Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2019/1009 stabilește norme privind punerea la dispoziție pe piață a produselor fertilizante UE. Produsele fertilizante UE conțin materii componente dintr-una sau mai multe dintre categoriile enumerate în anexa II la regulamentul respectiv. În conformitate cu categoria de materii componente („CMC”) 11 din anexa respectivă, produsele fertilizante UE pot conține subproduse în sensul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), cu unele excepții, care urmează să fie înregistrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3).
(2) Articolul 42 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2019/1009 impune Comisiei să completeze punctul 3 din CMC 11 din partea II a anexei II, prin stabilirea criteriilor privind eficiența și siguranța agronomică pentru utilizarea subproduselor în sensul Directivei 2008/98/CE în cadrul produselor fertilizante UE. În acest scop, Comisia a mandatat Centrul Comun de Cercetare (JRC) să furnizeze consultanță științifică (4).
(3) Subprodusele în sensul Directivei 2008/98/CE constituie o categorie foarte eterogenă de substanțe. Aceste substanțe au caracteristici fizice și chimice diferite și pot fi obținute în cursul diferitelor procese de producție. În sensul prezentului regulament, subprodusele sunt împărțite în două categorii, în funcție de tipul lor de eficiență agronomică. Prima categorie se referă la subprodusele care asigură nutrienți plantelor sau ciupercilor sau care îmbunătățesc eficiența lor nutrițională. A doua categorie se referă la subprodusele care sunt utilizate ca aditivi tehnici în concentrații mai mici. Chiar dacă nu sunt direct legate de nutriție sau de eficiența nutrițională, ele îmbunătățesc calitatea produsului fertilizant sau siguranța în manipularea acestuia.
(4) Pentru prima categorie, JRC a identificat subproduse rezultate dintr-o varietate de procese de producție, care conțin săruri de amoniu, săruri de sulfat, săruri fosfatice, sulf elementar, carbonat de calciu și oxid de calciu. Pentru a se asigura că aceste subproduse au o valoare agronomică clară și nu generează efecte adverse asupra sănătății umane și asupra mediului, este necesar să fie stabilită o cerință strictă în materie de puritate.
(5) Pentru a doua categorie, JRC a propus să se permită utilizarea subproduselor ca aditivi tehnici, cum ar fi agenții de întărire, de legare sau de umplere sau agenții antipraf, pentru a îmbunătăți protecția sănătății utilizatorilor. Pentru a se asigura că utilizarea unor astfel de subproduse nu periclitează eficiența agronomică globală a produsului fertilizant UE și nu are efecte adverse asupra sănătății umane sau asupra mediului, este necesar să se stabilească o concentrație maximă în produsul fertilizant UE final.
(6) În plus, JRC a evaluat subprodusele cel mai frecvent utilizate conform practicilor existente. Aceste subproduse au fost selectate pe baza potențialului lor de piață, a datelor disponibile, a situației lor juridice actuale, a istoricului utilizării lor și a valorii lor agronomice clare, precum și pe baza simplității elaborării criteriilor de siguranță, având în vedere constrângerile de timp în efectuarea evaluării. Subprodusele identificate au fost soluția-mamă care rezultă din reacția dintre 5(β-metil-tioetil)-hidantoină și carbonatul de potasiu în procesul de producție a metioninei, reziduuri de la prelucrarea și purificarea mineralelor și minereurilor, lichid post-distilare rezultat din procesul Solvay, var pe bază de carbură de calciu rezultat din producția acetilenei, zguri feroase, săruri metalice rezultate din prelucrarea concentratelor de minereuri și tratarea suprafețelor metalice, precum și acizi humici și fulvici rezultați din decolorarea apei potabile. Este necesar ca aceste subproduse specifice să fie utilizate în produsele fertilizante UE fără a fi necesară respectarea unor niveluri de puritate restrictive pentru prima categorie de subproduse sau a scopului și a unei concentrații maxime permise pentru a doua categorie de subproduse. Motivul este că astfel de subproduse sunt identificate în mod clar, ceea ce a permis JRC să evalueze în detaliu valoarea agronomică a acestora și toate riscurile specifice pe care le pot prezenta.
(7) În plus, este necesar să se stabilească criteriile de siguranță suplimentare corespunzătoare pentru utilizarea subproduselor.
(8) Este necesar ca unele dintre aceste subproduse să respecte criteriile de siguranță care limitează conținutul de contaminanți și de alte substanțe care prezintă motive de îngrijorare, aplicate pe lângă cele prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1009 pentru categoria funcțională de produse corespunzătoare și fără a aduce atingere Regulamentului (UE) 2019/1021 al Parlamentului European și al Consiliului (5).
(9) Este necesar să se stabilească valori-limită suplimentare pentru contaminanții crom total, taliu și vanadiu. Unele dintre subproduse pot conține astfel de contaminanți ca urmare a particularității procesului lor de producție. Este necesar ca valorile-limită propuse pentru acești contaminanți să asigure faptul că utilizarea produselor fertilizante UE care conțin subproduse cu astfel de contaminanți nu determină acumularea lor în sol. Este necesar ca valorile-limită pentru astfel de contaminanți să fie stabilite ca o concentrație în produsul finit, în mod similar cu cerințele stabilite în anexa I la Regulamentul (UE) 2019/1009. Acest aspect este justificat de faptul că criteriile de siguranță introduse ca răspuns la orice riscuri specifice identificate se referă, de regulă, la produsul finit și nu la o materie componentă. Este necesar ca acest aspect să faciliteze evaluarea conformității și supravegherea pieței acestor produse, deoarece testele trebuie efectuate numai pe produsul finit.
(10) Este cunoscut faptul că reziduurile rezultate din prelucrarea sau purificarea minereului de fosfat sedimentar conțin radionuclizi naturali. Pentru a asigura utilizarea în condiții de siguranță a acestor subproduse în produsele fertilizante UE, este adecvat să se stabilească niveluri maxime permise ale valorilor concentrațiilor activității ale radionuclizilor naturali, din seriile de uraniu și toriu în produsele fertilizante UE care conțin astfel de materii.
(11) În plus, este necesar să fie stabilite criterii de siguranță suplimentare pentru a limita conținerea a 16 hidrocarburi aromatice policiclice (HAP16) (6) și a dibenzo-p-dioxinelor policlorurate și dibenzofuranilor policlorurați (PCDD/PCDF) (7). Regulamentul (UE) 2019/1021 stabilește reduceri ale emisiilor de HAP16 și de PCDD/PCDF ca substanțe produse neintenționat în timpul proceselor de fabricație, dar nu introduce o valoare-limită în astfel de cazuri. Având în vedere riscurile mari generate de prezența unor astfel de poluanți în produsele fertilizante, se consideră adecvată introducerea unor cerințe mai stricte decât cele prevăzute în regulamentul menționat. Este necesar ca astfel de valori-limită să fie stabilite la nivel de materie componentă și nu ca o concentrație în produsul finit, pentru a se asigura coerența cu Regulamentul (UE) 2019/1021.
(12) Este posibil ca valorile-limită pentru contaminanți, HAP16 și PCDD/PCDF să nu fie relevante în toate cazurile. Prin urmare, este necesar ca producătorii să aibă posibilitatea de a presupune conformitatea unui produs fertilizant cu o anumită cerință fără a mai fi nevoie de verificare, de exemplu, prin testare, ori de câte ori, din natura sau din procesul de fabricație al subproduselor care fac parte din CMC 11 sau al produsului fertilizant UE care conține un astfel de subprodus rezultă în mod sigur și incontestabil existența conformității cu cerința menționată.
(13) Unele subproduse pot conține seleniu, care poate fi toxic dacă este prezent în concentrație mare. Unele pot conține, de asemenea, clor, ceea ce poate prezenta motive de îngrijorare cu privire la salinitatea solului. Ori de câte ori substanțele respective sunt prezente în concentrații care depășesc o anumită limită, este necesar să fie indicat conținutul lor pe etichetă, astfel încât utilizatorii produsului fertilizant să fie informați în mod corespunzător.
(14) Având în vedere că Regulamentul (UE) 2019/1009 se va aplica integral de la 16 iulie 2022, este necesar să se amâne aplicarea prezentului regulament până la aceeași dată,