Recitale
(1) Articolul 9 din Regulamentul (UE) 2019/1242 impune autorităților de omologare de tip să raporteze Comisiei orice abatere a valorilor emisiilor de CO2 ale vehiculelor grele aflate în exploatare în comparație cu valorile indicate în certificatele de conformitate sau în dosarul cu informații pentru client care însoțește vehiculele respective, ca urmare a verificărilor efectuate în conformitate cu articolul 13 din regulamentul respectiv.
(2) În temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) 2019/1242, autoritățile de omologare de tip care au acordat producătorilor o licență de operare a unui simulator în temeiul Regulamentului (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și al Regulamentului (UE) 2017/2400 al Comisiei (3) (denumite în continuare „autoritățile care acordă omologarea de tip”) trebuie să verifice, pentru producătorii respectivi, pe baza unor eșantioane de vehicule adecvate și reprezentative, dacă valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarele cu informații pentru client corespund emisiilor de CO2 și consumului de combustibil ale vehiculelor grele în circulație, determinate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia, precum și prezența oricăror strategii la bord sau referitoare la vehiculele eșantionate care îmbunătățesc în mod artificial performanța vehiculelor în cadrul încercărilor efectuate sau al calculelor efectuate în scopul certificării emisiilor de CO2 și a consumului de combustibil („verificarea în circulație”).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2024/1127 al Comisiei (4) stabilește principiile directoare și criteriile pentru definirea procedurilor de efectuare a verificării în circulație.
(4) Prezentul regulament stabilește proceduri detaliate pentru verificarea în circulație, în conformitate cu aceste principii directoare și criterii.
(5) Pentru a viza verificarea în circulație a acelor familii cu vehicule sau pneuri care prezintă cel mai mare risc de abatere a valorilor emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil de la valorile emisiilor specifice de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarul cu informații pentru client, autoritatea care acordă omologarea de tip ar trebui să selecteze familiile pe baza unei evaluări a riscurilor care urmează să fie efectuată de Comisie.
(6) În cazul pneurilor, întrucât o familie de pneuri pentru verificare în circulație poate fi utilizată de mai mulți producători de vehicule, este oportun să se limiteze încercarea pneurilor, provenite de la o familie de pneuri de verificare în circulație, la o singură autoritate care acordă omologarea în fiecare perioadă de raportare a verificării în circulație, pentru a simplifica procesul și a reduce sarcina administrativă. În mod similar, o componentă care definește o familie de proceduri de încercare de verificare poate fi utilizată de mai mulți producători de vehicule. Prin urmare, este oportun să se limiteze, de asemenea, încercarea vehiculelor dintr-o familie de proceduri de încercare de verificare la o singură autoritate care acordă omologarea în fiecare perioadă de raportare privind verificarea în circulație.
(7) Pentru a se asigura că verificarea în circulație este reprezentativă, autoritățile care acordă omologarea ar trebui să selecteze un număr minim de familii care să fie încercate, pe baza calculării, pentru fiecare producător, a numărului total de vehicule pentru care emisiile de CO2 și consumul de combustibil au fost determinate în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2017/2400 [„numărul total de vehicule în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) 2017/2400”], iar în cazul remorcilor, pe baza calculării, pentru fiecare producător de remorci, a numărului total de remorci, pentru care emisiile de CO2 și consumul de combustibil au fost determinate în temeiul articolului 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1362 al Comisiei (5) [„numărul total de remorci în temeiul articolului 8 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1362”]. În cazul remorcilor, numai familiile de pneuri de verificare în circulație („ISV”) ar trebui selectate pentru verificarea în circulație, deoarece procedura de încercare de verificare și încercările privind rezistența aerului nu sunt încă definite pentru remorci.
(8) Valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarul cu informații pentru client se determină cu ajutorul unui simulator, pe baza încercării de certificare a componentelor relevante ale vehiculului. Conformitatea simulatorului trebuie verificată printr-o procedură de încercare de verificare la nivel de vehicul în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400. Este oportun să se solicite ca vehiculele selectate pentru încercările de verificare în circulație să se afle într-o stare similară cu cele încercate în timpul procedurii încercării de verificare, în special prin stabilirea unor cerințe privind kilometrajul maxim și vechimea lor maximă.
(9) Numai pneurile noi sunt adecvate pentru o încercare a coeficientului de rezistență la rulare efectuată în cadrul unei verificări în circulație, deoarece încercarea pneurilor uzate ar avea ca rezultat, din cauza uzurii lor, un coeficient de rezistență la rulare semnificativ mai mic. Selectarea pneurilor pentru încercările de verificare în circulație ar trebui să fie independentă de selectarea vehiculelor pentru încercările de verificare în circulație.
(10) Pentru a permite autorității care acordă omologarea să ajungă la o concluzie pentru toate vehiculele în cauză, pe baza rezultatelor încercărilor efectuate asupra vehiculelor eșantionate, este necesar să se stabilească o metodă de evaluare statistică adecvată.
(11) În cazul în care o familie de proceduri de încercare de verificare este respinsă la evaluarea statistică a rezultatelor încercărilor, astfel cum se prevede în anexa I, valorile emisiilor de CO2 ale tuturor vehiculelor în cauză ar trebui corectate, deoarece trecerea cu succes a procedurii de încercare de verificare este o condiție prealabilă pentru menținerea omologării de tip privind emisiile. În plus, este oportun ca autoritatea care acordă omologarea să investigheze dacă există suficiente dovezi că o componentă specifică poate fi cauza respingerii în urma evaluării statistice, caz în care ar putea fi vizate mai multe vehicule.
(12) Pentru a verifica dacă valorile emisiilor de CO2 și ale consumului de combustibil înregistrate în dosarul cu informații pentru client corespund valorilor respective ale vehiculelor grele în circulație, condițiile de încercare și rezultatele încercărilor ar trebui specificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 595/2009 și cu măsurile de punere în aplicare a acestuia.
(13) În ceea ce privește condițiile de încercare privind rezistența aerului, pentru a se asigura că variațiile posibile ale condițiilor de încercare între încercările de verificare în circulație sunt reduse cât mai mult posibil, este oportun să se aplice condițiile de încercare privind rezistența aerului în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400 în cea mai recentă versiune în vigoare, deoarece aceste condiții au fost reduse în comparație cu condițiile aplicabile la momentul certificării.
(14) În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2400, producătorilor li se permite să determine valorile rezistenței aerului pe baza unei metode de simulare computațională a dinamicii fluidelor („CFD”). Prin urmare, este oportun să se introducă o încercare specifică pentru a verifica validarea specifică a metodei de simulare respective ca parte a încercărilor de verificare în circulație pentru a controla valorile rezistenței aerului.
(15) Pentru a detecta o strategie artificială, care funcționează numai în timpul încercărilor de verificare și nu în timpul funcționării normale în circulație, este esențial să nu fie cunoscute în prealabil condițiile specifice de încercare. Prin urmare, condițiile pentru încercările pentru identificarea strategiilor artificiale specifice ar trebui să fie stabilite de la caz la caz de către autoritatea care acordă omologarea.
(16) Având în vedere că natura exactă a strategiilor artificiale nu poate fi cunoscută în prealabil, analiza și evaluarea rezultatelor încercărilor pentru identificarea strategiilor artificiale ar trebui să fie efectuate de autoritatea care acordă omologarea pe baza unei comparații a rezultatelor constatate în condiții de încercare diferite.
(17) Pentru a documenta rezultatele încercărilor și pentru a asigura o analiză suplimentară a acestora, autoritatea care acordă omologarea ar trebui să pună raportul de încercare la dispoziția Comisiei și a producătorului în cauză. Pentru a se sprijini evaluarea riscurilor efectuată de Comisie, este oportun să se solicite ca datele încercărilor să fie transmise și Comisiei, prin intermediul unei platforme dedicate.
(18) În cazul în care s-a constatat o abatere a valorilor emisiilor de CO2, producătorului în cauză ar trebui să i se ofere posibilitatea de a reacționa la constatările autorității care acordă omologarea într-un termen adecvat pentru a evita o prelungire nejustificată a procesului de verificare în circulație. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibilă prelungirea termenului pentru a evalua în mod corespunzător documentele tehnice furnizate.
(19) În cazul în care, ca urmare a efectuării încercărilor de verificare în circulație, se constată că nu există o corespondență între valorile emisiilor de CO2 ale verificării în circulație și valorile înregistrate în dosarele cu informații pentru client sau prezența unor strategii de îmbunătățire artificială a performanței vehiculelor respective, emisiile specifice de CO2 ale tuturor vehiculelor în cauză ar trebui corectate, având în vedere că vehiculele de încercare sunt considerate reprezentative pentru toate vehiculele în cauză.
(20) Pentru a lua în considerare abaterile în scopul calculării și corectării mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător, este oportun ca Comisia să stabilească care este dimensiunea abaterii valorilor emisiilor de CO2 și care sunt vehiculele vizate.
(21) Ar trebui să se aplice o corecție a mediei emisiilor specifice de CO2 ale unui producător începând cu perioada de raportare a anului 2025, aceasta fiind prima perioadă de raportare pentru care se aplică obiective de reducere a emisiilor de CO2 în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1242.
(22) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,