Recitale
(1) Substanțele perfluoroalchilate (PFAS-uri) au fost utilizate pe scară largă în aplicații industriale și destinate consumatorilor, incluzând învelișuri rezistente la pete pentru țesături și covoare, învelișuri rezistente la uleiuri pentru materiale din hârtie și carton care intră în contact cu alimente, spume extinctoare, agenți tensioactivi utilizați în minerit și puțuri de petrol, materii pentru lustruit podele și produse insecticide. Utilizarea lor pe scară largă, împreună cu persistența lor în mediu, au condus la o contaminare de mare amploare a mediului. Contaminarea alimentelor cu aceste substanțe este în principal rezultatul bioacumulării în lanțurile alimentare acvatice și terestre, precum și al utilizării materialelor care intră în contact cu alimente, care conțin PFAS-uri. Acidul perfluorooctansulfonic (PFOS) și acidul perfluorooctanoic (PFOA) și sărurile lor sunt PFAS-urile care se regăsesc în alimente și în corpul uman în cele mai mari concentrații.
(2) În 2020, la cererea Comisiei, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (autoritatea), în avizul ei privind riscul pentru sănătatea umană determinat de substanțele perfluoroalchilate (1), a actualizat propria evaluare a riscurilor determinate de PFOS și PFOA și a extins-o la acidul perfluorononanoic (PFNA) și la acidul perfluorohexansulfonic (PFHxS), ținând seama de cele mai recente informații științifice și de datele privind prezența lor colectate în temeiul Recomandării 2010/161/UE a Comisiei (2). Autoritatea a concluzionat că anumite părți ale populației europene depășesc aportul săptămânal tolerabil. A reieșit că ouăle, peștele și alte fructe de mare, carnea și produsele din carne au o contribuție importantă la expunerea umană la PFAS-uri. Autoritatea a concluzionat că alimentele de origine animală contribuie în mod semnificativ la expunerea umană la PFAS-uri. Autoritatea a concluzionat că PFAS-urile sunt transferate din hrana pentru animale în alimentele provenite de la animale, cu diferențe clare între specii și tipul de PFAS-uri. Un astfel de transfer de PFAS-uri se poate realiza și din solul ingerat de animalele de fermă care se hrănesc cu furaje și din apa potabilă destinată animalelor.
(3) Pentru a asigura un nivel înalt de protecție a sănătății umane, în Regulamentul (UE) 2023/915 al Comisiei (3) au fost stabilite niveluri maxime pentru substanțele perfluoroalchilate din anumite alimente de origine animală.
(4) Prezența PFAS-urilor în hrana pentru animale sau în solul pe care se hrănesc animalele ar putea cauza neconformități ale alimentelor de origine animală cu nivelurile maxime pentru alimentele de origine animală.
(5) În prezent sunt disponibile doar puține date privind prezența PFAS-urilor în hrana pentru animale pentru a permite determinarea ratelor de transfer din hrana pentru animale în alimentele de origine animală și pentru a permite o discuție cu privire la posibila necesitate de a stabili niveluri maxime pentru PFAS-uri în hrana pentru animale. Prin urmare, ar trebui colectate date privind prezența PFAS-urilor în hrana pentru animale și, de asemenea, în sol, în cazul în care prezența PFAS-urilor în alimentele de origine animală ar putea fi în relație cu prezența PFAS-urilor în sol. În plus, prezența PFAS-urilor în apa potabilă ar putea determina prezența PFAS-urilor în alimentele de origine animală, dar există suficiente date de monitorizare disponibile privind prezența PFAS-urilor în apa potabilă.
(6) Pentru a cuantifica concentrațiile de PFAS-uri în cantitățile în care apar, este necesar să fie utilizate metode suficient de sensibile. Este necesar ca acestea să fie încurajate prin recomandarea unor limite-țintă de cuantificare.
(7) Pentru a se asigura faptul că eșantioanele sunt reprezentative pentru lotul care face obiectul eșantionării, ar trebui ca statele membre să urmeze procedura de prelevare de eșantioane prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 152/2009 al Comisiei (4),