Regulament 2022/1860 · CELEX 32022R1860

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1860 al Comisiei din 10 iunie 2022 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare pentru aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele, formatele, frecvența, metodele și modalitățile de raportare (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 10.06.2022
Intrare in vigoare: 27.10.2022
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2022_262_R_0006
Status: In vigoare

aplicare a legislației UE arhivare digitală arhive informație comercială instrument financiar derivat legislație financiară schimb de informații standard tehnic stocarea informațiilor

Recitale

(1) Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 al Comisiei (2) i s-au adus modificări substanțiale de contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții. Dat fiind că, pentru sporirea clarității și a coerenței cadrului juridic, inclusiv a cerințelor de raportare în alte jurisdicții, ar fi necesare modificări suplimentare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(2) Detaliile raportate registrelor centrale de tranzacții de către contrapărțile la instrumentele financiare derivate ar trebui transmise într-un format armonizat, pentru a se facilita colectarea, agregarea și compararea datelor între registrele centrale de tranzacții. Prin urmare, ar trebui să se prevadă formatul necesar pentru fiecare dintre câmpurile în care trebuie raportate informații, iar rapoartele ar trebui standardizate prin trimitere la un standard ISO care este utilizat pe scară largă în sectorul financiar.

(3) Pentru un singur instrument financiar derivat pot fi transmise mai multe rapoarte, de exemplu în cazul în care instrumentului financiar derivat respectiv i se aduc modificări succesive. Pentru a se asigura că fiecare raport referitor la un instrument financiar derivat și fiecare instrument financiar derivat în ansamblul său sunt înțelese în mod corespunzător, rapoartele ar trebui transmise în ordinea cronologică în care s-au produs evenimentele raportate.

(4) Pentru a se reduce sarcina de raportare a modificării anumitor valori, în special a detaliilor referitoare la evaluarea contractului și la marja constituită sau primită, respectivele detalii ar trebui raportate astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile.

(5) Sistemul mondial de identificator al entității juridice („LEI”) a fost pus în aplicare pe deplin și ar trebui, prin urmare, să fie utilizat exclusiv de fiecare contraparte la un instrument financiar derivat sau entitate responsabilă cu raportarea pentru identificarea unei entități juridice într-un raport. Pentru ca sistemul LEI să fie utilizat în mod eficace, contrapartea sau entitatea responsabilă cu raportarea ar trebui să se asigure că datele de referință referitoare la LEI sunt reînnoite în condițiile impuse de un emitent de LEI acreditat, denumit unitate operațională locală.

(6) Determinarea contrapărții unui instrument financiar derivat este complexă în cazul anumitor produse. Prin urmare, pentru a se asigura raportarea consecventă și exactă a acestor informații, ar trebui stabilite norme specifice pentru determinarea direcției instrumentului financiar derivat.

(7) Pentru a determina expunerile reale ale contrapărților, autoritățile competente au nevoie de informații complete și exacte privind garanțiile schimbate între acestea. În consecință, ar trebui stabilite norme specifice care să asigure o abordare consecventă în ceea ce privește raportarea garanțiilor constituite pentru un anumit instrument financiar derivat sau portofoliu.

(8) Specificarea și clasificarea exactă, precum și identificarea cu precizie a instrumentelor financiare derivate este esențială pentru utilizarea eficientă a datelor și pentru agregarea acestora la nivelul registrelor centrale de tranzacții de așa natură încât rezultatul să aibă sens, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor stabilite de Consiliul pentru stabilitate financiară în cadrul Studiului de fezabilitate privind agregarea datelor referitoare la registrele centrale de tranzacții cu instrumente financiare derivate extrabursiere (Feasibility Study on Aggregation of OTC Derivatives Trade Repository Data), publicat la 19 septembrie 2014. În plus, punerea în aplicare a identificatorului unic de produs (UPI) convenit la nivel mondial este esențială pentru a se permite agregarea datelor instrumentelor financiare derivate la nivel mondial. Prin urmare, ar trebui prevăzute cerințe de raportare referitoare la clasificarea și identificarea instrumentelor financiare derivate, astfel încât aceste informații să fie puse integral la dispoziția autorităților competente.

(9) Este indispensabil ca identificatorul unic de tranzacție (UTI) (3) să fie generat și furnizat în timp util, astfel încât ambele contrapărți să poată utiliza același UTI, asigurând astfel identificarea și asocierea corectă a celor două rapoarte referitoare la același instrument financiar derivat. Prin urmare, este necesar să se stabilească criterii de stabilire a entității responsabile cu generarea UTI-ului, astfel încât să se evite contabilizarea de două ori a aceluiași instrument financiar derivat. În plus, pentru a se garanta acest obiectiv în cazul instrumentelor financiare derivate încheiate cu contrapărți din afara Uniunii, este important ca aceste norme să fie aliniate la recomandările convenite la nivel mondial în materie de UTI.

(10) După ce LEI-ul unei entități date se modifică în urma unui eveniment la nivel de întreprindere sau după ce o entitate juridică obține un LEI, poate fi necesar să se actualizeze un număr substanțial de rapoarte, în special toate rapoartele în care entitatea respectivă este identificată drept parte implicată într-un instrument financiar derivat. Din acest motiv, ar trebui instituită o procedură prin care să se asigure că registrele centrale de tranzacții pot să actualizeze identificatorul entității în mod centralizat, asigurând astfel un proces eficient, solid și desfășurat în timp util.

(11) Este posibil ca autoritățile să nu aibă cunoștință de anumite probleme semnificative de raportare ale entităților care efectuează raportări și sunt supravegheate, de exemplu atunci când astfel de probleme nu se soldează cu respingeri de rapoarte sau cu reconcilieri nereușite. Pentru a se asigura că autoritățile au vizibilitate asupra problemelor semnificative de raportare, entitățile responsabile cu raportarea ar trebui să notifice autorităților competente erorile și omisiunile relevante din cadrul raportării.

(12) În cazul în care unei contrapărți financiare îi revine răspunderea individuală, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea detaliilor contractelor derivate extrabursiere în numele unei contrapărți nefinanciare, în temeiul articolului 9 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapartea financiară ar trebui să instituie modalitățile necesare pentru a se asigura că poate respecta în mod corespunzător această obligație fără raportarea de mai multe ori a detaliilor instrumentelor financiare derivate.

(13) Întreruperile procesului de reconciliere sunt un semn clar de potențiale probleme de calitate a datelor raportate. Prin urmare, contrapărțile, entitățile responsabile cu raportarea și entitățile care transmit rapoartele, după caz, ar trebui să dispună de modalități de asigurare a rezolvării cazurilor de reconciliere nereușită.

(14) Pentru a se asigura că autoritățile își pot îndeplini în mod eficace mandatele, în special în ceea ce privește stabilitatea financiară, este necesar ca acestea să aibă o imagine clară și completă a tuturor instrumentelor financiare derivate cu riscuri în curs. Numai printr-o cerință armonizată de actualizare corespunzătoare a tuturor instrumentelor financiare derivate în curs este posibil să se prevină divergențele în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor de raportare aplicabile instrumentelor financiare derivate în curs și, prin urmare, să se diminueze riscul de subminare a convergenței în materie de supraveghere. În plus, dacă se asigură că rapoartele aferente instrumentelor financiare derivate în curs sunt aliniate în ceea ce privește conținutul datelor și calitatea datelor, se permite simplificarea fluxurilor de raportare, ceea ce conduce la reducerea pe termen lung a costurilor pentru toate părțile interesate relevante, inclusiv pentru registrele centrale de tranzacții, entitățile care efectuează raportări și autorități. Astfel, pentru a se asigura îmbunătățirea funcționării raportării și reducerea sarcinii de raportare, în conformitate cu obiectivele modificărilor aduse Regulamentului (UE) nr. 648/2012 prin Regulamentul (UE) 2019/834 al Parlamentului European și al Consiliului (4), este esențial ca detaliile raportate de contrapărți cu privire la toate instrumentele financiare derivate în curs să fie complete și exacte, în conformitate cu cerințele aplicabile în prezent. Pentru a se atenua sarcina inițială legată de actualizarea instrumentelor financiare derivate în curs, ar trebui să li se acorde contrapărților o perioadă suplimentară pentru actualizarea datelor aferente instrumentele financiare derivate în curs. În plus, contrapărțile ar trebui să aibă obligația de a transmite o astfel de actualizare numai dacă în perioada respectivă nu are loc nicio modificare în urma căreia contrapartea ar avea obligația de a raporta detaliile complete și exacte ale instrumentului financiar derivat într-un raport aferent modificării respective.

(15) Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare prezentate Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(16) Înainte de a prezenta proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, ESMA a consultat membrii Sistemului European al Băncilor Centrale. ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(17) Pentru a li se permite contrapărților și registrelor centrale de tranzacții să ia toate măsurile necesare de adaptare la noile cerințe, data aplicării prezentului regulament ar trebui amânată cu 18 luni,

Articolul 1

Standardele și formatele în materie de date pentru rapoartele privind instrumentele financiare derivate

Detaliile unui contract derivat care trebuie raportat în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se furnizează în conformitate cu standardele și formatele stabilite în tabelele 1, 2 și 3 din anexa la prezentul regulament, într-un format electronic și prelucrabil automat comun și cu ajutorul unui model XML comun în conformitate cu metodologia ISO 20022.

Articolul 2

Frecvența rapoartelor

(1) Toate rapoartele privind detaliile unui instrument financiar derivat, astfel cum sunt menționate la articolul 1 din Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 al Comisiei (6) se furnizează în ordinea cronologică de producere a evenimentelor legate de informațiile care trebuie raportate. (2) CPC, contrapartea financiară sau contrapartea nefinanciară, astfel cum este menționată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, care este o contraparte la un instrument financiar derivat sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează, pentru instrumentul derivat respectiv, orice modificare a detaliilor referitoare la datele privind garanțiile din câmpurile 1-29 din tabelul 3 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 cu tipul de acțiune „Actualizarea marjei”, în stadiul valabil la sfârșitul fiecărei zile, când: (a) instrumentul financiar derivat nu a ajuns la scadență și nu a făcut obiectul unui raport cu tipul de acțiune „Încetare”, „Eroare” sau „Componentă a poziției”, astfel cum se menționează în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă; sau (b) instrumentul financiar derivat a făcut obiectul unui raport cu tipul de acțiune „Repunere” care nu a fost urmat de un alt raport cu tipul de acțiune „Încetare” sau „Eroare”, astfel cum se menționează în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă. (3) Contrapartea la un instrument financiar derivat, astfel cum este menționat la literele (a) și (b) de la alineatul (2), care este CPC, contraparte financiară sau contraparte nefinanciară, astfel cum este menționată la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează evaluarea la prețul pieței sau prin raportare la un model de la sfârșitul zilei în câmpurile 21-25 din tabelul 2 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 cu tipul de acțiune „Actualizarea evaluării”, astfel cum se prezintă la sfârșitul fiecărei zile.

Articolul 3

Identificarea contrapărților și a altor entități

(1) În rapoarte se utilizează codul de identificare a entității juridice (LEI) conform ISO 17442 pentru a se identifica: (a) entitatea de brokeraj; (b) CPC; (c) membrul compensator; (d) contrapartea care este o entitate juridică; (e) entitatea care transmite raportul; (f) entitatea responsabilă cu raportarea; (g) furnizorul de servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare. (2) Contrapartea 1 la un instrument financiar derivat, astfel cum este menționată în câmpul 4 din tabelul 1 din anexa la Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 și entitatea responsabilă cu raportarea se asigură că datele de referință legate de LEI-ul său conform ISO 17442 sunt reînnoite în condițiile oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice (GLEIS) când raportează încheierea sau modificarea unui contract derivat în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

Articolul 4

Direcția instrumentului financiar derivat

(1) Contrapartea la contractul derivat, astfel cum este menționată în câmpurile 17-19 din tabelul 1 din anexă, se determină în momentul încheierii instrumentului financiar derivat în conformitate cu alineatele (2)-(14). (2) În cazul opțiunilor și al opțiunilor de schimb (swaptions), contrapartea care are dreptul de a exercita opțiunea este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde opțiunea și primește prima este identificată drept vânzător. (3) În cazul contractelor forward legate de valute, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1. (4) În cazul swapurilor legate de valute în care au loc schimburi valutare multiple, fiecare contraparte a ambelor segmente ale tranzacției este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar al segmentului, în funcție de schimbul valutar care are loc la data cea mai apropiată de data expirării. (5) În cazul contractelor forward diferite de contractele forward legate de valute, contrapartea care cumpără instrumentul este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde instrumentul este identificată drept vânzător. (6) În cazul contractelor financiare pe diferență și al speculațiilor financiare de tip spread bet, contrapartea care deține poziția scurtă în contract este identificată drept vânzător, iar contrapartea care deține poziția lungă în contract este identificată drept cumpărător. (7) În cazul swapurilor legate de dividende, contrapartea care primește echivalentul plăților cuantumurilor de dividende este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care efectuează respectivele plăți ale cuantumurilor de dividende este identificată drept vânzător. (8) În cazul swapurilor legate de titluri diferite de swapurile legate de dividende, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1. (9) În cazul swapurilor legate de rate ale dobânzii sau de indici de inflație, inclusiv al swapurilor valutare, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1. (10) În cazul instrumentelor financiare derivate pentru transferul riscului de credit, cu excepția opțiunilor și a opțiunilor de schimb (swaptions), contrapartea care cumpără protecția este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care vinde protecția este identificată drept vânzător. (11) În cazul swapurilor legate de mărfuri, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1. (12) În cazul contractelor forward pe cursul de schimb, contrapartea 1 este identificată fie drept plătitor, fie drept destinatar pentru segmentul 1 și invers pentru segmentul 2. Contrapartea 2 completează câmpurile 18 și 19 din tabelul 1 cu inversul valorilor valabile pentru contrapartea 1. (13) În cazul instrumentelor financiare derivate legate de varianță, volatilitate și corelare, contrapartea care profită în cazul creșterii prețului instrumentului financiar suport este identificată drept cumpărător, iar contrapartea care profită în cazul scăderii prețului instrumentului financiar suport este identificată drept vânzător.

Articolul 5

Constituirea de garanții

Contrapartea care efectuează raportarea identifică tipul de garanții constituite pentru contractul derivat sau pentru un portofoliu de instrumente financiare derivate, astfel cum se menționează în câmpul 11 din tabelul 3 din anexă, după cum urmează: (a) drept „fără garanții constituite” când între contrapărți nu există niciun acord de garanții sau când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că acestea nu constituie nici marje inițiale, nici marje de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (b) drept „cu garanții parțiale constituite: numai contrapartea 1” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie numai marje de variație cu regularitate și că cealaltă contraparte nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (c) drept „cu garanții parțiale constituite: numai contrapartea 2” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie numai marje de variație cu regularitate și că contrapartea care efectuează raportarea nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (d) drept „cu garanții parțiale constituite” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că ambele contrapărți constituie numai marje de variație cu regularitate în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (e) drept „cu garanții univoce constituite: numai contrapartea 1” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că cealaltă contraparte nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (f) drept „cu garanții univoce constituite: numai contrapartea 2” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că contrapartea care efectuează raportarea nu constituie nicio marjă în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (g) drept „cu garanții univoce/parțiale constituite: contrapartea 1” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că contrapartea care efectuează raportarea constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că cealaltă contraparte constituie cu regularitate numai marja de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (h) drept „cu garanții univoce/parțiale constituite: contrapartea 2” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că cealaltă contraparte constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație și că contrapartea care efectuează raportarea constituie cu regularitate numai marja de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate; (i) drept „cu garanții integrale constituite” când în acordul de garanții dintre contrapărți se stipulează că ambele contrapărți constituie marja inițială și constituie cu regularitate marje de variație în privința instrumentului financiar derivat sau a unui portofoliu de instrumente financiare derivate.

Articolul 6

Specificarea, identificarea și clasificarea instrumentelor financiare derivate

(1) Instrumentele financiare derivate se specifică în rapoarte în funcție de tipul de contract și de clasa de active, conform câmpurilor 10 și 11 din tabelul 2 din anexă. În rapoarte se specifică clasa de active care se aseamănă cel mai mult cu instrumentele financiare derivate, în cazul în care acestea nu aparțin uneia dintre clasele de instrumente financiare derivate menționate în câmpul 11 din tabelul 2 din anexă. Ambele contrapărți specifică aceeași clasă de active. (2) Instrumentele financiare derivate se identifică în câmpul 7 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul numărului internațional de identificare a valorilor mobiliare (codul ISIN) conform ISO 6166 în oricare dintre următoarele cazuri: (a) sunt admise la tranzacționare sau tranzacționate într-un loc de tranzacționare; (b) sunt tranzacționate prin intermediul unui internalizator sistematic, iar instrumentul lor financiar suport este admis la tranzacționare sau tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau este un indice sau un coș compus din instrumente tranzacționate într-un loc de tranzacționare. (3) Instrumentele financiare derivate diferite de instrumentele financiare derivate menționate la alineatul (2) se identifică în câmpul 8 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui cod de identificator unic de produs (UPI) conform ISO 4914. (4) Contrapartea care efectuează raportarea clasifică instrumentul financiar derivat în câmpul 9 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui cod de clasificare a instrumentului financiar (CFI) conform ISO 10962.

Articolul 7

Identificatorul unic de tranzacție

(1) Contrapărțile raportează instrumentele financiare derivate cu ajutorul UTI-ului generat în conformitate cu alineatele (2), (3) și (5). (2) Instrumentele financiare derivate, raportate la nivel de tranzacție sau la nivel de poziție, se identifică în câmpul 1 din tabelul 2 din anexă cu ajutorul unui identificator unic de tranzacție (UTI) conform ISO 23897. UTI este compus din LEI-ul entității care a generat respectivul UTI urmat de un cod care conține maximum 32 de caractere și este unic la nivelul entității care îl generează. (3) Contrapărțile stabilesc entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului după cum urmează: (a) în cazul instrumentelor financiare derivate care sunt compensate, altele decât instrumentele financiare derivate dintre două CPC-uri, UTI se generează în momentul compensării de către CPC pentru membrul compensator. Membrul compensator generează un UTI diferit pentru contrapartea sa în cazul unei tranzacții la care CPC nu este contraparte; (b) în cazul instrumentelor financiare derivate care sunt executate la nivel central, dar nu și compensate la nivel central, UTI-ul se generează de către locul de executare pentru membrul său; (c) în cazul instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la literele (a) și (b), în cadrul cărora oricare dintre contrapărți are obligații de raportare într-o țară terță, UTI-ul se generează în conformitate cu normele jurisdicției contrapărții, care trebuie să respecte în primul rând cerințele de raportare respective. În cazul în care contrapartea cu obligații de raportare în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 trebuie să respecte mai întâi cerințele de raportare, entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului este următoarea: (i) în cazul instrumentelor financiare derivate care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării; (ii) în cazul tuturor celorlalte instrumente financiare derivate, entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți. În cazul în care legislația aplicabilă a țării terțe relevante prevede același termen de raportare precum cel aplicabil contrapărții care are obligații de raportare în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, astfel cum se prevede la articolul 9 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către părți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, iar instrumentul financiar derivat a fost confirmat la nivel central prin mijloace electronice, UTI-ul se generează de către platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării. Dacă UTI-ul nu poate fi generat de către platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării și detaliile instrumentului financiar derivat trebuie raportate unui singur registru central de tranzacții, responsabil cu generarea UTI-ului este respectivul registru central de tranzacții. Dacă UTI-ul nu poate fi generat de către registrul central de tranzacții căruia i-au fost raportate detaliile instrumentului financiar derivat, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți; (d) în cazul instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la literele (a), (b) și (c), care au fost confirmate la nivel central prin mijloace electronice, UTI-ul se generează de către platforma de confirmare a tranzacțiilor în momentul confirmării; (e) în cazul tuturor instrumentelor financiare derivate diferite de cele prevăzute la literele (a)-(d) se aplică următoarele reguli: (i) dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți financiare și contrapărți nefinanciare, UTI-ul se generează de către contrapărțile financiare; (ii) dacă instrumentul financiar derivat este încheiat între contrapărți nefinanciare situate peste pragul de compensare și contrapărți nefinanciare situate sub pragul de compensare, UTI-ul se generează de către contrapărțile nefinanciare situate peste pragul de compensare; (iii) în cazul tuturor instrumentelor financiare derivate diferite de cele menționate la punctele (i) și (ii), entitatea responsabilă cu generarea UTI-ului se stabilește de către contrapărți de comun acord. În cazul în care contrapărțile nu reușesc să ajungă la un acord, este responsabilă cu generarea contrapartea al cărei LEI este primul în ordinea inversă a caracterelor care formează identificatorul fiecărei contrapărți. (4) Contrapartea care generează UTI-ul comunică respectivul UTI celeilalte contrapărți în timp util și nu mai târziu de 10.00 a.m. ora universală coordonată din ziua lucrătoare care urmează după data încheierii instrumentului financiar derivat. (5) Fără a se aduce atingere alineatului (3), generarea UTI-ului poate fi delegată unei entități diferite de cea determinată în conformitate cu alineatul (3). Entitatea care generează UTI-ul respectă cerințele prevăzute la alineatele (2) și (4).

Articolul 8

Raportarea modificărilor de LEI și actualizarea codului de identificare în LEI

(1) În cazul în care contrapartea identificată în temeiul articolului 3 în raportul privind un instrument financiar derivat cunoaște un eveniment de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului său, contrapartea respectivă, contrapartea căreia îi aparține noul LEI, entitatea responsabilă cu raportarea în numele oricăreia dintre contrapărțile respective în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau entitatea căreia oricare dintre contrapărți i-a delegat raportarea în temeiul articolului 9 alineatul (1f) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 notifică modificarea în cauză registrului central de tranzacții căruia contrapartea pentru care survine evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere și-a raportat instrumentele financiare derivate și solicită actualizarea LEI-ului în instrumentele financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) la data producerii evenimentului de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului sau a contractelor raportate după data respectivă. (2) Când este posibil, cererea de actualizare a identificatorului instrumentelor financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) se înaintează cu cel puțin 30 de zile calendaristice înainte de evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului. Dacă nu poate furniza aceste informații registrului central de tranzacții cu 30 de zile calendaristice înainte de evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere care atrage modificarea LEI-ului, entitatea menționată la alineatul (1) notifică registrul central de tranzacții cât mai curând posibil. (3) Cererea menționată la alineatul (1) cuprinde cel puțin următoarele elemente: (a) LEI-ul fiecărei contrapărți care participă la evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere; (b) LEI-ul noii contrapărți; (c) data la care are sau a avut loc modificarea LEI-ului; (d) UTI-urile instrumentelor financiare derivate în cauză, în cazul în care evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere afectează numai un subset de instrumente financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b); (e) dovada că evenimentul de restructurare la nivel de întreprindere a avut sau urmează să aibă loc, sub rezerva dispozițiilor referitoare la publicarea informațiilor privilegiate de la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014. (4) Când o contraparte notifică din greșeală unui registru central de tranzacții o modificare a LEI-ului său, contrapartea respectivă urmează procedura de solicitare a actualizării LEI-ului în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3). (5) În cazul în care o contraparte identificată anterior cu alt identificator decât LEI obține un LEI, se aplică procedurile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3). (6) În cazul în care o modificare a LEI-ului se referă la o contraparte stabilită într-o țară terță, procedura prevăzută la alineatele (1), (2) și (3) este deschisă de contrapartea sa care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune, de entitatea responsabilă cu raportarea în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau de entitatea căreia i-a fost delegată sarcina de raportare de către contrapartea care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune. (7) În cazul în care o contraparte stabilită într-o țară terță și identificată anterior cu alt identificator decât LEI obține un LEI, fiecare contraparte care efectuează raportarea, este stabilită în Uniune și este afectată de această modificare, entitatea responsabilă cu raportarea în temeiul articolului 9 alineatele (1a)-(1d) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau entitatea căreia i-a fost delegată sarcina de raportare de către contrapartea care efectuează raportarea și este stabilită în Uniune înaintează registrului său central de tranzacții o cerere de actualizare a identificatorului contrapărții stabilite într-o țară terță. (8) În cazul în care modificarea LEI-ului se referă la o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) litera (a), (b), (c), (e) sau (g), care nu este o contraparte la instrumentul financiar derivat, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea confirmă registrului central de tranzacții UTI-urile instrumentelor financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b). În cazul în care contrapartea 1 și entitatea responsabilă cu raportarea nu confirmă registrului central de tranzacții UTI-urile instrumentelor financiare derivate menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) care sunt vizate de modificarea LEI-ului, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea actualizează LEI-ul entității în cauză în toate rapoartele aferente instrumentelor financiare derivate în cauză menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (b) prin trimiterea unui raport cu tipul de acțiune „Modificare”.

Articolul 9

Metodele și modalitățile de raportare

(1) Entitatea responsabilă cu raportarea notifică autorității sale competente și, dacă este diferită, autorității competente a contrapărții care efectuează raportarea oricare dintre următoarele situații: (a) orice raportare eronată cauzată de deficiențe ale sistemelor de raportare care ar afecta un număr semnificativ de rapoarte; (b) orice obstacol de raportare care împiedică entitatea care transmite raportul să trimită rapoarte unui registru central de tranzacții în termenul menționat la articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (c) orice problemă semnificativă având ca rezultat erori de raportare care nu ar cauza respingerea de către un registru central de tranzacții în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2022/1858 al Comisiei (7). Entitatea responsabilă cu raportarea notifică prompt oricare dintre situațiile respective, de îndată ce ia cunoștință de ele. În notificare se indică cel puțin tipul de eroare sau de omisiune, data producerii, domeniul de aplicare al rapoartelor afectate, motivele erorilor sau omisiunilor, măsurile luate și termenele pentru rezolvarea problemei și pentru rectificări. (2) În cazul în care unei contrapărți financiare îi revine răspunderea individuală, inclusiv răspunderea juridică, pentru raportarea detaliilor contractelor derivate extrabursiere în numele unei contrapărți nefinanciare, în temeiul articolului 9 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapartea financiară respectivă instituie următoarele modalități: (a) modalități pentru furnizarea în timp util de către contrapartea nefinanciară a următoarelor detalii ale contractele derivate extrabursiere pe care nu se poate prezuma în mod normal că le-ar avea contrapartea financiară și în cazul în care acestea sunt necunoscute de contrapartea financiară respectivă: (i) identificatorul brokerului, astfel cum este menționat în câmpul 15 din tabelul 1 din anexă; (ii) membrul compensator, astfel cum este menționat în câmpul 16 din tabelul 1 din anexă; (iii) legătura directă cu o activitate comercială sau cu o finanțare de trezorerie, astfel cum este menționată în câmpul 20 din tabelul 1 din anexă; (b) modalitățile pentru informarea contrapărții financiare de către contrapartea nefinanciară cu privire la orice modificare a obligațiilor juridice pe care le are în temeiul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012; (c) modalitățile pentru reînnoirea corespunzătoare de către contrapartea nefinanciară a LEI-ului său, în condițiile oricăreia dintre unitățile operaționale locale acreditate ale Sistemului identificatorului internațional al entităților juridice (GLEIS); (d) modalitățile pentru notificarea în timp util a contrapărții financiare de către contrapartea nefinanciară cu privire la decizia acesteia de a începe sau de a sista raportarea detaliilor contractelor derivate extrabursiere încheiate cu contrapartea financiară. Prin astfel de modalități trebuie să se asigure cel puțin că notificarea se efectuează în scris sau prin alte mijloace electronice echivalente cu minimum 10 zile lucrătoare înainte de data la care contrapartea nefinanciară dorește să înceapă sau să sisteze raportarea. (3) Contrapărțile, entitățile responsabile cu raportarea și entitățile care transmit rapoartele, după caz, trebuie să dispună de modalități prin care să asigure luarea în considerare a feedbackului cu privire la reconcilierile nereușite, furnizat în temeiul articolului 3 din Regulamentul delegat (UE) 2022/1858.

Articolul 10

Data până la care se raportează contractele derivate

O contraparte la un instrument financiar derivat care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (2) litera (a) sau (b) la xx.xx.20xx sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează toate detaliile respectivului instrument financiar derivat prevăzute în anexă prin transmiterea unui raport cu tipul de eveniment „Actualizare” în termen de 180 de zile calendaristice de la [OP: de introdus data aplicării standardului tehnic de punere în aplicare], cu excepția cazului în care în această perioadă a transmis pentru instrumentul derivat respectiv un raport cu tipul de acțiune „Modificare” sau „Rectificare”.

Articolul 11

Abrogare

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1247/2012 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 12

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 29 aprilie 2024.