Articolul 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul regulament stabilește normele referitoare la protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice ale produselor agricole destinate consumului uman prevăzute în anexa I la tratat, dar și a produselor alimentare prevăzute în anexa I la prezentul regulament și a produselor agricole prevăzute în anexa II la prezentul regulament.
Cu toate acestea, regulamentul nu se aplică nici produselor din sectorul vitivinicol, cu excepția oțetului din vin, nici băuturilor spirtoase. Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (6).
Anexele I și II la prezentul regulament se pot modifica în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2).
(2) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare speciale.
(3) Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor referitoare la serviciile societății informaționale (7) nu se aplică denumirilor de origine și indicațiilor geografice reglementate de prezentul regulament.
Articolul 2
Denumirea de origine și indicația geografică
(1) În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
(a) „denumire de origine”: numele unei regiuni, al unui loc specific sau, în cazuri excepționale, al unei țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar: — originar din această regiune, loc specific sau țară; — a cărui calitate sau caracteristici sunt în mod esențial sau exclusiv datorate unui anumit mediu geografic cu factorii săi naturali și umani; — a cărui producție, prelucrare și preparare au loc în aria geografică delimitată;
(b) „indicație geografică”: numele unei regiuni, unui loc specific sau, în cazuri excepționale, al unei țări, utilizat pentru descrierea unui produs agricol sau alimentar: — originar din această regiune, loc specific sau țară; — care posedă a calitate specifică, reputație sau alte caracteristici care pot fi atribuite zonei geografice respective; — a cărui producție și/sau prelucrare și/sau preparare au loc în aria geografică definită.
(2) Se consideră, de asemenea, denumiri de origine sau indicații geografice denumirile geografice sau negeografice tradiționale care desemnează un produs agricol sau alimentar care îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1).
(3) Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), anumite denumiri geografice sunt asimilate denumirilor de origine atunci când materiile prime ale produselor respective provin dintr-o arie geografică mai mare sau diferită de aria de prelucrare, cu condiția ca:
(a) aria de producție a materiilor prime să fie limitată;
(b) să existe condiții speciale pentru producția materiilor prime;
(c) să existe un regim de control care să asigure îndeplinirea condițiilor prevăzute la litera (b).
Denumirile respective trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine în țara de origine înainte de 1 mai 2004.
Articolul 3
Caracter generic, coincidențe cu denumiri de soiuri de plante, de rase de animale, denumiri omonime și mărci
(1) Denumirile devenite generice nu pot fi înregistrate.
În sensul prezentului regulament, prin „denumire devenită generică” se înțelege denumirea unui produs agricol sau alimentar care, chiar dacă se raportează la locul sau regiunea în care acest produs agricol sau alimentar a fost inițial produs sau comercializat, a devenit denumirea comună a unui produs agricol sau alimentar în cadrul Comunității.
Pentru a stabili dacă o denumire a devenit sau nu generică, se va ține cont de toți factorii, în special de:
(a) situația existentă în statele membre și în zonele de consum;
(b) legislațiile naționale sau comunitare relevante.
(2) O denumire nu poate să fie înregistrată ca denumire de origine sau indicație geografică atunci când aceasta coincide cu numele unui soi de plante sau al unei rase de animale și, în consecință, poate induce publicul în eroare cu privire la originea adevărată a produsului.
(3) Înregistrarea unei denumiri omonime sau parțial omonime a unei denumiri deja înregistrate în conformitate cu prezentul regulament ține cont în mod corespunzător de utilizările locale și tradiționale și de riscurile efective de creare a unei confuzii. În special:
(a) o denumire omonimă, care lasă consumatorilor impresia greșită că produsele sunt originare dintr-un alt teritoriu, nu se înregistrează, chiar dacă este exactă în ceea ce privește teritoriul, regiunea sau localitatea din care produsele agricole sau alimentare sunt originare;
(b) utilizarea unei denumiri omonime înregistrate nu se autorizează decât în cazul în care denumirea omonimă înregistrată ulterior este practic suficient de diferențiată de cea deja înregistrată, având în vedere necesitatea de a asigura un tratament echitabil pentru producătorii respectivi și de a nu induce în eroare consumatorul.
(4) O denumire de origine sau o indicație geografică nu se înregistrează atunci când, având în vedere renumele mărcii, notorietatea și durata de utilizare a acesteia, înregistrarea este de natură să inducă în eroare consumatorul cu privire la originea adevărată a produsului.
Articolul 4
Caietul de sarcini
(1) Pentru a putea beneficia de o denumire de origine protejată (DOP) sau de o indicație geografică protejată (IGP), un produs agricol sau alimentar trebuie să fie conform unui caiet de sarcini.
(2) Caietul de sarcini cuprinde cel puțin elementele următoare:
(a) numele produsului agricol sau alimentar, inclusiv denumirea de origine sau indicația geografică;
(b) descrierea produsului agricol sau alimentar, inclusiv materiile prime, după caz, și principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale produsului agricol sau alimentar;
(c) delimitarea ariei geografice și, după caz, detalii care să indice respectarea condițiilor prevăzute la articolul 2 alineatul (3);
(d) dovada faptului că produsul agricol sau alimentar este originar din aria geografică delimitată, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau (b), după caz;
(e) descrierea metodei de obținere a produsului agricol sau alimentar și, după caz, metodele locale, autentice și invariabile, precum și elementele legate de ambalare, atunci când grupul solicitant în sensul articolului 5 alineatul (1) stabilește și prezintă motivele pentru care ambalarea trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată în scopul de a păstra calitatea, a garanta originea sau a asigura controlul;
(f) elementele care să justifice: (i) legătura între calitatea sau caracteristicile produsului agricol sau alimentar și mediul geografic prevăzut la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau, după caz, (ii) legătura între o calitate definită, reputația sau o altă caracteristică a produsului agricol sau alimentar și originea geografică menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (b);
(g) numele și adresa autorităților sau organismelor care verifică aplicarea dispozițiilor din caietul de sarcini, precum și misiunea precisă a acestora;
(h) orice regulă specifică de etichetare a produsului agricol sau alimentar în cauză;
(i) eventualele cerințe care trebuie aplicate în conformitate cu dispozițiile comunitare sau naționale.
Articolul 5
Cererea de înregistrare
(1) Numai un grup poate fi abilitat să depună o cerere de înregistrare.
În sensul prezentului articol, prin „grup” se înțelege orice asociere, indiferent de forma sau componența sa juridică, de producători sau operatori interesați de același produs agricol sau alimentar. La acest grup pot participa și alte părți interesate. O persoană fizică sau juridică poate fi asimilată acestui grup în conformitate cu normele speciale prevăzute la articolul 16 litera (c).
În cazul în care o denumire desemnează o arie geografică transfrontalieră sau o denumire tradițională legată de o arie geografică transfrontalieră, mai multe grupuri pot prezenta o cerere comună în conformitate cu normele speciale prevăzute la articolul 16 litera (d).
(2) Un grup poate depune cerere de înregistrare numai pentru produsele agricole sau alimentare pe care le produce sau le obține.
(3) Cererea de înregistrare cuprinde cel puțin:
(a) numele și adresa grupului solicitant;
(b) caietul de sarcini menționat la articolul 4;
(c) un document unic care conține: (i) elementele principale din caietul de sarcini: denumirea, descrierea produsului, inclusiv, după caz, regulile specifice aplicabile ambalării și etichetării, precum și o scurtă descriere a ariei geografice delimitate; (ii) descrierea legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică menționate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sau (b), după caz, inclusiv, dacă este necesar, elementele specifice descrierii produsului sau metodei de producție care justifică legătura.
(4) În cazul în care cererea de înregistrare se referă la o arie geografică situată într-un anume stat membru, aceasta este adresată statului membru respectiv.
Statul membru examinează prin mijloace corespunzătoare dacă cererea este justificată și dacă îndeplinește condițiile prezentului regulament.
(5) În cadrul examinării prevăzute la alineatul (4) paragraful al doilea, statul membru inițiază o procedură de opoziție la nivel național care garantează publicitatea corespunzătoare a cererii și acordă o perioadă rezonabilă în care orice persoană fizică sau juridică legitim interesată și care este stabilită sau are reședința pe teritoriul acestuia își poate declara opoziția față de cerere.
Statul membru examinează admisibilitatea declarațiilor de opoziție primite în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 7 alineatul (3) primul paragraf.
În cazul în care statul membru consideră că sunt îndeplinite cerințele prezentului regulament, acesta adoptă o decizie favorabilă și trimite Comisiei documentele prevăzute la alineatul (7) în vederea unei decizii definitive. În caz contrar, statul membru decide respingerea cererii.
Statul membru se asigură că această decizie favorabilă este adusă la cunoștință publicului și că toate persoanele fizice sau juridice legitim interesate dispun de căi de atac.
Statul membru se asigură că versiunea caietului de sarcini pe care și-a întemeiat decizia favorabilă este publicată și accesibilă în format electronic.
(6) Doar cu titlu provizoriu, statul membru poate acorda la nivel național o protecție pentru denumire în conformitate cu prezentul regulament și, după caz, o perioadă de adaptare cu efect de la data depunerii cererii de înregistrare la Comisie.
Perioada de adaptare prevăzută la primul paragraf poate fi acordată numai cu condiția ca întreprinderile respective să fi comercializat în mod legal produsele în cauză prin utilizarea continuă a denumirilor respective cel puțin în ultimii cinci ani și să fi inclus acest punct în cadrul procedurii de opoziție la nivel național prevăzute la alineatul (5) primul paragraf.
Protecția națională tranzitorie încetează la data la care este adoptată o decizie privind înregistrarea în temeiul prezentului regulament.
Consecințele protecției naționale tranzitorii, în cazul în care denumirea nu se înregistrează în conformitate cu prezentul regulament, intră în responsabilitatea exclusivă a statului membru respectiv.
Măsurile adoptate de statele membre în temeiul primului paragraf nu produc efecte decât pe plan național și nu trebuie să afecteze comerțul intracomunitar sau internațional.
(7) Pentru orice decizie favorabilă menționată la alineatul (5) paragraful al treilea, adoptată de statul membru, acesta trebuie să trimită Comisiei:
(a) numele și adresa grupului solicitant;
(b) documentul unic prevăzut la alineatul (3) litera (c);
(c) o declarație a statului membru care să precizeze că acesta consideră că cererea care a fost depusă de grup și care beneficiază de o decizie favorabilă îndeplinește condițiile prezentului regulament și dispozițiile adoptate în vederea aplicării;
(d) trimiterea la publicarea caietului de sarcini prevăzută la alineatul (5) paragraful al cincilea.
(8) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma alineatelor (4)-(7) până la 31 martie 2007.
(9) În cazul în care cererea de înregistrare se referă la o arie geografică dintr-o țară terță, aceasta cuprinde elementele prevăzute la alineatul (3), precum și elementele care dovedesc că denumirea în cauză este protejată în țara de origine.
Cererea se adresează Comisiei fie direct, fie prin intermediul autorităților țării terțe respective.
(10) Documentele prevăzute la prezentul articol și trimise Comisiei se redactează în una din limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene sau sunt însoțite de traducerea certificată în una din aceste limbi.
Articolul 6
Verificarea de către Comisie
(1) Comisia examinează prin mijloace corespunzătoare dacă cererea primită în conformitate cu articolul 5 este justificată și dacă îndeplinește condițiile prezentului regulament. Această examinare nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.
În fiecare lună, Comisia publică lista denumirilor care au făcut obiectul unei cereri de înregistrare, precum și data depunerii acestora la Comisie.
(2) În cazul în care, pe baza examinării efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) primul paragraf, Comisia consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de prezentul regulament, aceasta publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene documentul unic și trimiterea la publicarea caietului de sarcini prevăzută la articolul 5 alineatul (5) paragraful al cincilea.
În caz contrar, Comisia decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), să respingă cererea de înregistrare.
Articolul 7
Opoziția și decizia de înregistrare
(1) În termen de șase luni de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prevăzută la articolul 6 alineatul (2) primul paragraf, orice stat membru sau țară terță poate să facă opoziție cu privire la înregistrarea propusă prin depunerea la Comisie a unei declarații întemeiate corespunzător.
(2) Orice persoană fizică sau juridică legitim interesată, stabilită sau cu reședința într-un alt stat membru decât cel care a cerut înregistrarea sau într-o țară terță poate, de asemenea, să facă opoziție cu privire la înregistrarea propusă, printr-o declarație întemeiată corespunzător.
Pentru persoanele fizice sau juridice stabilite sau care au reședința într-un stat membru, această declarație se adresează statului membru respectiv într-un termen care să permită o opoziție în conformitate cu alineatul (1).
Pentru persoanele fizice sau juridice stabilite sau care au reședința într-o țară terță, această declarație se adresează Comisiei fie direct, fie prin intermediul autorităților din țara terță respectivă, în termenul stabilit la alineatul (1).
(3) Nu se admit decât declarațiile de opoziție primite la Comisie în termenul stabilit la alineatul (1) care:
(a) fie demonstrează nerespectarea condițiilor menționate la articolul 2,
(b) fie demonstrează că înregistrarea denumirii propuse ar fi contrară articolului 3 alineatele (2), (3) și (4),
(c) fie demonstrează că înregistrarea denumirii propuse ar prejudicia fie existența unei denumiri omonime integral sau parțial ori a unei mărci de fabrică sau de comerț, fie existența unor produse aflate legal pe piață de cel puțin cinci ani la data publicării prevăzută la articolul 6 alineatul (2),
(d) fie precizează elementele care permit să se concluzioneze că denumirea pentru care se solicită înregistrarea este generică în sensul articolului 3 alineatul (1).
Comisia examinează admisibilitatea declarațiilor de opoziție.
Criteriile prevăzute la primul paragraf literele (b), (c) și (d) se apreciază în raport cu teritoriul Comunității, prin care se înțelege exclusiv, în ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, teritoriul sau teritoriile pentru care aceste drepturi sunt protejate.
(4) În cazul în care nu primește nici o declarație de opoziție admisibilă în sensul alineatului (3), Comisia procedează la înregistrarea denumirii.
Înregistrarea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5) În cazul în care o opoziție este admisibilă în sensul alineatului (3), Comisia solicită părțile interesate să inițieze consultări corespunzătoare.
În cazul în care se ajunge la un acord între părțile interesate în termen de șase luni, acestea adresează o notificare Comisiei cu privire la toate elementele care au făcut posibil acordul, inclusiv avizul solicitantului și cel al reclamantului. Dacă elementele publicate în temeiul articolului 6 alineatul (2) nu au suferit modificări sau au suferit numai modificări minore, care urmează să fie definite în conformitate cu articolul 16 litera (h), Comisia procedează în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. În caz contrar, aceasta repetă examinarea prevăzută la articolul 6 alineatul (1).
În cazul în care nu se ajunge la un acord, Comisia adoptă o decizie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), având în vedere practica tradițională corectă și riscurile reale de confuzie.
Această decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(6) Comisia ține la zi un registru al denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate.
(7) Documentele prevăzute la prezentul articol și trimise Comisiei se redactează în una din limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii Europene sau sunt însoțite de traducerea certificată în una din aceste limbi.
Articolul 8
Denumirile, mențiunile și simbolurile
(1) O denumire înregistrată în conformitate cu prezentul regulament poate fi utilizată de orice operator care comercializează produse agricole sau alimentare care sunt conforme cu caietul de sarcini corespunzător.
(2) Mențiunile „denumire de origine protejată” și „indicație geografică protejată” sau simbolurile comunitare care le sunt asociate figurează pe etichetele produselor agricole și alimentare care sunt originare din Comunitate și sunt comercializate sub o denumire înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.
(3) Mențiunile prevăzute la alineatul (2) și simbolurile comunitare care le sunt asociate pot, de asemenea, să figureze pe etichetele produselor agricole și alimentare care sunt originare din țări terțe și sunt comercializate sub o denumire înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.
Articolul 9
Aprobarea modificării caietului de sarcini
(1) Un grup care îndeplinește condițiile de la articolul 5 alineatele (1) și (2) și care este legitim interesat poate solicita aprobarea unei modificări a unui caiet de sarcini, în special pentru a ține cont de evoluția cunoștințelor științifice și tehnice sau pentru a redelimita aria geografică prevăzută la articolul 4 alineatul (2) litera (c).
Cererea descrie modificările solicitate și motivele acestora.
(2) Atunci când modificarea generează una sau mai multe modificări ale documentului unic, cererea de modificare se supune procedurii prevăzute la articolele 5, 6 și 7. Cu toate acestea, în cazul în care modificările propuse nu sunt decât minore, Comisia decide dacă aprobă sau nu modificarea fără a aplica procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (2) și la articolul 7 și, în caz de aprobare, procedează la publicarea elementelor prevăzute la articolul 6 alineatul (2).
(3) În cazul în care modificarea nu generează nici o modificare a documentului unic, se aplică următoarele reguli:
(i) în cazul în care aria geografică este situată într-un stat membru, acesta se pronunță în legătură cu aprobarea modificării, iar în caz de aviz pozitiv publică respectivul caiet de sarcini modificat și informează Comisia cu privire la modificările aprobate și motivele acestor modificări;
(ii) în cazul în care aria geografică este situată într-o țară terță, Comisia decide dacă aprobă sau nu modificarea propusă.
(4) În cazul în care modificarea se referă la o modificare temporară a caietului de sarcini ca urmare a adoptării unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii de către autoritățile publice, se aplică procedurile prevăzute la alineatul (3).
Articolul 10
Controale oficiale
(1) Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă (autoritățile competente responsabile) cu controalele referitoare la cerințele stabilite de prezentul regulament în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004.
(2) Statele membre se asigură că orice operator care respectă dispozițiile prezentului regulament are dreptul de a beneficia de un sistem de controale oficiale.
(3) Comisia publică și actualizează periodic numele și adresa autorităților și organismelor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol sau la articolul 11.
Articolul 11
Controlul respectării caietului de sarcini
(1) În ceea ce privește indicațiile geografice și denumirile de origine referitoare la o arie geografică din Comunitate, controlul respectării caietului de sarcini, înainte de introducerea pe piață, se asigură de către:
— una sau mai multe autorități competente prevăzute la articolul 10 și/sau
— unul sau mai multe organisme de control în sensul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 care acționează ca organism de certificare a produselor.
Costurile aferente controlului respectării caietului de sarcini sunt suportate de operatorii vizați de controlul respectiv.
(2) În ceea ce privește indicațiile geografice și denumirile de origine referitoare la o arie geografică dintr-o țară terță, controlul respectării caietului de sarcini, înainte de introducerea pe piață, se asigură de către:
— una sau mai multe autorități publice desemnate de țara terță și/sau
— unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.
(3) Organismele de certificare a produselor prevăzute la alineatele (1) și (2) se conformează și sunt acreditate, începând cu 1 mai 2010, în conformitate cu standardul european EN 45011 sau cu standardul ISO/CEI 65 (Cerințe generale privind organismele efectuează certificarea produselor).
(4) În cazul în care autoritățile menționate la alineatele (1) și (2) au decis să controleze respectarea caietului de sarcini, acestea oferă suficiente garanții corespunzătoare de obiectivitate și imparțialitate și dispun de personalul calificat, precum și de resursele necesare îndeplinirii misiunii.
Articolul 12
Anularea
(1) În cazul în care, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 16 litera (k), Comisia consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile din caietul de sarcini al unui produs agricol sau alimentar care poartă o denumire de origine protejată, aceasta inițiază procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2) pentru anularea înregistrării, ceea ce se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Orice persoană fizică sau juridică legitim interesată poate solicita anularea înregistrării, indicând motivele cererii.
Procedura prevăzută la articolele 5, 6 și 7 se aplică mutatis mutandis.
Articolul 13
Protecția
(1) Denumirile înregistrate sunt protejate împotriva:
(a) utilizării comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse care nu fac obiectul înregistrării, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această utilizare permite să se profite de reputația denumirii înregistrate;
(b) utilizării abuzive, imitării sau evocării, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este tradusă ori însoțită de expresii precum „gen”, „tip”, „metodă”, „stil”, „imitație” sau de o expresie similară;
(c) oricărei indicații false sau înșelătoare privind proveniența, originea, natura sau calitățile esențiale ale produsului, care figurează pe partea interioară sau exterioară a ambalajului, în materialul publicitar sau documentele aferente produsului respectiv, precum și împotriva împachetării produsului într-un ambalaj de natură să creeze o impresie greșită cu privire la originea acestuia;
(d) oricărei alte practici capabile să inducă în eroare consumatorii cu privire la originea adevărată a produsului.
În cazul în care o denumire înregistrată include numele considerat generic al unui produs agricol sau alimentar, utilizarea acestui nume generic pe produsele agricole sau alimentare corespunzătoare nu se consideră a fi contrară primului paragraf literele (a) sau (b).
(2) Denumirile protejate nu pot deveni generice.
(3) În ceea ce privește denumirile a căror înregistrare este solicitată în conformitate cu articolul 5, o perioadă tranzitorie de maxim cinci ani poate fi prevăzută în cadrul articolului 7 alineatul (5) numai în cazul în care o declarație de opoziție este declarată admisibilă pe motiv că înregistrarea denumirii propuse ar aduce atingere existenței unei denumiri total sau parțial omonime sau existenței unor produse care se află în mod legal pe piață de cel puțin cinci ani la data publicării prevăzută la articolul 6 alineatul (2).
Se poate fixa, de asemenea, o perioadă tranzitorie pentru întreprinderile stabilite în statul membru sau țara terță în care se află aria geografică, cu condiția ca aceste întreprinderi să fi comercializat în mod legal produsele respective prin utilizarea continuă a denumirilor în cauză pe o perioadă de cel puțin cinci ani înainte de data publicării prevăzută la articolul 6 alineatul (2) și să fi inclus acest punct în cadrul procedurii de opoziție la nivel național prevăzute la articolul 5 alineatul (5) primul și al doilea paragraf, sau în cadrul procedurii de opoziție la nivel comunitar prevăzute la articolul 7 alienatul (2). Durata cumulată a perioadei tranzitorii prevăzute la prezentul paragraf și a perioadei de adaptare prevăzute la articolul 5 alineatul (6) nu poate depăși cinci ani. În cazul în care perioada de adaptare prevăzută la articolul 5 alineatul (6) depășește cinci ani, nu se acordă nici o perioadă tranzitorie.
(4) Fără a aduce atingere articolului 14, Comisia poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), să autorizeze coexistența unei denumiri înregistrate și a unei denumiri neînregistrate care desemnează un loc situat într-un stat membru sau într-o țară terță, în cazul în care această denumire este identică cu denumirea înregistrată, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:
(a) denumirea omonimă neînregistrată a fost folosită în mod legal, loial și constant timp de cel puțin 25 de ani înainte de 24 iulie 1993;
(b) se dovedește că această utilizare nu a urmărit în nici un moment să profite de reputația denumirii înregistrate și că nu a indus în eroare și nici nu a putut să inducă în eroare consumatorii în legătură cu originea adevărată a produsului;
(c) problema creată de denumirea omonimă a fost evocată înainte de înregistrarea denumirii.
Coexistența denumirii înregistrate și a denumirii omonime neînregistrate respective nu poate depăși o perioadă de maxim 15 ani, la sfârșitul căreia denumirea neînregistrată nu mai poate fi utilizată.
Utilizarea denumirii geografice neînregistrate respective nu se autorizează decât dacă țara de origine este clar și vizibil indicată pe etichetă.
Articolul 14
Relațiile între mărci, denumiri de origine și indicații geografice
(1) În cazul în care o denumire de origine sau o indicație geografică este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament, cererea de înregistrare a unei mărci care corespunde uneia din situațiile prevăzute la articolul 13 și care se referă la aceeași clasă de produse se refuză atunci când cererea de înregistrare a mărcii este prezentată după data depunerii cererii de înregistrare la Comisie.
Mărcile înregistrate cu încălcarea primului paragraf se anulează.
(2) În conformitate cu dreptul comunitar, utilizarea unei mărci care corespunde uneia din situațiile prevăzute la articolul 13, care a fost depusă, înregistrată sau, în cazul în care așa este prevăzut de legislația în cauză, dobândită prin utilizarea cu bună credință pe teritoriul comunitar, fie înainte de data de protecție a denumirii de origine sau a indicației geografice în țara de origine, fie înainte de 1 ianuarie 1996, poate continua să fie utilizată în pofida înregistrării unei denumiri de origine sau a unei indicații geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare sau revocare a mărcii prevăzute de prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind mărcile (8) sau de Regulamentul (CE) nr. 40/94 a Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (9).
Articolul 15
Comitetul
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru indicațiile geografice și denumirile de origine protejate.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.
(3) Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.
Articolul 16
Norme de aplicare
În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 alineatul (2), se adoptă norme detaliate de aplicare a prezentului regulament. Acestea includ în mod special:
(a) o listă a materiilor prime prevăzute la articolul 2 alineatul (3);
(b) elementele care trebuie incluse în caietul de sarcini prevăzut la articolul 4 alineatul (2);
(c) condițiile în care o persoană fizică sau juridică poate fi asimilată unui grup;
(d) depunerea unei cereri de înregistrare pentru o denumire care desemnează o arie geografică transfrontalieră, prevăzută la articolul 5 alineatul (1) paragraful al treilea;
(e) conținutul și modul de transmitere către Comisie ale documentelor prevăzute la articolul 5 alineatele (7) și (9);
(f) opozițiile prevăzute la articolul 7, inclusiv în ceea ce privește consultările corespunzătoare între părțile interesate;
(g) mențiunile și simbolurile prevăzute la articolul 8;
(h) o definiție a caracterului minor al modificărilor prevăzute la articolul 7 alineatul (5) paragraful al doilea și articolul 9 alineatul (2), ținând seama de faptul că o modificare minoră nu poate nici să se refere la caracteristici esențiale ale produsului nici să afecteze legătura;
(i) registrul denumirilor de origine și al indicațiilor geografice prevăzut la articolul 7 alineatul (6);
(j) condițiile de control al respectării caietelor de sarcini;
(k) condițiile de anulare a înregistrării.
Articolul 17
Dispoziții tranzitorii
(1) Denumirile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt incluse în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (10) și cele care sunt incluse în anexa la Regulamentul (CE) nr. 2400/96 al Comisiei (11) se includ automat în registrul menționat la articolul 7 alineatul (6) din prezentul regulament. Caietele de sarcini corespunzătoare se asimilează caietelor de sarcini prevăzute la articolul 4 alineatul (1). Orice dispoziție tranzitorie specială legată de aceste înregistrări se aplică în continuare.
(2) În ceea ce privește cererile, declarațiile și solicitările primite de Comisie înainte de data intrării în vigoare:
(a) nu se aplică procedurile prevăzute la articolul 5, fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (3) și
(b) fișa rezumat a caietului de sarcini elaborată în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 383/2004 al Comisiei (12) înlocuiește documentul unic prevăzut la articolul 5 alineatul (3) litera (c).
(3) Comisia poate adopta, dacă este necesar, alte dispoziții tranzitorii în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 15 alineatul (2).
Articolul 18
Redevențe
Statele membre pot solicita plata unei redevențe pentru acoperirea cheltuielilor, inclusiv cele suportate pentru examinarea cererilor de înregistrare, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare în temeiul prezentului regulament.
Articolul 19
Abrogarea
Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 se abrogă.
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 20
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Cu toate acestea, dispozițiile articolului 8 alineatul (2) se aplică de la 1 mai 2009, fără a aduce atingere produselor deja introduse pe piață înainte de această dată.