Recitale
(1) Deficitul de lucrători din Uniune limitează semnificativ capacitatea acesteia de a se adapta la transformările în curs în ceea ce privește natura muncii, a producției și a comunicării care au loc la nivelul economiilor și al piețelor forței de muncă.
(2) Angajatorii din întreaga Uniune raportează în mod constant dificultăți în a găsi lucrători cu competențele necesare. În plus, se preconizează că îmbătrânirea demografică va reduce forța de muncă disponibilă și va exacerba deficitul de competențe în viitor. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile), care cuprind 25 de milioane de entități din întreaga Uniune, sunt afectate în mod deosebit, deoarece întâmpină dificultăți în a găsi talentele potrivite necesare pentru creștere durabilă, scalabilitate și competitivitate.
(3) Deficitul de personal calificat afectează toate ecosistemele industriale din multe state membre, numărul locurilor de muncă vacante cu nivel ridicat, mediu și scăzut de calificare fiind în creștere. Sectoare precum construcțiile, industria prelucrătoare, tehnologia informației și comunicațiilor (TIC), transportul, serviciile profesionale, sănătatea și îngrijirea pe termen lung se confruntă cu deficite persistente. În plus, deficitul de forță de muncă în sectoare-cheie esențiale pentru tranziția verde s-a dublat în perioada 2015-2021. Acest aspect este agravat și de faptul că întreprinderile întâmpină dificultăți în a găsi angajați cu competențe digitale adecvate și, în special, în ceea ce privește recrutarea de specialiști TIC.
(4) Deficitul de competențe reprezintă o provocare semnificativă pentru aspirațiile Uniunii de a rămâne un lider competitiv la nivel mondial și un centru pentru tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete și de a îndeplini obiectivele ambițioase în materie de climă și energie. Deficitul de competențe afectează, de asemenea, capacitatea Uniunii de a valorifica potențialul tranziției verzi și al celei digitale, de a consolida poziția Uniunii de lider tehnologic, de a stimula creșterea și inovarea și de a răspunde în mod eficace la situații de urgență precum pandemia de COVID-19 sau conflictele geopolitice. Lacunele în materie de competențe în sectoare specifice, cum ar fi asistența medicală și îngrijirea pe termen lung, limitează capacitatea de a proteja populația în vârstă și de a asigura accesul tuturor la asistență medicală de calitate.
(5) Combaterea acestor deficite de competențe necesită investiții substanțiale în perfecționare și recalificare, precum și măsuri de stimulare a participării adulților în vârstă de muncă pe piața forței de muncă, de facilitare a mobilității forței de muncă, de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de atragere a persoanelor cu competențele necesare în Uniune.
(6) Uniunea a sprijinit în mod constant acțiunile de combatere a deficitului de competențe și de forță de muncă prin valorificarea la maximum a potențialului forței sale de muncă interne. Printre aceste acțiuni se numără inițiativele de îmbunătățire a mobilității forței de muncă în cadrul pieței interne, cum ar fi rețelele europene de cooperare a serviciilor de ocupare a forței de muncă (EURES). În plus, se are în vedere o creștere a ratelor de participare pe piața forței de muncă a femeilor, a persoanelor cu handicap și a celor care provin din rândul migranților. De asemenea, se pune un accent deosebit pe implicarea grupurilor subreprezentate, în special a tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare. Agenda europeană pentru competențe din 2020 (1) prezintă 12 acțiuni menite să ajute persoanele fizice și întreprinderile să dobândească competențe și să le valorifice, inclusiv recomandările Consiliului privind educația și formarea profesională (2), conturile personale de învățare (3), microcertificările (4) și lansarea Pactului pentru competențe. Pactul pentru competențele sprijină colaborarea dintre organizațiile publice și private în vederea consolidării acțiunilor colective în materie de competențe pentru a răspunde nevoilor pieței forței de muncă și sprijină parteneriatele la scară largă în ecosistemele industriale esențiale.
(7) Uniunea depune eforturi în direcția unei abordări favorabile incluziunii în ceea ce privește eliminarea deficitului de forță de muncă, în special dând posibilitatea persoanelor din toate generațiile din Uniune să realizeze ceea ce își propun în viață și să își atingă potențialul în cadrul economiei și al societății în general. În acest scop, statele membre au la dispoziție un set cuprinzător de instrumente de politică ale Uniunii, în special Comunicarea Comisiei intitulată „Schimbările demografice din Europa: un set de instrumente pentru acțiune”, pentru a putea asigura o mai bună reconciliere a aspirațiilor familiale cu munca remunerată, a sprijini și a capacita generațiile mai tinere să se dezvolte, precum și pentru a capacita generațiile mai în vârstă și a susține bunăstarea acestora.
(8) Cu toate acestea, cererea de lucrători calificați nu poate fi satisfăcută doar de forța de muncă a Uniunii. Pentru ca economia Uniunii să funcționeze cu succes și să fie rezilientă, este necesar ca aceasta să devină mai atractivă pentru talentele de la nivel mondial. Migrația legală gestionată a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă care provin din țări terțe trebuie să reprezinte o parte a soluției la deficitul de forță de muncă cu care se confruntă angajatorii pentru a găsi lucrători cu competențele de care au nevoie și pentru a stimula creșterea economică.
(9) Datele anchetei UE privind forța de muncă arată că, în comparație cu cetățenii Uniunii, resortisanții țărilor terțe absolvenți ai învățământului terțiar prezintă o probabilitate mai mare să fie supracalificați pentru locul lor de muncă și să aibă ocupații cu un nivel scăzut sau mediu de calificare. În 2022, rata de supracalificare a Uniunii a fost de 39,4 % pentru cetățenii din afara Uniunii, de 31,8 % pentru cetățenii Uniunii din alte state membre și de numai 21,1 % pentru resortisanții statului membru în cauză (5). Supracalificarea poate genera pierderi economice atât pentru persoanele în cauză, cât și pentru economia Uniunii.
(10) Deși statele membre își păstrează dreptul de a stabili contingentele de admisie a persoanelor care vin din țări terțe pentru a munci, Uniunea a stabilit o abordare cuprinzătoare a migrației legale, recunoscând rolul esențial pe care migranții îl joacă în economia și societatea Uniunii, pentru a simplifica procedurile de migrație și a armoniza condițiile de admisie și drepturile resortisanților țărilor terțe în Uniune. Pactul privind migrația și azilul (6) recunoaște că dezvoltarea unor căi legale către Uniune pentru resortisanții țărilor terțe care dețin anumite calificări este o parte esențială a unui sistem cuprinzător de gestionare a migrației. Directiva (UE) 2021/1883 a Parlamentului European și a Consiliului (7) reformată (așa-numita „Directivă privind cartea albastră”) este menită să atragă pe piața forței de muncă talente cu înaltă calificare. Pentru a răspunde cererii tot mai mari de profesioniști calificați în sectorul TIC în statele membre, această directivă prevede că competențele profesionale superioare ar trebui considerate ca fiind echivalente calificărilor dobândite în cadrul învățământului superior în anumite profesii TIC. În plus, pachetul privind competențele și talentele (8), adoptat de Comisie în aprilie 2022, subliniază că migrația legală aduce beneficii atât migranților, cât și țărilor lor de origine și de destinație. Pachetul a propus măsuri de politică cu caracter legislativ, operaționale și orientate spre viitor pentru a consolida cadrul Uniunii privind migrația legală, inclusiv propuneri de modificare a Directivei 2003/109/CE (9) a Consiliului și a Directivei 2011/98/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10) pentru a simplifica procedurile de admisie a resortisanților țărilor terțe cu toate nivelurile de calificare și pentru a le consolida drepturile odată ce aceștia își stabilesc reședința în Uniune.
(11) Persoanele calificate care au nevoie de protecție internațională și care doresc să ocupe un loc de muncă în statele membre constituie o rezervă în mare parte insuficient utilizată de potențiali solicitanți de locuri de muncă care ar putea răspunde nevoilor angajatorilor. În conformitate cu Recomandarea (UE) 2020/1364 a Comisiei (11) privind promovarea căilor legale de acces la protecție în UE, Comisia a încurajat statele membre să instituie căi complementare de ocupare a forței de muncă pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională, pentru a valorifica competențele, calificările și motivația acestora, combătând în același timp deficitul de competențe și de forță de muncă din Uniune.
(12) Pentru a facilita recrutarea la nivel internațional și pentru a le oferi resortisanților țărilor terțe oportunități de a avea ocupații cu deficit de forță de muncă identificate ca fiind relevante pentru Uniune, Comisia a propus instituirea unei „rezerve de talente la nivelul UE” (12), o platformă care să reunească profiluri ale persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă din țări terțe și să sprijine corelarea acestora cu locurile de muncă vacante ale angajatorilor stabiliți în statele membre. Rezerva de talente la nivelul UE va urmări să facă Uniunea mai atractivă pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă din țări terțe și să îi sprijine pe angajatori în combaterea deficitului de competențe și de forță de muncă din Uniune. De asemenea, rezerva de talente la nivelul UE ar putea sprijini operaționalizarea căilor complementare de ocupare a forței de muncă.
(13) Comisia dezvoltă, de asemenea, parteneriate pentru atragerea de talente, care reprezintă unul dintre aspectele-cheie ale dimensiunii externe a Pactului privind migrația și azilul și care sunt operaționalizate în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind atragerea de competențe și de talente în UE (13).
(14) În contextul intensificării concurenței la nivel mondial pentru competențe și talente, doar unul dintre statele membre ale Uniunii figurează în rândul celor mai atractive cinci țări OCDE pentru lucrătorii cu studii superioare în 2023 (14). Capacitatea de a atrage și de a păstra talentele depinde de variabile multiple, inclusiv de politicile de integrare și incluziune, de măsurile de sprijin pentru migranții cu nevoi speciale, de căile legale de obținere a reședinței permanente și a cetățeniei, inclusiv pentru studenți, de perspectivele privind venitul și impozitarea, de percepția perspectivelor viitoare, de calitatea vieții și de recunoașterea competențelor și a calificărilor.
(15) Problema atragerii de lucrători calificați și rolul recunoașterii competențelor și a calificărilor sunt abordate în cadrul gamei de acțiuni ale Uniunii privind competențele și migrația. Comunicarea Comisiei care însoțește Agenda europeană pentru competențe (15) subliniază necesitatea de a se depune mai multe eforturi pentru a îmbunătăți căile legale de intrare în Uniune și recunoașterea competențelor resortisanților țărilor terțe pe piața forței de muncă din Uniune. Planul de acțiune al Comisiei privind integrarea și incluziunea pentru perioada 2021-2027 (16) recunoaște importanța facilitării recunoașterii și comparabilității calificărilor resortisanților țărilor terțe, pentru a-i sprijini pe aceștia să își valorifice pe deplin competențele. Planul industrial al Pactului verde (17) a anunțat acțiuni, inclusiv activități privind recunoașterea calificărilor resortisanților țărilor terțe și a semnalat pentru prima dată valoarea unei abordări de tipul „competențele înainte de toate” pentru a identifica competențele reale ale cetățenilor și ale resortisanților țărilor terțe. Pachetul de măsuri de ajutorare a IMM-urilor (18) a recunoscut că deficitul de competențe se numără printre cele mai mari provocări cu care se confruntă IMM-urile și a reamintit angajamentul de a prezenta o inițiativă de îmbunătățire a recunoașterii competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe pentru a contribui la combaterea lacunelor în materie de competențe de pe piața forței de muncă din Uniune. Comunicarea Comisiei intitulată „Competitivitatea pe termen lung a UE: perspectiva după 2030” a subliniat, de asemenea, faptul că pentru a aborda problema lipsei de personal calificat în Uniune este nevoie să se faciliteze mobilitatea prin măsuri care să ușureze recunoașterea competențelor și a calificărilor cetățenilor altor state membre, precum și a competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe.
(16) La 14 septembrie 2022, președinta von der Leyen a anunțat Anul european al competențelor (2023) în discursul său privind starea Uniunii Europene, subliniind faptul că atragerea competențelor adecvate în Uniune trebuie să reprezinte o parte a soluției la provocările în materie de competențe. Decizia (UE) 2023/936 a Parlamentului European și a Consiliului (19) a stabilit patru obiective pentru Anul european al competențelor, inclusiv obiectivul privind „atragerea persoanelor din țări terțe ale căror competențe sunt necesare în statele membre”. Acest obiectiv implică promovarea oportunităților de învățare (inclusiv educația și formarea lingvistică, acolo unde este necesar), promovarea dezvoltării competențelor și a mobilității și facilitarea recunoașterii calificărilor.
(17) Recunoașterea competențelor și a calificărilor joacă un rol esențial în contextul atragerii de talente și al recrutării în general. Calificările și rezultatele învățării asociate calificărilor servesc drept semnale de reușită în procesul de învățare. Calificările și nivelurile de calificare sunt adesea utilizate pentru a stabili cerințele de acces pentru locurile de muncă și pot fi legate de avansarea în carieră și de remunerare. Calificările sunt adesea necesare pentru a demonstra conformitatea cu standardele și cerințele aplicabile anumitor roluri, de exemplu în profesiile reglementate.
(18) O abordare de tipul „competențele înainte de toate” pledează pentru identificarea și valorificarea deplină a competențelor unei persoane – indiferent dacă acestea sunt dobândite în contexte formale, nonformale sau informale – mai degrabă decât pentru evaluări bazate doar pe calificări. Măsurile de atragere a talentelor și de creștere a gradului de participare pe piața forței de muncă pot fi valorificate la maximum și ar trebui să se bazeze pe o abordare de tipul „competențele înainte de toate” care să pună preț pe competențe și să urmărească corelarea dintre persoane și locurile de muncă astfel încât să se reflecte talentul și potențialul acestora.
(19) Recunoașterea competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe este organizată și gestionată în moduri diferite la nivel național, în funcție de cerințele legale și de organizarea ocupării forței de muncă, a educației, a formării și a migrației în diferite state membre. Statele membre iau decizii de recunoaștere obligatorii din punct de vedere juridic în cazurile în care acordă drepturi resortisanților țărilor terțe care dețin calificări specifice. Astfel de decizii oferă o modalitate de a verifica dacă o persoană deține competențele și calificările necesare înainte de a i se acorda drepturi în trei cazuri specifice, și anume pentru a avea acces la o profesie reglementată, pentru a avea acces la învățare sau în contextul migrației forței de muncă.
(20) Primul caz, de acces la o profesie reglementată, are loc atunci când un resortisant al unei țări terțe ar putea avea nevoie să obțină recunoașterea competențelor și a calificărilor sale în scopul accesării sau al exercitării unei profesii reglementate. În această categorie se încadrează sute de profesii, de exemplu din domeniul asistenței medicale, al medicinei, al farmaciei, al arhitecturii și – în unele state membre – zidarii, instalatorii, electricienii și inginerii constructori. Este necesară o „recunoaștere a calificărilor profesionale” pentru a avea acces la astfel de profesii în statele membre în care sunt reglementate.
(21) Pentru a asigura în mod eficace libertatea de stabilire și de a furniza servicii și libera circulație a persoanelor, asigurând în același timp respectarea standardelor și a cerințelor profesionale, Uniunea a stabilit principii, proceduri și criterii comune de recunoaștere în vederea promovării transparenței, a echității și a consecvenței în ceea ce privește recunoașterea calificărilor profesionale prin Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20).
(22) Beneficiarii Directivei 2005/36/CE sunt resortisanții statelor membre care își exercită dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii. Ca o completare la directivă, beneficiarii principali ai prezentei recomandări sunt resortisanții țărilor terțe care sunt în proces de obținere a vizei sau a unui permis de muncă și de ședere într-un stat membru sau care au deja reședința legală în Uniune, indiferent dacă sunt deținători ai unor titluri de calificare eliberate în Uniune sau în țări terțe. O serie de recomandări pot fi, de asemenea, relevante pentru recunoașterea calificărilor resortisanților Uniunii care dețin titluri de calificare eliberate în țări terțe, pentru a asigura respectarea principiului egalității de tratament.
(23) Considerentul 10 din Directiva 2005/36/CE prevede că directiva nu aduce atingere posibilității statelor membre de a recunoaște, în conformitate cu propriile reglementări, calificările profesionale obținute în afara teritoriului Uniunii Europene de către resortisanți ai unei țări terțe, dar orice recunoaștere trebuie realizată prin respectarea condițiilor minime de formare profesională pentru anumite profesii. Unele norme privind recunoașterea calificărilor se aplică resortisanților țărilor terțe, în cazul în care aceștia beneficiază de egalitate de tratament cu resortisanții statului membru gazdă în temeiul legislației Uniunii privind azilul și migrația legală, precum și de libera circulație (de exemplu, rezidenți pe termen lung, membri de familie din țări terțe ai cetățenilor Uniunii, beneficiari ai statutului de refugiat sau ai statutului conferit prin protecție subsidiară, cercetători, lucrători cu înaltă calificare care dețin cartea albastră a UE, resortisanți ai țărilor terțe care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2011/98/UE și lucrători sezonieri).
(24) Directiva 2005/36/CE se aplică, de asemenea, resortisanților anumitor țări terțe prin diverse instrumente și acorduri. De exemplu, Directiva 2005/36/CE se aplică astfel și resortisanților țărilor SEE (în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European) și resortisanților Elveției (în temeiul Acordului UE-Elveția privind libera circulație a persoanelor). Acordul de retragere și Acordul comercial și de cooperare încheiat între Uniunea Europeană și Regatul Unit clarifică modalitățile de aplicare a Directivei 2005/36/CE în cazul calificărilor obținute în Regatul Unit înainte de încheierea perioadei de tranziție la 31 decembrie 2020.
(25) Acordurile de liber schimb (ALS) ale Uniunii includ dispoziții pentru a sprijini elaborarea de acorduri de recunoaștere reciprocă (ARR) pentru calificările profesionale cu țări terțe. ARR-ul pentru arhitecți încheiat în principiu în 2022 între Uniune și Canada permite accesul la profesia de arhitect în ambele teritorii, în conformitate cu criteriile convenite. Acordurile comerciale ale Uniunii prevăd, de asemenea, angajamente pentru facilitarea prezenței temporare a profesioniștilor calificați în Uniune, ceea ce poate completa procedurile pentru o mai bună recunoaștere a calificărilor obținute în țări terțe.
(26) Al doilea caz în care resortisanții țărilor terțe ar putea avea nevoie de recunoașterea competențelor și a calificărilor lor este acela al „recunoașterii academice”, și anume recunoașterea în scopul dobândirii accesului la forme de continuare a studiilor, cum ar fi studiile academice și formarea vocațională sau profesională sau pentru utilizarea unui titlu academic. Recunoașterea academică se axează pe valabilitatea, nivelul și rezultatele învățării unei calificări educaționale obținute în străinătate sau ale studiilor anterioare, în vederea continuării studiilor. Rețelele care cuprind Rețeaua europeană a centrelor naționale de informare și centrele naționale de informare pentru recunoaștere academică (rețelele ENIC-NARIC) furnizează informații, consiliere și decizii de recunoaștere pentru a facilita accesul la studii suplimentare (de obicei în învățământul superior) și pot avea roluri în luarea deciziilor de recunoaștere, în soluționarea căilor de atac sau în consilierea cu privire la recunoașterea sau comparabilitatea calificărilor, inclusiv în ceea ce privește accesul la locuri de muncă în unele țări.
(27) Convenția UNESCO și a Consiliului Europei cu privire la recunoașterea atestatelor obținute în învățământul superior în statele din regiunea Europei este principalul instrument juridic pentru recunoașterea calificărilor în Europa și în afara acesteia. Aceasta promovează proceduri de recunoaștere echitabile și transparente într-un interval de timp rezonabil pentru calificările dobândite în cadrul învățământului secundar superior și al învățământului superior. Articolul VII din Convenția de la Lisabona cu privire la recunoaștere are scopul de a facilita recunoașterea calificărilor obținute în cadrul învățământului superior deținute de refugiați, de persoanele strămutate și de persoanele aflate într-o situație similară refugiaților care nu sunt în măsură să prezinte documente justificative ale calificărilor lor pentru a le facilita accesul la programe de învățământ superior sau la activități profesionale. În plus, în 2017, Comitetul Convenției de la Lisabona cu privire la recunoaștere a adoptat o recomandare privind recunoașterea calificărilor refugiaților, persoanelor strămutate și persoanelor aflate într-o situație similară refugiaților, care stabilește principiile pentru elaborarea politicilor de recunoaștere a calificărilor deținute de refugiați. Convenția globală a UNESCO pentru recunoașterea calificărilor din învățământul superior stabilește principii universale pentru recunoașterea echitabilă, transparentă și nediscriminatorie a calificărilor obținute în învățământul superior care oferă acces la învățământul superior și care oferă posibilități de continuare a studiilor și de ocupare a forței de muncă.
(28) Al treilea caz în care resortisanții țărilor terțe ar putea avea nevoie de recunoașterea competențelor și a calificărilor lor are loc în contextul procedurilor de migrație a forței de muncă. În scopul eliberării vizelor sau a permiselor de muncă și de ședere pentru ocuparea unui loc de muncă, statele membre verifică competențele și calificările unui resortisant al unei țări terțe. Criteriile de evaluare și abordările diferă de la un stat membru la altul. Recunoașterea competențelor și a calificărilor pentru migrația forței de muncă poate fi organizată ca parte a unui proces premergător plecării sau ulterior sosirii, în vederea pregătirii resortisanților țărilor terțe pentru integrare. Ratele ridicate de respingere a cererilor și perioadele lungi de prelucrare a cererilor îi pot descuraja pe resortisanții țărilor terțe, iar evaluarea bazată numai pe calificări și educație și formare formală nu surprinde întotdeauna întregul set de competențe și potențialul solicitanților și ar putea împiedica integrarea resortisanților țărilor terțe pe piața forței de muncă.
(29) Pe lângă cazurile în care este necesară recunoașterea competențelor și a calificărilor, resortisanții țărilor terțe pot avea nevoie, de asemenea, de acces la instrumente și informații pentru a sprijini transparența competențelor și calificărilor lor, de exemplu, pentru ocuparea unui loc de muncă în profesii nereglementate sau pentru accesul la finanțare. Deși nu este necesară recunoașterea calificărilor, este posibil ca resortisanții țărilor terțe să trebuiască totuși să obțină un certificat de echivalare sau informații sau consiliere cu privire la natura și autenticitatea calificărilor obținute în țara terță pentru a înțelege și a explica valoarea competențelor și a calificărilor lor. O astfel de utilizare voluntară a instrumentelor de transparență nu conferă drepturi suplimentare titularului calificării și nu intră în domeniul de aplicare al prezentei recomandări. Chiar dacă este exclusă din definiția termenului „recunoaștere” în contextul prezentei recomandări, obținerea unui astfel de certificat oficial sau facilitarea înțelegerii competențelor și calificărilor de către angajatori ar putea însemna o „recunoaștere” în unele state membre.
(30) Inițiativele de lungă durată, cum ar fi cadrul Europass (21), și instrumentele de transparență, cum ar fi Cadrul european al calificărilor (CEC) (22), clasificarea europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO), acreditările digitale europene pentru învățare și instrumentele de transparență oferite de Procesul Bologna pot fi utilizate pentru a sprijini transparența și comparabilitatea competențelor și a calificărilor în întreaga Uniune, pentru a oferi posibilități de învățare și dezvoltare a carierei.
(31) În toate cele trei cazuri în care este posibil ca resortisanții țărilor terțe să aibă nevoie de recunoașterea competențelor și a calificărilor lor, procedurile de recunoaștere a competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe sunt adesea mai complexe și mai costisitoare decât cele pentru cetățenii Uniunii. Tendința este ca resortisanții țărilor terțe să aibă un acces mai limitat la sprijin. Aceștia se pot confrunta cu dificultăți din cauza barierelor lingvistice (dacă informațiile și serviciile de asistență nu sunt disponibile în limbile pe care le cunosc) sau ar putea întâmpina dificultăți în a explora și a înțelege diferitele sisteme naționale de recunoaștere a competențelor și a calificărilor. Resortisanților țărilor terțe li se poate cere să organizeze și să acopere costurile aferente traducerii și certificării oficiale a documentelor și să furnizeze documente și alte dovezi ale calificărilor lor care nu sunt solicitate resortisanților Uniunii sau care nu sunt eliberate în mod obișnuit în țările lor de origine. Beneficiarii sau solicitanții protecției internaționale în Uniune, precum și persoanele aflate în țări terțe care au nevoie de protecție internațională și care ar putea beneficia de căi complementare de ocupare a forței de muncă ar putea chiar să nu fie în măsură să își documenteze pe deplin calificările, de exemplu atunci când și-au pierdut documentele în timpul zborului sau al strămutării.
(32) Angajatorii și agențiile de recrutare se confruntă adesea cu provocări și costuri atunci când recrutează resortisanți ai țărilor terțe. Lipsa accesului la informațiile privind calificările obținute în țări terțe, procesele administrative împovărătoare, cerințele de traducere, verificarea autenticității, a conformității și perioadele lungi de prelucrare (inclusiv pentru recunoașterea competențelor și a calificărilor) le pot îngreuna atragerea de talente pe o piață competitivă a forței de muncă. Unele state membre aplică principiul preferinței pentru cetățenii Uniunii (teste privind piața forței de muncă), care impune întreprinderilor să demonstreze că au căutat fără succes lucrători la nivel național, cetățeni ai Uniunii sau resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală care au acces la piața forței de muncă în conformitate cu legislația națională înainte de a li se permite să recruteze un resortisant al unei țări terțe. Această cerință creează o sarcină suplimentară pentru angajatori, în special pentru IMM-uri.
(33) Recunoașterea competențelor și a calificărilor obținute în țările terțe poate fi o provocare pentru autoritățile naționale din statele membre din cauza lipsei accesului la informațiile privind calificările acordate în țările terțe, a diferențelor de organizare a sistemelor de educație, formare și calificare, a diferențelor lingvistice, a dificultăților de verificare a autenticității și a lipsei unor rețele și contacte stabilite prin care să se consolideze încrederea și înțelegerea calificărilor obținute în afara Uniunii. În plus, autoritățile naționale gestionează datele și informațiile privind recunoașterea competențelor și a calificărilor în mod diferit și inconsecvent și, prin urmare, au o capacitate limitată de a face schimb de informații între ele și de a dezvolta abordări coerente pentru recunoașterea competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe.
(34) Recunoașterea competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe la nivel național ar trebui planificată, dotată cu resurse și dezvoltată ca parte a abordărilor la nivelul întregii administrații în vederea atragerii talentelor, în conformitate cu evoluția ofertei și a cererii de competențe.
(35) Autoritățile naționale ar trebui să își consolideze capacitatea de a simplifica și a accelera procedurile de recunoaștere și de a oferi sprijin și informații relevante resortisanților țărilor terțe, autorităților de recunoaștere, serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, inspectoratelor de muncă și autorităților din domeniul migrației. Cooperarea la nivelul Uniunii în domeniul competențelor și calificărilor, precum și expertiza și experiența statelor membre în ceea ce privește recunoașterea competențelor și a calificărilor poate sprijini autoritățile naționale și poate contribui la capacitatea colectivă a Uniunii de a reforma și de a consolida procesele de recunoaștere a competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe. Cooperarea poate facilita schimbul de cunoștințe și de informații și abordările coerente în ceea ce privește recunoașterea competențelor și a calificărilor resortisanților țărilor terțe, în cazul calificărilor întâlnite frecvent în procedurile de recunoaștere din statele membre.
(36) Cooperarea administrativă, parteneriatele și acordurile cu țările terțe, precum și cooperarea cu furnizorii de programe de educație și de formare și cu alte părți interesate din țările terțe pot facilita încrederea, transparența și schimbul de informații și autentificarea calificărilor.
(37) Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei a creat o nevoie urgentă de a facilita accesul beneficiarilor de protecție temporară la piața forței de muncă din Uniune. Recomandarea (UE) 2022/554 a Comisiei (23) stabilește recomandări și orientări pentru a sprijini statele membre în facilitarea recunoașterii calificărilor profesionale ale persoanelor care fug din calea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. O evaluare a Comisiei (24), publicată în iunie 2023, a gradului de adoptare a recomandării respective și a răspunsurilor statelor membre la aceasta a identificat o serie de practici promițătoare. Evaluarea a evidențiat faptul că unele state membre au luat măsuri semnificative pentru a facilita integrarea profesioniștilor ucraineni, în special în domeniul sănătății și al învățământului. Recomandarea (UE) 2022/554 a transmis un semnal politic puternic îndemnând statele membre să facă tot ce le stă în putință pentru a răspunde nevoilor urgente ale situației. Părțile interesate, cum ar fi grupul de coordonatori pentru recunoașterea calificărilor profesionale, și-au exprimat aprecierea față de Recomandarea (UE) 2022/554, iar unele au sugerat că măsurile ar trebui extinse la alți resortisanți ai țărilor terțe.
(38) Uniunea se angajează să sprijine dezvoltarea umană și economică prin intermediul asistenței pentru dezvoltare și al cooperării. Parteneriatele cu țările terțe pentru atragerea de talente sunt dezvoltate într-o manieră reciproc avantajoasă care sprijină satisfacerea nevoilor ambilor parteneri legate de piața forței de muncă. Politica și acțiunile Uniunii și ale statelor membre privind recrutarea la nivel internațional ar trebui să atenueze orice implicații negative potențiale pentru țările de origine. Eforturile de atragere a talentelor nu ar trebui să conducă la „scurgerea” de capital uman sau la un „exod al creierelor” care ar putea limita capacitatea socioeconomică și dezvoltarea țărilor terțe și capacitatea acestora de a gestiona servicii esențiale. Sunt necesare abordări sistematice ale recrutării internaționale, inclusiv parteneriate reciproc avantajoase cu țările de origine, cum ar fi parteneriatele pentru atragerea de talente, care sprijină dezvoltarea competențelor și a capacităților în țara de origine,