Recitale
(1) Regulamentul (UE) 2019/1896 definește tablourile situaționale ca o agregare de date și informații de geolocalizare în timp aproape real primite de la diferite autorități, senzori, platforme și alte surse, care sunt transmise prin intermediul unor canale de comunicare și informare securizate și pot fi prelucrate, afișate selectiv și partajate cu alte autorități relevante, în scopul conștientizării situației și al sprijinirii capacității de reacție la frontierele externe, de-a lungul sau în apropierea acestora și în zona prefrontalieră. Această definiție reprezintă o dezvoltare a conceptului, astfel cum a fost prevăzut inițial în Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), reflectând o abordare centrată în mai mare măsură pe date, care le permite utilizatorilor să selecteze afișajul grafic corespunzător și interfața de utilizator corespunzătoare, în funcție de situația operațională și de nevoile lor de comandă și control.
(2) Regulamentul (UE) 2019/1896 prevede stabilirea unor tablouri situaționale naționale, a unui tablou situațional european și a unor tablouri situaționale specifice care să fie elaborate prin colectarea, evaluarea, compararea, analizarea, interpretarea, generarea, vizualizarea și difuzarea informațiilor. Tablourile situaționale trebuie să cuprindă trei straturi de informații separate, și anume un strat de evenimente, un strat operațional și un strat de analiză.
(3) Este necesar să se stabilească detaliile fiecăruia dintre straturile de informații ale tablourilor situaționale și normele pentru stabilirea tablourilor situaționale specifice. De asemenea, este necesar să se specifice tipul de informații care trebuie furnizate și procesele care reglementează furnizarea acestor informații, precum și mecanismele de asigurare a controlului calității. Pentru a se asigura o abordare coordonată care să consolideze schimbul de informații, ar trebui să se precizeze și să se standardizeze modul de raportare în Sistemul european de supraveghere a frontierelor („EUROSUR”).
(4) Pentru a se asigura faptul că stratul de evenimente al tablourilor situaționale este suficient de cuprinzător și de detaliat, centrele naționale de coordonare și, după caz, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („agenția”) și centrele internaționale de coordonare ar trebui să prezinte cu promptitudine rapoarte privind evenimente susceptibile să aibă un impact asupra frontierei externe.
(5) Raportarea evenimentelor cu ajutorul indicatorilor este complementară celei efectuate prin intermediul rapoartelor privind evenimente punctuale. Indicatorii contribuie la evaluarea evoluției globale la o secțiune de frontieră și la îmbunătățirea conștientizării situației, în timp ce rapoartele privind evenimente punctuale sunt conexate cu un răspuns prompt la un anumit eveniment.
(6) Este posibil ca rapoartele privind evenimente punctuale să impună luarea de măsuri urgente. Prin urmare, trebuie să fie posibil să se raporteze cu celeritate evenimente punctuale pentru a permite un răspuns prompt la astfel de evenimente. De îndată ce se detectează evenimentul, ar trebui să se trimită un raport inițial, iar acesta ar trebui să fie afișat în tablourile situaționale corespunzătoare. Pentru a preveni întârzierile care ar putea să afecteze capacitatea de reacție rapidă, procesul de validare ar trebui să permită trimiterea unui raport cu o validare parțială.
(7) În același timp, emiterea de rapoarte în astfel de circumstanțe poate duce la alarme false. Emitentul și proprietarul tabloului situațional ar trebui să evalueze și să indice nivelul de încredere în rapoarte și în evenimentele afișate în tabloul situațional. Primul raport ar trebui să fie completat de rapoarte ulterioare, de îndată ce sunt disponibile informații suplimentare.
(8) Raportarea în EUROSUR a evenimentelor legate de fraudarea documentelor și de criminalitate va completa obligațiile de raportare prevăzute în Regulamentul (UE) 2020/493 al Parlamentului European și al Consiliului (3) ca parte a sistemului „Documente false și autentice online” (FADO).
(9) Raportarea în temeiul prezentului regulament a evenimentelor punctuale care implică circulația transfrontalieră a mărfurilor și a traficului ilicit asociat nu ar trebui să afecteze obligațiile de raportare, restricțiile sau competențele existente în ceea ce privește domeniul vamal, precum și raportarea sistematică a controalelor, în special în cadrul sistemului de control al importurilor 2 („ICS2”), în temeiul articolului 186 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (4), sau în cadrul schimbului de informații privind riscurile în contextul sistemului de gestionare a riscurilor din domeniul vamal („CRMS”), în temeiul articolului 86 din regulamentul menționat, și în cadrul Sistemului de informații al vămilor („SIV”), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului (5). De asemenea, aceasta nu ar trebui să dubleze mecanismele de raportare existente, instituite de statele membre în legătură cu aspectele legate de domeniul vamal și de activitatea din domeniul vamal. În cazul în care sunt disponibile, informațiile relevante ar putea fi obținute din sursele existente ale Comisiei.
(10) În ceea ce privește stratul operațional al tablourilor situaționale, pentru a se asigura o imagine de ansamblu suficient de cuprinzătoare, proprietarul tablourilor situaționale ar trebui să primească rapoarte privind activele proprii ale statelor membre, rapoarte privind planurile operaționale, precum și rapoarte privind informațiile referitoare la mediu, inclusiv, în special, informații meteorologice și oceanografice. În cazul în care nivelul de impact la o secțiune de frontieră este ridicat sau critic, nevoia de coordonare impune o raportare detaliată a planurilor operaționale pentru a anticipa mai bine răspunsul diferitelor autorități implicate.
(11) Raportarea operațională care urmează să fie efectuată în cadrul unei operațiuni comune la frontieră sau al unei intervenții rapide la frontieră ar trebui să fie descrisă în planurile operaționale ale fiecărei operațiuni comune la frontieră sau ale unei intervenții rapide la frontieră.
(12) În ceea ce privește stratul de analiză al tablourilor situaționale, acesta ar trebui să fie stabilit de proprietarul tablourilor situaționale pe baza rapoartelor de analiză a riscurilor. Aceste rapoarte sunt menite să permită o mai bună înțelegere a evenimentelor de la frontiera externă, care poate facilita formularea de previziuni privind tendințele, planificarea și desfășurarea operațiunilor de control la frontieră, precum și analiza strategică a riscurilor. Metodologiile conexe raportării analizei riscurilor și atribuirea nivelurilor de încredere ar trebui să se bazeze pe modelul comun de analiză integrată a riscului (CIRAM).
(13) Pentru a se asigura coerența și pentru a facilita schimbul de informații, menținând totdeodată securitatea, agenția ar trebui să integreze și să dezvolte în cadrul EUROSUR diversele sale rețele și instrumente de analiză a riscurilor, cum ar fi Rețeaua de analiză a riscurilor Frontex (FRAN), Rețeaua europeană de analiză a riscurilor privind fraudarea documentelor (EDF-RAN) sau Rețeaua de analiză a riscurilor a comunității de informații maritime (MIC-RAN).
(14) Raportarea în EUROSUR ar trebui să țină seama de specificitatea anumitor activități de control la frontieră, cum ar fi supravegherea frontierelor aeriene sau maritime, dar și de specificitatea anumitor evenimente conexe, cum ar fi deplasările secundare sau incidentele de căutare și salvare. Raportarea acestor informații contribuie la stabilirea tabloului situațional european, inclusiv la analiza riscurilor și la atribuirea nivelurilor de impact. În plus, raportarea cu privire la operațiunile de căutare și salvare a migranților, atât pe uscat, cât și pe mare, ar trebui să contribuie la asigurarea protecției și salvarea vieții migranților.
(15) Proprietarul tabloului situațional ar trebui să îl gestioneze astfel încât acesta să permită o înțelegere clară a situației la fiecare secțiune de frontieră externă și pentru fiecare zonă de responsabilitate și să faciliteze analiza riscurilor și capacitățile de reacție la nivelul corespunzător.
(16) Atunci când stabilesc tablouri situaționale specifice împreună cu părți terțe la EUROSUR, statele membre și agenția ar trebui să respecte și să promoveze standardele tehnice și operaționale elaborate de agenție pentru schimbul de informații.
(17) Este necesar să se stabilească responsabilitățile operaționale pentru raportare și pentru actualizarea tablourilor situaționale în legătură cu responsabilitățile tehnice de operare și mentenanță a diverselor sisteme tehnice și rețele care sprijină prelucrarea informațiilor în EUROSUR.
(18) Pentru a se asigura faptul că responsabilitățile operaționale pentru implementarea tehnică a EUROSUR sunt definite suficient de detaliat, este necesar să se identifice componentele tehnice ale EUROSUR. Pentru a gestiona volumul semnificativ de informații prelucrate și pentru a reduce sarcina de lucru a operatorilor, schimbul de informații în EUROSUR ar trebui să fie automatizat. Statele membre și agenția ar trebui să dezvolte interfețe tehnice care să promoveze interconexiunile de la mașină la mașină și să utilizeze instrumente de sprijin decizional care să îi asiste pe operatorii EUROSUR în îndeplinirea sarcinilor care le revin.
(19) Atunci când definește formatul rapoartelor referitoare la navele de interes ca parte a standardelor tehnice pentru schimbul de informații, agenția, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale relevante, ar trebui să utilizeze formate convenite la nivel internațional care decurg din legislația internațională relevantă, în primul rând din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, dreptul cutumiar al mării și instrumentele derivate, în special cele ale Organizației Maritime Internaționale (OMI), precum și variațiile acestora din ordinea juridică internă a statelor de pavilion.
(20) Atunci când definește formatul rapoartelor referitoare la aeronavele de interes ca parte a standardelor tehnice pentru schimbul de informații, agenția, în strânsă cooperare cu autoritățile naționale relevante, ar trebui să urmărească să utilizeze formate convenite la nivel internațional, cum ar fi cele definite de Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI).
(21) Securitatea datelor în EUROSUR urmărește să asigure autenticitatea, disponibilitatea, integritatea, confidențialitatea și nerepudierea rapoartelor și a oricăror alte date și informații prelucrate în EUROSUR.
(22) Securitatea datelor componentelor tehnice ale EUROSUR corespunde capacității componentelor tehnice de a detecta și de a rezista, la un anumit nivel de încredere, oricărei acțiuni care afectează securitatea datelor și a informațiilor prelucrate sau a serviciilor conexe oferite de respectivele rețele și sisteme de informații sau accesibile prin intermediul acestora.
(23) Securitatea datelor EUROSUR constituie o responsabilitate colectivă a statelor membre și a agenției.
(24) Amenințările la adresa securității cibernetice sunt în continuă evoluție, rețelele infracționale și teroriste putând acum să recurgă tot mai ușor la acestea. EUROSUR ar trebui să asigure o protecție adecvată și omogenă împotriva amenințărilor cibernetice, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. EUROSUR este un cadru pentru schimbul de informații care acoperă diferite niveluri de clasificare. Atunci când implementează componentele tehnice ale EUROSUR, autoritățile naționale relevante și agenția ar trebui să se asigure că utilizatorilor li se acordă un acces corespunzător la informațiile relevante, în funcție de nivelul lor de acreditare și de necesitatea lor de a cunoaște.
(25) Atunci când implementează rețeaua de comunicare până la nivelul „Confidential EU”, agenția ar trebui să ofere o soluție temporară pentru componentele naționale care ar fi acreditate în continuare numai până la nivelul „RESTREINT EU/EU RESTRICTED” sau la niveluri naționale de clasificare echivalente.
(26) Ca parte a normelor de securitate a datelor ale EUROSUR și pentru a se asigura un proces de acreditare corespunzător, prezentul regulament instituie, în cadrul agenției, un consiliu comun de acreditare de securitate (denumit în continuare „Consiliul de acreditare”). În conformitate cu dispozițiile Deciziei (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei (6), un astfel de consiliu este necesar în cazul EUROSUR, deoarece EUROSUR este alcătuit din mai multe sisteme interconectate care implică mai multe părți.
(27) Consiliul de acreditare este un organism tehnic independent care nu are nicio incidență asupra funcțiilor Consiliului de administrație al agenției.
(28) În ceea ce privește aplicarea principiului subsidiarității, deciziile de acreditare de securitate ar trebui să se bazeze, în conformitate cu procesul definit în strategia de acreditare de securitate, pe decizii de acreditare de securitate locale, luate de autoritățile naționale de acreditare în materie de securitate ale statelor membre.
(29) Pentru a-și putea desfășura cu rapiditate și în mod eficace toate activitățile, Consiliul de acreditare ar trebui să poată să înființeze organisme adecvate, care să se afle în subordinea sa și care să îi urmeze instrucțiunile. În consecință, acesta ar trebui să instituie un consiliu care să îl asiste în elaborarea deciziilor sale.
(30) Activitățile de acreditare de securitate ar trebui să fie coordonate cu acțiunile autorităților responsabile cu gestionarea sistemelor și ale altor entități relevante responsabile cu punerea în aplicare a dispozițiilor în materie de securitate.
(31) Având în vedere specificitatea și complexitatea EUROSUR, este esențial ca activitățile de acreditare de securitate să fie întreprinse într-un context de responsabilitate colectivă pentru securitatea Uniunii și a statelor sale membre, făcându-se eforturi pentru a se ajunge la un consens și implicând toate părțile interesate de securitate, precum și pentru monitorizarea permanentă a riscului. De asemenea, este imperativ ca activitățile de acreditare de securitate de ordin tehnic să fie încredințate unor specialiști care sunt calificați în mod corespunzător în domeniul acreditării unor sisteme complexe și care au autorizații de securitate la un nivel adecvat.
(32) Pentru a se asigura capacitatea Consiliului de acreditare de a-și îndeplini sarcinile, ar trebui să se prevadă, de asemenea, ca statele membre să îi furnizeze orice documentație necesară, să acorde acces persoanelor autorizate în mod corespunzător la informații clasificate în cadrul EUROSUR și al sistemelor de sprijin (inclusiv rețeaua de comunicare) și la orice zone care intră în jurisdicția lor și să fie responsabile, la nivel local, de acreditarea de securitate a zonelor situate pe teritoriul lor.
(33) Cu toate că accesul direct la un sistem național este o prerogativă exclusivă a statului membru în cauză, personalului agenției i s-ar putea acorda acces direct la sistemele naționale în cadrul EUROSUR pentru a asista autoritățile naționale în îndeplinirea sarcinilor care le revin.
(34) Dispozițiile referitoare la securitatea datelor componentelor externe ale EUROSUR ar trebui să facă parte din dispozițiile referitoare la EUROSUR din acordurile de lucru corespunzătoare și din modelul acordurilor privind statutul. În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu a participat la adoptarea Regulamentului (UE) 2019/817 al Parlamentului European și al Consiliului (7), nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Regulamentul (UE) 2019/817 se întemeiază pe acquis-ul Schengen, la data de 31 octombrie 2019, Danemarca a notificat, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, decizia sa de a transpune Regulamentul (UE) 2019/817 în legislația sa națională.
(35) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (8); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(36) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9).
(37) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (10).
(38) În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).
(39) Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european,