Recitale
(1) Atât programul Fiscalis 2020, care a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și este implementat de către Comisie în cooperare cu statele membre și cu țările asociate, cât și programele care au precedat acestuia au contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării dintre autoritățile fiscale din Uniune. Valoarea adăugată a acestor programe, inclusiv pentru protejarea intereselor financiare și economice ale statelor membre și ale contribuabililor, a fost recunoscută de către autoritățile fiscale din țările participante. Provocările pentru deceniul următor pot fi soluționate numai dacă statele membre privesc dincolo de frontierele teritoriului lor administrativ și cooperează intens cu omoloagele lor.
(2) Programul Fiscalis 2020 oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii în care să dezvolte activitățile de cooperare. Respectivul cadru reprezintă o soluție mai rentabilă decât dacă fiecare stat membru ar stabili cadre proprii de cooperare la nivel bilateral sau multilateral. Prin urmare, ar trebui să se asigure continuitatea programului Fiscalis 2020 prin instituirea unui nou program în același domeniu, programul Fiscalis (denumit în continuare „programul”).
(3) Prin asigurarea unui cadru de acțiune care sprijină piața internă, stimulează competitivitatea Uniunii și protejează interesele financiare și economice ale Uniunii și ale statelor sale membre, programul ar trebui să contribuie la: sprijinirea politicii fiscale și a punerii în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul fiscal; prevenirea și combaterea fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a dublei neimpozitări; prevenirea și reducerea sarcinii administrative inutile pentru cetățeni și întreprinderi în tranzacțiile transfrontaliere; sprijinirea unor sisteme fiscale mai echitabile și mai eficiente; valorificarea întregului potențial al pieței interne și stimularea unei competitivități echitabile în Uniune; sprijinirea unei abordări comune a Uniunii în cadrul forurilor internaționale; sprijinirea consolidării capacității administrative a autorităților fiscale, inclusiv prin modernizarea tehnicilor de raportare și de audit; precum și la sprijinirea formării personalului autorităților fiscale în această privință.
(4) Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru program, care reprezintă principala valoare de referință, în înțelesul punctului 18 din Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2020 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs către introducerea de noi resurse proprii (4), pentru Parlamentul European și pentru Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale.
(5) Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, programul ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și țărilor candidate, precum și candidaților potențiali și țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Acesta ar putea fi deschis și altor țări terțe, în conformitate cu condițiile prevăzute în cadrul unor acorduri specifice între Uniune și țările respective privind participarea acestora la orice program al Uniunii.
(6) Prezentului program i se aplică Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”). Regulamentul financiar stabilește normele privind execuția bugetului Uniunii, inclusiv normele privind granturile, premiile, achizițiile publice, gestiunea indirectă, instrumentele financiare, garanțiile bugetare, asistența financiară și rambursările către experții externi.
(7) Acțiunile din cadrul programului Fiscalis 2020 s-au dovedit adecvate și, prin urmare, ar trebui menținute. Pentru a asigura o mai mare simplitate și flexibilitate în executarea programului și, prin urmare, pentru a îndeplini mai bine obiectivele acestuia, acțiunile ar trebui să fie definite numai în termeni de categorii generale, cu o listă exemplificativă de activități concrete, cum ar fi reuniuni și evenimente ad-hoc similare, inclusiv, după caz, prezența în birourile administrative și participarea la anchete administrative, colaborarea structurată pe bază de proiecte, inclusiv, după caz, audituri comune, și consolidarea capacităților informatice, inclusiv, după caz, accesul autorităților fiscale la registrele interconectate. Acolo unde este cazul, acțiunile ar trebui să vizeze și abordarea aspectelor prioritare în vederea îndeplinirii obiectivelor programului. Prin cooperare și consolidarea capacităților, programul ar trebui, de asemenea, să promoveze și să sprijine adoptarea inovațiilor și efectul stimulativ al acestora, în scopul îmbunătățirii în continuare a capacităților de realizare a priorităților centrale ale fiscalității.
(8) Având în vedere mobilitatea tot mai mare a contribuabililor, volumul tranzacțiilor transfrontaliere, internaționalizarea instrumentelor financiare și, în consecință, riscul crescut de fraudă fiscală, de evaziune fiscală și de planificare fiscală agresivă, toate acestea depășind cu mult frontierele Uniunii, adaptările sau extinderile sistemelor electronice europene în vederea cooperării cu țări terțe care nu sunt asociate la program și cu organizații internaționale ar putea fi în interesul Uniunii sau al statelor membre. În special, astfel de adaptări sau extinderi ar permite evitarea sarcinilor administrative și a costurilor inerente dezvoltării și operării a două sisteme electronice similare pentru schimbul de informații la nivelul Uniunii și la nivel internațional. Prin urmare, atunci când respectivul interes justifică acest lucru, astfel de adaptări sau extinderi ar trebui să fie eligibile pentru finanțare în cadrul programului.
(9) Având în vedere importanța globalizării și a combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, programul ar trebui să prevadă posibilitatea de a implica experți externi, în sensul articolului 238 din Regulamentul financiar. Astfel de experți externi ar trebui să fie în principal reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv ai autorităților guvernamentale din țări terțe neasociate, printre care și țările cel mai puțin dezvoltate, precum și reprezentanți ai organizațiilor internaționale, ai operatorilor economici, ai contribuabililor și ai societății civile. În acest context, prin „țară cel mai puțin dezvoltată” ar trebui să se înțeleagă o țară terță sau un teritoriu din afara UE care este eligibil(ă) să primească asistență oficială pentru dezvoltare în conformitate cu lista relevantă publicată de către Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și pe baza definiției Organizației Națiunilor Unite a țărilor cel mai puțin dezvoltate. Selecția experților în cadrul grupurilor de experți ar trebui să se întemeieze pe Decizia Comisiei din 30 mai 2016 de stabilire a normelor orizontale privind înființarea și funcționarea grupurilor de experți ale Comisiei. În ceea ce privește experții numiți cu titlu personal pentru a acționa în mod independent în interes public, Comisia ar trebui să se asigure că aceștia sunt imparțiali, că nu se află într-un eventual conflict de interese cu obligațiile lor profesionale și că informațiile privind selecția și participarea lor sunt disponibile în mod public.
(10) În concordanță cu angajamentul Comisiei de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, stabilit în comunicarea acesteia din 19 octombrie 2010 privind revizuirea bugetului UE, resursele ar trebui să fie partajate cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii dacă activitățile preconizate din cadrul programului urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, excluzând dubla finanțare. Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să asigure coerența în ceea ce privește utilizarea resurselor Uniunii în sprijinul politicii fiscale și al autorităților fiscale.
(11) Din motive de rentabilitate, programul ar trebui să valorifice eventualele sinergii cu alte măsuri ale Uniunii din domenii conexe, cum ar fi programul „Vamă” instituit prin Regulamentul (UE) 2021/444 al Parlamentului European și al Consiliului (6), Programul Uniunii de luptă antifraudă instituit prin Regulamentul (UE) 2021/785 al Parlamentului European și al Consiliului (7), Programul privind piața unică instituit prin Regulamentul (UE) 2021/690 al Parlamentului European și al Consiliului (8), Mecanismul de redresare și reziliență instituit prin Regulamentul (UE) 2021/241 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Instrumentul de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (10).
(12) Acțiunile de consolidare a capacităților informatice sunt de natură să atragă cea mai mare parte a bugetului în cadrul programului. Prin urmare, dispoziții specifice ar trebui să descrie și să facă distincția între componentele comune și componentele naționale ale sistemelor electronice europene. În plus, ar trebui să fie clar definite atât domeniul de aplicare al acțiunilor, cât și responsabilitățile Comisiei și ale statelor membre. În măsura posibilului, ar trebui să se asigure interoperabilitatea între componentele comune și cele naționale ale sistemelor electronice europene, precum și sinergiile cu alte sisteme electronice ale programelor relevante ale Uniunii.
(13) În prezent, nu există nicio obligație de a elabora un plan strategic multianual pentru domeniul fiscal în vederea creării unui mediu electronic coerent și interoperabil de fiscalitate în Uniune. În scopul asigurării coerenței și coordonării acțiunilor de consolidare a capacităților informatice, programul ar trebui să prevadă cerința de elaborare a unui astfel de plan, un instrument de planificare care ar trebui să respecte și să nu depășească obligațiile care decurg din actele juridice relevante ale Uniunii.
(14) Prezentul regulament ar trebui să fie pus în aplicare prin intermediul programelor de lucru. Având în vedere atât obiectivele urmărite pe termen mediu și lung, cât și experiența dobândită de-a lungul timpului, programele de lucru ar trebui să se desfășoare pe perioade de mai mulți ani. Trecerea de la programele anuale de lucru la cele multianuale, desfășurate pe perioade de maximum trei ani fiecare, ar reduce sarcina administrativă atât pentru Comisie, cât și pentru statele membre.
(15) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).
(16) În temeiul punctelor 22 și 23 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12), prezentul program ar trebui să fie evaluat pe baza informațiilor colectate în conformitate cu cerințe de monitorizare specifice, evitându-se totodată sarcinile administrative excesive, în special pentru statele membre, precum și o reglementare excesivă. Cerințele respective ar trebui să includă, după caz, indicatori cuantificabili, pe baza cărora să se evalueze efectele programului pe teren. Evaluarea intermediară și cea finală, care ar trebui să fie efectuate în termen de cel mult patru ani de la începerea implementării și, respectiv, de la încheierea programului, ar trebui să fie luate în calcul în procesul decizional al următorului cadru financiar multianual. Evaluarea intermediară și cea finală ar trebui să abordeze și obstacolele rămase în calea îndeplinirii obiectivelor programului și să propună sugestii de bune practici. Pe lângă evaluarea intermediară și cea finală, în cadrul sistemului de raportare cu privire la performanță, ar trebui întocmite rapoarte anuale privind progresele înregistrate. Rapoartele respective ar trebui să includă un rezumat al experiențelor dobândite și, după caz, al obstacolelor întâmpinate, în contextul activităților desfășurate în cadrul programului în anul respectiv.
(17) Comisia ar trebui să organizeze seminare periodice cu autoritățile fiscale, la care să participe reprezentanți ai statelor membre beneficiare, pentru a dezbate aspectele problematice și a propune eventuale îmbunătățiri legate de obiectivele programului, printre care și schimbul de informații între autoritățile fiscale.
(18) Pentru a răspunde în mod adecvat schimbărilor în materie de priorități ale politicilor fiscale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor specifice ale programului și completarea prezentului regulament cu dispoziții privind stabilirea unui cadru de monitorizare și evaluare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(19) În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și cu Regulamentele (CE, Euratom) nr. 2988/95 (14), (Euratom, CE) nr. 2185/96 (15) și (UE) 2017/1939 (16) ale Consiliului, protecția intereselor financiare ale Uniunii se realizează prin măsuri proporționale, inclusiv prin măsuri de prevenire, depistare, corectare și investigare a neregulilor, inclusiv a fraudei, de recuperare a fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentele (Euratom, CE) nr. 2185/96 și (UE, Euratom) nr. 883/2013, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) are competența de a desfășura investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) este împuternicit să investigheze și să urmărească penal infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, astfel cum sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (17). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii, să acorde drepturile necesare și să permită accesul reprezentanților Comisiei, ai OLAF, ai Curții de Conturi și, în ceea ce privește statele membre care participă la forma de cooperare consolidată în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1939, ai EPPO și să se asigure că orice terț implicat în execuția fondurilor din partea Uniunii acordă drepturi echivalente.
(20) Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în temeiul Acordului privind Spațiul Economic European (18), care prevede implementarea programelor pe baza unei decizii adoptate în temeiul acordului menționat. Țările terțe pot participa și pe baza altor instrumente juridice. Prezentul regulament ar trebui să cuprindă o dispoziție specifică prin care să se solicite țărilor terțe să acorde accesul și drepturile necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, OLAF și Curtea de Conturi să își exercite în mod cuprinzător competențele care le revin.
(21) Prezentului regulament i se aplică normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din TFUE. Respectivele norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și determină în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții, premii și gestiune indirectă și prevăd verificarea responsabilităților actorilor financiari. Normele adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE includ, de asemenea, un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului Uniunii.
(22) Tipurile de finanțare și metodele de execuție prevăzute de prezentul regulament ar trebui alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luând în considerare, în special, costul controalelor, sarcina administrativă și riscul de neconformitate preconizat. Această alegere ar trebui să ia în considerare utilizarea de sume forfetare, finanțări forfetare și costuri unitare, precum și forme de finanțare care nu sunt legate de costuri, astfel cum se menționează la articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar. Costurile eligibile ar trebui stabilite în funcție de natura acțiunilor eligibile. Acoperirea cheltuielilor de deplasare, de cazare și de ședere pentru participanții la reuniuni și la evenimente similare ad-hoc și acoperirea costurilor ocazionate de organizarea de evenimente este considerată ca având maximă importanță pentru a se asigura participarea experților naționali și a autorităților fiscale la acțiunile comune.
(23) În conformitate cu articolul 193 alineatul (2) din Regulamentul financiar, se poate acorda un grant pentru o acțiune deja începută, cu condiția ca solicitantul să poată demonstra necesitatea demarării acțiunii înainte de semnarea acordului de grant. Cu toate acestea, costurile suportate înainte de data depunerii cererii de grant nu sunt eligibile decât în cazuri excepționale justificate în mod corespunzător. Pentru a se evita orice perturbare a sprijinului acordat de Uniune, care ar putea prejudicia interesele Uniunii, ar trebui să fie posibil ca, pentru o durată limitată la începutul cadrului financiar multianual 2021-2027 și numai în cazuri justificate în mod corespunzător, să se prevadă, în decizia de finanțare, eligibilitatea activităților și a costurilor de la începutul exercițiului financiar 2021, chiar dacă acestea au fost implementate și, respectiv, suportate înainte de depunerea cererii de grant.
(24) Întrucât obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre la nivel individual, dar, având în vedere amploarea sau efectele sale, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(25) Regulamentul (UE) nr. 1286/2013 ar trebui, prin urmare, să fie abrogat.
(26) Pentru a asigura continuitatea în acordarea sprijinului în domeniul de politică relevant și pentru a permite ca implementarea să înceapă de la debutul cadrului financiar multianual 2021-2027, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență și să se aplice cu efect retroactiv de la 1 ianuarie 2021,