Recitale
(1) Acordul de la Paris (4), adoptat la 12 decembrie 2015 în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) (denumit în continuare „Acordul de la Paris”), a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Părțile la Acordul de la Paris au convenit să mențină creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială și să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C în raport cu nivelurile din perioada preindustrială. Respectivul angajament a fost consolidat prin adoptarea, în temeiul CCONUSC, la 13 noiembrie 2021, a Pactului climatic de la Glasgow, în care Conferința părților la CCONUSC, care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, recunoaște că impactul schimbărilor climatice va fi mult mai scăzut în cazul unei creșteri a temperaturii cu 1,5 °C, comparativ cu o creștere de 2 °C și se angajează să continue eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C.
(2) Nevoia urgentă de a menține obiectivul de 1,5 °C al încălzirii globale stabilit de Acordul de la Paris a devenit și mai stringentă ca urmare a constatărilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice din cel de-al șaselea raport de evaluare, conform cărora încălzirea globală poate fi limitată la 1,5 °C numai dacă se realizează imediat reduceri semnificative și susținute ale emisiilor globale de gaze cu efect de seră în acest deceniu.
(3) Abordarea provocărilor legate de climă și mediu și atingerea obiectivelor Acordului de la Paris se află în centrul Comunicării Comisiei din 11 decembrie 2019 privind Pactul verde european (denumit în continuare „Pactul verde european”).
(4) Pactul verde european combină un set cuprinzător de măsuri și inițiative care se consolidează reciproc și care vizează realizarea neutralității climatice în Uniune până în 2050 și stabilește o nouă strategie de creștere care vizează transformarea Uniunii într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și competitivă, în care creșterea economică să fie decuplată de utilizarea resurselor. Pactul urmărește, de asemenea, să protejeze, să conserve și să consolideze capitalul natural al Uniunii, precum și să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor legate de mediu și a impacturilor aferente. Această tranziție afectează în mod diferit lucrătorii din diferite sectoare. În același timp, respectiva tranziție presupune aspecte legate de egalitatea de gen, precum și un impact deosebit asupra unor grupuri defavorizate și vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, membrii unei minorități rasiale sau etnice și persoanele și gospodăriile cu venituri medii inferioare și cu venituri reduse. De asemenea, tranziția implică provocări mai mari pentru anumite regiuni, în special pentru regiunile dezavantajate din punct de vedere structural și cele periferice, precum și pentru insule. Prin urmare, este necesar să se asigure că tranziția este justă și favorabilă incluziunii, precum și că nimeni nu este lăsat în urmă.
(5) Necesitatea și valoarea realizării obiectivelor Pactului verde european au devenit și mai importante în contextul efectelor foarte grave ale pandemiei de COVID-19 asupra sănătății, a condițiilor de viață și de muncă și a bunăstării cetățenilor Uniunii. Respectivele efecte au demonstrat că societatea și economia noastră trebuie să își îmbunătățească reziliența la șocurile externe și să acționeze din timp pentru a preveni sau a atenua efectele șocurilor externe, într-un mod echitabil și care nu lasă pe nimeni în urmă, inclusiv pe cei supuși riscului de sărăcie energetică. Cetățenii europeni continuă să își exprime opiniile ferme cu privire la faptul că acest lucru se aplică în special schimbărilor climatice..
(6) Uniunea s-a angajat să reducă până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a Uniunii cu cel puțin 55 % comparativ cu nivelurile din 1990, în cadrul contribuției actualizate stabilite la nivel național transmise secretariatului CCONUSC la 17 decembrie 2020.
(7) Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (5), Uniunea a consacrat în legislație obiectivul neutralității climatice la nivelul întregii economii până cel târziu în 2050 și obiectivul de a obține ulterior un bilanț negativ al emisiilor. Regulamentul respectiv stabilește, de asemenea, un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă a emisiilor nete de gaze cu efect de seră (emisii după deducerea absorbțiilor) cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990 și prevede obligația Comisiei de a depune eforturi pentru a alinia toate viitoarele proiecte de măsuri sau propuneri legislative, inclusiv propunerile bugetare, la obiectivele regulamentului respectiv și, în cazul unei eventuale nealinieri, de a prezenta motivele acestei nealinieri în evaluarea impactului care însoțește propunerile respective.
(8) Toate sectoarele economiei trebuie să contribuie la realizarea reducerilor emisiilor stabilite prin Regulamentul (UE) 2021/1119. Prin urmare, Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) este modificată pentru a include activitățile de transport maritim în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), astfel încât să se asigure că respectivele activități contribuie echitabil la realizarea obiectivelor climatice mai ambițioase ale Uniunii și a obiectivelor Acordului de la Paris. Astfel, este necesar să se modifice și Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului (7) pentru a se ține seama de includerea activităților de transport maritim în EU ETS.
(9) În plus, pentru a lua în calcul obiectivele climatice mai ambițioase ale Uniunii și obiectivele Acordului de la Paris, domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/757 ar trebui să fie modificat. Un sistem fiabil de monitorizare, raportare și verificare reprezintă o condiție prealabilă pentru orice măsură bazată pe piață, orice standard de eficiență sau altă măsură relevantă, indiferent dacă se aplică la nivelul Uniunii sau la nivel mondial. Deși emisiile de dioxid de carbon (CO2) reprezintă marea majoritate a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, emisiile de metan (CH4) și de protoxid de azot (N2O) reprezintă o parte relevantă din aceste emisii. Includerea emisiilor de CH4 și de N2O în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/757 ar fi benefică pentru integritatea mediului și ar încuraja bunele practici și ar trebui să se aplice începând cu 2024. Navele de transport general de mărfuri cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone, generează o parte semnificativă din emisiile de gaze cu efect de seră ale tuturor navelor de transport general de mărfuri. Pentru a spori eficacitatea de mediu a sistemului de monitorizare, raportare și verificare, pentru a asigura condiții de concurență echitabile și pentru a reduce riscul de eludare a obligațiilor, navele de transport general de mărfuri cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone, ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (UE) 2015/757 începând cu 2025. Navele de aprovizionare în larg generează o parte relevantă din emisiile de gaze cu efect de seră. Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui să se aplice, de asemenea, navelor de aprovizionare în larg cu un tonaj brut de cel puțin 400 de tone, începând din 2025. Comisia ar trebui să evalueze, înainte de 31 decembrie 2024, dacă ar trebui să intre sub incidența Regulamentului (UE) 2015/757 și alte tipuri de nave cu un tonaj brut mai mic de 5 000 de tone, dar nu mai mic de 400 de tone.
(10) Regulamentul (UE) 2015/757 ar trebui modificat pentru a obliga companiile să raporteze date agregate privind emisiile la nivel de companie și să transmită astfel de date autorității de administrare responsabile și să transmită spre aprobare autorității respective planurile lor de monitorizare verificate. Atunci când efectuează verificarea la nivel de companie, verificatorul nu ar trebui să verifice rapoartele privind emisiile la nivel de navă sau rapoartele la nivel de navă care urmează să fie trimise în cazul unei schimbări de companie, întrucât rapoartele respective la nivel de navă vor fi fost deja verificate. Pentru a se asigura coerența în ceea ce privește administrarea și punerea în aplicare, entitatea responsabilă de respectarea Regulamentului (UE) 2015/757 ar trebui să fie aceeași cu entitatea responsabilă de respectarea Directivei 2003/87/CE.
(11) În vederea asigurării funcționării eficace a EU ETS la nivel administrativ și pentru a ține seama de includerea emisiilor de CH4 și de N2O și de includerea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la navele de aprovizionare în larg în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2015/757, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește metodele și normele de monitorizare și normele de raportare a emisiilor reglementate de Regulamentul (UE) 2015/757, precum și pentru orice alte informații relevante prevăzute în regulamentul respectiv, normele privind aprobarea planurilor de monitorizare, precum și a modificărilor acestora, de către autoritățile de administrare responsabile, normele privind monitorizarea, raportarea și transmiterea datelor agregate privind emisiile la nivel de companie și normele privind verificarea datelor agregate privind emisiile la nivel de companie și privind emiterea de rapoarte de verificare cu privire la datele agregate privind emisiile la nivel de companie. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(12) Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a prevedea norme de monitorizare, raportare și verificare care sunt necesare pentru extinderea EU ETS la activitățile de transport maritim și de a prevedea monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor suplimentare de gaze cu efect de seră și a emisiilor generate de alte tipuri de nave, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(13) Prin urmare, Regulamentul (UE) 2015/757 ar trebui modificat în consecință,