Recitale
(1) Autorităților de rezoluție li s-a încredințat sarcina de a stabili cerințe minime de fonduri proprii și datorii eligibile (MREL) în conformitate cu cerințele și procedurile prevăzute la articolele 45-45i din Directiva 2014/59/UE. Pentru a ajuta Autoritatea Bancară Europeană (ABE) să promoveze convergența la nivelul Uniunii în ceea ce privește stabilirea MREL, autoritățile de rezoluție au obligația, prevăzută la articolul 45j din directiva respectivă, de a informa ABE, în coordonare cu autoritățile competente, cu privire la MREL pe care le-au stabilit.
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/308 al Comisiei (2) specifică formatele și modelele pentru transmiterea de către autoritățile de rezoluție către ABE a informațiilor referitoare la deciziile lor de stabilire a MREL. De la adoptarea respectivului regulament de punere în aplicare, cerințele referitoare la capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare și, în special, caracteristicile și metodologiile de stabilire a MREL ale instituțiilor de credit și ale firmelor de investiții prevăzute în Directiva 2014/59/UE au fost modificate și detaliate în Directiva (UE) 2019/879 a Parlamentului European și a Consiliului (3).
(3) Pentru a facilita monitorizarea de către ABE a deciziilor privind MREL și pentru a asigura o evaluare utilă a convergenței la nivelul Uniunii în materie de stabilire a MREL, formatele și modelele specificate pentru identificarea și transmiterea informațiilor privind MREL de către autoritățile de rezoluție către ABE ar trebui să fie adaptate pentru a reflecta modificările aduse Directivei 2014/59/UE, în special în ceea ce privește nivelurile de subordonare ale MREL și MREL aplicate entităților care nu sunt ele însele entități de rezoluție.
(4) În ceea ce privește grupurile care fac obiectul MREL pe bază consolidată, este necesar să se clarifice care autoritate de rezoluție ar trebui să transmită ABE informațiile privind MREL. Prin urmare, autoritățile de rezoluție responsabile de filialele grupurilor, în coordonare cu autoritățile competente, ar trebui să informeze ABE cu privire la MREL care a fost stabilită pentru fiecare instituție aflată sub jurisdicția lor. Aceste informații ar trebui să includă MREL stabilită pe baza unei decizii comune la care au ajuns autoritatea de rezoluție a entității de rezoluție, autoritatea de rezoluție a grupului, în cazul în care este diferă de cea dintâi, și autoritatea de rezoluție responsabilă de filială la nivel individual. În absența unei decizii comune, informațiile respective ar trebui să includă și deciziile de stabilire a MREL luate de autoritatea de rezoluție a filialei în conformitate, după caz, cu decizia care poate fi luată de ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4).
(5) Pentru a promova convergența practicilor în ceea ce privește deciziile referitoare la MREL și a consolida rolul de monitorizare al ABE, ar trebui aliniate perioadele de raportare și termenele pentru transmiterea informațiilor aferente raportării complete și cele aferente raportării simplificate de către autoritățile de rezoluție către ABE.
(6) Pentru a îmbunătăți calitatea datelor și a asigura comparabilitatea acestora, elementele de date prevăzute în formularele de raportare ar trebui să respecte modelul punctelor de date unic, astfel cum se practică în raportarea în scopuri de supraveghere. Modelul punctelor de date unic ar trebui să cuprindă o reprezentare structurală a elementelor de date, să identifice toate conceptele de activitate relevante pentru raportarea uniformă a deciziilor privind MREL și să conțină toate specificațiile relevante necesare pentru dezvoltarea în continuare a unor soluții IT de raportare uniforme. Din același motiv, formatul pentru schimbul de date ar trebui să fie stabilit în sistemul de raportare al ABE (EUCLID).
(7) Pentru a asigura calitatea, coerența și acuratețea elementelor de date raportate, elementele de date ar trebui să facă obiectul unor norme comune de validare.
(8) Având în vedere amploarea modificărilor care ar trebui aduse Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/308, este oportun, din motive de claritate, transparență și securitate juridică, ca regulamentul de punere în aplicare respectiv să fie abrogat și înlocuit cu un nou regulament de punere în aplicare.
(9) Prezentul regulament are la bază proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de către ABE.
(10) ABE a organizat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,