Recitale
(1) Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a intrat în vigoare la 13 august 2012 și a înlocuit Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).
(2) Panourile fotovoltaice, care nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei 2002/96/CE, au fost incluse în domeniul de aplicare al Directivei 2012/19/UE începând cu 13 august 2012, fiind incluse în categoria 4 din anexele I și II, astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2012/19/UE.
(3) Articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE impune statelor membre să se asigure că producătorii de echipamente electrice și electronice (EEE) suportă costurile aferente colectării, tratării, valorificării și eliminării în condiții de protecție a mediului a deșeurilor de EEE (DEEE) provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și rezultate din produse introduse pe piață după data de 13 august 2005.
(4) La 25 ianuarie 2022, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea”), în hotărârea sa în cauza C-181/20 (5), a declarat nevalid articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE în măsura în care dispoziția respectivă privește panourile fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012, din cauza efectului retroactiv nejustificat. Curtea a statuat că, înainte de adoptarea Directivei 2012/19/UE, legiuitorul Uniunii a lăsat statelor membre opțiunea de a impune suportarea costurilor legate de gestionarea deșeurilor rezultate din panourile fotovoltaice de către deținătorii actuali sau anteriori de deșeuri sau de către producătorul sau distribuitorul panourilor fotovoltaice, în temeiul articolului 14 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Ulterior, legiuitorul Uniunii a stabilit, prin articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE, o normă potrivit căreia aceste costuri să fie suportate în toate statele membre de către producători, inclusiv în ceea ce privește produsele pe care producătorii le introduseseră deja pe piață la un moment în care Directiva 2008/98/CE era în vigoare. Curtea a statuat că trebuie să se considere că această normă se aplică retroactiv și, prin urmare, este susceptibilă să încalce principiul securității juridice și că o astfel de retroactivitate conduce la invaliditatea normei respective în măsura în care aceasta se aplică panourilor fotovoltaice introduse pe piață înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2012/19/UE.
(5) În hotărârea sa, Curtea a statuat, de asemenea, că adoptarea de către un stat membru a unui act legislativ contrar unei directive a Uniunii înainte de adoptarea respectivei directive nu constituie, în sine, o încălcare a dreptului Uniunii, deoarece atingerea rezultatului prevăzut de directivă nu poate fi considerată ca fiind grav compromisă înainte ca directiva să facă parte din ordinea juridică a Uniunii.
(6) Hotărârea Curții implică direct faptul că articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE ar trebui să fie modificat astfel încât să nu se aplice în ceea ce privește deșeurile rezultate din panourile fotovoltaice provenite de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare și introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012. În plus, având în vedere considerațiile expuse în hotărârea Curții, este necesar să se modifice Directiva 2012/19/UE și în ceea ce privește finanțarea costurilor aferente deșeurilor rezultate din panourile fotovoltaice provenite de la gospodării particulare, în cazul căreia se aplică articolul 12 din Directiva 2012/19/UE, precum și în ceea ce privește alte EEE, pentru deșeurile provenite atât de la gospodării particulare, cât și de la alți utilizatori decât gospodăriile particulare, care se află într-o situație comparabilă cu cea a panourilor fotovoltaice.
(7) Articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2012/19/UE extinde domeniul de aplicare al directivei respective la toate EEE începând cu 15 august 2018. În mod similar panourilor fotovoltaice, EEE care nu intrau în domeniul de aplicare al Directivei 2012/19/UE în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată, dar care au intrat în domeniul de aplicare al acesteia începând cu 15 august 2018 în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din aceasta (denumite în continuare „EEE care intră în domeniul de aplicare deschis”), nu fuseseră incluse anterior nici în domeniul de aplicare al Directivei 2002/96/CE. Prin urmare, înainte de adoptarea Directivei 2012/19/UE, statelor membre li se lăsase posibilitatea, în temeiul articolului 14 din Directiva 2008/98/CE, de a impune suportarea costurilor aferente gestionării deșeurilor rezultate din EEE respective de către deținătorii actuali sau anteriori ai deșeurilor sau de către producătorul sau distribuitorul echipamentului respectiv. Prin urmare, aplicarea articolului 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE pentru EEE care intră în domeniul de aplicare deschis ar fi, din motivele expuse în hotărârea Curții, contrară principiului securității juridice. În plus, întrucât Directiva 2012/19/UE include EEE care intră în domeniul de aplicare deschis numai începând cu 15 august 2018, articolul 13 alineatul (1) ar trebui să fie modificat astfel încât să nu se aplice EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018.
(8) Ca dispoziție care reflectă articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2012/19/UE, care se aplică altor utilizatori decât gospodăriile particulare, articolul 12 alineatul (1) din directiva menționată coroborat cu articolul 12 alineatul (3) din aceasta impune producătorilor finanțarea costurilor de colectare, tratare, valorificare și eliminare în condiții de protecție a mediului a DEEE provenite de la gospodăriile particulare, în ceea ce privește produsele introduse pe piață după 13 august 2005. Din motivele expuse în hotărârea Curții, în măsura în care respectivele dispoziții se aplică finanțării costurilor de gestionare a deșeurilor pentru panourile fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012 și pentru EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018, acestea s-ar aplica și retroactiv, într-un mod care contravine principiului securității juridice. Prin urmare, articolul 12 din Directiva 2012/19/UE ar trebui să fie modificat astfel încât să nu se aplice panourilor fotovoltaice introduse pe piață între 13 august 2005 și 13 august 2012 și nici EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață între 13 august 2005 și 15 august 2018.
(9) Directiva 2012/19/UE completează Directiva 2008/98/CE, care este unul dintre actele legislative generale privind gestionarea deșeurilor din Uniune. Prin urmare, articolele 8 și 14 din Directiva 2008/98/CE ar trebui să se aplice gestionării deșeurilor rezultate din panouri fotovoltaice și a deșeurilor rezultate din EEE care intră în domeniul de aplicare deschis pentru perioada în care panourile fotovoltaice și deșeurile rezultate din EEE care intră în domeniul de aplicare deschis nu intră sub incidența Directivei 2012/19/UE, ca urmare a modificării articolelor 12 și 13 din Directiva 2012/19/UE prin intermediul prezentei directive.
(10) Articolul 14 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE prevăd ca EEE introduse pe piață să fie marcate, de preferință în conformitate cu standardul european EN 50419, care a fost adoptat de Cenelec în martie 2006. Respectivul standard a fost revizuit pentru a actualiza trimiterile la Directiva 2012/19/UE pe care le conține. Trimiterea la standard de la articolele respective ar trebui, prin urmare, să fie actualizată pentru a face trimitere la versiunea revizuită a standardului european EN 50419, care a fost adoptată de Cenelec în iulie 2022.
(11) Articolul 15 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE prevede că pentru a permite determinarea fără echivoc a datei de introducere pe piață a EEE, statele membre trebuie să se asigure că pe EEE există un marcaj care specifică faptul că EEE a fost introdus pe piață după data de 13 august 2005. Ca urmare a modificărilor aduse articolelor 12 și 13, articolul 15 alineatul (2) ar trebui să fie modificat în ceea ce privește panourile fotovoltaice și EEE care intră în domeniul de aplicare deschis, astfel încât să se clarifice faptul că obligația de marcare se aplică numai de la 13 august 2012 în ceea ce privește panourilor fotovoltaice și numai de la 15 august 2018 în ceea ce privește EEE care intră în domeniul de aplicare deschis.
(12) Pentru a menține principiul securității juridice în cadrul viitoarelor revizuiri ale Directivei 2012/19/UE, este important să se acorde o atenție deosebită prevenirii adoptării oricăror dispoziții care ar putea avea efecte retroactive nejustificate. În plus, este necesar să se ofere claritate și previzibilitate producătorilor de EEE în ceea ce privește condițiile de funcționare care erau în vigoare la momentul introducerii pe piață a produselor lor. Această abordare ajută la evitarea riscului de a suporta costuri imprevizibile legate de gestionarea DEEE în viitor. În plus, este important ca astfel de revizuiri să respecte ierarhia deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE.
(13) În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (7), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(14) Tratarea necorespunzătoare a deșeurilor rezultate din panouri fotovoltaice și a deșeurilor rezultate din EEE care intră în domeniul de aplicare deschis cauzează efecte negative semnificative asupra sănătății și asupra mediului. Prin urmare, este important să se asigure tratarea corespunzătoare a deșeurilor rezultate din panouri fotovoltaice și să fie maximizată valorificarea deșeurilor din panourile fotovoltaice. Fără a aduce atingere modificărilor introduse de prezenta directivă în ceea ce privește obligațiile financiare care sunt necesare pentru a acoperi colectarea și tratarea deșeurilor de panouri fotovoltaice introduse pe piață înainte de 13 august 2012 și a deșeurilor rezultate din toate EEE care intră în domeniul de aplicare deschis introduse pe piață înainte de 15 august 2018, este important ca statele membre să asigure gestionarea în condiții de protecție a mediului a DEEE respective. Statele membre ar putea încuraja producătorii, prin intermediul schemelor lor individuale sau colective de răspundere extinsă a producătorilor, să colecteze și să trateze în mod corespunzător DEEE istorice rezultate din panouri fotovoltaice și deșeurile rezultate din EEE care intră în domeniul de aplicare deschis.
(15) Atunci când se revizuiește Directiva 2012/19/UE și se remediază deficiențele acesteia, este esențial să se garanteze că costurile de gestionare a DEEE nu sunt transferate în mod disproporționat asupra consumatorilor sau cetățenilor. În acest scop, ar trebui să se țină seama de principiul „poluatorul plătește”, să se abordeze eventualele dispoziții referitoare la obiectivele de colectare a DEEE și să se asigure respectarea ierarhiei deșeurilor, astfel cum se prevede la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE.
(16) Întrucât obiectivele prezentei directive nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,