în ceea ce privește impactul unui caz de forță majoră sau al unor circumstanțe excepționale asupra sprijinului direct primit în anul de referință.
(23) În ceea ce privește vânzarea sau arendarea unei exploatații sau a unei părți a acesteia care a avut loc în perioada anterioară datei depunerii unei cereri pentru alocarea de drepturi în primul an de aplicare a schemei, ar trebui să se prevadă că statele membre pot decide că fermierii pot transfera prin contract drepturile la plată care urmează a fi alocate, împreună cu exploatația sau cu o parte a acesteia. În temeiul unei astfel de clauze contractuale private, drepturile la plată ar trebui alocate vânzătorului sau, respectiv, arendatorului și transferate direct cumpărătorului sau, respectiv, arendașului, care va beneficia, dacă este cazul, de utilizarea plăților primite de vânzător sau, respectiv, de arendator pentru 2014 sau a valorii drepturilor deținute în 2014 de vânzător sau de arendator, astfel cum se menționează la articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ca referință pentru stabilirea valorii unitare inițiale a drepturilor la plată. În plus, ar trebui să se precizeze că articolul 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 nu se aplică unor astfel de transferuri.
(24) În ceea ce privește calcularea valorii unitare a drepturilor la plată, ar trebui să se stabilească norme clare privind rotunjirea cifrelor, precum și privind posibilitatea de a diviza drepturile la plată existente în cazul în care mărimea parcelei declarate sau transferate împreună cu dreptul nu constituie decât o fracțiune de hectar, precum și posibilitatea fuzionării drepturilor și a fracțiunilor.
(25) Din motive de securitate juridică, este oportun să se fixeze un termen-limită până la care trebuie instituite regiunile menționate la articolul 34 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(26) Ar trebui stabilite dispoziții specifice pentru gestionarea rezervelor naționale sau regionale.
(27) Este necesar să se stabilească criterii și procentaje maxime pentru aplicarea articolului 34 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, pentru a se preveni ca orice reducere în temeiul dispoziției menționate să genereze o interdicție sau un obstacol substanțial în calea transferului drepturilor la plată.
(28) Din motive de securitate juridică, este adecvat să se clarifice modul de stabilire a cuantumului care poate fi restituit în rezerva națională sau regională în temeiul articolului 28 sau al articolului 40 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 atunci când se stabilesc drepturile la plată în primul an de punere în aplicare a schemei de plată de bază.
(29) Articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede cazuri obligatorii și opționale de alocare a drepturilor la plată din rezerva națională sau regională. Este oportun să se prevadă norme pentru calcularea numărului și valorii drepturilor la plată care urmează a fi alocate în acest mod și să se prevadă că prioritățile stabilite la articolul 30 alineatul (6) din regulamentul menționat nu sunt subminate de deciziile pe care le pot lua statele membre în temeiul articolului 30 alineatele (7) și (10) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. De asemenea, aplicarea articolului 30 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui să fie coerentă cu articolul 24 alineatele (6) și (7) din regulamentul menționat și cu normele referitoare la dificultăți prevăzute de prezentul regulament. Pentru a se asigura caracterul decuplat al schemei de plată de bază, calculul numărului și valorii drepturilor la plată în cadrul rezervei naționale sau regionale nu ar trebui să se bazeze pe criterii specifice sectorului după data fixată de statul membru în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1122/2009 al Comisiei (10) pentru anul de cerere 2013.
(30) Din motive de securitate juridică și pentru a se asigura tratamentul egal al fermierilor care își încep activitatea agricolă, este oportun să se clarifice noțiunea de „fermieri care își încep activitatea agricolă”, menționată la articolul 30 alineatul (11) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(31) Atunci când statele membre alocă drepturi la plată în temeiul articolului 30 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, valoarea drepturilor respective ar trebui calculată în conformitate cu articolul 25 sau 40 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.
(32) Articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 oferă statelor membre mai multe posibilități de limitare a numărului drepturilor la plată de alocat fermierilor. Astfel, anumiți fermieri pot avea o proporție ridicată de hectare eligibile neacoperite de drepturile la plată, ceea ce ar putea duce la cazuri de dificultate, deoarece anumite scheme de sprijin auxiliare schemei de plată de bază, în special plata pentru practicile agricole benefice pentru climă și mediu, sunt bazate pe hectarele eligibile declarate în scopul activării drepturilor la plată. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că statele membre au posibilitatea de a aloca drepturi la plată din rezerva națională sau regională atunci când un fermier este afectat în mod semnificativ de limitările prevăzute la articolul 24 alineatele (3)-(7) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Deoarece anumite suprafețe nu fac obiectul obligațiilor de ecologizare sau implică doar costuri limitate pentru îndeplinirea obligațiilor de ecologizare, ar trebui, de asemenea, să se permită statelor membre să decidă să nu includă suprafețele respective atunci când determină cazurile de dificultăți.
(33) În temeiul articolului 21 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, drepturile la plată deținute de un fermier (conferite de proprietate sau de arendă) în plus față de hectarele eligibile aflate la dispoziția sa expiră. Din motive de securitate juridică, este oportun să se clarifice ordinea de prioritate în ceea ce privește expirarea respectivelor drepturi la plată și să se definească norme suplimentare de punere în aplicare. Mai mult, este oportun să se dea statelor membre posibilitatea de a ține seama de această dispoziție și în contextul stabilirii valorii drepturilor la plată.
(34) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede că, în anumite state membre, plata de bază poate fi implementată sub forma schemei de plată unică pe suprafață până cel târziu în anul 2020. Având în vedere faptul că plata unică pe suprafață per hectar este calculată în fiecare an și că eligibilitatea pentru plata de bază este o precondiție pentru accesarea majorității celorlalte scheme de plăți directe, fiind astfel legată intrinsec de acestea, este necesar să se clarifice că doar acele hectare eligibile care sunt determinate în temeiul articolului 2 alineatul (1) al doilea paragraf punctul 23 litera (a) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 trebuie luate în calcul în scopul schemelor relevante.
(35) Statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață și care aplică schema de plată de bază cel târziu de la 1 ianuarie 2018 pot diferenția plata unică pe suprafață per hectar ținând cont de anumite plăți acordate pentru anul calendaristic 2014. În scopul acestei diferențieri, este oportun să se specifice cum ar trebui luate în considerare plățile respective și să se stabilească criteriile suplimentare necesare pentru respectarea caracterului decuplat al anumitor scheme. Mai mult, dacă un fermier a fost afectat de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale care au afectat anul calendaristic 2014, este oportun să se stabilească diferențierea pe baza ultimului an care nu a fost afectat de un caz de forță majoră sau de circumstanțe excepționale. Totuși, în scopul reducerii sarcinii administrative, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească un anumit prag în ceea ce privește impactul unui caz de forță majoră sau al unor circumstanțe excepționale asupra sprijinului direct primit în anul de referință. În plus, din motive de securitate juridică, ar trebui stabilite norme pentru cazul unei moșteniri sau al unei moșteniri anticipate.
(36) Titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește condițiile pentru acordarea plății pentru practicile agricole benefice pentru climă și pentru mediu (plată de „ecologizare”). Cerințele legate de plata de ecologizare stipulate în actul de bază sunt generalizate (aplicabile urmând același tipar pentru toți beneficiarii) și prevăd acțiuni necontractuale, garantând, per ansamblu, că agricultura UE este bazată pe practici care depășesc cerințele referitoare la ecocondiționalitate. Aceste principii stabilite în actul de bază trebuie luate în considerare atunci când se specifică normele detaliate referitoare la practicile de ecologizare.
(37) Pentru a avea un nivel de asigurare corespunzător în ceea ce privește obligațiile stabilite de articolul 43 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește practicile echivalente vizate de schemele de certificare naționale sau regionale, trebuie să se stabilească criterii referitoare la desemnarea unor autorități de certificare publice sau private.
(38) În scopul respectării principiului excluderii dublei finanțări, este necesar să se prevadă norme pentru calcularea plăților pentru unele angajamente specifice care vizează practicile menționate în secțiunea I punctele 3 și 4 și în secțiunea III punctul 7 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Întrucât respectivele angajamente privesc practici echivalente care permit fermierilor să își asume astfel de angajamente în scopul de a îndeplini una sau mai multe obligații pentru a primi plata „de ecologizare” menționată în titlul III capitolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, plățile pentru angajamentele respective trebuie reduse, față de plata normală prevăzută la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11), cu o sumă ce trebuie calculată pe baza nivelului plății de ecologizare din statul membru sau din regiunea vizată ori, în cazuri specifice, pe baza plății individuale de ecologizare a fermierului.
(39) Articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește obligații în ceea ce privește numărul culturilor și proporțiile relative ale culturilor pe terenurile agricole. Este necesar să se stabilească norme privind calcularea exactă a proporțiilor diverselor culturi.
(40) Ar trebui stabilite norme privind perioada de care se va ține seama pentru calcularea proporțiilor relative ale culturilor, ținând cont de calendarul practic al activităților de cultivare și de necesitatea de a permite o administrare simplă.
(41) În scopul clarității pentru fermieri și pentru statele membre și pentru a contribui la protejarea elementelor de peisaj aflate pe terenurile arabile, este necesar să se lămurească situația în ceea ce privește suprafața ocupată de elementele de peisaj.
(42) În scopul calculării proporțiilor diverselor culturi este, de asemenea, necesar să se stabilească norme suplimentare pentru cazurile specifice de culturi mixte în rânduri separate, de subînsămânțare și de utilizare a amestecurilor de semințe.
(43) Articolul 45 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește obligațiile care vizează menținerea suprafețelor cu pășuni permanente care contribuie cel mai mult la protecția mediului și în special la sechestrarea carbonului, la păstrarea biodiversității și la protejarea solului. Aceste pășuni, care constituie zone de mare interes ecologic, se află atât în interiorul rețelei Natura 2000, cât și în exteriorul acesteia. În cazul celor care se află în afară, este necesar, pentru a se asigura protecția lor efectivă, să se stabilească un cadru pentru desemnarea lor de către statele membre, un cadru care să permită statelor membre să țină seama de condițiile existente la nivel național și care să dezvolte sinergia cu politicile de mediu existente.
(44) Pentru a se asigura protejarea de-a lungul anilor a acestor suprafețe cu pășuni permanente, ar trebui stabilite norme privind reconversia acestor suprafețe în cazul în care fermierul încalcă normele privind protecția strictă.
(45) Articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede protejarea proporției pășunilor permanente în raport cu suprafața agricolă totală. Pentru îndeplinirea acestui scop, statele membre ar trebui să monitorizeze evoluția proporției pășunilor permanente. Ar trebui să se permită statelor membre să instituie un sistem de autorizare prealabilă. În cazul unei scăderi cu mai mult de 5 %, ar trebui impuse reconversii individuale și interzicerea unor conversii suplimentare. În scopul clarității și al unei implementări proporționate, ar trebui stabilite norme privind fermierii și suprafețele care urmează să facă obiectul autorizărilor și reconversiilor.
(46) Pentru ca procedura de autorizare pentru conversia pășunilor permanente să fie utilizată în mod eficace, statele membre ar trebui să dispună de flexibilitatea de a selecta suprafețe prioritare sau grupuri de fermieri pentru acordarea autorizației pe baza unor criterii obiective.
(47) Ar trebui prevăzute norme privind metoda de stabilire a proporției dintre pășunile permanente și terenurile agricole, pentru a se evita situațiile în care suprafețele cu pășuni permanente sunt numărate de două ori din cauza practicii de a include pășunile într-o rotație îndelungată și pentru a evita ca conversiile realizate de către micii fermieri și fermierii ecologici, care sunt scutiți de obligațiile de reconversie, să aibă un impact direct asupra obligațiilor de reconversie ale altor fermieri. Ar trebui să se permită statelor membre să își adapteze proporția de referință în cazuri justificate.
(48) Articolul 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 enumeră elementele și zonele care pot fi considerate zone de interes ecologic de către statele membre. Trebuie stabilite criterii suplimentare pentru calificarea elementelor și a zonelor respective ca zone de interes ecologic. În scopul îndeplinirii obiectivului referitor la biodiversitate, respectivele criterii trebuie să asigure garantarea și ameliorarea biodiversității în cadrul fermelor. Criteriile menționate trebuie să țină seama totodată de eforturile deja depuse de fermieri.
(49) Pe terenurile lăsate în pârloagă, cerința de a nu exista niciun fel de producție, care va duce la limitarea aplicării de pesticide sau de îngrășăminte, nu trebuie să excludă acțiuni voluntare precum semănatul de amestecuri de flori sălbatice în vederea îmbunătățirii avantajelor pentru biodiversitate. Trebuie clarificat că terenurile lăsate în pârloagă timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinței privind zonele de interes ecologic trebuie să rămână terenuri arabile și nu intră în sfera definiției pășunilor permanente.
(50) În privința teraselor, dată fiind varietatea modului lor de construcție în ansamblul Uniunii, statele membre trebuie să fie cele care definesc condiții detaliate pe baza specificităților naționale sau regionale, ținând cont de valoarea lor pentru biodiversitate.
(51) Din motive de claritate, ar trebui enumerate elementele de peisaj care sunt considerate zone de interes ecologic și ar trebui clarificată legătura cu elementele deja protejate în statele membre în cadrul ecocondiționalității. În cazul unor elemente, ar trebui stabilită o dimensiune minimă sau maximă în scopul de a ajuta la identificarea lor și la garantarea faptului că zona este predominant agricolă.
(52) Zonele tampon, care trebuie să se situeze la marginea câmpurilor arabile de-a lungul cursurilor de apă ori pe câmpuri aflate mai sus pe o pantă, sunt benefice pentru reducerea scurgerii poluanților în apele de suprafață. În interesul avantajelor pentru biodiversitate, ar trebui să se prevadă că toate acele suprafețe considerate zone de interes ecologic nu pot fi utilizate pentru producție, fapt prin care se va evita totodată folosirea pesticidelor și se va limita aplicarea îngrășămintelor. Pentru a spori avantajele pentru biodiversitate, nu ar trebui excluse acțiunile voluntare precum semănarea unor amestecuri de flori sălbatice. Statele membre ar trebui să poată decide dacă sunt permise pășunatul și tăierea ierbii pentru nutreț în zonele tampon.
(53) În ceea ce privește hectarele de teren agroforestier, ar trebui să se precizeze că suprafețele care trebuie luate în considerare sunt suprafețele de teren arabil situate într-o zonă din cadrul unui sistem agroforestier care încă îndeplinește condițiile în baza cărora primește sau a primit sprijin pentru dezvoltare rurală. Statele membre care selectează zonele respective pentru îndeplinirea obligației referitoare la zonele de interes ecologic ar trebui să ia în considerare obiectivul referitor la biodiversitate atunci când stabilesc condițiile suplimentare pentru primirea sprijinului pentru instituirea sistemelor agroforestiere în programele lor de dezvoltare rurală.
(54) În privința benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, ar trebui ca statele membre să poată decide dacă să stabilească o cerință de necultivare prin care se va evita utilizarea de factori de producție pe o bandă stabilită adiacentă pădurii în scopul creării unei tranziții cu rol de tampon către pădurea învecinată. O astfel de cerință va conferi o valoare mai mare de zonă de interes ecologic care ar trebui să se reflecte într-o valoare diferențiată a factorului de ponderare pentru acest tip de zonă.
(55) Utilizarea limitată a factorilor de producție necesari pentru cultivarea de specii forestiere cu ciclu de producție scurt are ca rezultat avantaje indirecte pentru biodiversitate. În acest scop, statele membre ar trebui să stabilească condițiile care se aplică acestui tip de zonă de interes ecologic, specificând lista speciilor arboricole care pot fi folosite și normele referitoare la utilizarea factorilor de producție.
(56) Pentru a permite o punere în aplicare adaptată la condițiile naționale și pentru o utilizare optimă a capacității culturilor secundare și a stratului vegetal de a absorbi în mod eficace azotul rezidual și în vederea evitării solului sterp și a poluării difuze a apelor subterane, statele membre ar trebui să stabilească datele de însămânțare a acestor straturi. Culturile secundare sau straturile vegetale ar trebui create prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânțarea ierbii pentru optimizarea rezultatului agronomic și de mediu în termeni de biodiversitate. Statele membre pot stabili în domeniul de aplicare al GAEC 4, astfel cum este menționat în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, datele după care este permisă distrugerea mecanică a culturilor secundare și a straturilor vegetale.
(57) În ceea ce privește zonele conținând culturi fixatoare de azot, statele membre ar trebui să stabilească norme prin care se va evita ca prin cultivarea plantelor fixatoare de azot în zone de interes ecologic să se ajungă la o percolare mai mare a azotului și la o calitate deteriorată a apei, ceea ce nu ar fi compatibil cu obiectivele Directivei 91/676/CEE a Consiliului (12) și ale Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și ar compromite obiectivul referitor la biodiversitate. De asemenea, statele membre ar trebui să stabilească o listă a culturilor fixatoare de azot despre care se consideră că ar contribui la îmbunătățirea biodiversității.
(58) Pentru a se optimiza beneficiile existenței unor zone de interes ecologic pe terenuri arabile și a se garanta că zonele de interes ecologic acoperă procentajul prevăzut la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui stabilit în mod clar, în scopul unei gestionări eficiente, că o parcelă sau un element de peisaj nu trebuie numărat(ă) de două ori în același an pentru îndeplinirea cerinței referitoare la zonele de interes ecologic.
(59) Articolul 46 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite statelor membre să pună în aplicare până la 50 % din cerința individuală referitoare la zonele de interes ecologic la nivel regional. Pentru a se asigura că o asemenea punere în aplicare la nivel regional creează avantaje suplimentare din punctul de vedere al mediului și al peisajului și contribuie la implementarea strategiei privind infrastructurile ecologice (14), ar trebui să se introducă norme privitoare la elementele ce pot fi utilizate pentru crearea de zone de interes ecologic adiacente. De asemenea, ar trebui stabilite norme în ceea ce privește desemnarea zonelor în scopul creării de sinergii în implementarea politicilor agricole și de mediu ale Uniunii.
(60) În scopul deciziei pe care urmează să o ia statele membre, prin care se acordă fermierilor posibilitatea să își implementeze colectiv jumătate din obligația individuală referitoare la zonele de interes ecologic astfel cum se prevede la articolul 46 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui introduse norme similare normelor referitoare la implementarea la nivel regional în ceea ce privește elementele ce pot fi folosite pentru crearea de zone de interes ecologic adiacente în scopul de a se garanta o valoare adăugată pentru mediu și o contribuție la îmbunătățirea infrastructurii ecologice. Normele referitoare la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească fermierii ar trebui să prevadă că este necesar ca exploatațiile acestora să fie foarte apropiate, acordând în același timp statelor membre flexibilitatea de a ține seama de diferitele structuri administrative. Din motive de claritate juridică, ar trebui să se instituie norme privind conținutul acordului scris care trebuie încheiat între participanți cu scopul de a stabili drepturile și obligațiile fiecăruia dintre ei.
(61) În ceea ce privește posibilitatea ca anumite state membre să scutească fermierii din zonele intens împădurite de obligația referitoare la zonele de interes ecologic, ar trebui stabilite norme care să ofere claritate cu privire la metodele și datele ce trebuie folosite la calcularea raportului dintre suprafața forestieră și suprafața totală de teren și a raportului dintre suprafața forestieră și suprafața de teren agricol.
(62) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 stabilește condiții de eligibilitate pentru plata tinerilor fermieri. Mai exact, plata face obiectul condițiilor ca tânărul fermier să înființeze pentru prima dată o exploatație agricolă, fiind la conducerea exploatației respective, sau să fi înființat deja respectiva exploatație în cei cinci ani anteriori primei depuneri a unei cereri de plată și, de asemenea, ca fermierul să nu aibă mai mult de 40 de ani în anul în care depune prima cerere de plată. În cazul persoanelor juridice, este oportun ca aceste condiții să fie îndeplinite de toate persoanele fizice care exercită efectiv și durabil controlul asupra persoanei juridice, astfel cum este definit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (15). În plus, este necesar să se clarifice care sunt condițiile care trebuie îndeplinite de persoana juridică și de persoana fizică (persoanele fizice) care exercită controlul asupra persoanei juridice respective.
(63) Pentru a se evita o posibilă eludare a plății pentru tinerii fermieri, ar trebui să se prevadă că plata este acordată unei persoane juridice doar atât timp cât cel puțin una dintre persoanele fizice care exercită controlul asupra persoanei juridice în primul an în care se depune cererea de plată în cadrul schemei menține controlul respectiv. În scopul stabilirii perioadei maxime de acordare a plății în temeiul articolului 50 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este necesar să se stabilească norme pentru cazurile în care mai mult de o persoană fizică exercită controlul asupra persoanei juridice.
(64) Pentru a se evita discriminarea între persoanele juridice și un grup de persoane fizice care depune o cerere în cadrul schemei pentru tinerii fermieri, grupului de persoane fizice, astfel cum este menționat la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să i se aplice norme echivalente, dacă cererile pentru plata de bază și în cadrul schemei pentru tinerii fermieri sunt depuse de grupul respectiv și nu de fiecare dintre membrii acestuia.
(65) Titlul IV capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede posibilitatea acordării unui sprijin cuplat facultativ pentru fermieri. Ar trebui stabilite condițiile pentru acordarea sprijinului prevăzut în capitolul menționat.
(66) În temeiul articolului 52 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ poate fi acordat numai în sectoarele sau regiunile dintr-un stat membru în care anumite tipuri de agricultură sau anumite sectoare agricole sunt afectate de anumite dificultăți și sunt deosebit de importante din motive economice și/sau sociale și/sau de mediu. Mai mult, în temeiul articolului 52 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ poate fi acordat doar în măsura în care este necesar pentru a crea un stimulent pentru menținerea nivelurilor actuale ale producției în regiunile sau sectoarele în cauză. Sprijinul cuplat facultativ ar trebui să ia forma unei plăți anuale și ar trebui acordat în limite cantitative definite și pe baza unor suprafețe sau producții fixe sau a unui număr fix de animale. Pentru a se garanta că măsurile în temeiul sprijinului cuplat facultativ sunt bine orientate și gestionate, iar statele membre au, totodată, permisiunea de a acorda sprijinul cuplat facultativ în funcție de propriile nevoi, ar trebui să se prevadă că responsabilitatea pentru stabilirea regiunilor și/sau a tipurilor de agricultură eligibile pentru sprijin și pentru stabilirea limitelor cantitative și a nivelurilor corespunzătoare ale sprijinului revine statelor membre. Pentru a se evita distorsiunile pe piață, plățile nu trebuie însă să se bazeze pe fluctuațiile prețurilor pieței sau să fie echivalente cu un sistem de plăți compensatorii, prin care statele membre plătesc fermierilor ajutorul național pentru agricultură pe baza diferenței dintre un preț indicativ și prețul de pe piața internă.
(67) În temeiul Memorandumului de înțelegere dintre Comunitatea Economică Europeană și Statele Unite ale Americii privind semințele oleaginoase în cadrul GATT (16), ar trebui stabilită o suprafață de bază separată pentru producătorii care beneficiază de plăți pentru semințele oleaginoase menționate în anexa la respectivul memorandum de înțelegere. Având în vedere că semințele oleaginoase sunt incluse în lista sectoarelor și a producțiilor eligibile pentru sprijinul cuplat facultativ, este oportună introducerea în această schemă de sprijin a unei suprafețe maxime la nivelul Uniunii pentru semințele oleaginoase menționate în respectivul memorandum de înțelegere, pentru a se asigura respectarea acestui angajament internațional. În cazul depășirii acestei suprafețe maxime, statele membre ar trebui să ajusteze suprafața notificată, aplicând un coeficient de reducere calculat și comunicat statelor membre de către Comisie.
(68) În conformitate cu articolul 52 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, sprijinul cuplat facultativ acordat în temeiul articolului respectiv trebuie să fie coerent cu alte măsuri de sprijin ale Uniunii sau cu alte măsuri finanțate prin ajutoare de stat. În scopul gestionării corespunzătoare a schemelor și al evitării oricărei duble finanțări, măsurile similare nu ar trebui finanțate de două ori, atât prin sprijinul cuplat facultativ, cât și în cadrul altor scheme de sprijin ale Uniunii. Având în vedere că au la dispoziție o gamă diversificată de opțiuni atunci când pun în aplicare sprijinul cuplat facultativ, statele membre ar trebui să fie responsabile cu asigurarea acestei coerențe în cadrul instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul regulament.
(69) În temeiul articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Comisia trebuie să aprobe decizia menționată la articolul 53 alineatul (4) sau, după caz, la articolul 53 alineatul (6) litera (a) din respectivul regulament, dacă se demonstrează existența unei anumite nevoi în regiunea sau în sectorul în cauză. Pentru a se asigura aplicarea corectă a articolului respectiv, ar trebui să se ia măsuri în sensul specificării criteriilor aplicabile nevoilor respective.
(70) Titlul IV capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 prevede o plată specifică pentru cultura de bumbac. În scopul acestei plăți, Comisia ar trebui să prevadă normele și condițiile pentru autorizarea terenurilor agricole și a soiurilor. În plus, ar trebui stabilite norme referitoare la cerințele de eligibilitate. Cerința ca terenul să fie însămânțat în așa fel încât să se obțină o densitate minimă de plantare, care urmează a fi stabilită de statele membre în funcție de condițiile pedoclimatice și de caracteristicile regionale specifice, este un criteriu obiectiv. Stabilirea normelor specifice referitoare la practicile agronomice ar trebui să fie de competența statelor membre.
(71) Statele membre ar trebui să autorizeze organizații interprofesionale de producție a bumbacului pe baza unor criterii obiective referitoare la dimensiunea și organizarea internă a acestora. Dimensiunea unei organizații interprofesionale ar trebui stabilită ținând seama de cerința ca întreprinderea de egrenat membră să poată prelua suficiente cantități de bumbac neegrenat.
(72) Pentru a se evita complicațiile în gestionarea schemei de ajutoare, un producător nu poate fi membrul mai multor organizații interprofesionale. Din același motiv, dacă un producător care aparține unei organizații interprofesionale se angajează să livreze bumbacul pe care îl produce, producătorul respectiv ar trebui să livreze bumbacul numai unei întreprinderi de egrenat care aparține aceleiași organizații.
(73) În scopul monitorizării aplicării corecte a normelor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și al evaluării aplicării politicii, este necesar să se stabilească obligații de notificare pentru statele membre, în special în ceea ce privește informațiile care trebuie notificate de acestea în legătură cu deciziile luate în conformitate cu titlurile II-V din regulamentul menționat.
(74) Mai în detaliu, în ceea ce privește sprijinul cuplat facultativ, este necesar să se specifice mai în detaliu conținutul informațiilor care trebuie comunicate de statele membre, în scopul asigurării aplicării corecte a normelor privind sprijinul respectiv și pentru ca notificările respective să fie eficiente, astfel încât Comisia să poată verifica respectarea de către statele membre atât a cerințelor privind coerența și lipsa cumulului de sprijin, cât și a procentajelor maxime din plafoanele naționale menționate la articolul 53 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și a cuantumurilor totale aferente atunci când elaborează măsurile de sprijin.
(75) Statele membre pot decide să acorde ajutoare naționale în anumite condiții. Pentru a se verifica faptul că ajutoarele respective sunt acordate în limitele stabilite, este oportun să se prevadă o obligație de a transmite Comisiei rapoarte anuale privind anumite detalii legate de ajutoarele acordate.
(76) După caz, Comisia ar trebui să fie informată în legătură cu orice decizie rezultată dintr-o revizuire a deciziilor notificate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sau cu prezentul regulament, pentru a da Comisiei posibilitatea de a monitoriza aplicarea corectă și impactul unei astfel de revizuiri. Așadar, este necesar să se stabilească norme privind obligațiile de notificare în acest sens.
(77) Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 conține un tabel în care se enumeră factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3) din regulamentul respectiv pentru diferitele tipuri de zone de interes ecologic. La momentul adoptării Regulamentului (UE) nr. 1307/2013, tabelul în cauză a fost lăsat necompletat. Prin urmare, respectiva anexă trebuie adaptată. Factorii de conversie ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită în ceea ce privește specificitățile elementelor și măsurarea lor. Factorii de ponderare ar trebui să constea în trei valori diferite, ținând seama de diferențele în ceea ce privește importanța pentru biodiversitate. Prin urmare, anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui modificată în consecință. În scopul calculării suprafeței de interes ecologic, factorii de conversie și de ponderare ar trebui să se aplice și elementelor vizate de practici echivalente, în măsura în care elementele în cauză coincid cu cele enumerate în anexa menționată.
(78) Din motive de claritate și securitate juridică, Regulamentele (CE) nr. 1120/2009 și (CE) nr. 1121/2009 ar trebui abrogate.
(79) Prezentul regulament ar trebui să se aplice în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014.