Directiva Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre

Articolul 1

(1) Fiecare stat membru aplică prezenta directivă: — repartizării profiturilor primite de societățile din statul respectiv, provenite de la filialele lor din alte state membre; — repartizării profiturilor de către societățile din statul respectiv către societăți din alte state membre, ale căror filiale sunt. (2) Prezenta directivă nu împiedică aplicarea dispozițiilor interne sau a celor bazate pe acorduri, necesare pentru prevenirea fraudei sau abuzului.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, termenul „societate dintr-un stat membru” desemnează orice societate care îndeplinește următoarele condiții: (a) are una din formele de organizare prezentate în anexă; (b) în conformitate cu legislația fiscală a statului membru, este considerată ca avându-și reședința fiscală în statul membru și, în temeiul unui acord privind dubla impozitare încheiat cu un stat terț, nu se consideră că are sediul fiscal în afara Comunității; (c) în plus, plătește unul din următoarele impozite, fără posibilitatea unei opțiuni sau exceptări: — impôt des sociétésvennootschapsbelasting în Belgia; — selskabsskat în Danemarca; — Körperschaftsteuer în Republica Federală Germania; — φόρος εισοδήματος νομικών προσώπων κερδοσκοπικού χαρακτήρα în Grecia; — impuesto sobre sociedades în Spania; — impôt sur les sociétés în Franța; — corporation tax în Irlanda; — imposta sul reddito delle persone giuridiche în Italia; — impôt sur le revenu des collectivités în Luxemburg; — vennootschapsbelasting în Țările de Jos; — imposto sobre o rendimento das pessoas colectivas în Portugalia; — corporation tax în Regatul Unit sau un alt impozit care substituie unul din impozitele menționate.

Articolul 3

(1) În sensul prezentei directive, (a) statutul de societate-mamă se atribuie oricărei societăți comerciale dintr-un stat membru care îndeplinește condițiile menționate la articolul 2 și deține minimum 25 % din capitalul unei societăți dintr-un alt stat membru care îndeplinește condiții similare; (b) „filială” reprezintă societatea comercială al cărei capital include participația menționată la litera (a). (2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre au opțiunea: — prin acord bilateral, să înlocuiască criteriul participării la capital prin criteriul deținerii dreptului de vot; — să nu aplice prezenta directivă la societățile din statul membru care nu mențin pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin doi ani participația care îi conferă calitatea de societate-mamă sau la societățile în care o societate din alt stat membru nu menține această participație pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin doi ani.

Articolul 4

(1) Dacă o societate-mamă, în cadrul relației sale cu filiala, primește profituri distribuite altfel decât cu ocazia lichidării acesteia, statul societății-mamă: — fie nu impozitează aceste profituri; — fie impozitează aceste profituri, autorizând în același timp societatea-mamă să deducă din impozitul datorat acea fracțiune a impozitului pe societate plătit de filială aferent profiturilor și, dacă este cazul, valoarea taxei reținute la sursă percepută de statul membru în care filiala are reședința, în temeiul derogărilor prevăzute la articolul 5, până la limita valorii impozitului național corespunzător. (2) Cu toate acestea, fiecare stat membru își rezervă dreptul de a dispune ca orice impozite aferente participației și profitului ce rezultă din repartizarea profiturilor filialei să nu fie deductibile din profitul impozabil al societății-mamă. Dacă, în acest caz, cheltuielile de administrare aferente participației se stabilesc la o valoare forfetară, suma forfetară nu poate depăși 5 % din beneficiile repartizate de filială. (3) Alineatul (1) se aplică până la data intrării efective în vigoare a regimului comun de impozitare a societăților. La momentul oportun, Consiliul adoptă normele aplicabile după data menționată în primul paragraf.

Articolul 5

(1) Profiturile repartizate de filială societății-mamă sunt scutite de taxa reținută la sursă, cel puțin în cazul în care societatea-mamă deține minimum 25 % din capitalul filialei. (2) Sub rezerva alineatului (1), Grecia poate percepe, atâta timp cât nu aplică impozitul pe societate la profiturile distribuite, o taxă reținută la sursă pe profiturile repartizate societăților- mamă din alte state membre. Cu toate acestea, cota taxei reținute la sursă nu trebuie să depășească cota prevăzută în acordurile bilaterale privind dubla impozitare. (3) Sub rezerva alineatului (1), Republica Federală Germania poate percepe, atâta timp cât aplică profiturilor repartizate o cotă cu cel puțin 11 procente mai mică decât cota aplicabilă profiturilor reținute și până la jumătatea anului 1996 cel puțin, o taxă reținută la sursă compensatorie de 5 % pe profiturile distribuite de filiale. (4) Sub rezerva alineatului (1), Republica Portugalia poate percepe, aferent profiturilor distribuite de filiale societăților-mamă din celelalte state membre, o taxă reținută la sursă până cel târziu la finele celui de al optulea an următor datei de aplicare a prezentei directive. Sub rezerva dispozițiilor acordurilor bilaterale existente, încheiate între Portugalia și un stat membru, cota taxei reținute la sursă nu poate depăși 15 % în primii cinci ani și 10 % în ultimii trei ani din perioada respectivă. Înainte de finele celui de-al optulea an, Consiliul decide în unanimitate, la propunerea Comisiei, o posibilă extindere a dispozițiilor prezentului alineat.

Articolul 6

Statul membru de care aparține societatea-mamă nu poate percepe taxa reținută la sursă pe profiturile pe care societatea-mamă le primește de la filială.

Articolul 7

(1) În sensul prezentei directive, sintagma „taxă reținută la sursă” nu include o plată anticipată sau în avans (précompte) a impozitului pe profit către statul membru al filialei, efectuată în legătură cu distribuirea profiturilor către societatea-mamă. (2) Prezenta directivă nu afectează aplicarea dispozițiilor naționale sau a dispozițiilor bazate pe acorduri, de natură să elimine sau să diminueze dubla impozitare economică a dividendelor, în special a dispozițiilor privind plata pasivelor fiscale către beneficiarii dividendelor.

Articolul 8

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege, și a actelor administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive înainte de 1 ianuarie 1992. Ele informează Comisia în legătură cu aceasta. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.