Articolul 1
Dispoziții generale
(1) În conformitate cu dispozițiile prezentei directive, autoritățile competente ale statelor membre fac schimb de orice fel de informații care să le permită să efectueze o evaluare corectă a impozitelor pe venit și a taxelor pe capital.
(2) Se consideră impozite pe venit și taxe pe capital, indiferent de modul în care sunt prelevate, toate impozitele pe venitul total, pe capitalul total, inclusiv impozitele pe profitul din vânzarea proprietăților mobile sau imobile, impozitele pe salariile plătite de companii, precum și taxele pe capital.
(3) Impozitele menționate la alineatul (2) sunt, în momentul de față:
în Belgia: lmpôt des personnes physiques/Personenbelasting, Impôt des sociétés/Vennootschapsbelasting, Impôt des personnes morales/Rechtspersonenbelasting, Impôt des non-résidents/Belasting der niet-verblijfhouders;
în Danemarca: Indkomstskat til staten, Selsskabsskat, Den kommunale indkomstskat, Den amtskommunale indkomstskat, Folkepensionsbidragene, Sømandsskat, Den særlige indkomstskat, Kirkeskat, Formueskat til staten, Bidrag til dagpengefonden;
în Germania: Einkommensteuer, Körperschaftsteuer, Vermögensteuer, Gewerbesteuer, Grundsteuer;
în Franța: Impôt sur le revenu, Impôt sur les sociétés, Taxe professionnelle, Taxe foncière sur les propriétés bâties, Taxe foncière sur les propriétés non bâties;
în Irlanda: Income tax, Corporation tax, Capital gains tax, Wealth tax;
în Italia: Imposta sul reddito delle persone fisiche, Imposta sul reddito delle persone giuridiche, Imposta locale sui redditi;
în Luxemburg: impôt sur le revenu des personnes physiques, impôt sur le revenu des collectivités, impôt commercial communal, impôt sur la fortune, impôt foncier;
în Țările de Jos: Inkomstenbelasting, Vennootschapsbelasting, Vermogensbelasting;
în Regatul Unit: Income tax, Corporation tax, Capital gains tax, Petroleum revenue tax, Development land tax.
(4) Alineatul (1) se aplică oricăror impozite identice sau similare impuse ulterior, fie în completarea, fie în locul impozitelor enumerate la alineatul (3). Autoritățile competente ale statelor membre se informează reciproc și informează Comisia asupra datei intrării în vigoare a unor astfel de impozite.
(5) Expresia „autoritate competentă” desemnează:
în Belgia: De minister van financiën sau un reprezentant autorizat Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat
în Danemarca: Ministeren for skatter og afgifter sau un reprezentant autorizat
în Germania: Der Bundesminster der Finanzen sau un reprezentant autorizat
în Franța: Le ministre de l'économie sau un reprezentant autorizat
în Irlanda: The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat
în Italia: Il Ministro per le finanze sau un reprezentant autorizat
în Luxemburg: Le ministre des finances sau un reprezentant autorizat
în Țările de Jos: De minister van financiën sau un reprezentant autorizat
în Regatul Unit: The Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat
Articolul 2
Schimbul la cerere
(1) În anumite situații, autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita autorității competente a altui stat membru să înainteze informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1). Autoritatea competentă a statului solicitat nu este obligată să răspundă solicitării dacă autoritatea competentă a statului solicitant nu a epuizat sursele proprii de informații care puteau fi utilizate, potrivit împrejurărilor, pentru a obține informațiile solicitate fără riscul de a pune în pericol obținerea rezultatului căutat.
(2) Pentru a prezenta informațiile menționate la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru solicitat organizează orice investigații necesare pentru a obține astfel de informații.
Articolul 3
Schimbul automat de informații
Pentru categoriile de cazuri determinate în procedurile de consultare menționate la articolul 9, autoritățile competente ale statelor membre schimbă periodic informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) fără solicitare prealabilă.
Articolul 4
Schimbul spontan de informații
(1) Autoritatea competentă a statului membru prezintă autorității competente a oricărui statmembru interesat, fără o solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1), despre care are cunoștință, în următoarele situații:
(a) autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
(b) o persoană impozabilă obține o reducere sau o scutire de impozit într-un stat membru care ar putea determina o mărire a impozitului sau o obligație de plată a impozitului într-un alt stat membru;
(c) afacerile între o persoană impozabilă într-un stat membru și o persoană impozabilă în alt stat membru sunt efectuate printr-una sau mai multe țări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului într-unul sau celălalt stat membru sau în amândouă;
(d) autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că are loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
(e) informațiile prezentate unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obținerea unor informații care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot, conform procedurii de consultare prevăzute la articolul 9, să extindă schimbul de informații prevăzut la alineatul (1) și la alte cazuri decât cele specificate.
(3) Autoritățile competente ale statelor membre pot înainta fiecărui stat membru în orice alt caz, fără solicitare prealabilă, informațiile menționate la articolul 1 alineatul (1) de care au cunoștință.
Articolul 5
Termenul-limită pentru prezentarea de informații
Autoritatea competentă a statelor membre care, conform articolelor precedente, este solicitată să furnizeze informații, le prezintă cât mai urgent posibil. Dacă întâmpină greutăți în furnizarea informațiilor sau refuză să furnizeze informațiile, informează imediat autoritatea solicitantă asupra acestui fapt, indicând natura greutăților sau motivele refuzului.
Articolul 6
Colaborarea între reprezentanții statului implicat
În sensul dispozițiilor precedente, autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile și autoritatea competentă a statului membru căreia îi sunt destinate informațiile pot conveni, conform procedurii de consultare menționate în articolul 9, să autorizeze prezența în primul stat membru a reprezentanților administrației financiare a celuilalt stat membru. Detaliile aplicării prezentei dispoziții se stabilesc în cadrul aceleiași proceduri.
Articolul 7
Dispoziții privind confidențialitatea informațiilor
(1) Toate informațiile dezvăluite unui stat membru conform prezentei directive sunt confidențiale în statul respectiv, la fel ca informațiile primite conform legislației interne.
În orice caz, astfel de informații:
— pot fi aduse numai la cunoștința persoanelor direct implicate în evaluarea impozitelor sau în controlul administrativ al acestei evaluări;
— în plus, pot fi dezvăluite numai în legătură cu proceduri juridice sau administrative care implică sancțiuni inițiate în vederea determinării bazei de evaluare sau revizuirii ei sau în legătură cu aceasta și numai pentru persoanele direct implicate în astfel de proceduri; cu toate acestea, informațiile în materie pot fi dezvăluite în timpul audierilor publice sau în cadrul hotărârilor, dacă autoritatea competentă a statului membru care furnizează informația nu are obiecții în acest sens;
— se utilizează numai în scopuri fiscale sau în legătură cu proceduri juridice sau administrative inițiate în vederea determinării sau revizuirii bazei de evaluare sau în legătură cu aceasta.
(2) Alineatul (1) nu obligă un stat membru a cărui legislație sau practică administrativă stabilește, în scopuri interne, limite mai stricte decât acelea incluse în dispozițiile respectivului alineat, să furnizeze informații dacă statul interesat nu este de acord să respecte aceste limite mai stricte.
(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), autoritatea competentă a statului membru care furnizează informațiile poate permite ca acestea să fie utilizate pentru alte scopuri în statul solicitant dacă, în temeiul legislației statului care efectuează informarea, informațiile ar putea fi folosite în situații similare și pentru scopuri similare de statul care efectuează informarea.
(4) Dacă o autoritate competentă a unui stat membru consideră că informațiile primite de la autoritatea competentă a altui stat membru pot fi utile autorității competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acestuia din urmă cu acordul autorității competente care a furnizat informațiile.
Articolul 8
Limitele schimbului de informații
(1) Prezenta directivă nu impune obligația de a se întreprinde cercetări sau de a se furniza informații dacă statul membru care trebuie să furnizeze informațiile este împiedicat actele cu putere de lege naționale sau de practicile administrative să efectueze aceste cercetări, să colecteze sau să utilizeze informațiile în folos propriu.
(2) Furnizarea informațiilor poate fi refuzată dacă ar conduce la dezvăluirea unui secret comercial, industrial sau profesional, a unui proces comercial sau a unor informații a căror dezvăluire ar fi contrară politicii publice.
(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate refuza să furnizeze informații dacă statul interesat nu poate furniza, din motive practice sau legale, informații similare.
Articolul 9
Consultări
(1) În scopul aplicării prezentei directive, consultările au loc, dacă este necesar, în cadrul unui comitet, între:
— autoritățile competente ale statelor membre implicate, la solicitarea oricăruia dintre ele, cu privire la problemele bilaterale;
— autoritățile competente ale tuturor statelor membre și Comisie, la cererea uneia dintre aceste autorități sau a Comisiei, în măsura în care problemele abordate nu sunt exclusiv de interes bilateral.
(2) Autoritățile competente ale statelor membre pot comunica direct între ele. Prin acord reciproc, autoritățile competente ale statelor membre pot să permită autorităților pe care le desemnează să comunice direct între ele în situații date sau în anumite categorii de cazuri.
(3) Dacă autoritățile competente încheie acorduri pe probleme bilaterale reglementate de prezenta directivă, altele decât cele privind cazuri individuale, ele informează Comisia asupra acestui lucru cât mai curând posibil. Comisia anunță la rândul ei autoritățile competente din alte state membre.
Articolul 10
Schimburile de experiență
Împreună cu Comisia, statele membre monitorizează constant procedura de cooperare prevăzută în prezenta directivă și fac schimb de informații, în special cu privire la costul transferului între grupuri de companii, cu scopul îmbunătățirii acestei cooperări și, dacă este cazul, elaborării unor norme în domeniile respective.
Articolul 11
Aplicabilitatea dispozițiilor generale de asistență
Dispozițiile anterioare nu împiedică îndeplinirea altor obligații mai generale privind schimbul de informații, care ar putea decurge din alte acte juridice.
Articolul 12
Dispoziții finale
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până cel târziu la 1 ianuarie 1979 și le comunică imediat Comisiei.
(2) Statele membre transmit Comisiei textele dispozițiilor importante de drept intern adoptate ulterior în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Prezenta directivă se adresează statelor membre.