Articolul text
Text integral
RECOMANDAREA COMISIEI din 8 februarie 2023 privind obiectivele Uniunii în materie de reziliență la dezastre (2023/C 56/01) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii, în special articolul 6 alineatul (5) (1), întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: OBIECT ȘI SCOP PRINCIPII ȘI ABORDĂRI ORIZONTALE CARE STAU LA BAZA REZILIENȚEI LA DEZASTRE OBIECTIVELE UNIUNII ÎN MATERIE DE REZILIENȚĂ LA DEZASTRE REVIZUIREA ȘI RAPORTAREA Adoptată la Bruxelles, 8 februarie 2023. Pentru Comisie Janez LENARČIČ Membru al Comisiei (1) JO L 347, 20.12.2013, p. 924. (2) Având în vedere articolul 28 alineatul (1) din Decizia 1313/2013/UE, atunci când se face trimitere la statele membre, aceasta trebuie înțeleasă ca incluzând statele participante, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (12) din Decizia 1313/2013/UE. Albania, Bosnia și Herțegovina, Islanda, Muntenegru, Macedonia de Nord, Norvegia, Serbia și Turcia participă la mecanismul Uniunii. (3) Utilizarea, în ultimă instanță, a unor mijloace militare sub conducere civilă poate constitui o contribuție importantă la răspunsul la dezastre. În cazul în care se consideră adecvată utilizarea de capacități militare pentru sprijinirea operațiunilor de protecție civilă, cooperarea cu serviciile militare ar trebui să urmeze modalitățile, procedurile și criteriile stabilite de Consiliu sau de organismele competente ale acestuia în vederea punerii la dispoziția mecanismului Uniunii a capacităților militare relevante pentru protecția civilă și ar trebui să fie în concordanță cu liniile directoare internaționale relevante. ANEXĂ Obiectivul nr. 1 al Uniunii în materie de reziliență la dezastre: anticipare – îmbunătățirea evaluării și anticipării riscurilor și a planificării managementului riscurilor de dezastre O bună înțelegere a riscurilor existente și emergente este o condiție prealabilă pentru prevenirea sau atenuarea consecințelor negative ale dezastrelor. Prin urmare, statele membre și Comisia ar trebui să își îmbunătățească în continuare capabilitatea de a identifica și de a evalua riscurile de dezastre, în special pe cele cu un potențial impact transfrontalier și transsectorial. Scenariile de dezastre la nivel european ar trebui să îmbunătățească capacitatea Uniunii de a anticipa crizele viitoare și riscurile pentru viață și sănătate. Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să se bazeze pe evaluări ale riscurilor sectoriale și multisectoriale (1) . Statele membre și Comisia ar trebui să întreprindă acțiuni anticipative prin adoptarea de măsuri concrete de prevenire și de pregătire și prin planificarea managementului riscurilor, la nivelul Uniunii, la nivel național și la nivelul subnațional corespunzător. Statele membre ar trebui să profite de sprijinul disponibil în cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii („mecanismul Uniunii”) și al altor fonduri ale Uniunii (2) pentru a promova investițiile inteligente în domeniul prevenirii dezastrelor cu scopul de a proteja cetățenii de dezastre, de a se adapta la schimbările climatice și de a promova tranziția verde. Obiectiv: îmbunătățirea, până în 2030, a capabilității Uniunii și a statelor membre de a identifica și de a evalua riscurile de dezastre relevante cu un potențial impact transfrontalier și transsectorial și de a utiliza aceste informații pentru a consolida activitățile de prevenire și de pregătire în caz de dezastre, inclusiv strategiile de reducere a riscurilor, anticiparea dezastrelor, planificarea managementului riscurilor, precum și activitățile de răspuns. Pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a acestui obiectiv, ar trebui îndeplinite următoarele obiective specifice: Obiective specifice Obiectivul nr. 2 al Uniunii în materie de reziliență la dezastre: pregătire – sporirea nivelului de conștientizare a riscurilor și a gradului de pregătire al populației O populație pregătită și conștientă de riscuri este o componentă esențială a rezilienței la dezastre, deoarece persoanele și comunitățile sunt adesea primele afectate de dezastre și primele care răspund la dezastre. Sporirea nivelului de conștientizare a riscurilor în rândul publicului și un nivel suficient de cunoștințe cu privire la modul de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre reduc în mod considerabil consecințele negative ale dezastrelor. Ar trebui îmbunătățite cunoștințele publicului cu privire la riscurile de dezastre și la măsurile de prevenire; ar trebui îmbunătățite capacitățile de autoprotecție, comportamentul și gradul de pregătire ale persoanelor și comunităților pentru a răspunde la dezastre și promovată o cultură a prevenirii riscurilor și a încrederii în autoritățile de protecție civilă. Cu sprijinul Comisiei, statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de comunicare cu publicul pentru ca prevenirea dezastrelor și pregătirea în caz de dezastre să devină aspecte cotidiene pentru cetățeni, precum și să promoveze implicarea civică și inițiativele bazate pe voluntariat pentru prevenirea dezastrelor și pregătirea în caz de dezastre. Statele membre ar trebui, de asemenea, să coopereze, după caz, cu autoritățile locale și regionale, cu partenerii, inclusiv cu sectorul privat și cu organizațiile societății civile, în context transfrontalier. Obiectiv: sporirea semnificativă, până în 2030, a nivelului de conștientizare a riscurilor de dezastre și a gradului de pregătire a populației Uniunii în fiecare dintre statele membre. Pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a acestui obiectiv, ar trebui îndeplinite următoarele obiective specifice: Obiective specifice Obiectivul nr. 3 al Uniunii în materie de reziliență la dezastre: alertare – îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie Sistemele eficiente de alertă timpurie și de monitorizare sunt esențiale pentru anticiparea și pregătirea în caz de dezastre. Ele ajută autoritățile publice și persoanele amenințate de dezastre să acționeze în timp util pentru a reduce la minimum vătămările, pierderile de vieți omenești și daunele cauzate bunurilor, mediului și patrimoniului cultural. Sistemele de alertă timpurie ar trebui evaluate și îmbunătățite periodic la nivelul Uniunii și în statele membre. Ar trebui consolidate funcțiile-cheie ale sistemelor de alertă timpurie, cum ar fi previzionarea, detectarea, monitorizarea pericolelor și a impactului acestora, precum și avertizarea promptă și ușor de înțeles a populației, inclusiv a grupurilor vulnerabile. Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) ar trebui să sprijine în mod proactiv statele membre și să acorde asistență autorităților de protecție civilă în ceea ce privește evaluările rapide și la cerere ale impactului pentru evenimentele detectate sau prognozate. Obiectiv: Sporirea, până în 2030, a eficacității și interoperabilității sistemelor de alertă timpurie din Uniune pentru a permite un răspuns prompt și eficace în caz de dezastre și pentru a evita sau a reduce impactul negativ al acestora, acordând o atenție deosebită consolidării sistemelor de alertă timpurie în cazul riscurilor cu efecte transfrontaliere ce depășesc frontierele unei țări și al principalelor riscuri de la nivel național. Pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a acestui obiectiv, ar trebui îndeplinite următoarele obiective specifice: Obiective specifice Obiectivul nr. 4 al Uniunii în materie de reziliență la dezastre: răspuns - consolidarea capacității de răspuns a mecanismului de protecție civilă al Uniunii Solicitările de asistență devin din ce în ce mai frecvente, iar nevoile de răspuns devin din ce în ce mai diverse. Mecanismul Uniunii ar trebui să fie pregătit să răspundă riscurilor emergente și unei creșteri posibile a dezastrelor transfrontaliere ce depășesc frontierele unei țări. Prin urmare, mecanismul Uniunii ar trebui consolidat cu tipul și numărul adecvat de resurse pentru a sprijini în continuare în mod eficace statele membre să răspundă la dezastre care le copleșesc capacitățile naționale. Nevoile în materie de capacități de răspuns ar trebui analizate periodic. Împreună cu statele membre, Comisia ar trebui să dezvolte în continuare capacități de răspuns relevante în cadrul Rezervei europene de protecție civilă și al rescEU, după caz. Obiectiv: Dezvoltarea în continuare, până în 2024, a capacității de răspuns a mecanismului Uniunii în domeniul răspunsului la incendii forestiere, inundații, nevoi de căutare și salvare, evenimente chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) și situații de urgență sanitară. În plus, până în 2024, acest obiectiv și obiectivele sale specifice vor fi dezvoltate în continuare și vor fi adăugate capacități în domenii precum adăposturile temporare, aprovizionarea cu energie de urgență și transporturile. Pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a acestui obiectiv, ar trebui îndeplinite următoarele obiective specifice: Obiective specifice (7) Obiectivul nr. 5 al Uniunii în materie de reziliență la dezastre: securitate – asigurarea unui sistem solid de protecție civilă Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) și autoritățile de protecție civilă din statele membre ar trebui să continue să își consolideze capacitatea de asigurare a continuității activității. În plus, ele ar trebui să își adapteze planificarea continuității activității la dezastrele transfrontaliere transsectoriale. În acest scop, ERCC și autoritățile de protecție civilă din statele membre ar trebui să asigure cooperarea transsectorială și transfrontalieră și să promoveze parteneriate cu parteneri precum sectorul privat, societatea civilă și organizațiile de voluntari. Mecanismul Uniunii ar trebui să sprijine efectuarea de simulări de criză pentru a testa continuitatea activității centrelor de operațiuni de urgență și să colaboreze cu statele membre în ceea ce privește monitorizarea lecțiilor învățate și a recomandărilor. Obiectiv: asigurarea, până în 2027, a continuității activității ERCC și a omologilor din domeniul protecției civile din statele membre și menținerea funcțiilor de bază, inclusiv în cazuri grave de scenarii de dezastre cu impact transsectorial și transfrontalier în cascadă, de dezastre concomitente și recurente, de situații de urgență prelungite și noi riscuri de dezastre emergente. Pentru a sprijini și monitoriza punerea în aplicare a acestui obiectiv, ar trebui îndeplinite următoarele obiective specifice: Obiective specifice (1) Evaluările riscurilor, la diferite niveluri de guvernanță și de către diferiți actori, în funcție de caz, sunt cuprinse, de exemplu, în Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului (JO L 333, 27.12.2022, p. 164); Regulamentul (UE) 2022/2371 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2022 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 1082/2013/UE (JO L 314, 6.12.2022, p. 26); Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1); Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27). (2) Fondurile relevante ale Uniunii sunt, de exemplu, Mecanismul de reziliență și redresare, fondurile politicii de coeziune, Fondul pentru agricultură și dezvoltare rurală, Instrumentul de sprijin tehnic, Orizont Europa și programul LIFE. (3) Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924). (4) Evaluările riscurilor la nivelul Uniunii includ, de exemplu, evaluarea europeană a riscurilor legate de schimbările climatice, în continuarea punctului 14 din Comunicarea Comisiei „Construirea unei Europe reziliente la schimbările climatice - Noua Strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice”, COM(2021) 82 final, 24 februarie 2021. (5) „A reconstrui mai bine” după un dezastru implică luarea în considerare a posibilelor principii de prevenire, de reducere a riscurilor de dezastre, de înverzire, precum și a altor principii și caracteristici de proiectare ale dezvoltării durabile, în loc de a reconstrui doar în același mod ca înainte de producerea dezastrului. (6) Pe baza definiției populației din cadrul sondajelor Eurobarometru în domeniul protecției civile: rezidenți ai statelor membre cu vârsta de cel puțin 15 ani. (7) Definirea obiectivelor specifice se bazează pe cerințele tehnice minime privind capacitățile de răspuns în domeniile date, astfel cum sunt definite în deciziile de punere în aplicare relevante ale Comisiei, precum și pe experiența operațională și pe feedbackul experților statelor membre cu privire la desfășurarea acestor capacități. (8) Din cauza unor probleme legate de producție, se preconizează că, până în 2030, capacitatea de combatere pe cale aeriană a incendiilor forestiere ar trebui să ajungă la capacitate maximă. (9) Țintele în materie de răspuns în situații de urgență sanitară exclud capacitatea echipei medicale de urgență de tip 2 (EMT2) rescEU, care este în curs de dezvoltare și care se preconizează că va deveni pe deplin operațională după 2024.