Recitale
(1) Convenția privind aviația civilă internațională, care a fost semnată la Chicago la 7 decembrie 1944 (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”), a intrat în vigoare la 4 aprilie 1947. Aceasta a instituit Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) și reglementează transportul aerian internațional.
(2) Statele membre sunt părți contractante la Convenția de la Chicago și state contractante ale OACI, în timp ce Uniunea are statut de observator în anumite organisme ale OACI.
(3) În temeiul articolului 54 litera (l) din Convenția de la Chicago, Consiliul OACI poate adopta standarde internaționale și practici recomandate (SARP) pentru aviația civilă și le poate desemna ca fiind anexe la Convenția de la Chicago (denumite în continuare „anexele OACI”).
(4) În temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago, orice astfel de anexă OACI sau orice modificare adusă unei anexe OACI produce efecte în termen de trei luni de la comunicarea sa către statele contractante ale OACI sau la încheierea unei perioade mai lungi stabilite de Consiliul OACI, cu excepția cazului în care, între timp, majoritatea statelor contractante ale OACI își notifică dezaprobarea. Odată ce sunt adoptate de către Consiliul OACI și intră în vigoare, standardele internaționale sunt obligatorii pentru toate statele contractante ale OACI, inclusiv pentru toate statele membre ale Uniunii, în conformitate cu Convenția de la Chicago, în special articolele 37 și 38, și în limitele stabilite de aceasta.
(5) În temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago, orice stat contractant al OACI care consideră că îi este imposibil să respecte în totalitate oricare dintre aceste standarde internaționale sau să își alinieze în totalitate propriile reglementări sau practici la oricare dintre standarde internaționale după modificarea acestora, sau care consideră că este necesar să adopte reglementări sau practici care diferă în orice mod față de cele stabilite de un standard internațional, trebuie să transmită imediat către OACI o notificare cu privire la diferențele dintre propriile sale reglementări sau practici și cele stabilite de standardul internațional. În cazul modificării standardelor, orice stat care nu își modifică în mod corespunzător propriile reglementări sau practici trebuie să informeze OACI în termen de 60 de zile de la adoptarea modificării standardului internațional sau să indice măsurile pe care își propune să le ia.
(6) Normele interne ale OACI, în special cele care au ca rezultat punerea tardivă la dispoziția Consiliului OACI a celor mai recente versiuni ale documentelor pentru deciziile privind noi SARP-uri sau modificări ale SARP-urilor, termenele stabilite de OACI pentru notificarea de către statele contractante ale OACI a diferențelor față de standardele internaționale, precum și numărul semnificativ al diferențelor în domeniul siguranței aviației, al navigației aeriene și al managementului traficului aerian care trebuie notificate în fiecare an, fac dificilă stabilirea în timp util a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii printr-o decizie a Consiliului în temeiul articolului 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în ceea ce privește toate noile SARP-uri sau modificările SARP-urilor care trebuie adoptate sau fiecare diferență care trebuie notificată.
(7) Prin urmare, este oportun să se stabilească criteriile și procedurile care trebuie urmate pentru stabilirea poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii cu privire la adoptarea sau modificarea SARP-urilor, în măsura în care aceste SARP-uri pot influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii în domeniul aviației civile, precum și cu privire la deciziile, în temeiul articolului 90 din Convenția de la Chicago, de a dezaproba sau de a nu dezaproba SARP-urile, precum și cu privire la notificarea diferențelor față de standardele internaționale în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago.
(8) Având în vedere specificitatea siguranței aviației civile, a navigației aeriene și a managementului traficului aerian în comparație cu alte domenii ale OACI, în special numărul ridicat de SARP-uri adoptate în aceste domenii în fiecare an de către Consiliul OACI și numărul de diferențe care trebuie notificate în fiecare an, prezenta decizie ar trebui să se refere exclusiv la siguranța aviației civile, la navigația aeriană și la managementul traficului aerian pentru a raționaliza procesele vizând stabilirea rapidă a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în vederea adoptării de noi SARP-uri și a modificărilor aduse acestora, a deciziei de a dezaproba sau de a nu dezaproba SARP-urile sau amendamentele adoptate de Consiliul OACI și pentru a trata în mod eficient numărul mare de notificări.
(9) SARP-urile adoptate de Consiliul OACI în domeniul siguranței aviației civile, al navigației aeriene și al managementului traficului aerian pot viza aspecte care țin de competența exclusivă a Uniunii și ar putea influența în mod decisiv conținutul dreptului Uniunii. Prin urmare, este eficient și oportun să se stabilească, printr-o decizie, criteriile și procedura care trebuie urmate pentru stabilirea poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în ceea ce privește SARP-urile în aceste domenii, fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor statelor membre în calitate de state contractante ale OACI în temeiul Convenției de la Chicago. La nivelul OACI, SARP-urile în materie de siguranță a aviației civile, de navigație aeriană și de management al traficului aerian sunt cuprinse în principal în anexele OACI 1, 2, 3, 4, 6, 8, 10, 11, 14, 15, 18 și 19.
(10) La nivelul Uniunii, cerințele cuprinse în SARP-uri pentru siguranța aviației civile sunt reflectate și menționate în principal în Regulamentele (UE) 2018/1139 (1) și (CE) nr. 2111/2005 (2) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în actele de punere în aplicare și în actele delegate adoptate pe baza acestora, în special Regulamentele (UE) nr. 1178/2011 (3), Regulamentul (UE) nr. 748/2012 (4), Regulamentul (UE) nr. 965/2012 (5), Regulamentul (UE) nr. 139/2014 (6), Regulamentul (UE) nr. 452/2014 (7), Regulamentul (UE) nr. 1321/2014 (8), Regulamentul (UE) 2015/640 (9) ale Comisiei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 al Comisiei (10), Regulamentul delegat (UE) 2019/945 al Comisiei (11) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/664 al Comisiei (12).
(11) La nivelul Uniunii, cerințele cuprinse în SARP-urile pentru navigația aeriană și managementul traficului aerian sunt reflectate și menționate în principal în Regulamentele (CE) nr. 549/2004 (13), (CE) nr. 550/2004 (14), (CE) nr. 551/2004 (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului și în actele de punere în aplicare și în actele delegate adoptate pe baza acestora, în special Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei (16), Regulamentul (UE) nr. 1332/2011 al Comisiei (17), Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1048 al Comisiei (18) și Regulamentul (UE) 2015/340 al Comisiei (19).
(12) Prezenta decizie ar trebui să privească doar pozițiile care urmează să fie adoptate în numele Uniunii în cadrul OACI în domeniile din sfera de competență exclusivă a Uniunii. Prezenta decizie nu aduce atingere posibilității Consiliului de a adopta, la propunerea Comisiei, decizii în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul OACI, în special în domeniile care nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii, inclusiv în cazul în care competența partajată a Uniunii nu a fost încă exercitată.
(13) Cu excepția cazurilor speciale referitoare la notificarea anumitor diferențe care decurg din adoptarea de măsuri naționale în temeiul articolului 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii ar trebui să se bazeze pe un document transmis Consiliului de către Comisie în timp util pentru a permite dezbaterea și aprobarea. Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a începe pregătirea documentului respectiv cât mai curând posibil, astfel încât să dispună de suficient timp pentru ca acesta să fie elaborat, inclusiv pentru orice consultare corespunzătoare la nivel de experți. Documentul Comisiei ar trebui să indice, atunci când acest lucru este oportun și de la caz la caz, dacă statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită flexibilitate în ceea ce privește adoptarea de noi SARP-uri sau de modificări de SARP-uri de către Consiliul OACI – și, în aceste cazuri, amploarea unei astfel de flexibilități și condițiile unui acord referitor la modificările respective – sau în ceea ce privește forma notificării diferențelor în cauză. La solicitarea OACI, notificarea diferențelor ar trebui să respecte formatul definit de OACI în sistemul de notificare electronică a diferențelor. În cazul în care, în temeiul prezentei decizii, poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii este stabilită într-un document transmis de Comisie Consiliului spre dezbatere și aprobare, acest document ar trebui să indice, atunci când acest lucru este oportun și de la caz la caz, dacă statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită flexibilitate în ceea ce privește forma notificării diferențelor în cauză. În plus, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a începe pregătirea documentului respectiv cât mai curând posibil, astfel încât să dispună de suficient timp pentru ca acesta să fie elaborat, inclusiv pentru orice consultare corespunzătoare la nivel de experți.
(14) În ceea ce privește adoptarea de noi SARP-uri sau de modificări ale acestora, precum și deciziile de a dezaproba sau de a nu dezaproba SARP-uri sau modificările ale SARP-urilor adoptate de Consiliul OACI, documentul prezentat de Comisie ar trebui să se bazeze pe obiectivele și liniile directoare prevăzute în anexă și ar trebui să țină seama de materialele furnizate de OACI înaintea oricăror deliberări privind noi SARP-uri sau modificări ale SARP-urilor în cadrul Consiliului OACI, precum și de informațiile furnizate de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (AESA) în conformitate cu articolul 90 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) 2018/1139, după caz.
(15) Poziția cu privire la adoptarea de noi SARP-uri sau de modificări ale SARP-urilor de către Consiliul OACI ar trebui să fie exprimată de statele membre ale Uniunii care sunt membre ale Consiliului OACI, acționând împreună în interesul Uniunii.
(16) Poziția cu privire la decizia de a dezaproba sau de a nu dezaproba noi SARP-uri sau modificări de SARP-uri adoptate de Consiliul OACI ar trebui să fie exprimată de statele membre ale Uniunii care sunt membre ale OACI, acționând împreună în interesul Uniunii.
(17) Diferențele referitoare la standardele internaționale adoptate, care ar trebui să fie notificate OACI, acestea ar trebui să se bazeze în special pe informațiile furnizate de AESA în conformitate cu articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/1139, după caz.
(18) Diferențele referitoare la standardele internaționale adoptate de Consiliul OACI pot decurge din dreptul Uniunii ca urmare a adoptării unui standard internațional nou sau modificat de către Consiliul OACI sau ca urmare a unei modificări a dreptului Uniunii. Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în ceea ce privește astfel de diferențe ar trebui să se bazeze pe un document transmis Consiliului de către Comisie, în timp util pentru a permite dezbaterea și aprobarea.
(19) Diferențele referitoare la standardele internaționale adoptate de Consiliul OACI pot decurge, de asemenea, din măsuri naționale adoptate în temeiul articolului 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139 în cazul unor circumstanțe neprevăzute urgente, atunci când măsurile respective diferă de standardele internaționale și, prin urmare, impun notificarea diferențelor către OACI în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago. Prin urmare, este oportun ca în prezenta decizie să fie stabilite, de asemenea, criteriile și procedura care trebuie urmate pentru identificarea acestor diferențe. Procedura respectivă ar trebui să depindă de domeniul de aplicare și de durata măsurilor naționale adoptate și ar trebui să permită statelor membre să își respecte fără întârziere obligațiile internaționale care le revin în temeiul articolului 38 din Convenția de la Chicago. Procedura respectivă nu ar trebui să aducă atingere condițiilor și procedurii prevăzute la articolul 71 din Regulamentul (UE) 2018/1139.
(20) Poziția cu privire la diferențele față de standardele internaționale adoptate, care ar trebui să fie notificate OACI, ar trebui să fie exprimată de statele membre ale Uniunii care sunt membre ale OACI, acționând împreună în interesul Uniunii.
(21) Punerea în aplicare a prezentei decizii nu ar trebui să implice o încălcare a obligațiilor care le revin statelor membre în temeiul dreptului Uniunii sau a obligațiilor lor internaționale în temeiul Convenției de la Chicago.
(22) În scopul punerii în aplicare a prezentei decizii, statele membre și Comisia, în concordanță cu statutul de observator al Uniunii, ar trebui să acționeze în strânsă cooperare, în conformitate cu obligația lor de cooperare loială.
(23) Prezenta decizie ar trebui să se aplice pentru o perioadă limitată, și anume până după sesiunea Consiliului OACI care urmează celei de a 42-a Adunări a OACI. Comisia ar trebui să prezinte Consiliului o evaluare scrisă a aplicării prezentei decizii, care să servească drept bază pentru o eventuală prelungire a deciziei și pentru o posibilă modificare a acesteia,
(24) Este oportun să se stabilească criteriile și procedura de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul OACI pentru adoptarea de standarde internaționale și de practici recomandate, de modificări aduse standardelor internaționale și practicilor recomandate și pentru notificarea diferențelor față de standardele internaționale adoptate,