Recitale
(1) În comunicarea sa din 20 mai 2020, intitulată „O strategie «De la fermă la consumator» pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic” (2), Comisia a anunțat revizuirea standardelor de comercializare pentru a asigura asimilarea și furnizarea de produse agricole durabile și pentru a consolida rolul criteriilor de durabilitate, ținând seama de posibilul impact al acestor standarde asupra pierderilor și deșeurilor alimentare. În acest context, standardele existente de comercializare aplicabile ouălor trebuie, de asemenea, modificate ținând seama de evoluțiile tehnice și de cererea consumatorilor, precum și de evoluția gripei aviare ca factor de risc pentru producătorii de ouă de găini crescute în aer liber.
(2) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (3). Partea II titlul II capitolul I secțiunea 1 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 prevede norme privind standardele de comercializare aplicabile ouălor și împuternicește Comisia să adopte acte delegate și acte de punere în aplicare în acest sens. Pentru a se asigura buna funcționare a pieței ouălor în noul cadru juridic, anumite norme trebuie adoptate prin intermediul unor astfel de acte. Prezentul regulament și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/2466 al Comisiei (4) trebuie să înlocuiască Regulamentul (CE) nr. 589/2008 al Comisiei (5), care trebuie, prin urmare, să fie abrogat.
(3) Pentru a permite buna funcționare a pieței ouălor, standardele de comercializare aplicabile ouălor trebuie să acopere criteriile de clasificare, conservarea și manipularea, cerințele de marcare și de ambalare, utilizarea mențiunilor rezervate facultative, nivelurile de toleranță, precum și condițiile de import și de export. Întrucât toate aceste aspecte sunt strâns legate între ele, normele privind standardele de comercializare aplicabile ouălor trebuie menținute ca un set coerent de norme și, prin urmare, trebuie stabilite într-un singur act delegat.
(4) Regulamentele (CE) nr. 852/2004 (6) și (CE) nr. 853/2004 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică ouălor. Deoarece aceste acte sunt relevante în domeniul standardelor de comercializare aplicabile ouălor și pentru a se asigura coerența, este necesar să se facă trimitere, în măsura posibilului, la regulamentele orizontale respective.
(5) Directiva 1999/74/CE a Consiliului (8) a stabilit principii cu privire la creșterea găinilor ouătoare în diferite sisteme agricole. Deoarece dispozițiile acestei directive sunt legate de standardele de comercializare aplicabile ouălor și pentru a se asigura coerența, este necesar să se facă trimitere, în măsura posibilului, la directiva respectivă.
(6) Trebuie stabilite caracteristicile de calitate pentru ouăle de categoria A cu scopul de a garanta calitatea superioară a ouălor livrate direct consumatorului final și de a defini criterii care pot face obiectul controalelor efectuate de serviciile de inspecție. Este necesar ca aceste caracteristici să fie conforme cu Standardul nr. 42 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind comercializarea și controlul calității comerciale a ouălor în coajă comercializate la nivel internațional între țările membre ale CEE-ONU și având aceste țări ca destinație.
(7) Trebuie ca, în general, ouăle să nu fie spălate sau curățate, dat fiind că aceste practici pot deteriora coaja care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, constituie o barieră eficientă împotriva contaminărilor bacteriene. În plus, trebuie ca ouăle de categoria A să nu fie spălate, din cauza daunelor care ar putea afecta barierele fizice, precum cuticula, în timpul curățării sau după aceea. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii și pierderea de umiditate prin coajă, determinând creșterea riscului pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condițiile ulterioare optime de uscare și de depozitare.
(8) Cu toate acestea, anumite metode, precum tratarea ouălor cu raze ultraviolete, nu trebuie considerate ca metode de curățare. Cu toate acestea, utilizarea, în anumite state membre, a unor sisteme de spălare a ouălor, autorizate și aplicate în condiții atent supravegheate, dă rezultate bune. În conformitate cu avizul Grupului științific pentru riscuri biologice al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară privind riscurile microbiologice aferente spălării ouălor pentru consum, emis la solicitarea Comisiei și adoptat la 7 septembrie 2005 (9), metodele de spălare a ouălor utilizate în anumite centre de ambalare nu ridică probleme din punct de vedere al igienei și pot fi menținute în vederea acestui scop, în special cu condiția elaborării unui cod de practici în materie.
(9) Ouăle de categoria A trebuie clasificate în funcție de greutate. Prin urmare, este necesar să se stabilească un număr limitat de categorii de greutate și termeni clari corespunzători, precum și cerințe minime de etichetare, care să nu excludă etichetarea voluntară suplimentară, cu condiția să fie îndeplinite cerințele din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(10) Trebuie să fie autorizate în calitate de centre de ambalare, în vederea clasificării ouălor pe categorii de calitate și de greutate, numai întreprinderile care dispun de spații și de un echipament tehnic adaptat la tipul și la importanța activităților lor și care permit prin urmare manipularea ouălor în condiții satisfăcătoare.
(11) Pentru a se asigura prospețimea ouălor, este necesară stabilirea unor termene-limită maxime pentru clasificarea, marcarea și ambalarea ouălor, precum și pentru marcarea ambalajelor.
(12) Pe lângă obligația generală de a stabili trasabilitatea produselor alimentare, a furajelor, a animalelor de la care se obțin produse alimentare sau a oricărei alte substanțe destinate încorporării sau care este de așteptat să fie încorporată în produsele alimentare sau în furaje pe parcursul tuturor etapelor procesului de producție, de prelucrare și de distribuție, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (11), în scopul efectuării controalelor, este necesar să se stabilească informațiile care trebuie să figureze pe ambalajele pentru transport care conțin ouă, precum și pe documentele de însoțire ale acestora.
(13) Atunci când ouăle sunt livrate într-un alt stat membru, este esențial ca marcarea codului producătorului pe ouă să fie realizată la locul de producție. În ceea ce privește în special ouăle de categoria B, trebuie precizat că, în situația în care codul producătorului nu este de ajuns pentru recunoașterea categoriei de calitate, trebuie inscripționată o altă indicație pe ouăle de categoria B.
(14) Trebuie definite caracteristicile celorlalte indicații care pot fi marcate pe ouăle de categoria B în conformitate cu partea VI punctul III subpunctul 1 al doilea paragraf din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.
(15) În situația în care ouăle sunt livrate direct, în vederea prelucrării lor, către întreprinderile din industria alimentară și există garanții suficiente privind destinația lor finală, statele membre pot acorda operatorilor care fac o cerere în acest scop scutiri de la cerința marcării, cu condiția ca ouăle să fie livrate direct de la locul de producție către întreprinderile din industria alimentară.
(16) Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 stabilește regulile generale aplicabile totalității produselor alimentare puse pe piață. Cu toate acestea, trebuie stabilite, pentru ambalaje, anumite norme specifice privind marcarea ouălor.
(17) Trebuie stabilite condițiile de identificare a metodei de creștere, precum și cerințele minime pentru sistemele de producție pentru diferitele metode de creștere a găinilor ouătoare.
(18) În cazul în care ouăle sunt vândute cu o mențiune rezervată facultativă care evidențiază prospețimea deosebită a ouălor, este necesar să se stabilească un termen-limită maxim pentru astfel de indicații.
(19) În cazul în care ouăle sunt vândute cu indicarea formulei speciale a hranei găinilor ouătoare, este necesar să se stabilească cerințe minime pentru utilizarea acestor indicații.
(20) Atunci când ouăle sunt vândute în vrac, anumite informații care figurează în mod normal pe ambalaj trebuie să fie accesibile consumatorului.
(21) Pe lângă cerințele generale de igienă în materie de împachetare și ambalare a produselor alimentare, trebuie definite anumite cerințe suplimentare cu scopul de a reduce la minimum riscul deteriorării sau al contaminării ouălor în timpul depozitării și al transportului. Aceste norme trebuie să fie conforme cu Standardul nr. 42 al CEE-ONU.
(22) Ouăle industriale sunt improprii pentru consumul uman. Se impune, așadar, aplicarea unor benzi sau etichete pentru identificarea cu ușurință a ambalajelor care conțin acest tip de ouă.
(23) Este posibil ca țările terțe să aplice cerințe de comercializare a ouălor diferite față de cele stabilite pentru Uniune. În scopul facilitării exporturilor, trebuie ca ouăle destinate exportului în afara Uniunii și ambalate în acest scop să se poată conforma acestor cerințe.
(24) Este necesară stabilirea unor modalități precise cu privire la evaluarea, realizată de Comisie la cererea țărilor terțe, a echivalenței standardelor de comercializare ale acestora cu legislația Uniunii. Se impune stabilirea de norme cu privire la marcarea și etichetarea ouălor importate din țările terțe.
(25) Trebuie permise anumite marje de toleranță în momentul verificării conformității cu standardele de comercializare. Aceste marje de toleranță trebuie să fie diferite în funcție de diferitele stadii ale comercializării.
(26) Aprovizionarea cu ouă a pieței de vânzare cu amănuntul din departamentele franceze de peste mări depinde parțial de livrările de ouă provenite din Europa, deoarece producția locală nu este încă suficientă pentru a acoperi cererea. Având în vedere durata transportului și condițiile climatice, conservarea ouălor transportate către aceste departamente presupune respectarea modalităților de aprovizionare specifice, inclusiv posibilitatea de a expedia ouă refrigerate. Aceste modalități specifice pot fi justificate prin insuficiența capacităților locale de producție a ouălor. Se impune menținerea acestor condiții speciale până la crearea unor capacități locale de producție suficiente.
(27) Pentru a se ține seama de condițiile specifice de comercializare a ouălor în anumite regiuni îndepărtate ale Finlandei, trebuie ca vânzarea de ouă de la producători către punctele de vânzare cu amănuntul din regiunile respective să fie scutite de respectarea cerințelor din prezentul regulament și din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013,