Directiva Consiliului din 14 iunie 1989 privind indicarea sau marcarea care permite identificarea lotului din care face parte un produs alimentar

Articolul 1

(1) Prezenta directivă se referă la indicațiile care permit identificarea lotului din care face parte un produs alimentar. (2) În sensul prezentei directive, prin „lot” se înțelege o cantitate alcătuită din unitățile de vânzare ale unui produs alimentar produs, fabricat sau ambalat în condiții identice.

Articolul 2

(1) Un produs alimentar nu poate fi comercializat decât în cazul în care este însoțit de o indicație de tipul celei prevăzute la articolul 1 alineatul (1). (2) Cu toate acestea, alineatul (1) nu se aplică în următoarele cazuri: (a) pentru produsele agricole care în momentul transferării lor din spațiul de depozitare îndeplinesc următoarele condiții: — sunt vândute sau livrate la unități în scopul depozitării temporare, preparării sau ambalării; — sunt transportate la organizațiile producătorilor sau — sunt colectate în vederea integrării imediate într-un proces de preparare operațională sau într-un sistem de prelucrare; (b) în cazul în care la punctul de vânzare către consumatorul final produsele alimentare nu sunt preambalate, acestea sunt ambalate la cererea cumpărătorului sau sunt preambalate în vederea vânzării imediate; (c) ambalajelor și recipientelor a căror suprafață laterală maximă este mai mică de 10 cm2. (3) Până la 31 decembrie 1996, statele membre pot să nu impună menționarea indicației prevăzute la articolul 1 alineatul (1) în cazul sticlelor destinate refolosirii, care sunt marcate cu cerneală indelebilă și care, din acest motiv, nu poartă etichetă, inel sau coleretă.

Articolul 3

Lotul se stabilește în fiecare caz în parte de producătorul, fabricantul sau ambalatorul produsului alimentar respectiv sau de primul vânzător stabilit în cadrul Comunității. Stabilirea și aplicarea indicației prevăzute la articolul 1 alineatul (1) intră în responsabilitatea unuia sau altuia dintre operatorii menționați. Indicația este precedată de litera „L” cu excepția cazurilor în care aceasta se poate distinge cu claritate față de alte indicații de pe etichetă.

Articolul 4

În cazul produselor alimentare preambalate, indicația menționată la articolul 1 alineatul (1) și, după caz, litera „L”, apar pe ambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia. În cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate, indicația prevăzută la articolul 1 alineatul (1) și, după caz, litera „L” apar pe ambalaj sau pe recipient sau, în lipsa acestora, pe documentele comerciale relevante. Aceasta figurează în toate cazurile în așa fel încât să poată fi vizibilă cu ușurință, citită cu claritate și scrisă cu cerneală indelebilă.

Articolul 5

În cazul în care pe etichetă apare data durabilității minime sau expresia „a se consuma înainte de” nu mai este nevoie ca indicația prevăzută la articolul 1 alineatul (1) să apară pe produsul alimentar, cu condiția ca acea dată să fie constituită cel puțin din indicația în formă necodificată a zilei și a lunii în această ordine.

Articolul 6

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere indicațiilor prevăzute prin dispoziții comunitare speciale. Comisia publică și menține actualizată o listă cu prevederile în cauză.

Articolul 7

Statele membre modifică, după caz, actele cu putere de lege și actele administrative astfel încât: — să permită comerțul cu produse conforme cu prezenta directivă până la 20 iunie 1990; — să interzică comerțul cu produse neconforme cu prezenta directivă cu începere de la 20 iunie 1991; cu toate acestea, produsele introduse pe piață sau etichetate înainte de această dată și neconforme cu prezenta directivă pot fi comercializate până la epuizarea stocurilor. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la acestea.

Articolul 8

Prezenta directivă se adresează statelor membre.