Recitale
(1) Începând din 1971, Uniunea a acordat preferințe comerciale țărilor în curs de dezvoltare în cadrul sistemului său generalizat de preferințe tarifare (SGP).
(2) Politica comercială comună a Uniunii are la bază principiile și urmărește obiectivele acțiunilor externe ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
(3) Întrucât politica Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare se desfășoară, de asemenea, cu respectarea principiilor și a obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, politica comercială comună a Uniunii trebuie să fie în concordanță cu obiectivele primare ale politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare, astfel cum se prevede la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special reducerea și eradicarea sărăciei, și să contribuie la consolidarea acestor obiective și ar trebui, de asemenea, să promoveze dezvoltarea economică, socială și de mediu durabilă și buna guvernanță în țările în curs de dezvoltare. Politica comercială comună a Uniunii ar trebui, de asemenea, să fie în conformitate cu cerințele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în special cu Decizia privind tratamentul diferențiat și mai favorabil, reciprocitatea și o mai mare participare a țărilor în curs de dezvoltare (denumită în continuare „clauză de abilitare”), adoptată prin Acordul general pentru tarife și comerț (GATT) în 1979, în temeiul căreia statele membre ale OMC pot acorda un tratament diferențiat și mai favorabil țărilor în curs de dezvoltare.
(4) Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2023/2663 al Parlamentului European și al Consiliului (3), prevede aplicarea SGP până la 31 decembrie 2027, cu excepția regimului special pentru țările cel mai puțin dezvoltate cărora nu li se aplică o astfel de dată de expirare. După acest moment, SGP ar trebui să se aplice în continuare o perioadă ulterioară de 10 ani de la data aplicării preferințelor tarifare prevăzute de prezentul regulament, cu excepția regimului special în favoarea țărilor cel mai puțin dezvoltate, care ar trebui să se aplice în continuare fără termen de expirare.
(5) Obiectivele generale ale SGP sunt de a sprijini eradicarea sărăciei sub toate formele sale, în conformitate cu Rezoluția A/RES/70/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite (ONU) intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă” (denumită în continuare „Agenda 2030 a ONU”), în special obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 17, ținta 12 privind comerțul, și de a promova Agenda 2030 a ONU, evitând totodată prejudicierea intereselor industriei Uniunii. Evaluarea la jumătatea perioadei a sistemului generalizat de preferințe din 2018 și studiul din 2021 în sprijinul unei evaluări a impactului în vederea pregătirii revizuirii Regulamentului (UE) nr. 978/2012 privind SGP au concluzionat că cadrul SGP în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 a îndeplinit aceste obiective generale, care s-au aflat în centrul reformei din 2012 a SGP.
(6) Obiectivele generale ale SGP rămân relevante în contextul global actual și sunt în concordanță cu analiza și perspectiva comunicării din 18 februarie 2021 a Comisiei intitulate „Revizuirea politicii comerciale – O politică comercială deschisă, durabilă și fermă”. Potrivit comunicării respective, Uniunea are „un interes strategic de a sprijini integrarea sporită în economia mondială a țărilor în curs de dezvoltare vulnerabile” și „trebuie să utilizeze pe deplin puterea oferită de deschiderea sa și de atractivitatea pieței sale unice” pentru a sprijini multilateralismul și a asigura respectarea valorilor universale. În ceea ce privește SGP în mod specific, comunicarea ia act de rolul său important în „promovarea respectării drepturilor fundamentale ale omului și a drepturilor lucrătorilor” și stabilește obiectivul SGP, și anume, „creșterea în continuare a oportunităților comerciale pentru țările în curs de dezvoltare cu scopul de a reduce sărăcia și a crea locuri de muncă pe baza valorilor și principiilor internaționale”. În plus, SGP ar trebui să ajute țările beneficiare să își consolideze economiile într-un mod durabil, inclusiv în ceea ce privește standardele internaționale în materie de drepturi ale omului, drepturile lucrătorilor, protecția climei și a mediului și de bună guvernanță. Ar trebui să se asigure consecvența între obiectivele SGP și asistența acordată țărilor beneficiare, în conformitate cu articolul 208 din TFUE și cu coerența politicilor UE în favoarea dezvoltării, care constituie un pilon esențial al eforturilor Uniunii de a spori impactul pozitiv și eficacitatea cooperării pentru dezvoltare. Asistența pentru dezvoltare acordată de Uniune, reglementată de Regulamentul (UE) 2021/947 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și SGP au obiectivul comun al dezvoltării durabile. Utilizarea de către țările beneficiare a preferințelor tarifare prevăzute în prezentul regulament și ratificarea și punerea în aplicare efectivă a convențiilor și acordurilor internaționale privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor, protecția climei și a mediului și buna guvernanță pot contribui la atingerea respectivului obiectiv. În consecință, în punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se asigure sinergii și complementaritate cu acțiunile întreprinse în temeiul Regulamentului (UE) 2021/947.
(7) Oferind un acces preferențial la piața Uniunii, SGP ar trebui să sprijine țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a reduce sărăcia și de a obține și promova buna guvernanță și dezvoltarea durabilă, ajutându-le să genereze venituri suplimentare prin intermediul comerțului internațional, care să poată fi reinvestite ulterior pentru propria lor dezvoltare și, în plus, să își diversifice economiile. Preferințele tarifare acordate în cadrul SGP ar trebui să se concentreze pe sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare care au nevoi mai mari legate de dezvoltare, comerț și finanțe.
(8) Egalitatea de gen în toate politicile Uniunii este consacrată ferm la articolul 8 din TFUE și se află, de asemenea, în centrul Agendei 2030 a ONU, astfel cum se prevede în obiectivul său de dezvoltare durabilă nr. 5. Cu toate acestea, acordurile comerciale și de investiții tind să afecteze în mod diferit femeile și bărbații din cauza inegalităților structurale de gen. SGP are potențialul de a aduce o contribuție pozitivă la încadrarea în muncă și capacitarea femeilor.
(9) SGP ar trebui să constea într-un regim de bază (denumit în continuare „SGP standard”) și două regimuri speciale, și anume regimul special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SGP+), și regimul special pentru țările cel mai puțin dezvoltate –, „totul în afară de arme” (Everything But Arms, EBA). Prin urmare, regimul continuă structura din perioada anterioară, deoarece se concentrează asupra țărilor care au cea mai mare nevoie de sprijin și răspunde diferitelor nevoi de dezvoltare ale țărilor beneficiare. SGP ar trebui să promoveze integrarea regională între țările în curs de dezvoltare și ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul țării beneficiare, inclusiv în zonele economice speciale și în zonele libere industriale pentru export.
(10) SGP standard ar trebui acordat tuturor țărilor în curs de dezvoltare care au aceleași nevoi în ceea ce privește dezvoltarea și care se află în stadii similare de dezvoltare economică. Nu există o definiție a noțiunii de „țări în curs de dezvoltare” la nivelul OMC, rămânând în sarcina țărilor care acordă preferințe să stabilească lista țărilor în curs de dezvoltare eligibile pentru SGP. Țările care și-au încheiat cu succes tranziția de la economii centralizate la economii de piață și sunt în prezent economii puternice cu o poziție solidă în cadrul comerțului internațional nu ar trebui să fie considerate țări în curs de dezvoltare în contextul SGP și, prin urmare, ar trebui eliminate de pe lista țărilor eligibile. Țările clasificate de Banca Mondială ca având venituri mari sau venituri medii-superioare înregistrează un nivel al veniturilor pe cap de locuitor care le permite să atingă un grad mai înalt de diversificare fără preferințele tarifare din cadrul SGP. Respectivele țări se află într-o etapă diferită de dezvoltare economică și, prin urmare, nu împărtășesc aceleași nevoi de dezvoltare, comerciale și financiare ca țările în curs de dezvoltare cu venituri mai mici sau ca țările în curs de dezvoltare mai vulnerabile. Așadar, pentru a preveni discriminarea nejustificată, acestea nu ar trebui să beneficieze de SGP standard. În plus, țările cu venituri mari sau medii-superioare nu ar trebui să beneficieze de preferințele tarifare din cadrul SGP, deoarece acest lucru ar mări presiunea concurențială asupra exporturilor din țările mai sărace și mai vulnerabile și, prin urmare, ar putea impune o povară de nejustificat pentru aceste țări în curs de dezvoltare mai vulnerabile. La aplicarea SGP standard, ar trebui să se țină seama de faptul că nevoile de dezvoltare, comerciale și financiare ale unei țări se pot schimba. Prin urmare, ar trebui să se asigure faptul că SGP standard poate fi ajustat.
(11) Din motive de coerență, preferințele tarifare acordate în cadrul SGP standard nu ar trebui extinse la țările în curs de dezvoltare care beneficiază de un regim de acces preferențial pe piață acordat de Uniune care oferă cel puțin același nivel de preferințe tarifare ca SGP standard pentru cvasitotalitatea schimburilor comerciale. Cu toate acestea, pentru ca o țară beneficiară și operatorii economici să aibă timpul necesar pentru o adaptare în bune condiții, SGP standard ar trebui să fie în continuare acordat pe o perioadă de doi ani de la data punerii în aplicare a unui regim de acces preferențial pe piață pentru țara beneficiară respectivă.
(12) SGP+ se bazează pe conceptul global de dezvoltare durabilă recunoscut de convențiile și instrumentele internaționale, precum Declarația Organizației Națiunilor Unite privind dreptul la dezvoltare din 1986, Declarația de la Rio privind mediul și dezvoltarea din 1992, Declarația Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă din 1998, Declarația mileniului a ONU din 2000, Declarația de la Johannesburg privind dezvoltarea durabilă din 2002, Declarația centenarului OIM privind viitorul muncii din 2019, Agenda 2030 a ONU, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului din 2011 și Acordul de la Paris adoptat la 12 decembrie 2015 în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (denumit în continuare „Acordul de la Paris”). Prin urmare, ar trebui să fie acordate preferințe tarifare suplimentare în temeiul SGP+ acelor țări în curs de dezvoltare care, din cauza lipsei de diversificare, sunt vulnerabile din punct de vedere economic, au ratificat convenții internaționale și acorduri privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor, protecția climei și a mediului și buna guvernanță și se angajează să asigure punerea în aplicare efectivă a acestora. SGP+ ar trebui să ajute aceste țări să își asume responsabilitățile suplimentare care decurg din ratificarea și punerea în aplicare efectivă a respectivelor convenții și acorduri internaționale. Uniunea ar trebui să se angajeze în misiuni periodice de monitorizare și dialog cu țările care beneficiază de SGP+ pentru a promova valorile universale ale drepturilor omului, inclusiv progresele în direcția abolirii pedepsei cu moartea, în direcția tragerii la răspundere pentru crimele de război și alte infracțiuni grave și în direcția asigurării aplicării drepturilor omului existente. În plus, dialogul cu țările care beneficiază de SGP+ ar trebui să promoveze principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă, protecția mediului și buna guvernanță.
(13) Lista convențiilor internaționale relevante pentru SGP menționate în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 ar trebui actualizată pentru a reflecta mai bine evoluția respectivelor instrumente și standarde internaționale și pentru a avea o abordare proactivă a dezvoltării durabile, în conformitate cu Agenda 2030 a ONU și cu obiectivele sale de dezvoltare durabilă. În acest sens, ar trebui adăugate următoarele convenții: Acordul de la Paris, care înlocuiește Protocolul de la Kyoto din 1997 la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, Convenția din 2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități; Protocolul facultativ din 2000 la Convenția privind drepturile copilului cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate; Convenția OIM din 1947 privind inspecția muncii în industrie și comerț (nr. 81); Convenția OIM din 1976 privitoare la consultările tripartite destinate sa promoveze aplicarea normelor internaționale ale muncii (nr. 144); și Convenția Organizației Națiunilor Unite din 2000 împotriva criminalității transnaționale organizate. Comisia, dacă este cazul împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), ar trebui, prin intermediul dialogului existent cu țările care beneficiază de SGP standard sau de EBA, să evalueze progresele înregistrate în direcția ratificării convențiilor și acordurilor internaționale privind drepturile omului, drepturile lucrătorilor, protecția climei și a mediului și buna guvernanță relevante pentru SGP și enumerate în anexa VI la prezentul regulament (denumite în continuare „convențiile relevante”) și să încurajeze în continuare astfel de progrese în scopul atingerii obiectivului de dezvoltare durabilă.
(14) Țările care au îndeplinit condițiile pentru a nu mai fi considerate în categoria de țări cel mai puțin dezvoltate desemnată de ONU ar trebui stimulate să continue pe calea dezvoltării durabile. În scopul respectiv, criteriile de vulnerabilitate economică pentru a se califica pentru SGP+ ar trebui simplificate în comparație cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012, pentru a facilita accesul unui număr mai mare de țări care au îndeplinit condițiile pentru a nu mai fi considerate țări cel mai puțin dezvoltate.
(15) Preferințele tarifare ar trebui concepute astfel încât să încurajeze continuarea creșterii economice durabile a țărilor beneficiare și, în acest fel, să răspundă pozitiv cerințelor unei dezvoltări durabile. În consecință, în cadrul SGP+, taxele vamale ad valorem pentru țările beneficiare în cauză ar trebui să fie suspendate. Taxele specifice ar trebui, de asemenea, să fie suspendate, cu excepția cazului în care sunt combinate cu o taxă vamală ad valorem.
(16) Țările care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru SGP+ ar trebui să poată beneficia de preferințe tarifare suplimentare dacă, la cererea acestora, Comisia stabilește că sunt respectate condițiile relevante.
(17) Țările care, la 31 decembrie 2026, beneficiază de SGP+ în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 978/2012, astfel cum se prevede în anexa III la regulamentul respectiv, și care doresc să beneficieze în continuare de SGP+ ar trebui să depună o nouă cerere până la 31 decembrie 2028, în conformitate cu criteriile de eligibilitate prevăzute în prezentul regulament. Cu toate acestea, pentru a asigura continuitatea și securitatea juridică pentru operatorii economici, preferințele tarifare pentru aceste țări din cadrul SGP+ prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 978/2012 ar trebui menținute în perioada în care este evaluată aplicarea lor. Prin această perioadă de tranziție se urmărește să se acorde respectivelor țări care beneficiază de SGP+ suficient timp pentru a-și pregăti cererea în vederea îndeplinirii cerințelor de condiționalitate, astfel cum au fost revizuite în temeiul prezentului regulament, și, între timp, să se mențină accesul preferențial în temeiul SGP+ prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 978/2012. Cererile de asistență tehnică și financiară de la țările solicitante în legătură cu ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor relevante pot fi analizate în mod favorabil.
(18) Comisia și, după caz, SEAE ar trebui să monitorizeze stadiul ratificării convențiilor relevante și punerea efectivă în aplicare a acestora, examinând informațiile pertinente, în special concluziile și recomandările organismelor de supraveghere competente stabilite în temeiul convențiilor relevante, dacă sunt disponibile, și examinând punerea în aplicare a planului de acțiune propus orientat către viitor și către priorități și a misiunilor periodice pe teren, precum și contribuțiile părților interesate relevante, inclusiv ale organizațiilor societății civile și ale apărătorilor drepturilor omului, în țările beneficiare. O dată la trei ani, Comisia ar trebui să transmită Parlamentului European și Consiliului un raport privind stadiul ratificării convențiilor relevante, privind respectarea de către țările beneficiare a obligațiilor de raportare asumate în temeiul convențiilor relevante respective și privind stadiul punerii în aplicare a convențiilor relevante respective. Raportul respectiv ar trebui să includă recomandări și priorități în cazul existenței unor îngrijorări specifice legate de punerea în aplicare efectivă a convențiilor relevante.
(19) Societatea civilă și alte părți interesate relevante ar trebui să fie consultate pe tot parcursul ciclului de monitorizare, iar informațiile pe care acestea le transmit ar trebui să fie luate în considerare în mod corespunzător, după caz.
(20) În iulie 2020, Comisia a numit responsabilul cu aplicarea dispozițiilor în materie comercială care are rolul de a asigura respectarea normelor comerciale în UE și cu partenerii comerciali ai acesteia. În legătură cu numirea respectivă, în noiembrie 2020, Comisia a lansat un nou mecanism de tratare a plângerilor, punctul unic de intrare (Single Entry Point, SEP), ca parte a eforturilor sale sporite de a consolida punerea în aplicare și aplicarea angajamentelor comerciale. Prin intermediul SEP, Comisia primește plângeri cu privire la diverse aspecte legate de politica comercială, inclusiv încălcări ale angajamentelor SGP. SEP oferă orientări adecvate pentru depunerea plângerilor și asigură confidențialitatea acestora. Acest nou sistem de plângeri ar trebui integrat în cadrul prezentului regulament.
(21) În scopul monitorizării punerii în aplicare și, după caz, al retragerii preferințelor tarifare, sunt esențiale rapoartele organismelor de supraveghere relevante. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil ca rapoartele respective să fie însoțite de alte informații aflate la dispoziția Comisiei, inclusiv de informații obținute în cadrul programelor bilaterale sau multilaterale de asistență tehnică, precum și de informații din alte surse, cu condiția să fie exacte și fiabile. Acestea ar putea include informații din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, a guvernelor, a organizațiilor internaționale, a societății civile, a partenerilor sociali sau plângeri primite prin intermediul SEP, cu condiția să îndeplinească cerințele relevante. Deficiențele identificate în cursul procesului de monitorizare pot fi luate în considerare la programarea viitoare a asistenței pentru dezvoltare de către Comisie într-un mod mai bine direcționat.
(22) Ținând seama de importanța contribuțiilor societății civile, Comisia ar trebui să solicite punctele de vedere ale societății civile, în special atunci când examinează o cerere în temeiul SGP+, în timpul monitorizării și evaluării punerii în aplicare a angajamentului ferm de către țările care beneficiază de SGP+, inclusiv în combinație cu misiunile de monitorizare, în timpul unui dialog consolidat și în timpul pregătirii raportului privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
(23) EBA ar trebui să asigure în continuare accesul pe piața Uniunii fără plata de taxe vamale al produselor originare din țările cel mai puțin dezvoltate, desemnate astfel de ONU, cu excepția comerțului cu arme. Atunci când o țară nu mai este desemnată de ONU ca țară cel mai puțin dezvoltată, ar trebui să se stabilească o perioadă de tranziție pentru a atenua orice efect defavorabil determinat de eliminarea preferințelor tarifare acordate în cadrul EBA. Preferințele tarifare acordate în cadrul EBA ar trebui acordate în continuare pentru țările cel mai puțin dezvoltate care beneficiază de un alt regim de acces preferențial pe piața Uniunii.
(24) În ceea ce privește SGP standard, ar trebui menținută diferențierea între regimurile tarifare preferențiale pentru produse nesensibile și regimurile tarifare preferențiale pentru produse sensibile, pentru a se ține seama de situația sectoarelor care produc aceleași produse în Uniune.
(25) Produsele nesensibile ar trebui să beneficieze în continuare de suspendarea taxelor vamale prevăzute de Tariful vamal comun, în timp ce în cazul taxelor vamale pentru produsele sensibile ar trebui să se aplice o reducere tarifară, pentru a asigura o rată de utilizare satisfăcătoare, ținând seama, în același timp, de situația industriilor corespondente din Uniune.
(26) O astfel de reducere tarifară ar trebui să fie suficient de atractivă pentru a încuraja comercianții să utilizeze oportunitățile oferite de SGP. Prin urmare, taxele ad valorem ar trebui reduse, la modul general, cu o valoare forfetară de 3,5 puncte procentuale din taxa corespunzătoare clauzei „națiunii celei mai favorizate”, în timp ce astfel de taxe pentru textile și pentru produsele textile ar trebui reduse cu 20 %. Taxele specifice ar trebui reduse cu 30 %. Atunci când se prevede o taxă minimă, aceasta nu ar trebui să se aplice.
(27) Taxele vamale ar trebui suspendate în totalitate atunci când, în urma aplicării tratamentului preferențial pentru o declarație de import individuală, ar rezulta o taxă ad valorem mai mică sau egală cu 1 % sau o taxă specifică mai mică sau egală cu 2 EUR, întrucât costul perceperii unor asemenea taxe ar putea fi superior încasărilor.
(28) Graduarea produselor ar trebui să se facă pe baza criteriilor legate de secțiunile și capitolele din Tariful vamal comun. Graduarea produselor ar trebui să se aplice pe secțiuni sau subsecțiuni, pentru a reduce numărul cazurilor de graduare pe produse eterogene. Graduarea pe secțiuni sau subsecțiuni, alcătuite din capitole, pentru o țară beneficiară ar trebui să se aplice atunci când secțiunea în cauză îndeplinește criteriile de graduare timp de trei ani consecutiv, pentru a ameliora previzibilitatea și caracterul echitabil al graduării prin eliminarea efectelor variațiilor semnificative și excepționale ale statisticilor privind importurile. Graduarea produselor nu ar trebui să se aplice țărilor care beneficiază de SGP+ și nici țărilor care beneficiază de EBA, deoarece acestea au un profil economic foarte asemănător, ceea ce le face vulnerabile din cauza unei baze de export scăzute, nediversificate.
(29) Preferințele tarifare prevăzute în prezentul regulamentar ar trebui să se aplice produselor originare din țările beneficiare în conformitate cu regulile de origine prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și în actele juridice adoptate în conformitate cu competențele conferite prin respectivul regulament, în special Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (6) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (7). Cumulul regional între țări din diferite grupuri regionale și cumulul extins în temeiul Regulamentului delegat (UE) 2015/2446 ar trebui să fie acordate cu condiția ca țara beneficiară solicitantă să aducă suficiente dovezi potrivit cărora cumulul răspunde nevoilor sale în materie de dezvoltare, finanțare și comerț, conducând astfel, printre altele, la creștere economică, eradicarea sărăciei, diversificarea exporturilor și industrializarea, și cu condiția să nu aibă un impact negativ asupra situației altor țări, în special a țărilor care beneficiază de EBA. Atunci când evaluează dacă acordarea cumulului răspunde nevoilor țării solicitante în materie de dezvoltare, finanțare și comerț, Comisia ar trebui să țină seama de dependența țării beneficiare de țara furnizoare și de perspectivele viitoare cu privire la produsele în cauză.
(30) În cazul unor deficiențe în punerea în aplicare a principiilor prevăzute în convențiile relevante, inclusiv a anumitor principii de drept internațional umanitar, pentru a promova obiectivele respectivelor convenții relevante și atunci când acest lucru ar fi benefic, Comisia ar trebui să intre într-un dialog consolidat cu țara beneficiară pentru a remedia situația. În cazul unor încălcări grave și sistematice ale principiilor prevăzute în convențiile relevante și, dacă este cazul, atunci când dialogul cu țara beneficiară nu conduce la o îmbunătățire a situației, Comisia ar trebui să fie împuternicită să retragă preferințele tarifare acordate țării beneficiare. Preferințele tarifare în cadrul SGP+ ar trebui să fie retrase temporar dacă țara beneficiară nu respectă obligația pe care și-a asumat-o de a menține ratificarea și punerea efectivă în aplicare a convențiilor relevante sau de a respecta cerințele de raportare impuse de convențiile relevante respective sau dacă țara beneficiară nu cooperează în cadrul procedurilor de monitorizare ale Uniunii astfel cum sunt stabilite prin prezentul regulament. Retragerea temporară ar trebui să continue până când motivele care o justifică nu se mai aplică. În situațiile caracterizate de gravitatea excepțională a încălcărilor, Comisia ar trebui să aibă competența de a reacționa rapid prin adoptarea de măsuri într-un termen mai scurt. În temeiul abordării Uniunii privind toleranța zero față de munca copiilor, motivele retragerii temporare ar trebui să includă exporturile de mărfuri realizate prin munca copiilor interzisă la nivel internațional, precum și prin muncă forțată, inclusiv sclavia și munca în închisori, astfel cum sunt identificate în convențiile relevante. Cu toate acestea, eradicarea muncii copiilor este un proces îndelungat, mai ales în țările în care nu sunt disponibile condiții de muncă decente, educație gratuită sau o plasă de siguranță socială. Într-un astfel de context, Comisia ar trebui să poată lua în considerare dacă țara beneficiară a adoptat sau nu politici care vizează reducerea muncii copiilor și dacă monitorizarea lor arată sau nu că există progrese și acțiuni concrete în direcția respectării depline a convențiilor relevante. Retragerea temporară a regimurilor preferențiale prevăzute în prezentul regulament ar trebui avută în vedere ca măsură de ultimă instanță.
(31) În ținta 7 din obiectivul de dezvoltare durabilă nr. 10 din Agenda 2030 a ONU, se solicită facilitarea migrației și a mobilității persoanelor în condiții de ordine, siguranță și responsabilitate, inclusiv prin punerea în aplicare a unor politici de migrație planificate și bine gestionate în domeniul migrației. Aceste politici pot aduce contribuții pozitive la creșterea incluzivă și la dezvoltarea durabilă. În acest sens, este esențial ca atât țările de origine, cât și țările de destinație să abordeze provocări comune, cum ar fi intensificarea cooperării privind readmisia propriilor resortisanți și reintegrarea durabilă a acestora în țara de origine, cu respectarea deplină a standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului.
(32) Politica Uniunii în materie de returnare și readmisie respectă pe deplin principiul nereturnării și se desfășoară în conformitate cu principiile internaționale fundamentale din domeniul drepturilor omului. Returnarea voluntară rămâne un element esențial al sistemului comun al Uniunii pentru returnări, care oferă posibilitatea unei returnări efective, sustenabile și în condiții umane a migranților aflați în situație neregulamentară. Politica Uniunii în domeniul migrației sprijină, de asemenea, îmbunătățirea reintegrării durabile și a consolidării capacităților în țările partenere, care, la rândul lor, pot consolida semnificativ dezvoltarea locală în țările respective.
(33) Returnarea, readmisia și reintegrarea reprezintă provocări comune pentru Uniune și partenerii săi. În special, fiecare stat are obligația, în temeiul dreptului cutumiar internațional, de a-și readmite propriii resortisanți care se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui alt stat. Convențiile internaționale multilaterale, cum ar fi Convenția privind aviația civilă internațională semnată la Chicago la 7 decembrie 1944, se referă și la obligația statelor de a admite pe teritoriul lor propriii resortisanții care au fost deportați de pe teritoriul altui stat. Această abordare și acțiunile relevante ar trebui puse în aplicare în conformitate cu principiile internaționale fundamentale în domeniul drepturilor omului.
(34) Retragerea temporară a regimurilor preferințiale în cazul unor deficiențele grave și sistematice înregistrate într-o țară beneficiară în ceea ce privește obligația de a-și readmite propriii resortisanți ar trebui luată în considerare numai în legătură cu următoarele țări beneficiare: țările beneficiare despre care Comisia consideră că, în conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (8) (denumit în continuare „Codul de vize”), nu cooperează suficient în materie de readmisie; țările beneficiare pentru care au fost propuse măsuri în domeniul politicii vizelor în conformitate cu articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Codul de vize; și țările beneficiare în legătură cu care, după o perioadă de dialog consolidat specific, Comisia consideră că persistă un nivel insuficient de cooperare în materie de readmisie.
(35) Având în vedere circumstanțele lor specifice, situația lor socioeconomică, nivelurile lor de dezvoltare și constrângerile lor în materie de capacitate, țările care beneficiază de EBA ar trebui să aibă la dispoziție o perioadă de tranziție suplimentară de 24 de luni înainte să li se aplice posibilitatea retragerii temporare a regimurilor preferințiale în contextul unor deficiențe grave și sistematice referitoare la obligația de a-și readmite resortisanții. În plus, retragerea regimurilor preferințiale în cadrul regimului EBA ar trebui să fie posibilă numai în cazul în care cooperarea inadecvată în materie de readmisie persistă după adoptarea măsurilor prevăzute la articolul 25a alineatul (5) litera (a) din Codul de vize.
(36) Pentru a evalua existența unor deficiențe grave și sistematice legate de obligația unei țări beneficiare de a-și readmite resortisanții, Comisia ar trebui să se bazeze pe elemente pertinente și obiective, astfel cum prevede articolul 25a alineatul (2) din Codul de vize, inclusiv pe date fiabile furnizate de statele membre și de instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii. Atunci când are în vedere o retragere temporară a regimurilor preferințiale în contextul unor deficiențe grave și sistematice referitoare la obligația unei țări beneficiare de a-și readmite resortisanții, Comisia ar trebui să țină seama de toate măsurile luate pentru o mai bună cooperare a țării beneficiare respective în ceea ce privește readmisia.
(37) În temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 și al predecesorilor săi, regimurile preferințiale au fost retrase în ceea ce privește importurile de produse originare din Belarus (retragere integrală) și Cambodgia (retragere parțială) din cauza încălcărilor grave și sistematice ale principiilor anumitor convenții relevante. Dat fiind că motivele care justifică retragerea regimurilor preferințiale sunt încă valabile, retragerea temporară a regimurilor preferințiale pentru Belarus și Cambodgia ar trebui să fie menținută în temeiul prezentului regulament.
(38) În cazul în care importurile unui anumit produs în temeiul oricărui regim preferențial aflat sub incidența prezentului regulament le cauzează sau amenință să le cauzeze dificultăți grave producătorilor corespunzători din Uniune, ar trebui să fie posibil să se reintroducă, integral sau parțial, taxele vamale aplicabile în mod normal prevăzute în Tariful vamal comun pentru produsul în cauză. Pentru a stabili dacă producătorii corespunzători din Uniune se confruntă cu dificultăți grave, s-ar putea ține seama și de impactul importurilor respective asupra sectorului în ansamblu, inclusiv asupra fabricării de produse în aval sau în amonte. Acest lucru ar putea fi deosebit de pertinent pentru sectorul agricol sau în situațiile în care sunt implicate un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii. Mecanismele de salvgardare prevăzute în prezentul regulament nu se abat de la taxele vamale aplicabile în mod normal prevăzute în Tariful vamal comun. Dimpotrivă, prezentul regulament restabilește temporar aplicarea Tarifului vamal comun în relațiile comerciale cu o anumită țară prin eliminarea beneficiilor speciale acordate unilateral de Uniune. Mecanismele de salvgardare prevăzute în prezentul regulament nu alcătuiesc un instrument de apărare comercială sau o măsură de salvgardare în sensul Regulamentelor (UE) 2015/478 (9) și (UE) 2015/755 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului și nici o măsură de salvgardare în sensul Acordului OMC privind măsurile de salvgardare, care stabilește normele de aplicare a măsurilor de salvgardare în temeiul articolului XIX din GATT 1994. Este oportun ca o anchetă de salvgardare să poată fi deschisă la inițiativa Comisiei sau pe baza unei cereri adresate de un stat membru sau de orice persoană juridică ori asociație fără personalitate juridică care acționează în numele producătorilor din Uniune.
(39) Ținând seama de provocările specifice cu care se confruntă producătorii de orez din Uniune, este oportun să se introducă un mecanism previzibil care să conducă la aplicarea automată a unui mecanism de contingente tarifare. Mecanismul automat ar trebui să protejeze viabilitatea sectorului orezului din Uniune și să garanteze, în același timp, beneficii semnificative pentru țările cel mai puțin dezvoltate în temeiul prezentului regulament. Acest mecanism destinat anume orezului completează celelalte instrumente de salvgardare prevăzute de prezentul regulament, care rămân în egală măsură disponibile pentru sectorul respectiv. Mecanismul ar trebui să vizeze situațiile de presiune excepțională asupra pieței prin reintroducerea imediată a taxelor vamale în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate și prin limitarea importurilor preferențiale folosind un contingent tarifar în cursul anului următor, de îndată ce volumele importurilor de anumite produse din orez depășesc pragurile stabilite cu peste 45 %. Pragurile sunt stabilite pentru fiecare țară în parte ca medie aritmetică a volumelor anuale ale importurilor în Uniune provenite dintr-o anumită țară beneficiară în cursul celor 10 ani calendaristici anteriori anului de calcul. Din motive de securitate juridică și de previzibilitate, volumele aplicabile în primul an de aplicare a prezentului regulament ar trebui să fie calculate ținând seama de perioada de referință cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2024. Pentru 2027, pragurile rezultate sunt de 216 047 de tone pentru Cambodgia și de 171 862 de tone pentru Myanmar. Importurile produselor din orez în cauză din alte țări beneficiare în cursul perioadei de referință respective nu au depășit pragul de 6 % din totalul importurilor Uniunii stabilit în prezentul regulament. După data intrării în vigoare a prezentului regulament, pragurile ar trebui revizuite în fiecare an pentru anul următor.
(40) În vederea realizării unui echilibru între necesitatea pentru o mai bună orientare, mai mare coerență și transparență, pe de o parte, și o mai bună promovare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe printr-un sistem de preferințe comerciale unilaterale, pe de altă parte, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexelor la prezentul regulament, luarea deciziilor privind retragerile temporare ale preferințelor tarifare ori abrogarea lor, amânarea termenului de aplicare a unei retrageri temporare sau modificarea domeniului său de aplicare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(41) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(42) Pentru adoptarea actelor de punere în aplicare de eliminare sau suspendare a preferințelor tarifare pe anumite secțiuni din SGP pentru țările beneficiare și de inițiere a procedurilor de retragere temporară, ar trebui să fie utilizată procedura de consultare, având în vedere natura și impactul actelor respective. Ținând seama de nivelurile de dezvoltare ale țărilor care beneficiază de EBA și în cazul unor deficiențe grave și sistematice în ceea ce privește obligația lor de a-și readmite resortisanții, pentru adoptarea actelor de punere în aplicare de inițiere a unei proceduri de retragere temporară pentru țările respective ar trebui utilizată procedura de examinare.
(43) Prin urmare, procedura de examinare ar trebui să fie utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind anchetele de salvgardare și privind suspendarea preferințelor tarifare în cazul în care importurile ar putea genera perturbări sau perturbări grave pe piețele Uniunii.
(44) Pentru a asigura integritatea și buna funcționare a SGP, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri bine întemeiate legate de retragerile temporare cauzate de nerespectarea procedurilor și a obligațiilor vamale, acest lucru este impus de motive de extremă urgență.
(45) În vederea oferirii unui cadru stabil pentru operatorii economici, înainte de încheierea perioadei maxime de șase luni, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri bine întemeiate legate de încetarea sau prelungirea retragerilor temporare cauzate de nerespectarea procedurilor și a obligațiilor vamale, acest lucru este impus de motive de extremă urgență.
(46) De asemenea, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile dacă, în cazuri justificate în mod corespunzător legate de anchetele de salvgardare, acest lucru este impus de motive de extremă urgență legate de deteriorarea situației economice sau financiare a producătorilor din Uniune, care ar fi dificil de remediat.
(47) Comisia ar trebui să raporteze cu regularitate către Parlamentul European și Consiliu în legătură cu efectele SGP prin intermediul comitetelor instituționale relevante.
(48) La punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia ar trebui să furnizeze în timp util Parlamentului European și Consiliului informații cu privire la etapele procedurale importante, cum ar fi aderarea la SGP+, impactul asupra țărilor cel mai puțin dezvoltate care nu se mai încadrează în EBA, inițierea unei proceduri de retragere temporară sau a unei anchete de salvgardare ori modificarea codurilor din Nomenclatura combinată prevăzute în prezentul regulament, stabilind produsele care ar putea face obiectul unei măsuri de salvgardare speciale. De asemenea, Comisia ar trebui să informeze periodic Parlamentul European și Consiliul cu privire la activitățile de cooperare consolidată, inclusiv la rezultatul misiunilor de monitorizare în țările care beneficiază de SGP+, precum și la inițierea și rezultatele unei cooperări consolidate specifice cu țara beneficiară în cauză, desfășurată pentru a-i îmbunătăți nivelul de cooperare în ceea ce privește obligația sa internațională de a-și readmite resortisanții. Pentru a asigura coerența obiectivelor de politică aferente, Comisia ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul atunci când decide, în cazul unor deficiențe grave și sistematice legate de obligația internațională a unei țări beneficiare de a-și readmite resortisanții, să retragă temporar regimurile preferințiale acordate țării respective. Comisia ar trebui, în special, să furnizeze informațiile pertinente prezente în rapoartele și evaluările realizate în contextul aplicării articolului 25a din Codul de vize în legătură cu țara beneficiară în cauză. Pentru a justifica utilizarea condiționalității pe bază de readmisie, Comisia ar trebui să furnizeze date adecvate privind evoluțiile în materie de readmisie din țara beneficiară respectivă. Dacă este necesar, ar trebui să se aplice procedurile de transmitere a informațiilor confidențiale.
(49) Până la 1 ianuarie 2033, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea la jumătatea perioadei a prezentului regulament și să evalueze necesitatea revizuirii SGP. Raportul respectiv este necesar pentru a analiza impactul SGP asupra nevoilor financiare, comerciale și de dezvoltare ale țărilor beneficiare, precum și asupra comerțului bilateral și a veniturilor tarifare ale Uniunii, acordând o atenție deosebită Agendei 2030 a ONU. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită țărilor cel mai puțin dezvoltate care nu se mai încadrează în EBA și oricărei evoluții de interes în materie de condiționalități, în special cu privire la drepturile fundamentale la locul de muncă și lista convențiilor relevante. De asemenea, s-ar putea ține seama și de evoluțiile pertinente, în special în cadrul OMC, în ceea ce privește facilitarea și promovarea comerțului cu bunuri și servicii care contribuie la îndeplinirea obiectivelor în materie de mediu și climă.
(50) Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 978/2012 ar trebui abrogat,