Regulament 2022/1855 · CELEX 32022R1855

Regulamentul delegat (UE) 2022/1855 al Comisiei din 10 iunie 2022 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare în care sunt precizate detaliile minime ale datelor care trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții și tipul de rapoarte care trebuie utilizate (Text cu relevanță pentru SEE)

Data act: 10.06.2022
Intrare in vigoare: 27.10.2022
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2022_262_R_0001
Status: In vigoare

contract control administrativ informație comercială instrument financiar derivat legislație financiară schimb de informații standard tehnic stocarea informațiilor tranzacție financiară

Recitale

(1) Regulamentului delegat (UE) nr. 148/2013 din 19 decembrie 2012 de completare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind detaliile minime ale datelor care trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții i s-au adus modificări substanțiale. Dat fiind că, pentru sporirea clarității cadrului de raportare și pentru asigurarea coerenței cu noile standarde tehnice de punere în aplicare și cu alte standarde convenite la nivel internațional, ar fi necesare modificări suplimentare, regulamentul ar trebui abrogat și înlocuit cu prezentul regulament.

(2) Pentru a se asigura că datele privind instrumentele financiare derivate pot fi utilizate în mod eficace, este esențial să se raporteze detalii complete și exacte ale instrumentelor financiare derivate, inclusiv să se indice evenimentele comerciale care declanșează modificarea datelor instrumentelor financiare derivate.

(3) Dacă un contract derivat este compus dintr-o combinație de contracte derivate care sunt negociate împreună, ca produs al unui singur acord economic, este necesar ca autoritățile competente să înțeleagă caracteristicile fiecăruia dintre contractele derivate în cauză. Întrucât este necesar ca și autoritățile competente să fie în măsură să înțeleagă contextul general, din raport ar trebui să rezulte, de asemenea, că respectivul contract derivat face parte dintr-un instrument financiar derivat complex. Prin urmare, fiecare contracte derivat din cadrul unei combinații de contracte derivate ar trebui să facă obiectul unui raport separat, cu un identificator intern care să indice legătura dintre diferitele rapoarte.

(4) În cazul contractelor derivate compuse dintr-o combinație de contracte derivate care trebuie raportate în mai multe rapoarte, ar putea fi dificil să se stabilească în ce mod ar trebui prezentate informațiile relevante privind contractul în diversele rapoarte respective și, prin urmare, câte rapoarte ar trebui prezentate. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să convină cu privire la numărul de rapoarte care trebuie prezentate pentru detalierea unui astfel de contract.

(5) În vederea asigurării flexibilității, o contraparte ar trebuie să poată delega raportarea unui contract unei alte contrapărți sau unei părți terțe. Contrapărțile ar trebui, de asemenea, să poată conveni să delege sarcina de raportare unei entități terțe comune, inclusiv unei contrapărți centrale („CPC”). Pentru a asigura calitatea datelor atunci când se întocmește un raport în numele ambelor contrapărți, raportul respectiv ar trebui să conțină toate detaliile relevante cu privire la fiecare contraparte. În cazul în care sarcina de raportare este delegată, raportul ar trebui să conțină setul complet de detalii care ar fi fost raportate dacă raportul ar fi fost întocmit de contrapartea care efectuează raportarea.

(6) De asemenea, este important să se recunoască faptul că o CPC acționează în calitate de parte la un contract derivat. În consecință, dacă un contract existent este compensat ulterior de o CPC, contractul respectiv ar trebui să fie declarat ca încetat și ar trebui raportat noul contract care rezultă din compensare.

(7) Este important, de asemenea, să se recunoască faptul că anumite instrumente financiare derivate, cum ar fi instrumentele financiare derivate tranzacționate în locuri de tranzacționare sau pe platforme organizate de tranzacționare situate în afara Uniunii, instrumentele financiare derivate compensate prin CPC-uri sau contractele pe diferență sunt adesea încetate și incluse într-o poziție, iar riscul aferent unor astfel de instrumente financiare derivate este gestionat la nivel de poziție. În plus, obiectul evenimentelor ulterioare din ciclul de viață este poziția rezultată, și nu instrumentele financiare derivate inițiale la nivel de tranzacție. Pentru ca aceste instrumente financiare derivate să poată fi raportate în mod eficient și exact, contrapărților ar trebui să li se permită să raporteze la nivel de poziție. Pentru a se asigura că raportarea la nivel de poziție nu este utilizată în mod necorespunzător de către contrapărți, ar trebui stabilite condiții specifice, care ar trebui îndeplinite în cazul raportării la nivel de poziție.

(8) Pentru a se monitoriza în mod adecvat concentrarea expunerilor și a riscului sistemic, este esențial să se asigure că registrelor centrale de tranzacții le sunt transmise informații complete și exacte privind expunerea și garanțiile schimbate între două contrapărți. Valoarea la prețul pieței sau în funcție de un model a unui contract indică semnul și dimensiunea expunerilor referitoare la contractul respectiv și completează informațiile privind valoarea inițială precizate în contract. Este esențial astfel ca rapoartele transmise de contrapărți privind evaluările contractelor derivate să fie întocmite conform unei metodologii comune. În plus, este la fel de important să se impună raportarea marjelor inițiale și a marjelor de variație constituite și primite aferente unui instrument financiar derivat anume. Prin urmare, contrapărțile care constituie garanții pentru instrumentele lor financiare derivate ar trebui să raporteze la nivel de tranzacție astfel de detalii privind constituirea de garanții. În cazul în care garanțiile sunt calculate pe bază de portofoliu, contrapărțile ar trebui să raporteze marjele inițiale și marjele de variație constituite și primite aferente portofoliului respectiv cu ajutorul unui cod unic stabilit de contrapartea care efectuează raportarea. Respectivul cod unic ar trebui să identifice portofoliul specific pentru care se face schimbul de garanții și ar trebui, de asemenea, să garanteze că toate instrumentele financiare derivate relevante pot fi puse în legătură cu portofoliul respectiv.

(9) Valoarea noțională este o caracteristică esențială a unui instrument financiar derivat pentru determinarea obligațiilor asociate instrumentului financiar derivat respectiv. În plus, valorile noționale se numără printre indicatorii utilizați pentru evaluarea expunerilor, a volumelor de tranzacționare și a dimensiunii pieței instrumentelor financiare derivate. Raportarea consecventă a valorilor noționale este deci esențială. Pentru a se asigura că valorile noționale sunt raportate în mod armonizat de contrapărți, ar trebui specificată metoda necesară de calculare a valorii noționale în ceea ce privește diferitele tipuri de produse.

(10) De asemenea, informațiile referitoare la stabilirea prețurilor instrumentelor financiare derivate ar trebui să fie raportate în mod consecvent și să permită astfel autorităților competente să verifice expunerile raportate, să evalueze costurile și lichiditatea de pe piețele instrumentelor financiare derivate și să compare prețurile produselor similare tranzacționate pe piețe diferite.

(11) Ca urmare a unor evenimente din ciclul de viață, cum ar fi compensarea, novația sau comprimarea, anumite instrumente financiare derivate sunt create, modificate sau încetate. Pentru ca autoritățile competente să poată înțelege succesiunile de evenimente care au loc pe piață și relațiile dintre instrumentele financiare derivate care sunt raportate, este esențial să se prevadă o metodă de corelare a tuturor instrumentelor financiare derivate relevante care sunt afectate de același eveniment din ciclul de viață. Dat fiind că cel mai eficient mod de corelare a instrumentelor financiare derivate poate să depindă de natura evenimentului, ar trebui stabilite diferite metode de corelare.

(12) Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(13) ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat opinia Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(14) Pentru a li se permite contrapărților și registrelor centrale de tranzacții să ia toate măsurile necesare de adaptare la noile cerințe, data aplicării prezentului regulament ar trebui amânată cu 18 luni,

Articolul 1

Detalii care trebuie incluse în rapoarte în temeiul articolului 9 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012

(1) În rapoartele trimise către registrele centrale de tranzacții în temeiul articolului 9 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se includ detaliile complete și exacte, astfel cum sunt prevăzute în tabelele 1, 2 și 3 din anexa la prezentul regulament, care se referă la instrumentul financiar derivat în cauză. Detaliile respective se transmit în cadrul unui singur raport. (2) Când raportează încheierea, modificarea sau încetarea instrumentului financiar derivat, contrapartea precizează în raportul său detaliile referitoare la tipul de acțiune și la tipul de eveniment, astfel cum sunt descrise în câmpurile 151 și 152 din tabelul 2 din anexă, de care este legată încheierea, modificarea sau încetarea. (3) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care câmpurile din tabelele 1, 2 și 3 din anexă nu permit raportarea eficace a detaliilor menționate la alineatul (1), respectivele detalii se transmit în cadrul unor rapoarte separate, cum ar fi în situația în care contractul derivat este compus dintr-o combinație de contracte derivate care sunt negociate împreună ca produs al unui acord economic unic. Înainte de termenul de raportare, contrapărțile la un contract derivat compus dintr-o combinație de contracte derivate, astfel cum se menționează la primul paragraf, convin cu privire la numărul de rapoarte separate care trebuie trimise unui registru central de tranzacții pentru contractul derivat respectiv. Contrapartea care efectuează raportarea indică legătura dintre rapoartele separate printr-un identificator care să fie unic la nivelul contrapărții pentru grupul respectiv de rapoarte privind instrumente financiare derivate, conform câmpului 6 din tabelul 2 din anexă. (4) În cazul în care se efectuează un singur raport în numele ambelor contrapărți, raportul respectiv trebuie să conțină detaliile prezentate în tabelele 1, 2 și 3 din anexă referitor la fiecare dintre contrapărți. (5) În cazul în care o contraparte raportează detaliile unui instrument financiar derivat către un registru central de tranzacții în numele celeilalte contrapărți sau în cazul în care o entitate terță raportează un contract unui registru central de tranzacții în numele uneia sau al ambelor contrapărți, informațiile raportate includ toate detaliile care ar fi fost raportate în cazul raportării instrumentelor financiare derivate către registrul central de tranzacții separat de către fiecare contraparte.

Articolul 2

Tranzacții compensate

(1) Dacă un instrument financiar derivat ale cărui detalii au fost deja raportate în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 este compensat ulterior de o contraparte centrală („CPC”), respectivul instrument financiar derivat se raportează ca încetat prin completarea câmpurilor 151 și 152 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament cu tipul de acțiune „Încetare” și tipul de eveniment „Compensare”. Noile instrumente financiare derivate care rezultă din compensare se raportează prin completarea câmpurilor 151 și 152 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament cu tipul de acțiune „Nou” și tipul de eveniment „Compensare”. (2) În cazul instrumentelor financiare derivate care sunt încheiate într-un loc de tranzacționare sau pe o platformă organizată de tranzacționare situată în afara Uniunii și, în același timp, sunt compensate de o CPC în aceeași zi, se raportează numai instrumentele financiare derivate care rezultă din compensare. Aceste instrumente financiare derivate se raportează prin completarea câmpurilor 151 și 152 din tabelul 2 din anexă cu tipul de acțiune „Nou” sau „Componentă a poziției”, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2), și cu tipul de eveniment „Compensare”.

Articolul 3

Raportarea la nivel de poziție

(1) În urma raportării detaliilor unui instrument financiar derivat încheiat de o contraparte și a încetării respectivului instrument financiar derivat prin includerea într-o poziție, unei contrapărți i se permite să utilizeze raportarea la nivel de poziție, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare: (a) riscul este gestionat la nivel de poziție; (b) rapoartele se referă la instrumente financiare derivate încheiate într-un loc de tranzacționare sau pe o platformă organizată de tranzacționare situată în afara Uniunii, la instrumente financiare derivate compensate de o CPC în aceeași zi sau la contracte pe diferență care sunt fungibile unele cu altele și au fost înlocuite de poziție; (c) instrumentele financiare derivate la nivel de tranzacție, astfel cum sunt menționate în câmpul 154 din tabelul 2 din anexă, au fost raportate corect înainte de includerea lor în poziție; (d) alte evenimente care afectează câmpurile comune din raportul poziției sunt raportate separat; (e) instrumentele financiare derivate menționate la litera (b) au fost încetate în mod corespunzător prin indicarea tipului de acțiune „Încetare” în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă și a tipului de eveniment „Includere într-o poziție” în câmpul 152 din tabelul 2 din anexă; (f) poziția rezultată a fost raportată în mod corespunzător fie ca poziție nouă, fie ca actualizare a unei poziții existente; (g) raportul poziției a fost efectuat prin completarea corectă a tuturor câmpurilor aplicabile din tabelele 1 și 2 din anexă și prin indicarea, în câmpul 154 din tabelul 2 din anexă, a faptului că raportul este efectuat la nivel de poziție; (h) contrapărțile la instrumentul financiar derivat convin ca instrumentul financiar derivat să fie raportat la nivel de poziție. (2) În cazul în care un instrument financiar derivat existent urmează să fie inclus într-un raport la nivel de poziție din aceeași zi, respectivul instrument financiar derivat se raportează cu tipul de acțiune „Componentă a poziției” în câmpul 151 din tabelul 2 din anexă. (3) Actualizările ulterioare, inclusiv actualizările evaluărilor, actualizările garanțiilor și alte modificări și evenimente din ciclul de viață, se raportează la nivel de poziție și nu se raportează pentru instrumentele financiare derivate inițiale la nivel de tranzacție care au fost încetate și incluse în poziția respectivă.

Articolul 4

Raportarea expunerilor

(1) Datele privind garanțiile pentru instrumente financiare derivate atât compensate, cât și necompensate trebuie să includă toate garanțiile constituite și primite în conformitate cu câmpurile 1-29 din tabelul 3 din anexă. (2) În cazul în care o contraparte 1 constituie garanții la nivel de portofoliu, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează unui registru central de tranzacții garanțiile constituite și primite la nivel de portofoliu în conformitate cu câmpurile 1-29 din tabelul 3 din anexă și indică un cod de identificare a portofoliului în conformitate cu câmpul 9 din tabelul 3 din anexă. (3) Contrapărțile nefinanciare diferite de cele menționate la articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau entitățile responsabile cu raportarea în numele acestora nu au obligația de a raporta garanții sau evaluări la prețul pieței ori prin raportare la model ale contractelor stabilite în tabelele 2 și 3 din anexa la prezentul regulament. (4) Pentru instrumentele financiare derivate care sunt compensate de o CPC, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează evaluarea instrumentului financiar derivat furnizată de CPC în conformitate cu câmpurile 21-25 din tabelul 2 din anexă. (5) Pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate de o CPC, contrapartea 1 sau entitatea responsabilă cu raportarea raportează, în conformitate cu câmpurile 21-25 din tabelul 2 din anexa la prezentul regulament, evaluarea instrumentului financiar derivat efectuată în conformitate cu metodologia definită în Standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 13 – Evaluarea la valoarea justă, astfel cum a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (3), fără nicio ajustare aplicată la valoarea justă.

Articolul 5

Valoarea noțională

(1) Valoarea noțională a unui instrument financiar derivat menționată în câmpurile 55 și 64 din tabelul 2 din anexă se specifică după cum urmează: (a) pentru swapuri, contracte futures, contracte forward și opțiuni tranzacționate în unități monetare, valoarea de referință; (b) pentru opțiuni diferite de cele menționate la litera (a), valoarea calculată pe baza prețului de exercitare; (c) pentru contracte forward diferite de cele menționate la litera (a), produsul înmulțirii prețului la termen cu cantitatea noțională totală a instrumentului financiar suport; (d) pentru swapuri pe dividende din acțiuni, produsul înmulțirii prețului de exercitare fixat pentru perioadă cu numărul de acțiuni sau de unități de indice; (e) pentru swapuri pe volatilitatea acțiunilor, valoarea noțională vega; (f) pentru swapuri pe varianța acțiunilor, valoarea varianței; (g) pentru contracte financiare pe diferență, valoarea rezultată din prețul inițial și cantitatea noțională totală; (h) pentru swapuri fix-contra-variabil/variabil-contra-fix pe mărfuri, produsul înmulțirii prețului fix cu cantitatea noțională totală; (i) pentru swapuri variabil-contra-variabil pe mărfuri, produsul înmulțirii ultimului preț spot disponibil în momentul tranzacționării activului-suport al segmentului fără marjă cu cantitatea noțională totală a segmentului fără marjă; (j) pentru opțiuni de schimb (swaptions), valoarea noțională a contractului-suport; (k) pentru un instrument financiar derivat nemenționat la literele (a)-(j), când valoarea noțională este calculată pe baza prețului activului-suport, iar acest preț este disponibil numai la momentul decontării, prețul de la sfârșitul zilei al activului-suport la data încheierii contractului. (2) În raportul inițial al unui contract derivat a cărui valoare noțională variază în timp se specifică valoarea noțională valabilă la data încheierii contractului derivat și programarea valorilor noționale. Când raportează programul valorii noționale, contrapărțile indică toate elementele următoare: (i) data neajustată la care intră în vigoare valoarea noțională asociată; (ii) data neajustată la care expiră valoarea noțională; (iii) valoarea noțională care intră în vigoare la data neajustată asociată de intrare în vigoare.

Articolul 6

Prețul

(1) Prețul unui instrument financiar derivat, menționat în câmpul 48 din tabelul 2 din anexă, se specifică după cum urmează: (a) pentru swapuri pe mărfuri cu plăți periodice, prețul fix; (b) pentru contracte forward pe mărfuri și acțiuni, prețul la termen al instrumentului financiar suport; (c) pentru swapuri pe acțiuni și contracte pe diferență, prețul inițial al instrumentului financiar suport. (2) Prețul unui instrument financiar derivat nu se specifică în câmpul 48 din tabelul 2 din anexă, dacă este specificat în alt câmp din tabelul 2 din anexă.

Articolul 7

Corelarea rapoartelor

Contrapartea care efectuează raportarea sau entitatea responsabilă cu raportarea corelează rapoartele legate de instrumente financiare derivate care sunt încheiate sau încetate ca urmare a aceluiași eveniment menționat în câmpul 152 din tabelul 2 din anexă după cum urmează: (a) în cazul compensării, al intervenției, al alocării și al exercitării, contrapartea raportează identificatorul unic de tranzacție („UTI”) al instrumentului financiar derivat inițial care a fost încetat ca urmare a evenimentului menționat în câmpul 152 din tabelul 2, utilizând în acest sens câmpul 3 din tabelul 2 din anexă în cadrul raportului sau al rapoartelor aferente instrumentului sau instrumentelor financiare derivate care rezultă din evenimentul respectiv; (b) în cazul includerii unui instrument financiar derivat într-o poziție, contrapartea raportează UTI-ul poziției în care a fost inclus instrumentul financiar derivat respectiv, utilizând în acest sens câmpul 4 din tabelul 2 din anexă în cadrul raportului instrumentului financiar derivat respectiv, transmis cu tipul de acțiune „Componentă a poziției” sau cu o combinație formată din tipul de acțiune „Încetare” și tipul de eveniment „Includere într-o poziție”; (c) în cazul unui eveniment de reducere a riscurilor posttranzacționare („PTRR”, din post-trade risk reduction) cu un furnizor de servicii PTRR sau cu o CPC care furnizează serviciul PTRR, contrapartea raportează un cod unic prin care este identificat acest eveniment, astfel cum este indicat de respectivul furnizor de servicii PTRR sau de CPC, în câmpul 5 din tabelul 2 din anexă în cadrul tuturor rapoartelor aferente instrumentelor financiare derivate care au fost încetate ca urmare a evenimentului respectiv sau care rezultă din acesta.

Articolul 8

Abrogare

Regulamentul delegat (UE) nr. 148/2013 se abrogă. Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.

Articolul 9

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 29 aprilie 2024.