Recitale
(1) Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Regulamentul (UE) 2019/877 al Parlamentului European și al Consiliului (5) au modificat cadrul privind cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, stabilit prin Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7), care se aplică instituțiilor de credit și firmelor de investiții (denumite în continuare „instituții”) stabilite în Uniune, precum și oricărei alte entități care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/59/UE sau al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 (denumite în continuare „entități”). În temeiul modificărilor respective, cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile, și anume cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile aplicabilă instituțiilor și entităților care sunt filiale ale entităților de rezoluție, dar care nu sunt ele însele entități de rezoluție, poate fi îndeplinită de instituțiile și entitățile care utilizează instrumente emise către entitatea de rezoluție și achiziționate de aceasta fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție.
(2) Cadrul Uniunii privind cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile a fost modificat ulterior prin Regulamentul (UE) 2022/2036 al Parlamentului European și al Consiliului (8), prin care au fost introduse norme specifice privind deducerile în cazul unei subscrieri indirecte de instrumente eligibile pentru îndeplinirea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile. Prin regulamentul respectiv a fost introdusă în Directiva 2014/59/UE obligația Comisiei de a reexamina efectele pe care subscrierea indirectă de instrumente eligibile în vederea îndeplinirii cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile le are asupra condițiilor de concurență echitabile între diferitele tipuri de structuri de grupuri bancare, inclusiv în cazul în care grupurile bancare dispun de o societate operațională între societatea holding identificată drept entitate de rezoluție și filialele sale. Comisiei i s-a solicitat să evalueze dacă entitățile care nu sunt ele însele entități de rezoluție ar trebui să fie autorizate să respecte cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată. În plus, Comisiei i s-a solicitat să evalueze, în temeiul normelor care reglementează cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, tratamentul aplicat entităților al căror plan de rezoluție prevede lichidarea entităților respective prin procedura obișnuită de insolvență. În fine, Comisiei i s-a solicitat să evalueze oportunitatea limitării cuantumului deducerilor necesare în temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9). Prin urmare, noile dispoziții ar trebui să respecte principiile mandatului inițial de reexaminare acordat Comisiei de către Parlamentul European și Consiliu, pentru a asigura proporționalitatea și condiții de concurență echitabile între diferitele tipuri de structuri de grupuri bancare.
(3) În urma reexaminării efectuate de Comisie, s-a constatat că ar fi oportun și proporțional cu obiectivele urmărite de normele privind cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile ca autorităților de rezoluție să li se permită să stabilească cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată pentru o gamă de entități care este mai largă decât cea care rezultă din aplicarea Directivei 2014/59/UE și a Regulamentului (UE) nr. 806/2014, în cazul în care o astfel de gamă mai largă acoperă instituțiile și entitățile care nu sunt ele însele entități de rezoluție, dar care sunt filiale ale entităților de rezoluție și care controlează alte filiale („entități intermediare”) din cadrul aceluiași grup de rezoluție. Acesta ar fi în special cazul grupurilor bancare conduse de o societate holding. În astfel de cazuri, entitățile intermediare centralizează în mod firesc expunerile intragrup și canalizează resursele eligibile, prepoziționate de entitatea de rezoluție, pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile. Din cauza acestei structuri, entitățile intermediare ar putea fi afectate în mod disproporționat de normele existente privind deducerile. Comisia a concluzionat, de asemenea, că acest cadru privind cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ar deveni mai proporțional dacă s-ar ajusta normele privind sfera expunerilor pe care o entitate intermediară este obligată să le deducă, în cazul în care expunerile respective sunt față de o entitate destinată lichidării care nu face obiectul unei decizii de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. În aceste cazuri, nu se preconizează că vor trebui exercitate competențe de reducere a valorii contabile și de conversie în raport cu entitățile în cauză destinate lichidării. În schimb, celelalte entități ale grupului de rezoluție vor trebui să fie recapitalizate de entitatea de rezoluție în caz de dificultăți sau de intrare în dificultate. Resursele necesare eligibile pentru cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ar trebui, prin urmare, să fie prezente la toate nivelurile grupului de rezoluție, iar disponibilitatea acestora pentru absorbția pierderilor și recapitalizare ar trebui să fie asigurată prin intermediul mecanismului de deducere. Astfel, în reexaminarea sa, Comisia a concluzionat că entitățile intermediare ar trebui să deducă în continuare cuantumul integral al deținerilor lor de resurse eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile, emise de alte entități care nu sunt entități destinate lichidării din cadrul aceluiași grup de rezoluție.
(4) Claritatea cu privire la ceea ce constituie o entitate destinată lichidării este esențială pentru buna funcționare a cadrelor de deducere și consolidare și pentru calcularea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile pentru anumite entități. În acest scop, ar trebui să fie stabilită o definiție a entității destinate lichidării, care să se concentreze pe identificarea entităților destinate lichidării în etapa de planificare a rezoluției. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să efectueze o evaluare adecvată a instituțiilor și entităților care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/59/UE și al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 atunci când întocmesc planuri de rezoluție. O parte centrală a acestei evaluări este de a identifica dacă instituția sau entitatea îndeplinește funcții critice. Fără a aduce atingere evaluării importanței instituției sau entității la nivel național sau regional, se preconizează, de asemenea, efectuarea unei analize aprofundate a relevanței entității potențial destinate lichidării în cadrul unui grup de rezoluție. O instituție sau o entitate care reprezintă o parte semnificativă din cuantumul total al expunerii la risc, din expunerea pentru calcularea indicatorului efectului de levier sau din veniturile din exploatare ale unui grup de rezoluție nu ar trebui, în principiu, să fie identificată drept entitate destinată lichidării.
(5) În temeiul articolului 45f din Directiva 2014/59/UE și al articolului 12g din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, instituțiile și entitățile trebuie să respecte cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază individuală. Respectarea pe bază consolidată este permisă numai în două cazuri specifice: pentru întreprinderile-mamă din Uniune care nu sunt entități de rezoluție și care sunt filiale ale unor entități din țări terțe și pentru întreprinderile-mamă ale instituțiilor sau entităților cărora li s-a acordat o derogare de la respectarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile. În temeiul articolului 72e alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care o entitate intermediară respectă cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată, entitatea respectivă nu este obligată să deducă deținerile de resurse eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile ale altor entități care aparțin aceluiași grup de rezoluție și care sunt incluse în perimetrul său de consolidare, deoarece respectarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată are un efect similar. Reexaminarea efectuată de Comisie a arătat că entitățile intermediare ale grupurilor bancare conduse de o societate holding ar trebui, de asemenea, să fie autorizate să respecte cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată. În special, ar trebui să fie posibil să fie respectată cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile, pe bază consolidată, în cazul în care aplicarea deducerilor ar majora în mod disproporționat cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile. În plus, reexaminarea a arătat că, în cazul în care o entitate intermediară face obiectul unor cerințe de fonduri proprii sau al unei cerințe a amortizorului combinat pe bază consolidată, respectarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază individuală ar putea crea riscul ca resursele eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile prepoziționate la nivelul entității intermediare să nu fie suficiente pentru a restabili conformitatea cu cerința de fonduri proprii consolidate aplicabilă după reducerea valorii contabile și conversia respectivelor resurse. În plus, un element cheie la calcularea cerinței minimă de fonduri proprii și datorii eligibile pentru instituția sau entitatea în cauză ar lipsi în cazul în care cerința de fonduri proprii suplimentare sau cerința amortizorului combinat ar fi stabilită la un nivel diferit de consolidare, ceea ce face dificilă calcularea cerinței. În mod similar, competența autorităților de rezoluție de a interzice, în conformitate cu articolul 16a din Directiva 2014/59/UE și cu articolul 10a din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, anumite distribuiri peste suma maxim distribuibilă aferentă cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în cazul filialei individuale devine dificil de exercitat dacă indicatorul-cheie, și anume cerința amortizorului combinat, nu este stabilit pe aceeași bază ca cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile. Din aceste motive, posibilitatea de a respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată ar trebui să fie disponibilă și pentru alte tipuri de structuri de grupuri bancare, ori de câte ori entitatea intermediară face obiectul unor cerințe de fonduri proprii suplimentare numai pe bază consolidată. Posibilitatea de a respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată, astfel cum este introdusă prin prezenta directivă, este menită să completeze situațiile în care acest lucru este deja posibil în temeiul Directivei 2014/59/UE și al Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și nu înlocuiește dispozițiile relevante din actele legislative respective.
(6) Pentru a se asigura că posibilitatea de a respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată este disponibilă numai în cazurile relevante și că nu conduce la un deficit de resurse eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile în cadrul grupului de rezoluție, competența de a stabili cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată pentru entitățile intermediare ar trebui să fie o competență discreționară a autorității de rezoluție sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Entitatea intermediară ar trebui să fie o filială directă a unei entități de rezoluție care este o societate financiară holding-mamă din Uniune sau o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune stabilită în același stat membru și parte a aceluiași grup de rezoluție. Entitatea de rezoluție respectivă nu ar trebui să dețină în mod direct filiale, altele decât entitatea intermediară, care sunt instituții sau care sunt entități care fac obiectul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile. Alternativ, entitatea intermediară în cauză ar trebui să respecte cerința de fonduri proprii suplimentare numai pe baza situației sale consolidate. Cu toate acestea, în ambele cazuri, respectarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată nu ar trebui, în evaluarea autorității de rezoluție, să afecteze în mod semnificativ credibilitatea și fezabilitatea strategiei de rezoluție a grupului și nici aplicarea de către autoritatea de rezoluție a competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a datoriilor eligibile relevante ale entității intermediare în cauză sau ale altor entități din grupul său de rezoluție. O situație în care stabilirea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată ar fi în detrimentul posibilității de rezoluție a grupului de rezoluție este aceea în care cuantumul necesar pentru respectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile respective nu ar fi suficient pentru a asigura respectarea cerințelor de fonduri proprii aplicabile după exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie.
(7) În temeiul articolului 45f alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și al articolului 12g alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014, entitățile intermediare pot respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată utilizând fonduri proprii și datorii eligibile. Pentru a respecta pe deplin posibilitatea de a respecta cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată, este necesar să se asigure faptul că datoriile eligibile ale entităților intermediare sunt calculate într-un mod similar cu calculul fondurilor proprii. Prin urmare, criteriile de eligibilitate pentru datoriile care pot fi utilizate pentru a respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată ar trebui să țină seama de normele privind calcularea fondurilor proprii consolidate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Pentru a asigura coerența cu normele existente privind cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile emise extern, această aliniere ar trebui să reflecte, de asemenea, normele existente prevăzute la articolul 45b alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE și la articolul 12d alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 pentru calcularea datoriilor eligibile pe care entitățile de rezoluție le pot utiliza pentru a respecta cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile, pe bază consolidată. În special, este necesar să se asigure faptul că datoriile eligibile care sunt emise de filialele entității care face obiectul cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile, pe bază consolidată, și sunt deținute de entitatea de rezoluție, fie direct, fie indirect prin intermediul altor entități din același grup de rezoluție, dar în afara perimetrului de consolidare, sau de acționarii existenți care nu aparțin aceluiași grup de rezoluție, sunt contabilizate ca fonduri proprii și pasive eligibile ale entității căreia i se aplică cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile pe bază consolidată.
(8) Conform cadrului actual, în cazul entităților destinate lichidării, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile este stabilită, în majoritatea cazurilor, la cuantumul necesar pentru absorbția pierderilor, care corespunde cerințelor de fonduri proprii. În astfel de cazuri, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile nu implică nicio cerință suplimentară direct legată de cadrul de rezoluție pentru entitatea destinată lichidării. Aceasta înseamnă că o entitate destinată lichidării poate respecta pe deplin cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile prin respectarea cerințelor de fonduri proprii și că o decizie specifică a autorității de rezoluție de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile nu contribuie în mod semnificativ la posibilitatea de soluționare a entității respective. O astfel de decizie implică numeroase obligații procedurale pentru autoritatea de rezoluție și pentru entitatea destinată lichidării, fără un beneficiu corespunzător în ceea ce privește îmbunătățirea posibilității de soluționare. Din acest motiv, autoritățile de rezoluție nu ar trebui să stabilească cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile pentru entitățile destinate lichidării. Cadrul privind cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ar trebui aplicat pe baza unor criterii care să asigure faptul că o entitate se califică drept entitate destinată lichidării în mod consecvent în întreaga Uniune. Prin urmare, autoritățile de rezoluție ar trebui să asigure aplicarea consecventă a noilor dispoziții privind entitățile destinate lichidării în cazul entităților care fac parte dintr-un grup transfrontalier, în special acolo unde grupul cuprinde entități situate în interiorul și în afara uniunii bancare.
(9) Atunci când întocmesc planuri de rezoluție și când evaluează posibilitatea de soluționare a grupurilor de rezoluție, autoritățile de rezoluție pot considera că o instituție sau entitate se califică drept entitate destinată lichidării în cazul în care planul de rezoluție prevede că este fezabil și credibil ca instituția sau entitatea să fie lichidată prin procedura obișnuită de insolvență sau în cazul în care planul de rezoluție nu prevede exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie în raport cu instituția sau entitatea respectivă. Pentru a ține seama de particularitățile entităților afiliate în mod permanent unui organism central, autoritatea de rezoluție poate considera că o astfel de entitate se califică drept entitate destinată lichidării în cazul în care planul de rezoluție nu prevede luarea altor măsuri, cum ar fi o fuziune a entităților afiliate, de către organismul central sau autoritatea de rezoluție în raport cu o astfel de entitate. În aceste cazuri, ar putea să nu fie necesar ca o instituție-filială sau o entitate-filială să dețină fonduri proprii și datorii eligibile în plus față de cerințele sale de fonduri proprii. Pentru a asigura posibilitatea de soluționare a grupului respectând în același timp principiul proporționalității, deținerile sub formă de instrumente de fonduri proprii ar trebui să facă obiectul deducerii în unele cazuri, în funcție de importanța deținerilor de instrumente de fonduri proprii emise de entitățile destinate lichidării în raport cu capacitatea entității intermediare de a absorbi pierderile. Pentru a evita efectele în cascadă disproporționate, raportul dintre deținerile respective și capacitatea entității intermediare de a absorbi pierderile ar trebui calculat la sfârșitul fiecărui an calendaristic ca medie pe ultimele 12 luni. Cu toate acestea, entitatea intermediară nu ar trebui să aibă obligația de a deduce datoriile care ar îndeplini condițiile pentru respectarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile și care nu se califică drept instrumente de fonduri proprii. În cazul intrării în dificultate a unei entități destinate lichidării, planul de rezoluție nu prevede ca entitatea destinată lichidării să fie recapitalizată de entitatea de rezoluție. Aceasta înseamnă că nu se preconizează transferul în amonte al pierderilor care depășesc fondurile proprii existente de la entitatea destinată lichidării la entitatea de rezoluție, prin intermediul entității intermediare, și nici transferul în aval al capitalului în sens invers. Această ajustare a sferei deținerilor care urmează să fie deduse în contextul subscrierii indirecte de resurse eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile nu ar afecta, prin urmare, soliditatea prudențială a cadrului.
(10) Principalul obiectiv al regimului de aprobare pentru reducerea instrumentelor de datorii eligibile prevăzut la articolul 77 alineatul (2) și la articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, care se aplică, de asemenea, instituțiilor și entităților care fac obiectul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile și datoriilor emise în vederea respectării cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, este de a permite autorităților de rezoluție să monitorizeze măsurile care au ca rezultat o reducere a stocului de datorii eligibile și să interzică orice măsură care ar echivala cu o reducere peste un nivel pe care autoritățile de rezoluție îl consideră adecvat. În cazul în care autoritatea de rezoluție nu a adoptat o decizie de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în ceea ce privește o instituție sau o entitate, obiectivul respectiv nu este relevant. Prin urmare, instituțiile sau entitățile pentru care nu au fost adoptate decizii de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile nu ar trebui să aibă obligația de a obține aprobarea prealabilă a autorității de rezoluție pentru a exercita o opțiune call, a răscumpăra sau a rambursa datoriile care ar îndeplini cerințele de eligibilitate pentru cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile.
(11) Există entități destinate lichidării în cazul cărora autoritatea de rezoluție ar putea considera că cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ar trebui să depășească cuantumul pentru absorbția pierderilor în cazul în care un astfel de cuantum mai mare este necesar pentru a proteja stabilitatea financiară sau pentru a aborda riscul de contagiune pentru sistemul financiar, inclusiv în ceea ce privește capacitatea de finanțare a schemelor de garantare a depozitelor. Numai în aceste situații ar trebui ca o autoritate de rezoluție să poată stabili, într-un mod proporțional, cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile pentru entitatea destinată lichidării, care ar trebui să reprezinte un cuantum suficient pentru a absorbi pierderile, majorat cu cuantumul strict necesar pentru abordarea în mod adecvat a riscurilor potențiale identificate de autoritatea de rezoluție. Apoi, entitatea destinată lichidării ar trebui să respecte cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile și nu ar trebui să fie scutită de regimul de aprobare prealabilă prevăzut la articolul 77 alineatul (2) și la articolul 78a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Entitățile intermediare care aparțin aceluiași grup de rezoluție ca și entitatea destinată lichidării în cauză ar trebui să aibă în continuare obligația de a deduce din resursele lor eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile deținerile lor de resurse eligibile pentru cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile emise de respectiva entitate destinată lichidării. În plus, întrucât procedurile de lichidare au loc la nivelul entității juridice, entitățile destinate lichidării care fac încă obiectul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile ar trebui să respecte cerința respectivă numai pe bază individuală. În cele din urmă, anumite cerințe de eligibilitate legate de proprietatea asupra datoriei în cauză nu sunt relevante deoarece, fără exercitarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, nu ar fi necesar ca entitatea de rezoluție să își mențină controlul asupra filialei. Prin urmare, aceste cerințe de eligibilitate nu ar trebui să se aplice.
(12) În temeiul articolului 45i din Directiva 2014/59/UE, instituțiile și entitățile trebuie să prezinte autorităților lor competente și autorităților de rezoluție rapoarte privind nivelurile de datorii eligibile și de datorii care pot face obiectul recapitalizării interne, precum și componența acestor datorii, și să publice aceste informații în mod regulat, împreună cu nivelul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile care li se aplică. În cazul entităților destinate lichidării, nu se aplică această obligație de raportare sau publicare. Cu toate acestea, pentru a asigura aplicarea transparentă a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, aceste obligații de raportare și de publicare ar trebui să se aplice și entităților destinate lichidării pentru care autoritatea de rezoluție stabilește că cerința minimă de fonduri proprii și datorii eligibile ar trebui să fie mai mare decât cuantumul suficient pentru a absorbi pierderile. În conformitate cu principiul proporționalității, autoritatea de rezoluție ar trebui să se asigure că aceste obligații nu depășesc ceea ce este necesar pentru a monitoriza respectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile.
(13) Pentru a asigura coerența, modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 806/2014 și măsurile naționale de transpunere a modificărilor aduse Directivei 2014/59/UE ar trebui să se aplice de la aceeași dată. Cu toate acestea, este oportun să se prevadă o dată de aplicare mai rapidă pentru modificările aduse dispozițiilor privind posibilitatea de a respecta cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile, pe bază consolidată, pentru a răspunde nevoii autorităților de rezoluție de a adopta decizii noi de stabilire a cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile în acest scop și pentru a spori securitatea juridică pentru grupurile bancare care ar urma să facă obiectul dispoziției respective, având în vedere termenul general de 1 ianuarie 2024 pentru respectarea cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, stabilit prin Directiva 2014/59/UE și Regulamentul (UE) nr. 806/2014. Din acest motiv, noile norme privind consolidarea cerinței minime interne de fonduri proprii și datorii eligibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 806/2014 ar trebui să se aplice la o zi de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare. Acest lucru ar semnala, de asemenea, tuturor grupurilor bancare și autorităților de rezoluție cărora li se aplică Directiva 2014/59/UE și Regulamentul (UE) nr. 806/2014 că ar putea fi necesare măsuri tranzitorii pentru a acoperi perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2024 și data aplicării măsurilor naționale de transpunere a dispozițiilor prezentei directive de modificare.
(14) Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume ajustarea tratamentului entităților destinate lichidării în cadrul cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile și posibilitatea ca autoritățile de rezoluție să stabilească cerința minimă internă de fonduri proprii și datorii eligibile, pe bază consolidată, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, prin modificarea normelor care sunt deja stabilite la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(15) Prin urmare, Directiva 2014/59/UE și Regulamentul (UE) nr. 806/2014 ar trebui să fie modificate în consecință,