Recitale
(1) Este necesară actualizarea directivei 88/388/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (3), pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice. Din motive de claritate și de eficiență, Directiva 88/388/CEE ar trebui să fie înlocuită de prezentul regulament.
(2) Decizia 88/389/CEE a Consiliului din 22 iunie 1988 privind întocmirea de către Comisie a unui inventar al materialelor și substanțelor utilizate ca sursă pentru pregătirea aromelor (4) prevede un termen de 24 de luni de la data adoptării sale pentru întocmirea inventarului. Decizia respectivă a devenit caducă și ar trebui să se abroge.
(3) Directiva 91/71/CEE a Comisiei din 16 ianuarie 1991 de completare a Directivei Consiliului 88/388/CEE de apropiere a legislațiilor statelor membre privind aromele utilizate în produsele alimentare și materiile sursă pentru producerea acestora (5) stabilește normele de etichetare ale aromelor. Normele în cauză sunt înlocuite prin prezentul regulament, iar directiva respectivă ar trebui să se abroge.
(4) Libera circulație a produselor alimentare sigure și sănătoase reprezintă un aspect esențial al pieței interne și contribuie în mod semnificativ la sănătatea și bunăstarea cetățenilor, precum și la sprijinirea intereselor sociale și economice ale acestora.
(5) În scopul protejării sănătății populației, prezentul regulament ar trebui să reglementeze aromele, materiile prime pentru arome și alimentele care conțin arome. Acesta ar trebui să reglementeze, de asemenea, anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante, care sunt adăugate alimentelor în scopul principal de a le adăuga aromă și care contribuie în mod semnificativ la prezența în alimente a anumitor substanțe nedorite care apar în mod natural (denumite în continuare „ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante”), materiile prime ale acestora și alimentele care le conțin.
(6) Produsele alimentare brute care nu au fost procesate și produsele alimentare necompuse precum condimentele, ierburile, ceaiurile și infuziile (de exemplu ceaiul de fructe sau ceaiul de plante), precum și amestecurile de condimente și/sau ierburi, amestecurile de ceai și amestecurile pentru infuzie, cu condiția să fie consumate ca atare și/sau să nu fie adăugate alimentelor, nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament.
(7) Aromele se utilizează pentru a îmbunătăți sau modifica mirosul și/sau gustul produselor alimentare, în beneficiul consumatorului. Aromele și ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante ar trebui să fie utilizate numai dacă îndeplinesc criteriile prevăzute de prezentul regulament. Utilizarea acestora trebuie să fie sigură și, prin urmare, anumite arome ar trebui să fie supuse unei evaluări a riscului înainte de a fi autorizată utilizarea lor în alimente. Atunci când este posibil, ar trebui să se axeze atenția pe determinarea faptului dacă anumite arome pot sau nu să aibă consecințe negative pentru grupurile vulnerabile. Utilizarea aromelor trebuie să nu inducă în eroare consumatorul și, prin urmare, prezența lor în alimente trebuie să fie întotdeauna indicată printr-o etichetare corespunzătoare. În special, aromele nu ar trebui să fie utilizate de asemenea manieră încât să inducă în eroare consumatorul în legătură cu aspectele legate de natura, prospețimea, calitatea ingredientelor utilizate, caracterul natural al unui produs sau al procesului de producție sau calitatea nutritivă a produsului. Autorizarea aromelor ar trebui să țină seama și de alți factori relevanți pentru aspectele avute în vedere, inclusiv factorii societali, economici, tradiționali, etici și de mediu, principiul precauției, precum și de fezabilitatea controalelor.
(8) Din 1999, Comitetul științific pentru alimentație și, ulterior, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) înființată prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (6) au exprimat avize cu privire la o serie de substanțe care apar natural în materiile prime pentru arome și în ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante care, conform Comitetului de experți pentru substanțe aromatizante al Consiliului Europei, constituie motive de îngrijorare din punct de vedere toxicologic. Substanțele pentru care Comitetul Științific pentru Alimentație a confirmat caracterul problematic din punct de vedere toxicologic ar trebui să fie considerate substanțe nedorite care nu ar trebui să fie adăugate sub această formă în alimente.
(9) Datorită apariției lor în formă naturală în plante, substanțele nedorite ar putea fi prezente în preparatele aromatizante și în ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante. În mod tradițional, plantele sunt utilizate ca produse sau ingrediente alimentare. Având în vedere atât necesitatea de protejare a sănătății umane, cât și prezența inevitabilă a acestor substanțe nedorite în produsele alimentare tradiționale, ar trebui să se stabilească niveluri maxime adecvate în ceea ce privește prezența acestor substanțe nedorite în alimentele care contribuie cel mai mult la consumul uman de astfel de substanțe.
(10) Nivelurile maxime pentru anumite substanțe nedorite care apar în mod natural ar trebui să se axeze pe alimentele sau categoriile de alimente care contribuie cel mai mult la aportul dietetic. În cazul în care alte substanțe nedorite care apar în mod natural ar reprezenta un risc pentru sănătatea consumatorilor, ar trebui să se stabilească nivelurile maxime, în baza avizului Autorității. Statele membre ar trebui să organizeze controale în funcție de risc, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (7). Producătorii de alimente sunt obligați să țină seama de prezența acestor substanțe atunci când folosesc ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante și/sau arome pentru prepararea tuturor alimentelor, pentru a garanta că alimentele care nu oferă siguranță nu sunt introduse pe piață.
(11) Ar trebui să se instituie dispoziții la nivel comunitar în vederea interzicerii sau limitării utilizării anumitor materii vegetale, animale, microbiologice sau minerale care creează motive de îngrijorare din punctul de vedere al sănătății umane, în procesul de producție a aromelor și a ingredientelor alimentare cu proprietăți aromatizante și în producția alimentelor.
(12) Evaluările riscului ar trebui să fie efectuate de autoritate.
(13) Pentru asigurarea armonizării, evaluarea riscului și aprobarea aromelor și a materiilor prime care trebuie să fie supuse evaluării ar trebui să fie efectuate în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (8).
(14) Substanțele aromatizante sunt substanțe chimice definite care includ substanțele aromatizante obținute prin sinteză chimică sau izolate prin procese chimice și substanțele aromatizante naturale. Un program de evaluare a substanțelor aromatizante este în curs de desfășurare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2232/96 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 1996 de stabilire a unei proceduri comunitare pentru substanțele aromatizante utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (9). În temeiul regulamentului respectiv, o listă a substanțelor aromatizante urma să fie adoptată în termen de cinci ani de la adoptarea programului în cauză. Ar trebui să fie stabilit un nou termen limită pentru adoptarea respectivei liste. Lista respectivă urmează să fie propusă spre a fi inclusă în lista menționată la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1331/2008.
(15) Preparatele aromatizante sunt arome, altele decât substanțele chimice definite, obținute din materii de origine vegetală, animală sau microbiologică, prin procese fizice, enzimatice sau microbiologice corespunzătoare, fie în stare brută, fie după procesarea pentru consumul uman. Nu este necesar ca preparatele aromatizante obținute din produse alimentare să facă obiectul vreunei evaluări sau al vreunei proceduri de aprobare pentru a fi utilizate în produsele alimentare, cu excepția cazurilor în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța preparatelor aromatizante produse din substanțe nealimentare ar trebui să fie evaluată și aprobată.
(16) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 definește alimentele ca fiind orice substanță sau produs, indiferent dacă este procesat, parțial procesat sau neprocesat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni. Materiile de origine vegetală, animală sau microbiologică a căror utilizare pentru producția aromelor este suficient demonstrată sunt considerate a fi materii alimentare produse în acest scop, chiar dacă unele dintre aceste materii prime, precum lemnul de trandafir și frunzele de căpșun, nu sunt neapărat utilizate ca atare în produsele alimentare. Nu este nevoie ca aceste materii prime să fie evaluate.
(17) În același fel, aromele obținute prin tratament termic, produse din alimente în condiții specifice, nu au nevoie de evaluare sau de o procedură de aprobare pentru a fi utilizate în sau pe produsele alimentare, cu excepția cazului în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța aromelor obținute prin tratament termic, produse din substanțe nealimentare sau care nu corespund anumitor condiții de producție, ar trebui să fie evaluată și aprobată.
(18) Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (10) stabilește o procedură pentru evaluarea siguranței și pentru aprobarea aromelor de fum și are ca scop întocmirea unei liste a condensatelor de fum primare și a fracțiilor primare de gudron a căror utilizare este autorizată cu excluderea tuturor celorlalte.
(19) Precursorii de arome precum carbohidrații, oligopeptidele și aminoacizii conferă aromă alimentelor prin reacțiile chimice care au loc în timpul procesării alimentelor. Precursorii de arome produși din alimente nu trebuie să facă obiectul unei proceduri de evaluare sau de autorizare pentru a fi utilizați în sau pe produsele alimentare, cu excepția cazurilor în care există îndoieli legate de siguranța acestora. Cu toate acestea, siguranța precursorilor de arome produși din substanțe nealimentare ar trebui să fie evaluată și aprobată.
(20) Alte arome care nu se regăsesc în definițiile aromelor menționate anterior pot fi utilizate în produsele alimentare după ce au fost supuse unei proceduri de evaluare și de aprobare. Un astfel de exemplu ar putea fi aromele obținute prin încălzirea uleiului sau a grăsimilor la o temperatură extrem de înaltă pentru o perioadă foarte scurtă de timp, fapt care va produce o aromă asemănătoare cu aroma de friptură la grătar.
(21) Materiile de origine vegetală, animală, microbiologică sau minerală, altele decât produsele alimentare pot fi autorizate pentru producția aromelor numai după ce siguranța lor a fost evaluată științific. Este posibil să fie necesară autorizarea utilizării numai a anumitor părți ale materiei sau stabilirea condițiilor de utilizare.
(22) Aromele pot conține aditivi alimentari, astfel cum se permite prin Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (11) și/sau alte ingrediente alimentare în scopuri tehnologice precum depozitarea, standardizarea, diluarea sau dizolvarea și stabilizarea acestora.
(23) O aromă sau o materie primă care intră în domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (12) ar trebui să fie autorizată în conformitate cu regulamentul menționat, precum și în temeiul prezentului regulament.
(24) Aromele trebuie să respecte în continuare obligațiile generale privind etichetarea, astfel cum sunt prevăzute de Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea, prezentarea produselor alimentare precum și la publicitatea acestora (13) și, după caz, de Regulamentul (CE) 1829/2003 și de Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic (14). În plus, prezentul regulament ar trebui să cuprindă dispoziții speciale privind etichetarea aromelor vândute ca atare producătorului sau consumatorului final.
(25) Substanțele aromatizante sau preparatele aromatizante ar trebui să poarte eticheta „natural” numai dacă îndeplinesc anumite criterii care garantează că astfel consumatorii nu sunt induși în eroare.
(26) Ar trebui să se stabilească cerințe specifice de informare care să garanteze că, în ceea ce privește materiile prime utilizate pentru producția aromelor naturale, consumatorii nu sunt induși în eroare. În special, în cazul în care se folosește termenul „natural” pentru a se descrie o aromă, componentele aromatizante folosite ar trebui să fie în totalitate de origine naturală. De asemenea, este necesar ca sursa aromelor să fie etichetată, cu excepția cazului în care materiile prime menționate nu ar putea să fie recunoscute în aromă sau în gustul alimentului. În cazul în care se menționează sursa, cel puțin 95 % din componenta aromatizantă ar trebui să fi fost obținut din materia primă menționată. Deoarece ar trebui ca utilizarea aromelor să nu inducă în eroare consumatorul, restul de cel mult 5 % poate fi folosit numai pentru standardizare sau pentru a accentua un anumit atribut al aromei, de exemplu proaspăt, picant, copt sau crud. În cazul în care s-a utilizat mai puțin de 95 % din componenta aromatizantă derivată din sursa menționată, iar aroma sursei poate fi încă recunoscută, sursa ar trebui să fie indicată împreună cu o declarație că au fost adăugate și alte arome naturale, de exemplu, extractul de cacao la care s-au adăugat alte arome naturale pentru a se da o aromă de banană.
(27) Consumatorii ar trebui să fie informați dacă gustul de afumat al unui anumit produs alimentar este rezultatul adăugării aromelor de fum. În conformitate cu Directiva 2000/13/CE, denumirea comercială a unui produs nu ar trebui să determine consumatorii să confunde un produs afumat prin metode tradiționale cu un produs tratat cu arome de fum. Directiva 2000/13/CE ar trebui să fie adaptată în funcție de definițiile aromelor, ale aromelor de fum și condițiile de utilizare a termenului „natural” pentru descrierea aromelor, astfel cum sunt stabilite în prezentul regulament.
(28) În scopul evaluării siguranței substanțelor aromatizante pentru sănătatea umană, informarea privind consumul și utilizarea substanțelor aromatizante are o importanță esențială. Prin urmare, cantitățile de substanțe aromatizante adăugate alimentelor ar trebui să fie verificate periodic.
(29) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).
(30) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să modifice anexele la prezentul regulament și să adopte măsuri tranzitorii corespunzătoare privind elaborarea listei comunitare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele să-l completeze prin adăugarea de noi elemente neesențiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(31) În cazul în care, din motive imperative de urgență, termenele care se aplică în mod normal în cadrul procedurii de reglementare cu control nu pot fi respectate, Comisia ar trebui să poată aplica procedura de urgență prevăzută la articolul 5a alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE pentru adoptarea măsurilor menționate la articolul 8 alineatul (2) și a modificărilor la anexele II-V la prezentul regulament.
(32) Anexele II-V la prezentul regulament ar trebui să fie adaptate în mod corespunzător în funcție de progresele științifice și tehnice, ținând seama de informațiile furnizate de producătorii și de utilizatorii de arome și/sau obținute în urma verificărilor și controalelor efectuate de statele membre.
(33) Pentru a dezvolta și actualiza legislația comunitară privind aromele în mod proporțional și eficace, este necesar să se culeagă date, să se împărtășească informațiile și să se coordoneze activitățile între statele membre. În acest scop, ar putea fi utilă realizarea de studii referitoare la aspecte specifice, în vederea facilitării procesului decizional. Este oportun ca aceste studii să fie finanțate de Comunitate, în contextul procedurii sale bugetare. Finanțarea unor asemenea măsuri este reglementată prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004.
(34) În așteptarea elaborării listei comunitare, ar trebui să se prevadă dispoziții privind evaluarea și autorizarea substanțelor aromatizante care nu fac parte din programul de evaluare prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2232/96. Prin urmare, ar trebui să se stabilească un regim de tranziție. În conformitate cu acest regim, aceste substanțe aromatizante ar trebui să fie evaluate și aprobate în conformitate cu procedura stabilită de Regulamentul (CE) nr. 1331/2008. Cu toate acestea, nu ar trebui să se aplice termenele prevăzute de regulamentul respectiv pentru adoptarea de către autoritate a avizului său și pentru prezentarea de către Comisie a unui proiect de regulament de actualizare a listei comunitare Comitetului permanent pentru rețeaua alimentară și sănătatea animală, deoarece programul de evaluare în curs ar trebui să aibă prioritate.
(35) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume stabilirea normelor comunitare privind utilizarea aromelor și a anumitor ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante în și pe produsele alimentare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, în scopul unității pieței și în vederea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(36) Regulamentul (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, descrierea și prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin și a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (16) și Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase (17) trebuie să fie adaptate la anumite definiții noi enunțate în prezentul regulament.
(37) Regulamentele (CEE) nr. 1601/91, (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008, precum Directiva 2000/13/CE ar trebui să fie modificate în consecință,