Regulament 2008/589 · CELEX 32008R0589

Regulamentul (CE) nr. 589/2008 al Comisiei din 23 iunie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului privind standardele de comercializare aplicabile ouălor

Data act: 23.06.2008
Intrare in vigoare: 01.07.2008
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2008_163_R_0006_01
Status: Inactiv

ambalaj calitatea produselor controlul calității produselor agricole etichetare norme de comercializare ouă

Recitale

(1) Începând cu 1 iulie 2008, Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 al Consiliului din 19 iunie 2006 privind standardele de comercializare aplicabile ouălor (2) este abrogat de Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(2) Anumite dispoziții și obligații prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 nu au fost integrate în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(3) Prin urmare, trebuie adoptate anumite dispoziții și obligații adecvate în cadrul unui regulament de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 pentru a putea permite continuitatea și buna funcționare a organizării comune a pieței și în special standardele de comercializare.

(4) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stabilește standardele minime pe care trebuie să le îndeplinească ouăle pentru comercializare în cadrul Comunității. În vederea clarificării, trebuie definite noile norme de aplicare aferente acestor standarde. Regulamentul (CE) nr. 557/2007 al Comisiei (3), de stabilire a modalităților de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1028/2006, trebuie, așadar, abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(5) Este necesar ca dispozițiile Regulamentelor (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena mărfurilor alimentare (4) și (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 pentru stabilirea standardelor specifice de igienă aplicabile mărfurilor alimentare de origine animală (5) să se aplice ouălor. Trebuie, așadar, în măsura în care acest lucru este posibil, să se facă referire la aceste regulamente orizontale.

(6) Trebuie stabilite caracteristicile de calitate pentru ouăle de categoria A pentru garantarea calității superioare a ouălor livrate direct consumatorului final și pentru a defini criteriile în vederea controlului efectuat de serviciile de inspecție. Este necesar ca aceste caracteristici să fie conforme cu Standardul nr. 42 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind comercializarea și controlul calității comerciale a ouălor în coajă comercializate la nivel internațional între țările membre ale CEE-ONU și având aceste țări ca destinație.

(7) Ouăle refrigerate păstrate la temperatura mediului ambiant pot fi acoperite de picături de condens, ceea ce favorizează proliferarea bacteriilor pe coajă și, probabil, pătrunderea acestora în interiorul oului. De aceea este necesar ca ouăle să fie depozitate și transportate la o temperatură constantă și, în general, să nu fie refrigerate înainte de a fi vândute consumatorului final.

(8) Trebuie ca, în general, ouăle să nu fie spălate sau curățate, dat fiind că aceste practici pot deteriora coaja care, datorită caracteristicilor sale antimicrobiene, constituie o barieră eficientă împotriva contaminărilor bacteriene. Cu toate acestea, anumite metode, precum tratarea ouălor cu raze ultraviolete, nu trebuie considerate ca metode de curățare. În plus, trebuie ca ouăle de categoria A să nu fie spălate, din cauza daunelor care ar putea afecta barierele fizice, precum cuticula, în timpul curățării sau după aceea. O deteriorare de acest tip poate favoriza contaminarea cu bacterii și pierderea de umiditate prin coajă, determinând creșterea riscului pentru consumatori, în special în cazul în care nu sunt asigurate condițiile ulterioare optime de uscare și de depozitare.

(9) Cu toate acestea, utilizarea, în unele state membre, a sistemelor de spălare a ouălor, autorizate și aplicate în condiții de strictă supraveghere, oferă bune rezultate. În conformitate cu avizul Grupului științific pentru riscuri biologice al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară privind riscurile microbiologice aferente spălării ouălor pentru consum, emis la solicitarea Comisiei și adoptat la 7 septembrie 2005 (6), metodele de spălare a ouălor utilizate în anumite centre de ambalare nu ridică probleme din punct de vedere al igienei și pot fi menținute în vederea acestui scop, în special cu condiția elaborării unui cod de practici în materie.

(10) Ouăle din categoria A trebuie clasate în funcție de greutate. În acest sens, se impune stabilirea unui număr limitat de categorii de greutate, precum și a unor norme precise în ceea ce privește cerințele minime de etichetare, ceea ce nu exclude o etichetare voluntară suplimentară, cu condiția respectării cerințelor Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea mărfurilor alimentare, precum și publicitatea acestora (7).

(11) Trebuie să fie autorizate în calitate de centre de ambalare, în vederea clasificării ouălor pe categorii de calitate și de greutate, numai întreprinderile care dispun de spații și de un echipament tehnic adaptat la tipul și la importanța activităților lor și care permit prin urmare manipularea ouălor în condiții satisfăcătoare.

(12) Este necesară stabilirea unor termene-limită maxime pentru clasificarea, marcarea și ambalarea ouălor, precum și pentru marcarea ambalajelor.

(13) Pe lângă obligația generală de a stabili trasabilitatea produselor alimentare, a furajelor, a animalelor care sunt folosite pentru producerea de mărfuri alimentare sau a substanțelor integrate sau care ar putea fi integrate în produsele alimentare sau în furaje în toate etapele procesului de producție, de prelucrare și de distribuție, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (8), se impune, în scopul efectuării controalelor, ca anumite informații să figureze pe containerele de transport care conțin ouă, precum și pe documentele de însoțire ale acestora.

(14) Atunci când ouăle sunt livrate într-un alt stat membru, este esențial ca marcarea codului producătorului pe ouă să fie realizată la locul de producție. În ceea ce privește în special ouăle de categoria B, trebuie precizat că, în situația în care codul producătorului nu este de ajuns pentru recunoașterea categoriei de calitate, trebuie inscripționată o altă indicație pe ouăle de categoria B.

(15) Trebuie definită structura codului producătorului menționată în anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007. Pe de altă parte, trebuie precizat că este posibilă derogarea de la cerința de marcare a codului producătorului în situația în care echipamentele tehnice nu permit marcarea ouălor crăpate sau murdare.

(16) Trebuie definite caracteristicile celorlalte indicații care pot fi marcate pe ouăle din categoria B în conformitate cu anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007.

(17) În situația în care ouăle sunt livrate direct, în vederea transformării acestora, întreprinderilor din industria alimentară și există garanții suficiente privind destinația lor finală, statele membre pot acorda întreprinderilor care fac o cerere în acest scop derogări de la cerința marcării.

(18) Directiva 2000/13/CE definește regulile generale aplicabile totalității produselor alimentare puse pe piață. Cu toate acestea, trebuie stabilite, pentru ambalaje, anumite norme specifice privind marcarea.

(19) Articolul 9 din Directiva 2000/13/CE definește data valabilității minime a unui produs alimentar ca data până la care acest produs alimentar își păstrează proprietățile specifice în condițiile adecvate de conservare. Pentru o mai bună clarificare, această dată trebuie stabilită ca fiind cel târziu a douăzeci și opta zi de la ziua ouării.

(20) Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune privind gradul specific de prospețime. În acest scop, se impune stabilirea unui termen maxim în decursul căruia poate fi utilizată această mențiune.

(21) Ouăle pot fi vândute însoțite de o mențiune care detaliază compoziția specifică a furajelor găinilor ouătoare. Se impune stabilirea cerințelor minime de utilizare a acestor mențiuni.

(22) În situația în care ouăle sunt vândute în vrac, anumite informații care apar în mod normal pe ambalaj trebuie să fie accesibile consumatorului.

(23) Pe lângă cerințele generale în materie de igienă în materie de ambalare și prelucrare a produselor alimentare, trebuie definite anumite cerințe suplimentare în vederea reducerii la minimum a riscului deteriorării sau al contaminării ouălor în timpul depozitării sau transportului. Trebuie ca aceste norme să fie conforme Standardului nr. 42 CEE-ONU.

(24) Ouăle industriale sunt improprii pentru consumul uman. Se impune, așadar, aplicarea unor benzi sau de etichete pentru identificarea cu ușurință a ambalajelor care conțin acest tip de ouă.

(25) Doar centrele de ambalare dispun de spațiile și echipamentul tehnic corespunzător reambalării ouălor. Prin urmare, este necesar ca operațiunile de reambalare să fie limitate la aceste centre.

(26) Operatorii din sectorul alimentar sunt obligați să stabilească trasabilitatea în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002. Trebuie prevăzută obligația pentru producători, unitățile de colectare și centrele de ambalare de a ține registre suplimentare specifice în scopul de a permite serviciilor de inspecție să verifice conformitatea cu standardele de comercializare.

(27) Este necesară definirea metodelor și a criteriilor de efectuare a acestor controale.

(28) Se impune verificarea conformității tuturor loturilor considerate cu standardele de comercializare, comercializarea unui lot considerat neconform trebuind interzisă, cu excepția cazului în care conformitatea poate fi dovedită.

(29) Trebuie permise anumite toleranțe în momentul verificării standardelor de comercializare. Trebuie ca aceste marje de toleranță să fie diferite în funcție de cerințele și de stadiile comercializării.

(30) Este posibil ca țările terțe să aplice cerințe de comercializare a ouălor diferite de cele definite de către Comunitate. Pentru facilitarea exporturilor, trebuie ca ouăle destinate exportului și ambalate în vederea acestui scop să poată corespunde acestor cerințe.

(31) Este necesară stabilirea unor modalități precise în vederea evaluării realizate de către Comisie, la cererea țărilor terțe, a echivalenței standardelor de comercializare ale acestor țări cu legislația comunitară. Se impune stabilirea anumitor cerințe cu privire la marcarea și etichetarea ouălor importate din țările terțe.

(32) Este util pentru Comisie să dispună de date privind numărul crescătoriilor de găini ouătoare înregistrate.

(33) Statele membre trebuie să comunice situațiile de încălcare gravă a standardelor de comercializare, astfel încât celelalte state membre care ar putea fi afectate de acest fapt să fie informate într-un mod adecvat.

(34) Aprovizionarea cu ouă destinate comerțului cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări depinde parțial de aprovizionarea cu ouă de pe continentul european. Ținând cont de durata transportului și de condițiile climatice, conservarea ouălor transportate în aceste departamente necesită respectarea modalităților de aprovizionare specifice, care cuprind în special posibilitatea de a expedia ouă refrigerate. Aceste modalități specifice sunt justificate ca urmare a actualei lipse de resurse locale de producție. Se impune prelungirea acestor condiții speciale pe o perioadă rezonabilă de timp, până la crearea unor capacități locale de producție suficiente.

(35) Anexa XIV partea A punctul I subpunctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 autorizează statele membre să excludă de la respectarea standardelor prezentului regulament ouăle vândute de producător direct consumatorului final. Pentru a ține seama de condițiile specifice de comercializare a ouălor în anumite regiuni ale Finlandei, trebuie ca vânzarea de ouă de la producători către punctele de vânzare din respectivele regiuni să fie scutite de respectarea exigențelor prezentului regulament și ale Regulamentului (CE) nr. 1234/2007.

(36) Conform articolului 5 alineatul (2) din Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare, (9) trebuie ca statele membre să vegheze ca creșterea găinilor în cotețe neîmbunătățite să fie interzisă începând cu 1 ianuarie 2012. Comisia trebuie, așadar, să evalueze, înainte de acea dată, punerea în aplicare a dispozițiilor privind etichetarea voluntară referitoare la cotețele neîmbunătățite pentru a stabili dacă este necesară obligativitatea etichetării.

(37) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului de gestiune a organizării comune a piețelor agricole,

Articolul 1

Definiții

Definițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 și în anexa I punctele 5 și 7.3 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 se aplică dacă este necesar. În plus, în cadrul prezentului regulament, se înțelege prin: (a) „ambalaj”, un ambalaj care conține ouă din categoria A sau B, cu excepția containerelor de transport sau a recipientelor cu ouă industriale; (b) „vânzare în vrac”, vânzarea cu amănuntul destinată consumatorului final a ouălor neambalate; (c) „unitate de colectare”, orice unitate înregistrată conform articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 autorizată să colecteze ouă de la un producător în vederea livrării acestora către un centru de ambalare, către o piață la care accesul în calitatea de cumpărători este rezervat vânzătorilor cu ridicata ale căror unități sunt autorizate ca centru de ambalare ori industriei alimentare sau nealimentare; (d) „data recomandată de vânzare”, perioada maximă în care ouăle trebuie livrate consumatorului final conform anexei III secțiunea X capitolul I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004; (e) „industrie alimentară”, orice unitate care fabrică produse ce conțin ouă destinate consumului uman, cu excepția colectivităților; (f) „industria nealimentară”, orice unitate care fabrică produse din ouă, care nu sunt destinate consumului uman; (g) „colectivități”, unitățile vizate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE; (h) „ouă industriale”, ouăle care nu sunt destinate consumului uman; (i) „lot”, ouăle ambalate sau în vrac, care provin din același loc de producție sau din același centru de ambalare, situate într-un singur loc, aflate în același ambalaj sau în vrac în același recipient, având aceeași dată în care au fost ouate, aceeași dată de valabilitate minimă sau aceeași dată de ambalare, obținute în urma aceleiași metode de creștere și, în cazul ouălor clasate, incluse în aceeași categorie de calitate și greutate; (j) „reambalare”, transferul fizic al ouălor în alt ambalaj sau o nouă marcare a unui ambalaj care conține deja ouă; (k) „ouă”, ouăle în coajă – cu excepția ouălor sparte, incubate sau coapte – care sunt produse de găinile din specia Gallus gallus și sunt proprii pentru consumul uman în starea în care se află sau preparării de produse din ouă; (l) „ouă sparte”, ouăle care prezintă defecte ale cojii și ale membranelor, ceea ce provoacă expunerea conținutului acestora; (m) „ouă incubate”, ouăle începând cu momentul punerii lor la incubație; (n) „comercializare”, deținerea de ouă în vederea vânzării, inclusiv vânzarea, depozitarea, ambalarea, etichetarea, livrarea sau orice alt tip de transfer, gratuit sau nu; (o) „operator”, un producător sau orice altă persoană fizică sau morală care intervine în procesul de comercializare a ouălor; (p) „locul de producție”, o crescătorie în care se cresc găini ouătoare, înregistrat conform Directivei 2002/4/CE a Comisiei (10); (q) „centru de ambalare”, un centru de ambalare în sensul Regulamentului (CE) nr. 853/2004 care este autorizat conform articolului 5 alineatul (2) din prezentul regulament și unde ouăle sunt clasate în funcție de calitatea și greutatea lor; (r) „consumatorul final”, ultimul cumpărător al unui produs alimentar, care nu va utiliza produsul în cadrul unei operațiuni sau a unei activități din sectorul alimentar; (s) „codul producătorului”, numărul distinctiv al locului de producție conform punctului 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE.

Articolul 2

Caracteristicile calității ouălor

(1) Ouăle din categoria A prezintă următoarele caracteristici calitative: (a) coaja și cuticula: curate, intacte, normale; (b) camera de aer: înălțimea nu depășește 6 milimetri, imobilă; cu toate acestea, pentru ouăle comercializate având mențiunea „extra”, ea nu trebuie să depășească 4 milimetri; (c) gălbenuș: vizibil la fasciculul de lumină doar sub formă de umbră, fără contur precis; atunci când oul este întors, gălbenușul este ușor mobil și revine în poziția centrală; (d) albuș: clar, translucid; (e) pată germinativă: dezvoltare imperceptibilă; (f) corpuri străine: fără corpuri străine; (g) miros străin: fără mirosuri străine. (2) Ouăle din categoria A nu sunt nici spălate, nici curățate, nici înainte, nici după clasificare, cu rezerva prevederilor articolului 3. (3) Ouăle din categoria A nu sunt tratate în vederea conservării, nici nu sunt refrigerate în spații sau în instalații în care este menținută în mod artificial o temperatură de + 5 °C. Cu toate acestea, ouăle au fost păstrate timp de mai puțin de 24 de ore la o temperatură mai mică de 5 °C, în timpul transportului, sau într-un local unde are loc vânzarea cu amănuntul, timp de maximum 72 de ore, nu trebuie considerate ca fiind refrigerate. (4) Ouăle de categoria B sunt ouă care nu prezintă caracteristicile de calitate care figurează la alineatul (1). Ouăle de categoria A care nu mai prezintă caracteristicile respective pot fi declasate în categoria B.

Articolul 3

Ouăle spălate

(1) Statele membre care, la 1 iunie 2003, au autorizat spălarea ouălor în centrele de ambalare pot menține această autorizație, cu condiția ca respectivele centre să se conformeze ghidurilor naționale privind sistemul de spălare al ouălor. Ouăle spălate nu pot fi comercializate decât în statele membre care au acordat acest tip de autorizație. (2) Statele membre menționate la alineatul (1) încurajează elaborarea de ghiduri naționale de bune practici în materie de sisteme destinate spălării ouălor de către operatorii din industria alimentară, conform articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 4

Clasamentul ouălor din categoria A în funcție de greutate

(1) Ouăle din categoria A sunt clasate după următoarelor categorii de greutate: (a) XL – foarte mare: greutate mai mare sau egală cu 73 g; (b) L – mare: greutate mai mare sau egală cu 63 g și mai mică de 73 g; (c) M – mediu: greutate mai mare sau egală cu 53 g și mai mică de 63 g; (d) S – mic: greutate mai mică de 53 g. (2) Categoria de greutate este indicată cu ajutorul literelor sau al mențiunilor corespunzătoare definite la alineatul (1) sau al unei combinații de litere și mențiuni, completate eventual cu indicația tranșelor de greutate corespunzătoare. Se pot utiliza și alte indicații suplimentare, cu condiția ca acestea să nu poată fi confundate cu literele sau mențiunile definite la alineatul (1) și să respecte Directiva 2000/13/CE. (3) Prin derogare de la alineatul (1), atunci când ouăle de categoria A de calibre diferite sunt ambalate în același ambalaj, greutatea netă minimă a acestor ouă este indicată în grame, iar mențiunea „Ouă de calibre diferite” sau o mențiune echivalentă este aplicată pe partea exterioară a ambalajului.

Articolul 5

Centrele de ambalare

(1) Doar centrele de ambalare clasifică și ambalează ouăle și etichetează ambalajele în care sunt puse acestea. Doar unitățile care îndeplinesc condițiile definite la prezentul articol sunt autorizate în calitate de centre de ambalare. (2) Autoritatea competentă autorizează centrele de ambalare să clasifice ouăle și atribuie un număr de centru de ambalare fiecărui operator care dispune de spații și de echipamentul tehnic adecvat care permite clasificarea ouălor pe categorie de calitate și de greutate. Centrele de ambalare care lucrează exclusiv pentru industria alimentară și nealimentară nu sunt obligate să dețină echipamentul tehnic necesar clasificării ouălor în funcție de greutate. Autoritatea competentă atribuie centrului de ambalare un cod de centru de ambalare care începe cu codul de identificare al statului membru în cauză, astfel cum se precizează la punctul 2.2 din anexa la Directiva 2002/4/CE. (3) Centrele de ambalare dispun de echipamentele tehnice necesare unei manipulări corecte a ouălor. Acestea sunt alcătuite, după caz, din: (a) o instalație adecvată pentru examinarea transparenței într-un fascicul de lumină, automatizată sau cu personal permanent, care permite examinarea separată a calității fiecărui ou, sau o altă instalație corespunzătoare; (b) un dispozitiv de apreciere a înălțimii camerei de aer; (c) un echipament pentru clasificarea ouălor pe categorie de greutate; (d) unul sau mai multe cântare omologate pentru cântărirea ouălor; (e) un echipament de marcare a ouălor. (4) Autorizația menționată la alineatele (1) și (2) poate fi oricând retrasă în situația în care condițiile stabilite la acest articol nu mai sunt îndeplinite.

Articolul 6

Datele aplicabile clasificării, marcării și ambalării ouălor, precum și marcării ambalajelor

(1) Ouăle sunt clasificate, marcate și ambalate în zece zile de la data ouării. (2) Ouăle comercializate conform articolului 14 sunt clasificate, marcate și ambalate în patru zile de la data ouării. (3) Durata de valabilitate minimă menționată la articolul 12 alineatul (1) litera (d) este aplicată în momentul ambalării conform dispozițiilor articolului (9) alineatul (2) din Directiva 2000/13/CE.

Articolul 7

Informațiile de pe ambalajele de transport

(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002, producătorul marchează, la locul de producție, pe fiecare container care conține ouă următoarele informații: (a) numele și adresa producătorului; (b) codul producătorului; (c) numărul de ouă și/sau greutatea acestora; (d) ziua sau perioada ouatului; (e) data expedierii. Atunci când centrele de ambalare sunt aprovizionate cu ouă neambalate provenite de la propriile lor unități de producție, situate în aceeași locație, informațiile pot fi înscrise pe ambalajele de transport la centrul de ambalare. (2) Informațiile menționate la alineatul (1) sunt marcate pe ambalajul de transport și figurează în documentele de însoțire. Operatorul căruia îi sunt livrate ouăle păstrează o copie a acestor documente. Documentele originale sunt păstrate de centrul de ambalare care clasifică ouăle. În situația în care loturile primite de către un colector sunt împărțite în scopul livrării către mai mulți operatori, documentele de însoțire pot fi înlocuite de etichete adecvate aferente containerelor de transport, cu condiția ca acestea din urmă să conțină informațiile menționate la alineatul (1). (3) Informațiile menționate la alineatul (1) care figurează pe ambalajul de transport nu pot fi modificate și continuă să figureze pe respectivul container până la preluarea ouălor în scopul clasificării, al marcării, al ambalării imediate sau al transformării ulterioare.

Articolul 8

Marcarea ouălor destinate livrării transfrontaliere

(1) Ouăle livrate de către un loc de producție unei unități de colectare, unui centru de ambalare sau unei întreprinderi din industria nealimentară situate într-un alt stat membru trebuie marcate cu codul producătorului înainte de a părăsi locul de producție. (2) Un stat membru pe teritoriul căruia este situat locul de producție poate acorda o derogare de la cerința prevăzută la alineatul (1) în situația în care producătorul a semnat un contract de livrare cu un centru de ambalare situat într-un stat membru care prevede marcarea conform prezentului regulament. Această derogare este acordată numai la cererea celor doi operatori implicați și cu acordul scris prealabil al statului membru în care este situat centrul de ambalare. Într-un asemenea caz, o copie a contractului de livrare însoțește marfa expediată. (3) Durata minimă a contractului de livrare menționat la alineatul (2) nu poate fi mai mică de o lună. (4) Serviciile de inspecție menționate la articolul 24 ale statului membru respectiv și ale oricărui alt stat membru de tranzit sunt informate înainte de acordarea derogării prevăzute la alineatul (2) al prezentului articol. (5) Ouăle de categoria B comercializate într-un alt stat membru sunt marcate conform anexei XIV partea A puntul III subpunctul 1 paragraful al doilea din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și, după caz, poartă o indicație conform articolului 10 din prezentul regulament, astfel încât să poată fi ușor diferențiate de ouăle din categoria A.

Articolul 9

Codul producătorului

(1) Codul producătorului este compus din codul și literele prevăzute la punctul 2 din anexa la Directiva 2002/4/CE. Acesta trebuie să fie vizibil cu ușurință și perfect lizibil și trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 2 mm. (2) Fără a aduce atingere dispozițiilor anexei XIV partea A punctul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, atunci când, din motive tehnice, marcarea ouălor crăpate sau murdare nu este posibilă, marcarea codului producătorului nu este obligatorie.

Articolul 10

Indicațiile pe ouăle de categoria B

Mențiunea vizată în anexa XIV partea A puntul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 reprezintă un cerc cu diametrul minim de 12 mm în jurul literei „B”, a cărei înălțime minimă este de 5 mm, sau un punct de culoare vizibil cu ușurință, cu un diametru minim de 5 mm.

Articolul 11

Marcarea ouălor livrate direct industriei alimentare

Statele membre pot acorda operatorilor care fac o cerere în acest sens o derogare de la obligațiile de marcare stabilite în anexa XIV partea A punctul III subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 în situația în care ouăle sunt livrare direct din locația de producție către industria alimentară.

Articolul 12

Marcarea ambalajelor

(1) Ambalajele care conțin ouă de categoria A au înscrise pe partea exterioară, vizibile cu ușurință și perfect lizibile: (a) codul centrului de ambalare; (b) categoria de calitate; ambalajele sunt identificate prin mențiunea „categoria A” sau prin litera „A” însoțită sau nu de mențiunea „proaspăt”; (c) categoria de greutate conform articolului 4 alineatul (2) din prezentul regulament; (d) durata de valabilitate minimă, conform articolului 13 din prezentul regulament; (e) mențiunea „ouă spălate” pentru ouăle spălate, conform articolului 3 din prezentul regulament; (f) ca o condiție specială de depozitare, conform articolului 3 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2000/13/CE, o indicație prin care se recomandă consumatorilor păstrarea ouălor la frigider după cumpărarea acestora. (2) Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), pe partea exterioară a ambalajelor care conțin ouă din categoria A figurează, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, o indicație privind metoda de creștere a găinilor. Pentru identificarea metodei de creștere a găinilor, se folosesc numai următoarele mențiuni: (a) pentru agricultura tradițională și doar dacă sunt îndeplinite condițiile aferente stabilite în anexa II, mențiunile stabilite în anexa I partea A; (b) pentru producție biologică, mențiunile stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2092/91 al Consiliului (11). Semnificația codului producătorului este explicată pe partea exterioară sau în interiorul ambalajului. În cazul în care găinile ouătoare sunt crescute în exploatații, în conformitate cu cerințele prevăzute în capitolul III din Directiva 1999/74/CE, identificarea metodei de creștere poate fi însoțită de una dintre indicațiile menționate în partea B din anexa I la prezentul regulament. (3) Dispozițiile alineatului (2) se aplică fără a aduce atingere măsurilor tehnice naționale care depășesc cerințele minime stabilite în anexa II și nu se aplică decât producătorilor din statul membru respectiv, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar. (4) Ambalajele care conțin ouă din categoria B au pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil: (a) codul centrului de ambalare; (b) categoria de calitate; ambalajele sunt identificate fie prin mențiunea „Categoria B”, fie prin litera „B”; (c) data ambalării. (5) În ceea ce privește ambalajele de ouă produse pe teritoriul lor, statele membre pot solicita lipirea etichetelor în așa fel încât acestea să se rupă la deschiderea ambalajului.

Articolul 13

Menționarea datei de valabilitate minime

Data de valabilitate minimă menționată la articolul 3 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2000/13/CE nu poate depăși 28 de zile după ziua ouatului. Atunci când este indicată o perioadă de ouat, data valabilității minime este stabilită începând cu prima zi a acestei perioade.

Articolul 14

Ambalajul pe care figurează mențiunea „extra”

(1) Mențiunile „extra” sau „extra proaspăt” pot fi utilizate drept indicații suplimentare de calitate pe ambalajele care conțin ouă de categoria A până în a noua zi după ouat. (2) Atunci când sunt folosite indicațiile menționate la alineatul (1), data ouatului și perioada de nouă zile figurează pe ambalaj în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil.

Articolul 15

Indicația modului de nutriție a găinilor ouătoare

Atunci când este indicat modul de nutriție a găinilor ouătoare, se aplică următoarele cerințe minime: (a) menționarea cerealelor drept componentă a furajelor nu este autorizată decât dacă cerealele constituie cel puțin 60 % din formula alimentară folosită, din care cel puțin 15 % subproduse de cereale; (b) fără a aduce atingere ponderii minime de 60 % menționate la litera (a), atunci când se menționează o cereală anume, aceasta trebuie să constituie cel puțin 30 % din formula alimentară utilizată. Atunci când sunt menționate mai multe cereale, fiecare dintre acestea trebuie să aibă o pondere de cel puțin 5 % din formula utilizată.

Articolul 16

Informațiile care trebuie comunicate cu privire la vânzarea ouălor în vrac

În situația în care ouăle sunt vândute în vrac, trebuie comunicate consumatorilor, vizibile cu ușurință și perfect lizibile, informațiile privind: (a) categoria de calitate; (b) categoria de greutate, conform articolului 4; (c) o indicație a metodei de creștere a găinilor, echivalentă cu cea menționată la articolul 12 alineatul (2); (d) o explicație a semnificației codului producătorului; (e) data de valabilitate minimă.

Articolul 17

Calitatea ambalajelor

Fără a aduce atingere cerințelor menționate în anexa II capitolul X din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, ambalajele trebuie să fie rezistente la șocuri, uscate, curate și în stare bună și fabricate din materiale care să protejeze ouăle de mirosuri străine și de riscul alterării calității.

Articolul 18

Ouăle industriale

Ouăle industriale sunt comercializate în recipiente prevăzute cu o banderolă sau o etichetă roșie. Pe banderola sau dispozitivul de etichetare figurează: (a) numele și adresa operatorului căruia îi sunt destinate ouăle; (b) numele și adresa operatorului care expediază ouăle; (c) mențiunea „ouă industriale” cu litere majuscule de 2 cm înălțime, precum și cuvintele „impropriu pentru consumul uman” cu litere cu înălțimea minimă de 8 mm.

Articolul 19

Reambalarea

Ouăle de categoria A care au fost ambalate nu pot fi reambalate decât de centrele de ambalare. Ouăle din fiecare ambalaj trebuie să provină dintr-un singur lot.

Articolul 20

Registrele pe care trebuie să le țină producătorii

(1) Producătorii înregistrează informațiile privind metodele de creștere a găinilor, specificând pentru fiecare metodă folosită: (a) data instalării, vârsta în momentul instalării și numărul de găini ouătoare; (b) data sacrificării și numărul de găini sacrificate; (c) producția zilnică de ouă; (d) numărul și/sau greutatea ouălor vândute sau livrate zilnic prin alte metode; (e) numele și adresa cumpărătorilor. (2) În situația în care metoda de nutriție este indicată conform articolului 15 din prezentul regulament, fără a aduce atingere standardelor stabilite în anexa I partea A punctul III din Regulamentul (CE) nr. 852/2004, producătorii înregistrează următoarele informații, precizând pentru fiecare metodă utilizată: (a) cantitatea și tipul de furaje furnizate sau și/sau amestecate pe loc; (b) data livrării furajelor. (3) În situația în care producătorul practică diferite moduri de creștere în același loc de producție, informațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) sunt detaliate pentru fiecare coteț de păsări. (4) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 21

Registrele care trebuie ținute de unitățile de colectare

(1) Unitățile de colectare înregistrează separat, pentru fiecare mod de creștere a găinilor și pentru fiecare zi: (a) cantitatea de ouă colectate, detaliate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, precum și data sau perioada ouatului; (b) cantitatea de ouă neclasate livrată centrului de ambalare corespunzător, detaliată pe producător, numele, adresa și codul centrului de ambalare, precum și data sau perioada ouatului; (2) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatul (1), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 22

Registrele care trebuie ținute de centrele de ambalare

(1) Centrele de ambalare înregistrează separat, pentru fiecare mod de creștere și pentru fiecare zi: (a) cantitățile de ouă neclasate pe care le primesc, detaliate pe producător, numele, adresa și codul producătorului, precum și data sau perioada ouatului; (b) după clasificarea ouălor, cantitățile pentru fiecare categorie de calitate și de greutate; (c) cantitățile de ouă primite de la alte centre de ambalare, codurile acestor centre și data de valabilitate minimă; (d) cantitățile de ouă neclasificate livrate altor centre de ambalare, detaliate pe producător, codurile acestor centre și data sau perioada ouatului; (e) numărul și/sau greutatea ouălor livrate, detaliate pe categoria de calitate și de greutate, data ambalării pentru ouăle din categoria B sau data minimă de valabilitate pentru ouăle din categoria A și cumpărător, menționându-se numele și adresa acestuia. Centrele de ambalare actualizează săptămânal stocul fizic. (2) În situația în care pe ouăle din categoria A și pe ambalajele acestora figurează o mențiune privind modul de nutriție a găinilor ouătoare conform articolului 15, centrele de ambalare care utilizează aceste indicații țin registre separate, conform alineatului (1). (3) În sensul prezentului articol, producătorii pot păstra facturile și bonurile de livrare în dosare care poartă mențiunile prevăzute la alineatele (1) și (2), în locul registrelor de vânzări și de livrări.

Articolul 23

Perioada de păstrare a registrelor

Registrele și dosarele vizate la articolul 7 alineatul (2) și la articolele 20, 21 și 22 trebuie păstrate cel puțin 12 luni de la data creării lor.

Articolul 24

Controalele

(1) Statele membre desemnează serviciile de inspecție însărcinate să controleze respectarea prezentului regulament. (2) Serviciile de inspecție menționate la alineatul (1) controlează produsele la care se referă prezentul regulament în toate stadiile comercializării. Controalele sunt efectuate prin sondaj, precum și pe baza unei analize de risc, luându-se în considerare tipul și debitul întreprinderii în cauză, precum și antecedentele producătorului în materie de respectare a normelor de comercializare aplicabile ouălor. (3) Pentru ouăle de categoria A importate din țările terțe, controalele menționate la alineatul (2) se realizează în momentul vămuirii și înainte de punerea în liberă circulație. Ouăle de categoria B importate din țările terțe nu sunt puse în liberă circulație decât după ce se verifică, în cursul controlului vamal, dacă destinația finală a acestora este industria de prelucrare. (4) În afara de controalele prin sondaj, operatorii fac obiectul controalelor al căror ritm este stabilit de serviciile de inspecție pe baza analizei de risc menționată la alineatul (2), ținând cont cel puțin de: (a) rezultatul controalelor anterioare; (b) complexitatea circuitelor de comercializare pe care ouăle le urmează; (c) importanța gradului de segmentare în unitatea de producție sau de ambalare; (d) importanța volumelor de ouă produse sau ambalate; (e) orice schimbare substanțială cu privire la tipul de ouă produse sau prelucrate sau cu privire la metoda de comercializare raportat la anii anteriori. (5) Controalele sunt efectuate în mod regulat și nu sunt anunțate. Registrele menționate la articolele 20, 21 și 22 sunt puse la dispoziția serviciilor de inspecție cu ocazia primei cereri în acest sens.

Articolul 25

Deciziile privind cazuri de neconformitate

(1) În cazul unei neconformități cu prezentul regulament, constatate în urma controalelor prevăzute la articolul 24, serviciile de inspecție nu pot lua decizii decât pentru integralitatea lotului controlat. (2) În cazul în care lotul verificat nu este considerat conform prezentului regulament, serviciile de inspecție respective interzic comercializarea acestuia sau, în cazul în care lotul provine dintr-o țară terță, importul acestuia, sub rezerva prezentării unei dovezi de punere în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. (3) Serviciul de inspecție care a efectuat controlul verifică dacă lotul suspectat a fost pus în conformitate cu prezentul regulament sau dacă această operațiune este în curs de desfășurare.

Articolul 26

Toleranța pentru defectele de calitate

(1) Se admit următoarele toleranțe cu ocazia efectuării controlului unor loturi de ouă din categoria A: (a) la centrul de ambalare, chiar înainte de expediere: 5 % din ouă prezintă defecte de calitate; (b) în celelalte etape ale comercializării: 7 % din ouă prezintă defecte de calitate. (2) Pentru ouăle comercializate cu mențiunile „extra” sau „extra proaspăt”, nu se admite nicio toleranță pentru înălțimea camerei de aer cu ocazia controlului efectuat la ambalare sau import. (3) Procentele menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 27

Toleranța pentru greutatea ouălor

(1) Cu excepția cazului prevăzut la articolul 4 alineatul (3), se aplică o toleranță greutății unitare a ouălor la controlul unui lot de ouă din categoria A. Un asemenea lot poate conține cel mult 10 % ouă din categoriile de greutate apropiate de cea marcată pe ambalaj, dar nu mai mult de 5 % din categoria de greutate imediat inferioară. (2) Procente menționate la alineatul (1) se dublează atunci când lotul controlat conține mai puțin de 180 de ouă.

Articolul 28

Toleranța pentru marcarea ouălor

Se admite o toleranță de 20 % ouă purtând marcaje ilizibile la controlul loturilor și al ambalajelor.

Articolul 29

Ouăle destinate exportului către țările terțe

Ouăle ambalate și destinate exportului pot corespunde altor cerințe decât cele prevăzute în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și în prezentul regulament, în ceea ce privește calitatea, marcarea, etichetarea sau cerințe suplimentare.

Articolul 30

Ouăle importate

(1) Orice evaluare a echivalenței normelor, menționată în anexa XIV partea A punctul IV subpunctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, comportă o evaluare a respectării de către operatorii din țările terțe în cauză a cerințelor prevăzute în prezentul regulament. Aceasta este actualizată regulat. Comisia publică rezultatele evaluării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (2) Ouăle importate din țări terțe sunt marcate în mod clar și lizibil în țara de origine, în conformitate cu codul ISO 3166 al țării. (3) În absența garanțiilor suficiente referitoare la echivalența normelor, echivalență menționată în anexa XIV partea A punctul IV subpunctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007, ambalajele care conțin ouă importate din țările respective poartă pe partea exterioară, în mod vizibil cu ușurință și perfect lizibil, o indicație despre: (a) țara de origine; (b) metoda de creștere a găinilor („neconformă cu standardul CE”).

Articolul 31

Raportarea

Până la data de 1 aprilie a fiecărui an, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la numărul de locuri de producție, detaliate pe metode de creștere a găinilor, precizând capacitatea maximă a fiecărei exploatații (numărul de păsări prezente în același timp).

Articolul 32

Notificarea infracțiunilor

În termeni de cinci zile lucrătoare, statele membre informează Comisia pe cale electronică cu privire la orice infracțiune constatată – sau suspectată în mod întemeiat – de serviciile de inspecție, susceptibilă de a afecta comerțul intracomunitar din sectorul ouălor, se consideră că aceste schimburi comerciale sunt perturbate în special în cazul unor infracțiuni grave comise de către operatorii care produc sau comercializează ouăle destinate vânzării într-un alt stat membru.

Articolul 33

Excepții acordate pentru departamentele franceze de peste mări

(1) Prin derogare de la articolul 2 alineatul (3), ouăle destinate vânzării cu amănuntul în departamentele franceze de peste mări pot fi expediate către acestea în stare refrigerată. În această situație, data de vânzare recomandată poate fi prelungită până la 33 de zile. (2) În cazul menționat la alineatul (1) al prezentului articol, pe lângă cerințele prevăzute la articolele 12 și 16, pe partea exterioară a ambalajului trebuie să figureze mențiunea „ouă refrigerate”, precum și informațiile privind refrigerarea. Marca distinctivă pentru „ouă refrigerate” este un triunghi echilateral cu latura de cel puțin 10 mm.

Articolul 34

Excepțiile acordate anumitor regiuni din Finlanda

Ouăle vândute direct de către producător punctelor de vânzare din regiunile enumerate în anexa III nu sunt supuse cerințelor anexei XIV la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 și ale prezentului regulament. Metoda de creștere a găinilor trebuie totuși să fie indicată în mod corespunzător, conform articolului 12 alineatul (2) și articolului 16 litera (c) din prezentul regulament.

Articolul 35

Evaluarea practicilor privind etichetarea benevolă

Până cel târziu la 31 decembrie 2009 cel târziu, Comisia va evalua modul de aplicare al sistemului de etichetare voluntară, conform articolului 12 alineatul (2) ultimul paragraf, în scopul introducerii obligativității acestuia, după caz.

Articolul 36

Sancțiunile

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcărilor dispozițiilor prezentului regulament și iau orice măsură necesară pentru asigurarea punerii în aplicare a acestora. Sancțiunile astfel prevăzute trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

Articolul 37

Comunicările

Statele membre și Comisia își comunica reciproc datele necesare aplicării prezentului regulament.

Articolul 38

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 557/2007 se abrogă cu efect de la 1 iulie 2008. Trimiterile la regulamentul abrogat și la Regulamentul (CE) nr. 1028/2006 sunt considerate drept trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 39

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 iulie 2008. Articolul 33 se aplică până la 30 iunie 2009.