Recitale
(1) Reformele politicii agricole comune (PAC) convenite în 2003 și 2004 au inclus prevederi bazate pe rapoarte, destinate stabilirii eficienței acestor reforme și, în special, evaluării impactului în ceea ce privește obiectivele lor și analizării efectelor de pe piețele importante. În acest context, Comisia a prezentat o comunicare Parlamentului European și Consiliului intitulată „Pregătire în vederea «verificării eficienței» reformei PAC” la 20 noiembrie 2007. Ar trebui să se țină seama de comunicarea respectivă și discuțiile ulterioare din cadrul Parlamentului European, al Consiliului, al Comitetului Economic și Social European și al Comitetului Regiunilor, privind principalele elementele ale acesteia precum și numeroasele contribuții primite în urma consultării publice.
(2) Dispozițiile PAC privind intervenția publică ar trebui simplificate prin alinierea procedurii de ofertare, pentru a se ajunge la o abordare armonizată, în măsura posibilului. În special, respectare cantităților maxime și a limitelor cantitative în ceea ce privește cerealele, untul și laptele praf degresat ar putea necesita o acțiune rapidă. Pentru a se asigura cele de mai sus și întrucât suspendarea achizițiilor la preț fix, adoptarea coeficienților de alocare și, în ceea ce privește grâul comun, trecerea la procedura de ofertare nu implică exercitarea unei puteri discreționare, ar trebui să i se permită Comisiei să realizeze acest lucru fără asistența comitetului.
(3) În ceea ce privește intervenția la cereale, sistemul ar trebui adaptat pentru a se asigura competitivitatea și orientarea către piață în cazul acestui sector păstrând, în același timp, rolul intervenției ca „plasă de siguranță” în cazul dezechilibrului pieței și facilitând reacția agricultorilor la schimbările de pe piață. După adoptarea de către Consiliu a Regulamentului (CE) nr. 735/2008 (4), care a reformat sistemul de intervenție pentru porumb, Comisia a întreprins o reexaminare a sistemului de intervenție la cereale, pe baza unei analize care a indicat un anumit grad de risc în ceea ce privește intervenția suplimentară la orz, în cazul în care prețurile ar fi mici. Cu toate acestea, previziunea actuală asupra evoluției sectorului cerealelor s-a modificat semnificativ și este caracterizată de un mediu favorabil al prețurilor de pe piața mondială datorat cererii ridicate la nivel mondial și existenței unor stocuri reduse de cereale la nivel mondial. În acest context, nivelurile de intervenție ar trebui stabilite la zero pentru alte cereale furajere. Acest lucru ar permite intervenția fără consecințe negative asupra pieței cerealelor în ansamblu. Previziunea favorabilă asupra sectorului cerealelor se aplică, de asemenea, grâului dur. În consecință, achizițiile la intervenție nu mai prezintă importanță în prezent, deoarece prețurile de pe piață sunt cu mult peste prețul de intervenție. Prin urmare, achizițiile la intervenție pentru grâul dur nu mai sunt necesare în prezent, iar nivelurile de intervenție ar trebui stabilite la zero. Având în vedere faptul că intervenția la cereale ar trebui să fie o „plasă de siguranță” mai degrabă decât un element care să influențeze formarea prețului, diferențele în ceea ce privește perioadele de recoltare în statele membre care încep efectiv anii de comercializare nu mai sunt importante, deoarece sistemul nu va mai asigura prețuri care să reflecte nivelurile de intervenție, inclusiv profiturile lunare. În consecință, în vederea simplificării, datele pentru intervenția la cereale ar trebui armonizate pe întreg teritoriul Comunității.
(4) De la reforma PAC din 2003, competitivitatea sectorului orezului a crescut, producția este stabilă, stocurile scad datorită creșterii cererii atât în Comunitate, cât și pe piața mondială, iar prețul preconizat este cu mult peste prețul de intervenție. Prin urmare, achizițiile la intervenția la orez nu mai sunt necesare în prezent, iar nivelurile de intervenție ar trebui stabilite la zero.
(5) Previziunile indică o creștere a producției și a consumului de carne de porc pe termen mediu, într-un ritm totuși mai lent decât în deceniul precedent, din cauza concurenței sectorului cărnii de pasăre și a prețurilor mai mari la furaje. Se preconizează menținerea prețurilor pentru carnea de porc la un nivel mult mai ridicat decât cel al prețului de intervenție. Achizițiile la intervenție nu au fost utilizate de mulți ani în cazul cărnii de porc și, în contextul situației pieței și al perspectivelor acesteia, posibilitatea de a face astfel de achiziții ar trebui, în consecință, eliminată.
(6) Deoarece situația actuală și previziunile asupra pieței indică faptul că intervenția nu ar fi aplicabilă în niciun caz cărnii de porc, grâului dur și orezului în 2009, modificarea sau eliminarea intervenției la aceste produse ar trebui să se realizeze începând cu anul de comercializare 2009/2010. În cazul celorlalte cereale, modificările ar trebui să se aplice începând cu anul de comercializare 2010/2011 pentru a le permite agricultorilor să se adapteze.
(7) Previziunile pe termen mediu pentru sectorul lactatelor se caracterizează printr-o creștere continuă a cererii comunitare de produse cu valoare adăugată mare; o creștere importantă a cererii globale de produse lactate datorate creșterii venitului și a populației în multe regiuni din lume; și schimbării preferințelor consumatorului privind produsele lactate.
(8) Limitată de plafoanele cotelor de lapte, producția comunitară totală de lapte tinde să urmeze un declin treptat, deși modest, pe termen mediu, având în vedere că restructurarea continuă din statele membre care nu au fost membre ale Comunității înainte de 1 mai 2004 va duce la o scădere a producției de lapte pentru consum, în timp ce creșterea producției rămâne limitată din cauza existenței cotelor. În același timp, se prevede creșterea în continuare a cantității de lapte livrat centrelor de procesare în vederea prelucrării acestuia în perioada avută în vedere. Având în vedere cererea mare, pe plan intern și extern, sistemul cotelor de lapte restricționează, în consecință, creșterea producției, aceste cote fiind introduse, în acel moment, ca reacție la supraproducție. Într-o astfel de situație, cotele reduc orientarea spre piață deoarece influențează reacția agricultorului în ceea ce privește prețurile și obstrucționează creșterea eficienței în sector prin încetinirea restructurării. Cotele sunt programate să fie eliminate în 2015. Ar trebui ca adaptările corespunzătoare să se facă treptat, pentru a se permite o tranziție ușoară prin evitarea unei adaptări excesive după eliminarea cotelor. Eliminarea treptată a cotelor de lapte prin creșteri anuale cu 1 % ar trebui deci prevăzută pe an de comercializare, din 2009/2010 până în 2013/2014. Din aceleași motive, ar trebui efectuate alte modificări pentru a spori flexibilitatea sistemului cotelor de lapte în ceea ce privește adaptarea conținutului de grăsime, prin eliminarea ajustării prevăzute la articolul 80 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (5) și, în ceea ce privește normele referitoare la inactivitate în ceea ce privește cotele, prin creșterea procentului menționat la articolul 72 alineatul (2) din regulamentul în cauză, procent pe care producătorul ar trebui să-l utilizeze în cursul unei perioade de 12 luni, pentru a facilita astfel realocarea cotei neutilizate. În contextul restructurării sectorului, ar trebui să li se permită statelor membre să acorde un ajutor național suplimentar în anumite limite, până la 31 martie 2014. Având în vedere creșterea cotelor prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 248/2008 al Consiliului din 17 martie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 în ceea ce privește cotele naționale de lapte (6) și creșterea anuală de 1 %, însoțite de alte modificări care reduce probabilitatea apariției cazurilor de percepere a taxei pe excedent, numai Italia ar fi în pericol de a i se impune taxa, pe baza modelelor actuale de producție, dacă s-ar aplica creșteri de 1 % în perioada începând cu 2009/2010 și până în 2013/2014. Prin urmare, ținând seama de modelele actuale de producție din toate statele membre, creșterea cotelor ar trebui anticipată în cazul Italiei pentru a evita acest risc. Pentru a se asigura că, în toate statele membre, creșterea cotelor duce la o tranziție ușoară și controlată, sistemul taxei pe excedent ar trebui consolidat în următorii doi ani și ar trebui stabilit la un nivel disuasiv corespunzător. Prin urmare, ar trebui impusă o taxă în cazurile în care creșterea livrărilor depășește în mod semnificativ nivelurile cotelor stabilite pentru 2008/2009.
(9) Piața brânzeturilor este în continuă creștere datorită cererii mari atât din interiorul, cât și din exteriorul Comunității. În consecință, prețurile brânzeturilor au rămas pentru o perioadă la niveluri stabile și nu au fost influențate în mod semnificativ de reducerea prețurilor instituționale pentru produsele în vrac (unt și lapte praf degresat). Atât din punct de vedere economic, cât și din punctul de vedere al gestionării pieței, ajutorul permanent și cel opțional pentru stocarea privată a produselor cu valoare mare supuse regulilor pieței, precum brânza, nu se mai justifică și, ar trebui, în consecință, eliminat.
(10) În contextul reformei privind lactatele și al situației actuale de pe piață, ajutorul pentru laptele praf degresat utilizat ca hrană pentru animale și laptele praf utilizat pentru producția de cazeină nu mai este necesar în acest moment. Cu toate acestea, ajutorul respectiv ar putea încă juca un rol, în cazul în care ar apărea sau ar putea apărea surplusuri de produse lactate, provocând sau putând provoca astfel un dezechilibru serios pe piață. Cu toate acestea, decizia ar trebui luată de Comisie pe baza unei analize aprofundate a pieței mai degrabă decât pe baza unei obligații de a deschide sistemul în fiecare an. Sistemul ar trebui, prin urmare, să devină facultativ. În cazul în care se aplică, ajutorul ar trebui stabilit în avans sau prin procedura de ofertare.
(11) Ajutorul pentru eliminarea untului utilizat la prepararea produselor de patiserie, a înghețatei și pentru consumul direct a fost redus în paralel cu reducerea prețului de intervenție la unt începând cu 2004 și, în consecință, a ajuns la zero înainte de suspendarea procedurilor de ofertare, datorită situației favorabile de pe piață. Sistemele de ajutor pentru eliminarea untului nu mai sunt necesare pentru a sprijini piața la nivelul prețului de intervenție și, în consecință, ar trebui eliminate.
(12) Ca și în cazul reformei PAC din 2003, pentru a intensifica competitivitatea agriculturii comunitare și pentru a promova o agricultură mai orientată spre piață și mai durabilă, este necesar să se continue trecerea de la ajutorul pentru producție la ajutorul pentru producător prin eliminarea actualelor ajutoare prevăzute în cadrul Regulamentului unic OCP pentru furaje uscate, in, cânepă și amidon de cartofi și prin integrarea ajutorului pentru aceste produse în sistemul de ajutor decuplat pentru venit pentru fiecare exploatație. Ca și în cazul reformei PAC din 2003, ajutorul decuplat plătit agricultorilor va crește în mod semnificativ eficiența ajutorului pentru venit, lăsând în același timp neschimbate cuantumurile reale plătite.
(13) Ajutorul pentru fibrele de in și de cânepă ar trebui în prezent decuplat. Cu toate acestea, pentru a permite industriei inului și a cânepei să se adapteze, integrarea acestui ajutor în schema de plată unică ar trebui realizată în cursul unei perioade de tranziție. De asemenea, ar trebui asigurat un ajutor pentru fibrele lungi și scurte de in și pentru fibrele de cânepă până la 1 iulie 2012. Menținerea ajutorului pentru fibrele scurte de in și fibrele de cânepă implică reducerea ajutorului pentru fibrele lungi de in, pentru a echilibra ajutorul acordat acestui sector. Cu toate acestea, pentru a respecta așteptările legitime ale producătorilor, reducerea respectivă ar trebui să aibă loc începând cu anul de comercializare 2010/2011.
(14) Sistemul de ajutor pentru furaje uscate a fost reformat în 2003, când o parte din ajutor a fost acordat industriei, iar restul a fost decuplat și integrat în cadrul schemei de plată unică. În contextul unei tendințe generale către o mai bună orientare spre piață, al situației actuale a piețelor de furaje și de plante proteaginoase, precum și al impactului negativ major pe care, conform constatărilor recente, producția de furaje deshidratate îl are asupra mediului, trecerea către decuplarea completă pentru întregul sector ar trebui încheiată prin decuplarea ajutorului rămas destinat industriei în cauză. În vederea atenuării efectelor încheierii perioadei de acordare a ajutorului pentru industrie, ar trebui efectuate modificări corespunzătoare ale prețului plătit către producătorii de materie primă, ale cărora drepturi la ajutor direct vor crește în urma decuplării. Sectorul a fost restructurat începând cu reforma din 2003, dar cu toate acestea ar trebui asigurată o perioadă de tranziție până la 1 aprilie 2012 pentru a-i permite sectorului să se adapteze.
(15) Sistemul prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1868/94 al Consiliului din 27 iulie 1994 de stabilire a unui sistem de contingente pentru producția de amidon din cartofi (7) nu va mai fi necesar odată cu eliminarea ajutorului aferent pentru cartofii pentru amidon stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 73/2009 al Consiliului din 19 ianuarie 2009 de stabilire a normelor comune pentru sistemele de ajutor direct din cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor sisteme de ajutor pentru agricultori (8). Ajutorul pentru producători a fost parțial decuplat în 2003 iar acest ajutor ar trebui să fie, în prezent, decuplat complet, dar ar trebui acordată o perioadă de tranziție până la 1 iulie 2012 pentru a le permite agricultorilor să își adapteze angajamentele de livrare încheiate în cadrul schemei de ajutor pentru amidonul din cartofi. În consecință, valabilitatea prețului minim aferent ar trebui, de asemenea, prelungită pentru aceeași perioadă. După această dată, sistemul cotelor legat de sistemul de plăți directe ar trebui eliminat, în paralel cu integrarea completă a plăților directe în cauză în schema de plată unică. Între timp, prevederile respective ar trebui integrate, la fel ca și în cazul altor ajutoare și sisteme de stabilire a cotelor, în Regulamentul unic OCP.
(16) Evoluțiile înregistrate pe piețele interne și internaționale de cereale și amidon fac ca plățile restituite producției de amidon să nu mai corespundă obiectivelor pentru care aceste plăți au fost create și, prin urmare, ar trebui eliminate. Situația și evoluțiile pieței au determinat stabilirea ajutorului la zero pentru o perioadă și se așteptată ca această situație să continue, astfel încât eliminarea să se poată realiza rapid, fără implicații negative asupra sectorului.
(17) Organizațiile de producători pot avea un rol important în gruparea aprovizionării pe sectoare, în cazul în care există dificultăți în întâlnirea producătorilor cu cumpărătorii. În consecință, statele membre ar trebui să fie capabile să recunoască organizațiile de producători, la nivel comunitar, în toate sectoarele.
(18) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (9) prevede reținerea de către statele membre a unei părți din plafoanele naționale care corespund plății pe suprafață pentru hamei și utilizarea acesteia, în special, pentru finanțarea anumitor activități ale organizațiilor recunoscute de producători. Regulamentul în cauză se abrogă și Regulamentul (CE) nr. 73/2009 prevede decuplarea plății pe suprafață pentru hamei începând cu 1 ianuarie 2010, ceea ce înseamnă că ultima plată către organizațiile de producători, în temeiul dispozițiilor respective, va fi efectuată în 2010. Pentru a permite plățile către organizațiile de producători de hamei în vederea continuării activității acestora, ar trebui introdusă o prevedere specifică cu privire la sumele echivalente care urmează a fi utilizate în statul membru în cauză pentru aceleași activități, care urmează să intre în vigoare la 1 ianuarie 2011.
(19) Regulamentul unic OCP prevede sumele care se vor reține din ajutorul pentru plantațiile de măslini în temeiul articolului 110i alineatul (4) din Regulamentul nr. 1782/2003, pentru a finanța programele de lucru ale organizațiilor de operatori. Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 se abrogă. În vederea siguranței juridice și a clarității, ar trebui prevăzute dispoziții specifice pentru a stabili sumele care trebuie utilizate de statele membre în cauză pentru programele de lucru.
(20) În vederea siguranței juridice și a simplității, ar trebui clarificate și armonizate prevederile referitoare la neaplicarea articolelor 87, 88 și 89 din tratat în ceea ce privește plățile efectuate de statele membre în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 sau cu Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului din 30 ianuarie 2006 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (10), (CE) nr. 320/2006 al Consiliului din 20 februarie 2006 de instituire a unui regim temporar de restructurare a industriei zahărului în Comunitate (11), Regulamentul (CE) nr. 1405/2006 al Consiliului din 18 septembrie 2006 de stabilire a măsurilor specifice în domeniul agriculturii în favoarea insulelor mici din Marea Egee (12), Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (13) și Regulamentul (CE) nr. 479/2008 din 29 aprilie 2008 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (14). În acest context, prevederile regulamentelor respective care altfel ar intra sau ar putea intra, în anumite condiții, sub incidența noțiunii de ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din tratat ar trebui excluse de la aplicarea normelor privind ajutorului de stat. Prevederile în cauză conțin condiții specifice de acordare a ajutorului pentru a se evita distorsionarea concurenței.
(21) Regulamentele (CE) nr. 247/2006, (CE) nr. 320/2006, (CE) nr. 1405/2006, (CE) nr. 1234/2007, (CE) nr. 3/2008 și (CE) nr. 479/2008 ar trebui modificate în consecință.
(22) Următoarele acte sunt caduce și, în consecință, ar trebui abrogate, în vederea asigurării siguranței juridice: Regulamentele (CEE) nr. 1883/78 al Consiliului din 2 august 1978 privind normele generale de finanțare a intervențiilor de către Fondul european de orientare și garantare agricolă, secțiunea Garantare (15), (CEE) nr. 1254/89 al Consiliului din 3 mai 1989 de stabilire, pentru anii de comercializare 1989/90, inter alia, a anumitor prețuri pentru zahăr și a calității standard a sfeclei (16), (CEE) nr. 2247/89 al Consiliului din 24 iulie 1989 privind o măsură de urgență pentru aprovizionarea gratuită a Poloniei cu anumite produse agricole (17), (CEE) nr. 2055/93 al Consiliului din 19 iulie 1993 de atribuire a unei cantități de referință specifice anumitor producători de lapte sau de produse lactate (18) și (CE) nr. 1182/2005 al Consiliului din 18 iulie 2005 de adoptare a unor măsuri autonome și tranzitorii pentru deschiderea unui contingente tarifar comun pentru importul de bovine vii din Elveția (19). Următoarele acte sunt caduce începând cu 1 mai 2009 și, prin urmare, ar trebui abrogate, din același motive, începând cu aceeași dată: Regulamentul (CE) nr. 2596/97 al Consiliului din 18 decembrie 1997 de prelungire a perioadei prevăzute în articolul 149 alineatul (1) din Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei (20) și Regulamentul (CE) nr. 315/2007 al Consiliului din 19 martie 2007 de stabilire a măsurilor tranzitorii de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 2597/97 în ceea ce privește laptele de consum produs în Estonia (21).
(23) În principiu, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data intrării sale în vigoare. Cu toate acestea, pentru a garanta faptul că prevederile prezentului regulament nu interferează cu anumite ajutoare care vor fi plătite în anii de comercializare 2008/2009 sau 2009/2010, ar trebui prevăzută o dată ulterioară pentru aplicarea acelor prevederi care afectează în mod direct funcționarea schemelor în sectoarele pentru care sunt prevăzuți ani de comercializare. În astfel de situații, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai de la începutul anilor de comercializare ulteriori,