Articolul 1
(1) Prezenta directivă se aplică „aromelor” utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare pentru a da miros și/sau gust, precum și materiilor sursă utilizate în producția de arome.
(2) În sensul prezentei directive:
(a) prin „aromă” se înțeleg substanțe aromatizante, preparate aromatizante, arome de transformare, arome de fum sau combinații ale acestora;
(b) prin „substanță aromatizantă” se înțelege o substanță chimică definită, cu proprietăți aromatizante și care se obține: (i) printr-un proces fizic adecvat (inclusiv distilarea și extracția cu solvenți) sau prin procese enzimatice sau microbiologice din materii de origine vegetală sau animală, atât în stare brută, cât și după prelucrarea în vederea consumului uman prin procese tradiționale de preparare a hranei (inclusiv uscarea, torefierea și fermentarea), (ii) prin sinteză chimică sau izolare chimică, produsul obținut fiind identic cu o substanță naturală prezentă în produsele de origine vegetală sau animală prevăzute la punctul (i), (iii) prin sinteză chimică, produsul nefiind însă identic din punct de vedere chimic cu o substanță naturală prezentă în produsele de origine vegetală sau animală prevăzute la punctul (i);
(c) prin „preparat aromatizant” se înțelege un produs, altul decât substanțele prevăzute la litera (b) punctul (i), concentrat sau nu, cu proprietăți aromatizante, care este obținut prin procese fizice adecvate (inclusiv distilarea și extracția cu solvenți), sau prin procese enzimatice sau microbiologice din materii de origine vegetală sau animală, atât în stare brută, cât și prelucrate în vederea consumului uman prin procese tradiționale de preparare a hranei (inclusiv uscare, prăjire și fermentare);
(d) prin „aromă de transformare” se înțelege un produs obținut conform practicilor de bună fabricație, prin încălzirea la o temperatură de maximum 180 °C timp de cel mult 15 minute a unui amestec de ingrediente care nu au neapărat proprietăți aromatizante proprii și din care cel puțin unul conține azot (amino), iar altul este un zahar reducător;
(e) prin „aromă de fum” se înțelege un extract de fum folosit în procesele tradiționale de afumare a produselor alimentare.
(3) Aromele pot conține produse alimentare, precum și alte substanțe prevăzute la articolul 6 alineatul (1).
Articolul 2
Prezenta directivă nu se aplică:
— substanțelor și produselor comestibile, consumabile ca atare, cu sau fără reconstituire;
— substanțelor cu gust exclusiv dulce, acru sau sărat;
— materiilor de origine vegetală sau animală care au proprietăți aromatizante inerente, dacă nu sunt utilizate ca surse de aromatizare.
Articolul 3
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura faptul că aromele nu pot fi comercializate sau folosite dacă nu respectă normele prevăzute de prezenta directivă.
Articolul 4
Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura faptul că:
(a) — aromele nu conțin nici un element sau substanță în cantități periculoase din punct de vedere toxicologic; — sub rezerva excepțiilor prevăzute în criteriile specifice de puritate menționate la articolul 6 alineatul (2) a treia liniuță, acestea nu conțin mai mult de 3 mg/kg arsenic, 10 mg/kg plumb, 1 mg/kg cadmiu și 1 mg/kg mercur;
(b) utilizarea aromelor nu determină prezența în produsele alimentare consumate a substanțelor nedorite prevăzute la anexa I în cantități mai mari decât cele specificate;
(c) utilizarea aromelor și a altor ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante nu determină prezența substanțelor prevăzute la anexa II în cantități mai mari decât cele specificate.
Articolul 5
Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura stabilită în articolul 100a din tratat, adoptă:
1. dispozițiile corespunzătoare cu privire la: — sursele aromatizante compuse din produse alimentare, plante și mirodenii care, în mod normal, sunt considerate alimente; — sursele aromatizante compuse din materii de origine vegetală sau animală care, în mod normal, nu sunt considerate alimente; — substanțele aromatizante obținute prin procese fizice adecvate sau prin procese enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetală sau animală; — substanțele aromatizante obținute prin sinteză chimică sau izolare chimică, identice din punct de vedere chimic cu substanțele aromatizante prezente în mod natural în produsele alimentare sau plantele sau mirodeniile care, în mod normal, sunt considerate alimente; — substanțele aromatizante obținute prin sinteză chimică sau izolare chimică, identice din punct de vedere chimic cu substanțele aromatizante prezente în mod natural în materiile prime vegetale sau animale care, în mod normal, nu sunt considerate alimente; — substanțele aromatizante obținute prin sinteză chimică sau izolarea chimică, altele decât cele prevăzute la a patra și la a cincea liniuță; — materiile sursă utilizate în producția aromelor de fum sau a aromelor de transformare, precum și condițiile de reacție în care sunt preparate;
2. orice dispoziții speciale care pot fi necesare pentru protecția sănătății publice sau a comerțului, cu privire la: — utilizarea și metodele de fabricație a aromelor, inclusiv procesele fizice sau procesele enzimatice sau microbiologice de producere a preparatelor aromatizante și a substanțelor aromatizante prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i) și litera (c); — condițiile de utilizare a substanțelor și materiilor menționate la articolul 6 alineatul (1);
3. modificări privind limitele maxime prevăzute de anexe.
Articolul 6
În conformitate cu procedura stabilită la articolul 10, se adoptă următoarele:
1. lista substanțelor sau materiilor autorizate în Comunitate ca: — aditivi necesari pentru depozitarea și utilizarea aromelor; — produse utilizate pentru dizolvarea și diluarea aromelor; — aditivi necesari pentru producerea aromelor (adjuvanți tehnologici), dacă acești aditivi nu intră sub incidența altor dispoziții comunitare;
2. în măsura în care este necesar: — metodele de analiză necesare verificării conformității cu nivelurile prevăzute la articolul 4; — procedura de prelevare a mostrelor și metodele de analiză calitativă și, după caz, cantitativă a aromelor din sau de pe produsele alimentare; — criteriile specifice de puritate aplicabile aromelor;
3. — criteriile microbiologice aplicabile aromelor, — criteriile pentru desemnarea dată denumirilor mai specifice menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (b);
4. măsurile adecvate care vor fi luate până la 1 iulie 1990 pentru a completa prezenta directivă cu normele de etichetare a aromelor destinate vânzării către consumatorul final.
Articolul 7
Dispozițiile care pot avea efect asupra sănătății publice se adoptă numai după consultarea Comitetului științific pentru alimente.
Articolul 8
(1) În cazul în care, ca urmare a unor informații noi sau a reevaluării informațiilor existente, efectuată după adoptarea prezentei directive sau a uneia din directivele prevăzute la articolul 5, un stat membru are dovezi detaliate potrivit cărora:
— prezența uneia din substanțele prevăzute de anexele la prezenta directivă sau nivelurile maxime stabilite, deși respectă dispozițiile prezentei directive;
— utilizarea aromelor, deși respectă directiva relevantă sau prezenta directivă sau
— prezența substanțelor similare celor menționate la anexe
constituie un pericol pentru sănătatea umană, statul membru respectiv poate suspenda sau restrânge temporar aplicarea dispozițiilor în cauză pe teritoriul său. Statul membru în cauză informează de îndată celelalte state membre și Comisia și prezintă motivele deciziei luate.
(2) Comisia examinează cât mai curând posibil dovezile prezentate de statul membru respectiv, și consultă Comitetul permanent pentru produsele alimentare și apoi își emite avizul în această privință și ia măsurile corespunzătoare, care pot înlocui măsurile menționate la alineatul (1).
(3) În cazul în care Comisia consideră că modificările aduse prezentei directive sau uneia din directivele menționate la articolul 5 sunt necesare pentru atenuarea dificultăților menționate la alineatul (1) și pentru asigurarea protecției sănătății umane, inițiază procedura prevăzută la articolul 10, în vederea adoptării acestor modificări; statul membru care adoptă măsuri de protecție le poate menține în acest caz până la intrarea în vigoare a modificărilor.
Articolul 9
(1) Aromele care nu sunt destinate vânzării către consumatorul final nu pot fi comercializate decât în cazul în care pe ambalajul lor figurează următoarele informații, în mod vizibil, lizibil și indelebil:
(a) numele sau denumirea comercială și adresa producătorului sau a ambalatorului sau a unui vânzător stabilit în Comunitate;
(b) descrierea produsului: fie termenul „aromă”, fie o denumire mai specifică sau descrierea aromei. Statele membre pot menține, timp de trei ani de la adoptarea prezentei directive, mai multe denumiri specifice pentru a desemna aromele compuse din mixturi de preparate și substanțe aromatizante. Înainte de încheierea acestei perioade, se va decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 10 dacă aceste denumiri vor fi incluse în prezenta directivă;
(c) fie precizarea „pentru produse alimentare”, fie o referire mai specifică la produsul alimentar căruia îi este destinată aroma;
(d) o listă, în ordinea descrescătoare a greutății, a categoriilor de substanțe aromatizante, clasificate astfel: — substanțe aromatizante naturale în cazul substanțelor aromatizante prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (i); — substanțe aromatizante identice cu substanțele naturale în cazul substanțelor aromatizante prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (ii); — substanțe aromatizante artificiale în cazul substanțelor aromatizante prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (b) punctul (iii); — preparate aromatizante în cazul preparatelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (c); — arome de transformare în cazul aromelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (d); — arome de fum în cazul aromelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (e);
(e) în cazul aromelor combinate cu alte substanțe sau materii prevăzute la articolul 6 alineatul (1) prima și a doua liniuță, o listă în ordinea descrescătoare a greutății din amestec a: — categoriilor de arome clasificate în conformitate cu litera (d) a prezentului alineat; — denumirea fiecărei substanțe sau materii sau, după caz, numărul „CEE”;
(f) indicarea cantității maxime a fiecărei componente sau grupe de componente care face obiectul limitărilor cantitative într-un produs alimentar sau informații adecvate care să permită cumpărătorului să respecte dispozițiile comunitare sau, în cazul în care acestea nu există, dispozițiile de drept intern care se aplică produsului alimentar respectiv;
(g) o indicație de identificare a lotului de transport;
(h) cantitatea nominală, exprimată în unități de masă sau volum.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (d), termenul „natural” sau orice altă expresie care, în esență, are același înțeles, poate fi utilizat numai pentru aromele în care componenta aromatizantă conține exclusiv preparatele aromatizante prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (c).
În cazul în care descrierea comercială a aromei conține o referire la un produs alimentar sau la o sursă aromatizantă, termenul „natural” sau orice altă expresie care are un înțeles echivalent, nu poate fi utilizat decât în cazul în care componenta aromatizantă a fost izolată prin procese fizice corespunzătoare, prin procese enzimatice sau microbiologice sau prin procese tradiționale de preparare a hranei, exclusiv sau aproape exclusiv din produsul alimentar sau sursa aromatizantă în cauză.
(3) Prin derogare de la alineatul (1), informațiile solicitate la alineatul (1) literele (d), (e) și (f) pot figura chiar și numai în documentele comerciale referitoare la lotul de transport, care vor fi furnizate o dată cu sau înaintea livrării transportului, cu condiția ca indicația „destinat fabricației de produse alimentare și nu comerțului cu amănuntul” să figureze pe o parte vizibilă a ambalajului sau containerului produselor respective.
(4) Statele membre se abțin de la stabilirea unor cerințe mai detaliate decât cele cuprinse de prezentul articol în legătură cu modul în care trebuie să figureze specificațiile prevăzute.
Mențiunile prevăzute de prezentul articol se furnizează într-un limbaj ușor de înțeles de către cumpărători, în cazul în care nu s-au luat alte măsuri prin care se asigură informarea cumpărătorului. Prezenta dispoziție nu împiedică indicarea mențiunilor în cauză în mai multe limbi.
Articolul 10
(1) În cazul în care este urmată procedura prevăzută de prezentul articol, președintele sesizează problema Comitetului permanent pentru produsele alimentare, fie din proprie inițiativă, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.
(2) Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect al măsurilor care trebuie adoptate. Comitetul își exprimă avizul asupra proiectului într-un termen pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența problemei. Avizul se exprimă cu majoritate calificată în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.
(3) (a) Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care sunt în conformitate cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt în conformitate cu avizul comitetului, sau în lipsa unui aviz, Comisia înaintează de îndată Consiliului o propunere referitoare la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, în termen de trei luni de la data sesizării problemei, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse.
Articolul 11
(1) Prezenta directivă se aplică în egală măsură aromelor destinate utilizării în produsele alimentare și produselor alimentare, importate în Comunitate.
(2) Prezenta directivă nu se aplică aromelor, și nici produselor alimentare destinate exportului în afara Comunității.
Articolul 12
(1) Statele membre nu se pot prevala de compoziția, etichetarea aromelor sau comportamentul acestora în produsele alimentare pentru a interzice, restricționa sau împiedica comercializarea sau utilizarea aromelor conforme cu prezenta directivă sau cu directivele menționate la articolul 5.
(2) Alineatul (1) din prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern aplicabile în lipsa directivelor menționate la articolul 5.
Articolul 13
(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de 18 luni de la data adoptării sale. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Măsurile adoptate au următoarele efecte:
— autorizează, doi ani după data adoptării prezentei directive, comercializarea și utilizarea aromelor conforme cu prezenta directivă;
— interzice, trei ani după data adoptării prezentei directive, comercializarea și utilizarea aromelor neconforme cu prezenta directivă.
(2) Alineatul (1) nu aduce atingere dispozițiilor de drept intern care, în lipsa directivelor menționate la articolul 5, se aplică anumitor grupe de arome sau specifică produsele alimentare în sau pe care se pot utiliza aromele conforme cu prezenta directivă.
Articolul 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.