Recitale
(1) Regimul comunitar care se aplică sectorului vitivinicol este stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole (3) şi regulamentele de punere în aplicare a acestuia.
(2) Consumul de vin în Comunitate a înregistrat o scădere constantă, iar volumul de vin exportat din Comunitate începând cu anul 1996 a crescut într-un ritm mult mai lent decât cel al importurilor. Aceasta a dus la o deteriorare a echilibrului între cerere şi ofertă, care, la rândul său, are consecinţe considerabile asupra preţurilor şi veniturilor producătorilor.
(3) Nu toate instrumentele prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 s-au dovedit eficiente pentru orientarea sectorului vitivinicol către o dezvoltare competitivă şi durabilă. Măsurile specifice mecanismelor de piaţă s-au dovedit adesea mediocre din perspectiva eficienței costurilor, în măsura în care au încurajat excedente structurale fără a impune îmbunătățiri structurale. Mai mult decât atât, unele dintre măsurile de reglementare existente au restricţionat în mod nejustificat activităţile producătorilor competitivi.
(4) Prin urmare, cadrul juridic actual nu pare să permită atingerea în mod durabil a obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat și, în special, stabilizarea pieţei vitivinicole şi asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă în cauză.
(5) Din perspectiva experienţei dobândite, este oportună, prin urmare, modificarea fundamentală a regimului comunitar aplicabil sectorului vitivinicol, în vederea atingerii următoarelor obiective: creşterea competitivităţii producătorilor de vin din Comunitate; consolidarea reputaţiei vinului de calitate din Comunitate ca fiind cel mai bun la nivel mondial; recâştigarea vechilor pieţe de desfacere şi câştigarea unor piețe noi în Comunitate şi în lume; stabilirea unui regim vitivinicol care funcţionează în baza unor norme clare, simple şi eficiente, care creează un echilibru între cerere şi ofertă; stabilirea unui regim vitivinicol care păstrează cele mai bune tradiţii ale producţiei vitivinicole comunitare, consolidează structura socială a numeroase regiuni rurale şi garantează că întregul proces de producţie respectă mediul. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 ar trebui abrogat şi înlocuit cu prezentul regulament.
(6) Prezentul regulament a fost precedat de un proces de evaluare şi consultare destinat să permită o mai bună identificare şi circumscriere a necesităţilor sectorului vitivinicol. S-a solicitat elaborarea unui raport extern de evaluare, care a fost publicat în noiembrie 2004. Pentru a oferi părţilor interesate posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere, Comisia a organizat un seminar la 16 februarie 2006. Comunicarea Comisiei „Către un sector vitivinicol european durabil” a fost publicată la 22 iunie 2006, împreună cu un studiu de impact care enumeră o serie de opţiuni pentru o reformă a sectorului vitivinicol.
(7) Între iulie şi noiembrie 2006 au avut loc discuţii la nivelul Consiliului. În decembrie 2006, atât Comitetul Economic şi Social European, cât şi Comitetul Regiunilor au adoptat rapoarte privind opțiunile de reformă a sectorului vitivinicol propuse de comunicarea Comisiei. La 15 februarie 2007, Parlamentul European a adoptat, din proprie iniţiativă, un raport privind comunicarea menționată anterior, concluziile acestuia fiind luate în considerare în prezentul regulament.
(8) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a pieţelor agricole şi privind dispoziţii specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (4) ar trebui să se aplice în cele din urmă şi sectorului vitivinicol. Regulamentul unic OCP include dispoziţii orizontale, în special privind comerţul cu ţările terţe, regulile de concurenţă, controale şi sancţiuni, schimbul de informaţii dintre Comisie şi statele membre. Pentru a facilita integrarea lor ulterioară în Regulamentul unic OCP, dispoziţiile prezentului regulament referitoare la aspectele orizontale menţionate ar trebui aliniate într-o cât mai mare măsură posibilă cu cele ale Regulamentului unic OCP.
(9) Este important să se prevadă măsuri de sprijin de natură să consolideze structurile competitive. Deşi este indicat ca aceste măsuri să fie finanţate şi definite de Comunitate, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege gama adecvată de măsuri care să răspundă necesităţilor organismelor lor regionale, ţinând cont de particularităţile acestora, dacă este cazul, şi de a le integra în programele naţionale de sprijin. Statele membre ar trebui să îşi asume răspunderea pentru punerea în aplicare a acestor programe.
(10) La stabilirea cheii de repartiţie a fondurilor destinate programelor naţionale de sprijin între statele membre ar trebui să se țină cont de cota-parte istorică a acestora din bugetul vitivinicol, ca principal criteriu, precum şi de suprafaţa cultivată cu viţă-de-vie şi de producţia anterioară. Totuşi, respectiva cheie ar trebui adaptată în privinţa situaţiilor în care folosirea cotei-părţi istorice din bugetul vitivinicol ca principal criteriu ar determina o distribuire neîntemeiată a fondurilor.
(11) Una dintre măsurile principale eligibilă în cadrul programelor naționale de sprijin ar trebui să fie promovarea şi comercializarea vinurilor comunitare în ţările terţe. Având în vedere efectele structurale pozitive pe care le au asupra sectorului vitivinicol, ar trebui susținute în continuare activităţile de restructurare şi reconversie. De asemenea, ar trebui să fie disponibil un sprijin pentru investiţii în sectorul vitivinicol care sunt direcţionate către îmbunătăţirea performanţei economice a întreprinderilor. Sprijinul pentru distilarea subproduselor ar trebui să fie o măsură aflată la dispoziţia statelor membre care doresc să folosească un astfel de instrument pentru a asigura calitatea vinului, protejând, în acelaşi timp, mediul.
(12) Pentru a încuraja o gestionare responsabilă a situaţiilor de criză, instrumente preventive, precum asigurarea recoltei, fondurile mutuale şi recoltarea înainte de coacere, ar trebui să fie eligibile pentru a beneficia de sprijin în cadrul programelor de sprijin.
(13) Menţinerea unor măsuri tradiţionale pe o perioadă de tranziţie este justificată în vederea atenuării efectului produs de încetarea abruptă a aplicării măsurilor de piaţă obișnuite, finanţate până în prezent din fonduri comunitare. Măsurile vizate sprijină distilarea alcoolului alimentar, distilarea de criză şi folosirea mustului de struguri concentrat.
(14) În sfârşit, statele membre ar putea prefera acordarea decuplată de ajutoare în cadrul regimului de plată unică pentru agricultori. Prin urmare, această posibilitate ar trebui să se afle la dispoziţia statelor membre şi, având în vedere particularităţile regimului de plată unică, orice astfel de transfer ar trebui să fie ireversibil şi să ducă la reducerea corespunzătoare a bugetului disponibil pentru programele de sprijin naţionale în anii următori.
(15) Finanţarea măsurilor eligibile de către Comunitate ar trebui să fie condiţionată, atunci când acest lucru este posibil, de respectarea de către producătorii vizați a anumitor norme de mediu în vigoare. Orice constatare privind nerespectarea normelor ar trebui să atragă după sine o reducere corespunzătoare a plăţilor.
(16) Sprijinul acordat sectorului vitivinicol ar trebui să provină şi din măsurile structurale prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (5).
(17) În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, următoarele măsuri ar trebui să fie relevante pentru sectorul vitivinicol: instalarea tinerilor agricultori, investiţiile în echipamentele tehnice şi îmbunătăţiri legate de comercializare, formarea profesională, sprijinul pentru informare şi promovare pentru organizaţiile de producători care participă la un program de calitate, sprijinul pentru agromediu, pensionarea anticipată a agricultorilor care decid să înceteze definitiv orice activitate agricolă comercială pentru a transfera exploataţia altor agricultori.
(18) Pentru a suplimenta mijloacele financiare disponibile în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, ar trebui instituit un transfer progresiv de fonduri către bugetul care ţine de regulamentul respectiv, în cazurile în care sumele în cauză sunt suficient de importante.
(19) Anumite măsuri de reglementare ar trebui să fie aplicabile în sectorul vitivinicol, în special din motive de sănătate, calitate şi din motive legate de aşteptările consumatorului.
(20) Statele membre care produc mai mult de 50 000 de hectolitri pe an ar trebui să îşi asume în continuare responsabilitatea pentru clasificarea soiurilor de struguri de vinificaţie din care este permisă producerea vinului pe teritoriile lor. Anumite soiuri de struguri de vinificaţie ar trebui excluse.
(21) Anumite produse care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie comercializate în Comunitate în conformitate cu o clasificare specifică a produselor viticole şi cu caracteristicile aferente.
(22) Produsele care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie produse conform anumitor norme privind practicile şi restricţiile oenologice, care să garanteze că au fost luate în considerare cerințele privind sănătatea și aşteptările consumatorilor privind calitatea şi metodele de producţie. Din motive de flexibilitate, actualizarea acestor practici şi aprobarea altora noi ar trebui să fie efectuată prin intermediul măsurilor de punere în aplicare, cu excepţia domeniilor îmbogăţirii şi acidificării, sensibile din punct de vedere politic, pentru care competenţa de a aduce modificări ar trebui să revină în continuare Consiliului.
(23) Creşterea conținutului de alcool al vinurilor ar trebui să facă obiectul anumitor limite şi, atunci când este aplicată, ar trebui efectuată prin adăugarea în vin de must de struguri concentrat sau must de struguri concentrat rectificat sau zaharoză, atunci când acest lucru este permis. Limitele marjelor de creştere a îmbogăţirii permise ar trebui să devină mai stricte decât cele actuale.
(24) Dată fiind calitatea scăzută a vinului obţinut prin suprapresare, această practică ar trebui interzisă.
(25) Pentru a respecta standardele internaţionale în acest domeniu, Comisia ar trebui să se bazeze, ca regulă generală, pe practicile oenologice recomandate de Organizaţia Internaţională pentru Vie şi Vin (OIV).
(26) Cupajarea unui vin originar dintr-o ţară terţă cu un vin din cadrul Comunităţii şi cupajarea între vinuri originare din ţările terţe ar trebui să fie în continuare interzise în Comunitate. De asemenea, ar trebui să se interzică transformarea în vin sau adăugarea la vin, pe teritoriul Comunităţii, a anumitor tipuri de must de struguri, suc de struguri şi struguri proaspeţi provenind din ţări terţe.
(27) În Comunitate, conceptul de vin de calitate se bazează, printre altele, pe caracteristici specifice care pot fi atribuite originii geografice a vinului. Astfel de vinuri sunt identificate pentru consumatori prin denumiri de origine protejate şi indicaţii geografice protejate, deși sistemul actual nu este pe deplin dezvoltat în acest sens. Pentru a face posibilă existenţa unui cadru mai transparent şi mai elaborat care să stea la baza revendicărilor calitative asociate produselor în cauză, ar trebui să se introducă un regim conform căruia cererile de denumire de origine protejată sau de indicaţie geografică protejată să fie examinate în conformitate cu politica comunitară orizontală referitoare la calitatea produselor alimentare, altele decât vinurile şi băuturile spirtoase, definită în Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecţia indicaţiilor geografice şi a denumirilor de origine ale produselor agricole şi alimentare (6).
(28) Pentru a menține caracteristicile calitative specifice ale vinurilor cu denumire de origine sau cu indicaţie geografică, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare norme mai restrictive în acest sens.
(29) Pentru a putea beneficia de protecţie în Comunitate, denumirile de origine şi indicaţiile geografice ar trebui recunoscute şi înregistrate la nivel comunitar. Pentru a garanta faptul că aceste denumiri îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul regulament, cererile ar trebui examinate de autorităţile naţionale ale statelor membre în cauză, sub rezerva respectării unor dispoziţii comune minime, inclusiv o procedură naţională de opoziţie. Comisia ar trebui să examineze ulterior aceste decizii, pentru a garanta faptul că cererile respectă condiţiile prevăzute de prezentul regulament şi uniformitatea acestei practici în toate statele membre.
(30) Protecţia ar trebui să fie disponibilă pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice din ţările terţe, atunci când acestea sunt protejate în ţara de origine.
(31) Procedura de înregistrare ar trebui să permită oricărei persoane fizice sau juridice care are un interes legitim într-un stat membru sau o ţară terţă să îşi exercite drepturile prin notificarea obiecțiilor sale.
(32) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate ar trebui să beneficieze de protecţie împotriva oricăror utilizări prin care se profită în mod abuziv de reputaţia produselor care respectă normele legale. Pentru a favoriza o concurenţă loială şi a nu induce în eroare consumatorii, această protecţie ar trebui să privească, de asemenea, produse şi servicii cărora nu li se aplică prezentul regulament, inclusiv cele care nu sunt prevăzute în anexa I la tratat.
(33) Ar trebui să se prevadă proceduri care să permită modificarea specificațiilor produsului după acordarea protecţiei, precum şi anularea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, în special în cazul în care nu mai este asigurată respectarea specificației respective a produsului.
(34) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice protejate pe teritoriul Comunităţii ar trebui să fie supuse unor controale efectuate, dacă este posibil, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor (7), care să includă un sistem de verificări pentru a asigura conformitatea cu specificațiile produsului pentru vinurile în cauză.
(35) Statele membre ar trebui să fie autorizate să perceapă o taxă pentru acoperirea costurilor suportate, inclusiv a costurilor ocazionate de examinarea cererilor de protecție, a declarațiilor de opoziție, a cererilor de modificare și a cererilor de anulare introduse în temeiul prezentului regulament.
(36) Din motive de securitate juridică, denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente în Comunitate ar trebui să fie excluse de la aplicarea noii proceduri de examinare. Cu toate acestea, statele membre în cauză ar trebui să furnizeze Comisiei informaţiile şi actele de bază în temeiul cărora aceste denumiri de origine şi indicaţii geografice au fost recunoscute la nivel naţional, în caz contrar acestea pierzând protecţia de care beneficiază. Din motive de securitate juridică, posibilitatea de a anula denumirile de origine şi indicaţiile geografice existente ar trebui să fie limitată.
(37) Politica de calitate este reglementată la nivel naţional în anumite state membre în funcţie de dispoziţiile şi practicile naţionale. Aceste dispoziţii şi practici pot continua să se aplice.
(38) Anumite menţiuni sunt utilizate în mod tradiţional în cadrul Comunităţii şi oferă consumatorilor informaţii despre particularităţile şi calitatea vinurilor, care completează informaţiile oferite de denumirile de origine şi indicaţiile geografice. Aşadar, pentru a asigura funcţionarea pieţei interne și concurenţa loială, precum şi pentru a evita inducerea în eroare a consumatorilor, menţiunile tradiţionale respective ar trebui să fie eligibile pentru acordarea protecţiei în cadrul Comunităţii.
(39) Descrierea, denumirea şi prezentarea produselor care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament pot avea consecinţe importante în privinţa perspectivelor de comercializare a acestora. Diferenţele dintre dispoziţiile legislative ale statelor membre privind etichetarea produselor vitivinicole pot împiedica buna funcţionare a pieţei interne.
(40) Prin urmare, ar trebui să se prevadă norme care să ia în considerare interesele legitime ale consumatorilor şi ale producătorilor. Din acest motiv, este adecvat ca normele privind etichetarea să fie adoptate la nivel comunitar.
(41) Aceste norme ar trebui să prevadă obligativitatea utilizării anumitor termeni, astfel încât produsul să poată fi identificat în funcţie de categoria comercială şi să se furnizeze consumatorilor anumite informaţii importante. Utilizarea altor informaţii facultative ar trebui, de asemenea, să fie abordată la nivel comunitar.
(42) În lipsa unor dispoziţii contrare, normele de etichetare din sectorul vitivinicol ar trebui să vină în completarea celor prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora (8), care au o aplicare orizontală. Experienţa a demonstrat că, adesea, nu este oportună diferenţierea normelor de etichetare în funcţie de categorii de produse vitivinicole. Prin urmare, normele ar trebui să se aplice, în principiu, tuturor categoriilor de vin, inclusiv produselor importate. În special, acestea ar trebui să permită indicarea unui soi de struguri de vinificaţie şi a unui an de recoltă a vinurilor fără denumire de origine sau indicaţie geografică, sub rezerva cerinţelor şi excepţiilor privind veridicitatea informaţiilor indicate pe etichetă şi verificările corespunzătoare, precum şi riscul de creare a unor confuzii în rândul consumatorilor.
(43) Existenţa şi înfiinţarea organizaţiilor de producători continuă să rămână un mijloc de a contribui la satisfacerea necesităţilor sectorului vitivinicol, astfel cum sunt definite acestea la nivel comunitar. Utilitatea acestora ar trebui să rezide în sfera de acoperire şi eficacitatea serviciilor pe care le oferă membrilor lor. Acest lucru este valabil şi pentru organizaţiile interprofesionale. Prin urmare, statele membre ar trebui să recunoască organizaţiile care îndeplinesc anumite cerinţe definite la nivel comunitar.
(44) În vederea îmbunătăţirii funcţionării pieţei vinurilor, statele membre ar trebui să fie în măsură să pună în aplicare deciziile luate de organizaţiile interprofesionale. Cu toate acestea, domeniul de aplicare al acestor decizii ar trebui să excludă anumite practici care ar putea denatura concurenţa.
(45) Crearea unei pieţe comunitare unice implică introducerea unui sistem de schimburi comerciale la frontierele externe ale Comunităţii. Acesta ar trebui să includă taxe de import şi, în principiu, ar trebui să stabilizeze piaţa comunitară. Acest sistem de schimburi comerciale ar trebui să se bazeze pe obligaţiile internaţionale ale Comunităţii, în special pe cele care rezultă din acordurile încheiate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).
(46) Monitorizarea fluxurilor comerciale este, înainte de toate, o chestiune de gestionare, care ar trebui abordată cu flexibilitate. În consecinţă, Comisia ar trebui să ia o decizie privind introducerea unor cerinţe în materie de licenţe, ţinând cont de necesitatea de a introduce licenţe de import şi de export pentru gestionarea pieţelor respective şi, în special, pentru monitorizarea importurilor de produse în cauză. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să prevadă condiţiile generale care guvernează aceste licenţe.
(47) Atunci când se introduce un regim de licenţe de import şi de export, ar trebui impusă constituirea unei garanţii, pentru a garanta faptul că operaţiunile pentru care se acordă aceste licenţe sunt efectiv realizate.
(48) Regimul taxelor de import permite renunţarea la orice alte măsuri de protecţie la frontierele externe ale Comunităţii. Mecanismul pieţei interne şi al taxelor vamale s-ar putea dovedi inadecvat în circumstanţe excepţionale. În asemenea cazuri, pentru a nu lăsa piaţa comunitară fără apărare împotriva posibilelor perturbări, Comunitatea ar trebui să fie în măsură să ia de îndată toate măsurile necesare. Aceste măsuri ar trebuie să fie în conformitate cu angajamentele internaţionale ale Comunităţii.
(49) Pentru a preveni sau a contracara efectele adverse asupra pieţei comunitare ce pot rezulta, în special, din importurile de sucuri de struguri şi de produse pe bază de must de struguri, ar trebui să se aplice o taxă suplimentară la importul de astfel de produse, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii.
(50) Pentru a asigura buna funcţionare a pieţei vitivinicole şi, în special, pentru a evita perturbările pieţei, este necesar să se prevadă posibilitatea de a interzice utilizarea regimului de perfecţionare activă și pasivă. Pentru a putea funcţiona cu succes, în general este necesară aplicarea fără întârzieri majore a unui astfel de instrument de gestionare a pieţei. Prin urmare, Comisiei ar trebui să i se încredinţeze competenţele necesare în acest sens.
(51) Este necesar ca produsele importate din ţări terţe să fie supuse normelor comunitare privind categoriile de produse, etichetarea şi denumirile de origine şi indicaţiile geografice. De asemenea, acestea ar trebui să fie însoţite de un raport de analiză.
(52) În anumite condiţii, este necesar să i se atribuie Comisiei competenţa de a deschide şi a gestiona contingente tarifare care decurg din acorduri internaţionale încheiate în conformitate cu tratatul sau din acte ale Consiliului.
(53) Problema excedentului de vin din Comunitate a fost agravată în urma încălcărilor interdicţiei provizorii de noi plantări. În Comunitate există un număr semnificativ de plantaţii ilegale, care constituie o sursă de concurenţă neloială şi exacerbează problemele sectorului vitivinicol.
(54) Este necesar să se distingă între suprafețele plantate în mod ilegal înainte şi după 31 august 1998, sub aspectul obligaţiilor producătorilor cu privire la aceste suprafeţe. Suprafeţele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 ar trebui să beneficieze de o ultimă oportunitate de regularizare în conformitate cu condiţiile prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. În consecinţă, dispoziţia corespunzătoare din prezentul regulament ar trebui să aibă efect retroactiv.
(55) În prezent, suprafeţele plantate ilegal înainte de 1 septembrie 1998 nu fac obiectul unei obligaţii de defrişare. Cu toate acestea, ar trebui ca producătorii în cauză să aibă obligaţia de a le regulariza în schimbul plăţii unei taxe. În cazul în care suprafeţele în cauză nu sunt regularizate până la 31 decembrie 2009, producătorii ar trebui să aibă obligaţia de a le defrişa pe cheltuiala proprie. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.
(56) Suprafeţele plantate, cu încălcarea interdicţiei, după data de 31 august 1998 ar trebui defrişate, aceasta fiind sancţiunea prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Nerespectarea obligaţiei de defrişare ar trebui să atragă după sine plata unor penalităţi.
(57) Până la punerea în aplicare a măsurilor de regularizare şi de defrişare, vinul provenit din suprafeţele plantate cu încălcarea interdicţiei şi neregularizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 nu ar trebui introdus pe piaţă decât în scopul distilării, pe cheltuiala producătorului în cauză. Prezentarea de către producători a unor contracte de distilare ar trebui să asigure o mai bună monitorizare a respectării acestei norme decât în trecut.
(58) Deşi interdicţia provizorie de noi plantări a avut un anumit efect asupra echilibrului între cerere şi ofertă pe piaţa vitivinicolă, aceasta a constituit în acelaşi timp un obstacol pentru producătorii competitivi care doresc să răspundă într-un mod flexibil cererii în creştere.
(59) Întrucât încă nu s-a ajuns la un echilibru al pieţei, iar măsurile de însoţire, precum schema de defrişare, au nevoie de timp pentru a produce efecte, este oportun să se menţină interdicţia de noi plantări până la 31 decembrie 2015, dată de la care aceasta ar trebui să fie înlăturată definitiv pentru a permite producătorilor competitivi să reacționeze liber la condiţiile de piaţă. Cu toate acestea, ar trebui să li se ofere statelor membre posibilitatea de a extinde interdicţia pe teritoriile lor până la 31 decembrie 2018, dacă consideră acest lucru necesar.
(60) Autorizarea în vigoare pentru noi plantări de viţă-mamă pentru altoi, comasarea şi exproprierea, precum şi experimentarea viticolă s-a dovedit a nu provoca perturbări nejustificate ale pieţei vitivinicole şi, prin urmare, ar trebui menţinută, cu condiţia efectuării controalelor necesare.
(61) Drepturi de replantare ar trebui acordate în continuare atunci când producătorii se angajează să defrişeze suprafeţe echivalente plantate cu viţă-de-vie, întrucât efectul net al acestora asupra producţiei este, în general, nul.
(62) Pe lângă aceasta, ar trebui ca statele membre să aibă posibilitatea de a autoriza transferul drepturilor de replantare de la o exploataţie viticolă la alta, cu condiţia efectuării de controale stricte şi ca acest transfer să aibă drept obiectiv asigurarea calității, să privească suprafetele destinate a fi plantate cu viţele-mamă pentru altoi sau să fie legat de transferul unei părţi a exploataţiei. Aceste transferuri ar trebui să aibă loc în limita teritoriului unui singur stat membru.
(63) Pentru a îmbunătăţi gestionarea potenţialului viticol şi a favoriza utilizarea eficientă a drepturilor de plantare, contribuind astfel la atenuarea efectelor restricţiilor provizorii de plantare, ar trebui menţinute sistemele de rezerve naţionale sau regionale.
(64) Statele membre ar trebui să dispună de o marjă extinsă de acțiune cu privire la gestionarea rezervelor, cu condiţia efectuării controalelor necesare, pentru a le permite să adapteze mai bine utilizarea drepturilor de plantare pe aceste rezerve la necesităţile locale. Această marjă de acțiune ar trebui să cuprindă posibilitatea de achiziționare a drepturilor de plantare, de finanțare a rezervelor şi de vânzare a drepturilor de plantare pe acestea. În acest scop, este necesar ca statele membre să aibă în continuare posibilitatea de a nu aplica sistemul de rezerve, cu condiţia ca acestea să poată dovedi că dispun deja de un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare.
(65) Acordarea de avantaje speciale tinerilor viticultori poate facilita nu numai instalarea, ci şi adaptarea structurală a exploatațiilor acestora după instalare; prin urmare, aceştia ar trebui să poată beneficia în mod gratuit de drepturi asupra rezervelor.
(66) Pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor şi pentru a adapta mai bine oferta la cerere, este important ca drepturile de plantare să fie utilizate de titularii lor într-un termen rezonabil. În caz contrar, acestea ar trebui atribuite sau reatribuite rezervelor. Din aceleaşi motive, este necesar ca drepturile atribuite rezervelor să fie acordate într-un termen rezonabil.
(67) Statele membre în care regimul drepturilor de plantare nu s-a aplicat până la 31 decembrie 2007 ar trebui să fie scutite de interdicţia provizorie de noi plantări.
(68) Este necesar să se introducă o schemă de defrişare, ca măsură de însoţire destinată să contribuie la crearea unui sector vitivinicol adaptat la condiţiile pieţei. În cazul în care producătorii consideră că în anumite zone condiţiile nu sunt favorabile unei producţii viabile, ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-şi reduce costurile şi de a renunţa permanent la producţia viticolă pe respectivele suprafeţe şi să li se permită fie să desfăşoare alte activităţi pe suprafetele în cauză, fie să se retragă complet din producţia agricolă.
(69) Experienţa a arătat că lăsarea la latitudinea statelor membre de a autoriza defrișarea în schimbul plății unei prime poate avea drept efect ineficacitatea măsurii și a efectelor preconizate asupra ofertei. Prin urmare, contrar celor prevăzute de sistemul actual, producătorii ar trebui să fie în general eligibili pentru a beneficia de schema de defrişare şi să dispună în exclusivitate de dreptul de a decide dacă participă sau nu la această schemă. În schimb, ar trebui să li se ofere o primă pe hectar viticol defrişat. Cu toate acestea, statele membre care nu produc mai mult de 50 000 de hectolitri de vin pe an nu ar trebui să aibă acces la schema de defrişare, deoarece acestea nu influenţează în mod semnificativ producţia comunitară.
(70) Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili, pe baza unor criterii obiective, nivelurile specifice ale primei de defrişare în limitele baremurilor stabilite de Comisie.
(71) Pentru a garanta un tratament responsabil al suprafetelor defrişate, dreptul la primă ar trebui să fie condiţionat de respectarea de către producătorii în cauză a normelor de mediu aplicabile. Orice nerespectare a normelor ar trebui să atragă după sine o reducere proporţională a primei de defrişare.
(72) Pentru a evita problemele legate de mediu, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a exclude de la defrişare, în temeiul unor condiţii specifice, suprafeţele situate la munte, pe pantele abrupte şi pe unele insule mici, precum şi în cazul în care există un risc legat de protecția mediului. În conformitate cu politica pentru regiunile ultraperiferice ale Comunităţii, schema de defrişare nu se aplică insulelor Azore, Madeira şi Canare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a întrerupe defrişarea atunci când suprafaţa defrişată totală atinge 8 % din suprafaţa lor viticolă (10 % la nivel regional).
(73) În cazul în care într-un stat membru zona defrişată depăşeşte 15 % din întreaga sa suprafaţă viticolă, ar trebui să se prevadă posibilitatea limitării defrişării la 15 % în acel stat membru, pentru a evita concentrarea disproporţionată a resurselor de defrişare în dauna altor state membre. În plus, ar trebui să se prevadă posibilitatea de a opri defrişarea într-un anumit an, în cazul în care defrişarea din acel an a atins nivelul de 6 % din suprafaţa viticolă totală.
(74) În urma defrişării, suprafaţa agricolă utilizată anterior pentru viticultură ar trebui să devină eligibilă în cadrul regimului de plată unică şi să beneficieze de plata directă decuplată, care, din motive bugetare, n-ar trebui să depăşească o anumită sumă.
(75) Buna funcţionare a pieţei unice ar fi pusă în pericol în cazul acordării fără rezerve de ajutoare de stat. De aceea, dispoziţiile din tratat care reglementează ajutoarele de stat ar trebui să se aplice, în principiu, produselor care sunt vizate de organizarea comună a pieţei vitivinicole. Cu toate acestea, dispoziţiile referitoare la prima de defrişare şi anumite măsuri din cadrul programelor de sprijin nu ar trebui să constituie un obstacol în calea acordării ajutoarelor naţionale cu acelaşi scop.
(76) Pentru o mai bună gestionare a potenţialului viticol, este de dorit ca statele membre să comunice Comisiei un inventar al potenţialului lor de producţie. Aceste informaţii cuprinse în inventar ar trebui să se bazeze pe registrul culturilor de viţă-de-vie, care ar trebui menţinut şi actualizat periodic. Detaliile privind respectivul registru ar trebui stabilite printr-un regulament de punere în aplicare al Comisiei. Regulamentul (CEE) nr. 2392/86 al Consiliului din 24 iulie 1986 privind organizarea unui registru comunitar al culturilor de viţă-de-vie (9) ar trebui, prin urmare, să fie abrogat. Pentru a încuraja statele membre să comunice acest inventar, sprijinul pentru restructurare şi reconversie ar trebui limitat la statele membre care au comunicat inventarul.
(77) Pentru a putea dispune de informaţiile necesare pentru a face alegerile politice şi administrative potrivite, producătorii de struguri pentru vinificaţie, de must şi de vin ar trebui să depună declaraţii de recoltă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată solicita comercianţilor de struguri destinaţi producţiei de vin să declare în fiecare an cantităţile de struguri din ultima recoltă care au fost comercializate. Producătorii de must şi de vin şi comercianţii, cu excepţia comercianţilor cu amănuntul, ar trebui să-și declare stocurile de must şi de vin pe care le deţin.
(78) Pentru a permite un nivel satisfăcător de trasabilitate a produselor în cauză, în special în scopul protejării consumatorilor, ar trebui să se prevadă ca toate produsele care intră în sfera de aplicare a prezentului regulament să aibă un document de însoţire atunci când circulă în Comunitate.
(79) În vederea soluţionării situaţiilor justificate de criză, chiar şi după încetarea aplicării măsurii tranzitorii de sprijin pentru distilarea de criză, prevăzute în cadrul programelor de sprijin din 2012, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi ajutor pentru distilarea de criză în limita a 15 % din valoarea bugetului anual relevant al statului membru respectiv pentru programul său naţional de sprijin. Orice astfel de ajutor ar trebui notificat Comisiei şi aprobat în temeiul prezentului regulament înainte de a fi acordat.
(80) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (10).
(81) Cheltuielile suportate de statele membre în cadrul obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie finanţate de Comunitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune (11).
(82) Statele membre şi Comisia ar trebui să-și comunice reciproc informaţiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
(83) Pentru a garanta respectarea obligaţiilor prevăzute de prezentul regulament, este necesar să se prevadă controale şi aplicarea de sancţiuni în cazul nerespectării obligaţiilor. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competenţa de a stabili normele corespunzătoare, inclusiv cele privind recuperarea plăţilor necuvenite şi obligaţiile de raportare ale statelor membre.
(84) Autorităţile statelor membre ar trebui să fie responsabile de asigurarea respectării prezentului regulament, iar Comisia ar trebui să dispună de mecanisme care să-i permită să monitorizeze şi să garanteze respectarea acestuia.
(85) Pentru a permite includerea sectorului vitivinicol în regimul de plată unică, este necesar ca toate suprafeţele viticole cultivate în mod activ să fie eligibile pentru a beneficia de regimul de plată unică prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (12).
(86) Viticultorii din Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, România, Slovenia şi Slovacia ar trebui să beneficieze de introducerea componentei „vin” în regimul de plată unică în aceleaşi condiţii ca viticultorii din Comunitate, astfel cum era constituită aceasta la 30 aprilie 2004. În consecinţă, componenta „vin” din regimul de plată unică nu ar trebui să fie supusă aplicării calendarului de creşteri prevăzut la articolul 143a din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003.
(87) Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 și Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (13) ar trebui modificate corespunzător.
(88) Trecerea de la mecanismele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 şi în alte regulamente privind sectorul vitivinicol şi la cele prevăzute în prezentul regulament ar putea crea unele dificultăţi care nu sunt abordate în prezentul regulament. Pentru a aborda această eventualitate, ar trebui să se prevadă adoptarea măsurilor tranzitorii necesare de către Comisie. De asemenea, Comisia ar trebui autorizată să rezolve probleme practice specifice,