Recitale
(1) Numeroase state membre impozitează la sursă veniturile din valori mobiliare. Impozitul la sursă este dedus fie de emitentul titlului de valoare, fie de un intermediar financiar implicat în plata veniturilor respective.
(2) În numeroase cazuri drepturile de impozitare sunt partajate între statul-sursă și statul de rezidență; astfel, în temeiul convențiilor de evitare a dublei impozitări sau al legislației naționale, investitorii nerezidenți pot beneficia de o rată mai mică a impozitului sau de o exceptare de la plată în statul-sursă, însă procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă sau de solicitare a rambursării impozitului reținut sunt adesea complicate și diferă simțitor de la un stat membru la altul.
(3) Numeroase state membre limitează prestarea de servicii de agenți care rețin impozitul la intermediarii financiari stabiliți în jurisdicțiile lor.
(4) Complicațiile care apar în urma acestei situații împiedică buna funcționare a piețelor de capital și au ca rezultat creșterea costurilor la decontările transfrontaliere. Conform rapoartelor Giovannini Cross-border clearing and settlement arrangements in the European Union (1) (Acorduri de compensare și decontare transfrontalieră în Uniunea Europeană) din 2001 și Second Report on EU Clearing and Settlement (2) (Al doilea raport privind compensarea și decontarea în UE) din 2003, acest lucru reprezintă un obstacol în calea investițiilor transfrontaliere eficiente în titluri de valoare.
(5) Două rapoarte ale Grupului de experți pentru respectarea reglementărilor fiscale (FISCO) (3) – Fact-Finding Study on Fiscal Compliance Procedures Related to Clearing and Settlement within the EU (Studiu de documentare privind procedurile de respectare a reglementărilor fiscale referitoare la compensare și decontare în UE) din 2006 și Solutions to Fiscal Compliance Barriers Related to Post-Trading within the EU (Soluții pentru obstacolele din calea respectării reglementărilor fiscale legate de sectorul postpiață în UE) din 2007 – au analizat procedurile existente de reducere a impozitului reținut la sursă și au sugerat modalități de ameliorare a eficienței acestora.
(6) După cum se precizează în aceste rapoarte, acordarea unei reduceri a impozitelor reținute la sursă în locul unei proceduri de rambursare ar fi un pas important spre simplificarea procedurilor privind impozitele reținute la sursă.
(7) Veniturile din valori mobiliare care intră în domeniul de aplicare al altor reglementări comunitare, mai precis al Directivei 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (4) și al Directivei 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (5) nu ar trebui să intre sub incidența acestor proceduri de simplificare. De asemenea, simplificarea nu este necesară nici în cazul în care anumite state membre pe parcursul perioadei de tranziție percep impozitul reținut la sursă în locul efectuării schimbului de informații, în conformitate cu articolul 11 din Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (6).
(8) În cazurile excepționale în care reducerea impozitelor la sursă nu este posibilă statele membre sursă ar putea, de asemenea, îmbunătăți situația actuală prin adoptarea unei proceduri de rambursare rapidă.
(9) Pentru a garanta condiții de concurență egale între intermediarii financiari comunitari, este necesar să se permită intermediarilor financiari din alte state membre decât statul membru sursă care intervin între emitentul titlurilor de valoare și beneficiarul efectiv să participe la procedurile de reținere la sursă ca agenți de informare sau agenți care rețin impozitul la sursă.
(10) Intermediarii financiari stabiliți în țări AELS trebuie tratați în același mod ca și intermediarii financiari din statele membre, în măsura în care aceste țări asigură un nivel de asistență administrativă echivalent asistenței acordate în temeiul Directivei 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare (7) și al Directivei 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite cotizații, drepturi, taxe și alte măsuri (8).
(11) Statele membre au dreptul legitim de a-și proteja veniturile din impozite și, prin urmare, ar trebui să li se permită să ceară intermediarilor financiari obținerea unei autorizații sau aprobări prealabile pentru a acționa în calitate de agent de informare sau agent care reține impozitul la sursă.
(12) Permițând intermediarilor financiari să transmită doar informații grupate privind rata impozitului reținut la sursă intermediarului financiar următor din lanțul de custodie, toate părțile implicate ar realiza economii importante și s-ar înlătura preocupările din domeniul protecției datelor și al concurenței referitoare la transmiterea informațiilor legate de clienți între intermediarii financiari.
(13) Simplificarea ar putea fi accentuată prin acceptarea, pe lângă certificatele de rezidență, a altor dovezi ale dreptului investitorilor la reducerea impozitelor, cum ar fi autocertificarea și informațiile de identificare deținute de intermediarii financiari în temeiul prevederilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (9).
(14) Pentru reducerea sarcinii administrative, intermediarii financiari ar trebui să fie autorizați să arhiveze documentele în formă electronică.
(15) Statele membre trebuie să profite de posibilitatea oferită de legislația comunitară și de acordurile fiscale bilaterale de a face schimb de informații și să efectueze controale comune sau individuale pentru a verifica respectarea de către intermediarii financiari a obligațiilor care le revin. Acestea ar trebui, de asemenea, să facă apel la Directiva 2008/55/CE și la orice viitoare instrumente echivalente pentru recuperarea veniturilor fiscale din alte state membre sau dintr-o țară AELS.
(16) Reprezentanții statelor membre în Grupul de lucru IV pentru impozitare directă al Comisiei și din Comitetul european pentru valori mobiliare au discutat această problemă în detaliu. În paralel, și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) lucrează la procedurile de reducere a impozitului reținut la sursă,