Recitale
(1) Directiva (UE) 2024/1174 a Parlamentului European și a Consiliului (2) a modificat anumite aspecte ale cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile („MREL”) prevăzute în Directiva 2014/59/UE. În temeiul acestor modificări, autoritățile de rezoluție nu ar trebui să stabilească MREL pentru entitățile destinate lichidării, cu excepția cazului în care stabilirea unei MREL care depășește un cuantum suficient pentru a absorbi pierderile este necesară pentru a proteja stabilitatea financiară sau pentru a aborda riscul de contagiune a sistemului financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemelor de garantare a depozitelor. În plus, Directiva (UE) 2024/1174 a mărit numărul situațiilor în care autoritățile de rezoluție pot stabili MREL pe bază consolidată. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 al Comisiei (3) ar trebui modificat pentru a reflecta aceste modificări ale cadrului MREL în informațiile care trebuie transmise Autorității Bancare Europene (ABE).
(2) În prezent, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 impune autorităților de rezoluție să transmită anual ABE informații referitoare la stabilirea MREL. Ulterior, ABE combină informațiile respective cu informațiile privind componența fondurilor proprii și a datoriilor eligibile obținute în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2021/763 al Comisiei (4) pentru a-și elabora raportul privind MREL în conformitate cu articolul 45l din Directiva 2014/59/UE, care se transmite în prezent cu o frecvență bianuală. Raportarea anuală actuală a informațiilor privind stabilirea MREL înseamnă că deciziile privind MREL adoptate de autoritățile de rezoluție după data de referință relevantă nu sunt transmise sau evaluate de ABE și nu sunt reflectate în rapoartele sale până în anul următor, creându-se astfel neconcordanțe cu informațiile mai actualizate privind componența fondurilor proprii și a datoriilor eligibile.
(3) Pentru a îmbunătăți capacitatea ABE de a monitoriza și de a evalua MREL stabilită de autoritățile de rezoluție și respectarea de către instituții a cerințelor referitoare la MREL, autoritățile de rezoluție ar trebui să aibă obligația de a raporta ABE mai frecvent deciziile privind MREL. Pentru a asigura alinierea la rapoartele privind MREL elaborate de ABE, autoritățile de rezoluție ar trebui să raporteze informațiile respective de două ori pe an.
(4) Pentru a facilita evaluarea de către ABE a modului în care autoritățile de rezoluție și-au exercitat competența discreționară la stabilirea MREL, în special în ceea ce privește opțiunea disponibilă în temeiul articolului 45b alineatul (4) primul paragraf din Directiva 2014/59/UE, modelul M 20.00 – Raportarea deciziilor privind MREL [anexa I la Regulamentul (UE) 2021/622] și instrucțiunile corespunzătoare ar trebui ajustate pentru a impune includerea de informații privind exercitarea opțiunii respective.
(5) ABE a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(6) Modificările aduse Regulamentului (UE) 2021/622 se adresează autorităților de rezoluție și nu implică modificări semnificative de fond. Prin urmare, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE nu a efectuat consultări publice deschise și nici nu a analizat eventualele costuri și beneficii aferente, considerând că acest lucru ar fi disproporționat în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectului de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză.
(7) Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/622 ar trebui modificat în consecință.
(8) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare transmis Comisiei de către ABE,