Recitale
(1) Sistemul european de arhivare a imaginilor Documente False și Autentice Online (FADO) a fost instituit prin Acțiunea comună 98/700/JAI a Consiliului (4) în cadrul Secretariatului General al Consiliului. Sistemul FADO a fost creat pentru a facilita schimbul de informații cu privire la documentele autentice și la metodele de falsificare cunoscute între autoritățile statelor membre. Sistemul FADO asigură stocarea electronică, schimbul rapid și validarea informațiilor referitoare la documente autentice și false. Având în vedere că depistarea documentelor false este importantă și pentru cetățeni, organizații și mediul de afaceri, Secretariatul General al Consiliului a pus la dispoziție documente autentice și într-un registru public online al documentelor autentice de călătorie și de identitate, cunoscut sub denumirea de PRADO.
(2) Întrucât gestionarea sistemului FADO este depășită și ar trebui să fie adaptată cadrului instituțional instituit de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Acțiunea comună 98/700/JAI ar trebui abrogată și înlocuită cu un nou instrument, actualizat.
(3) Prezentul regulament constituie noul temei juridic necesar pentru reglementarea sistemului FADO.
(4) Fraudarea documentelor poate submina, în cele din urmă, securitatea internă a Uniunii. Utilizarea sistemului FADO ca sistem de stocare electronică care descrie posibilele puncte de detecție, atât în cazul documentelor autentice, cât și al celor false, este un instrument important de combatere a fraudării documentelor, în special la frontierele externe. Având în vedere că sistemul FADO contribuie la menținerea unui nivel ridicat de securitate în Uniune prin sprijinirea poliției, a poliției de frontieră și a altor autorități de aplicare a legii ale statelor membre în combaterea fraudării documentelor, sistemul FADO constituie un instrument important pentru aplicarea acquis-ului Schengen.
(5) Deși documentele false și frauda de identitate sunt adesea depistate la frontierele externe, lupta împotriva documentelor false este un domeniu acoperit de cooperarea polițienească. Documentele false sunt pseudo-documente, documente care au fost falsificate și documente care au fost contrafăcute. Utilizarea documentelor false în Uniune a crescut semnificativ în ultimii ani. Fraudarea documentelor și frauda de identitate implică producerea și utilizarea de documente false și utilizarea unor documente autentice obținute în mod fraudulos. Documentele false sunt un instrument infracțional multifuncțional deoarece pot fi utilizate în mod repetat pentru a sprijini diferite activități infracționale, inclusiv spălarea banilor și terorismul. Tehnicile utilizate pentru a produce documente false au devenit din ce în ce mai sofisticate și, ca urmare, este necesar să existe informații de înaltă calitate privind posibilele puncte de detecție, în special privind elementele de securitate și caracteristicile fraudei, precum și o actualizare frecventă a respectivelor informații.
(6) Sistemul FADO ar trebui să conțină informații privind toate tipurile de documente autentice de călătorie, de identitate, de ședere și de stare civilă, de permise de conducere și de certificate de înmatriculare a vehiculelor emise de statele membre, privind permisul de liberă trecere emis de Uniune, precum și versiunile false ale acestor documente aflate în posesia lor. Ar trebui să existe posibilitatea ca sistemul FADO să conțină informații cu privire la alte documente oficiale conexe, în special cele utilizate în sprijinul cererilor de documente oficiale, emise de statele membre, precum și cu privire la versiunile false ale acestor documente. De asemenea, ar trebui să existe posibilitatea ca sistemul FADO să conțină informații privind toate tipurile de documente autentice de călătorie, de identitate, de ședere și de stare civilă, de permise de conducere și de certificate de înmatriculare a vehiculelor, precum și alte documente oficiale conexe, în special cele utilizate în sprijinul cererilor de documente oficiale, emise de părți terțe, cum ar fi țări terțe, entități teritoriale, organizații internaționale și alte entități cărora li se aplică dreptul internațional, precum și cu privire la versiunile false ale acestora.
(7) Datele cu caracter personal în sistemul FADO ar trebui să fie prelucrate strict în limita a ceea ce este necesar în scopul operării sistemului FADO. Ca o consecință directă a scopului pentru care sistemul FADO a fost creat, în sistemul FADO ar trebui stocate doar informații limitate referitoare la o persoană identificată sau identificabilă. Sistemul FADO ar trebui să conțină date cu caracter personal, sub formă de imagini faciale sau de informații alfanumerice doar în măsura în care acestea sunt legate de elementele de securitate sau de metoda de falsificare a unui document. Ar trebui să fie posibilă stocarea unor astfel de date cu caracter personal limitate fie sub forma unor elemente diferite care apar în specimenele de documente autentice, fie sub formă de date pseudonimizate în documente autentice sau false. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (denumită în continuare „agenția”), reglementată prin Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului (5) ar trebui să ia măsurile necesare pentru pseudonimizarea tuturor elementelor de date cu caracter personal care nu sunt necesare în raport cu scopurile în care datele sunt prelucrate în conformitate cu principiul minimizării datelor. Ar trebui să nu fie posibilă căutarea vreunor elemente de date cu caracter personal în sistemul FADO și nici identificarea vreunei persoane fizice prin intermediul sistemului FADO, fără a utiliza date suplimentare. Sistemul FADO nu ar trebui utilizat pentru a identifica o persoană fizică.
(8) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal de către statele membre în contextul prezentului regulament ar trebui să fie în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (6) sau cu Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (7), după caz.
(9) Deși își pot menține sau dezvolta propriile sisteme naționale de informații privind documentele autentice și documentele false, statele membre ar trebui să aibă obligația de a comunica agenției informații privind documentele autentice pe care le eliberează, inclusiv privind elementele de securitate ale acestora, precum și privind versiunile false ale acestor documente aflate în posesia lor. Agenția ar trebui să introducă aceste informații în sistemul FADO și să garanteze uniformitatea și calitatea informațiilor.
(10) Uniunea eliberează permise de liberă trecere membrilor instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, precum și funcționarilor Uniunii, pentru a fi utilizate în interes de serviciu, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1417/2013 al Consiliului (8). Uniunea ar trebui să aibă obligația de a furniza agenției informații privind aceste documente autentice și elementele de securitate ale acestora.
(11) Ar trebui oferite diferitelor părți interesate, inclusiv publicului larg, niveluri diferite de acces la sistemul FADO, în funcție de nevoile lor de acces și de caracterul sensibil al datelor în cauză.
(12) Pentru a asigura faptul că statele membre controlează la un nivel superior fraudarea documentelor, autoritățile statelor membre competente în domeniul combaterii fraudării documentelor, cum ar fi poliția, poliția de frontieră, și alte autorități de aplicare a legii, precum și alte autorități naționale relevante, ar trebui să primească niveluri diferite de acces la sistemul FADO pe baza principiului necesității de a cunoaște, în funcție de nevoile acestora. Statele membre ar trebui să stabilească autoritățile competente cărora li se permite accesul și nivelul de acces care li se acordă. Comisia și agenția ar trebui, de asemenea, să determine care dintre propriile servicii și unități administrative sunt competente să aibă acces la sistemul FADO. Sistemul FADO ar trebui să permită utilizatorilor să dispună de informații cu privire la toate metodele noi de falsificare depistate și la noile documente autentice aflate în circulație, în funcție de drepturile lor de acces.
(13) În ultimii ani, agenția a dobândit expertiză în domeniul combaterii fraudării documentelor. Prin urmare, sinergiile ar trebui consolidate prin valorificarea expertizei agenției în beneficiul statelor membre în acest domeniu. Agenția ar trebui să preia și să opereze sistemul FADO astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2019/1896. Această preluare nu ar trebui să aibă efecte asupra actorilor care au deja acces la sistemul FADO, și anume Comisia, agenția, Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii instituită prin Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (9), statele membre și publicul larg. După preluarea sistemului FADO de către agenție, aceasta ar trebui să ofere statelor membre asistență pentru depistarea documentelor false. În plus și după caz, Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție, instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (10), poate acorda agenției sprijin tehnic în temeiul Regulamentului (UE) 2019/1896.
(14) Ar trebui să se asigure faptul că, în timpul perioadei de tranziție, sistemul FADO rămâne pe deplin operațional până când transferul este realizat efectiv și informațiile existente au fost transferate către noul sistem. Proprietatea asupra datelor existente ar trebui să fie transferată ulterior agenției.
(15) Prezentul regulament nu aduce atingere competenței statelor membre în ceea ce privește recunoașterea pașapoartelor, a documentelor de călătorie, a vizelor sau a altor documente de identitate.
(16) În vederea permiterii accesului la informații în sistemul FADO instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, altele decât Comisia și agenția, părților terțe cum ar fi țări terțe, entități teritoriale, organizații internaționale și alte entități cărora li se aplică dreptul internațional, sau entităților private, cum ar fi companii aeriene și alți transportatori, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea de măsuri de acordare a accesului la sistemul FADO în mod limitat pentru respectivele instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, pentru părțile terțe și pentru entități private. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (11). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(17) În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește arhitectura tehnică a sistemului FADO, stabilirea specificațiilor tehnice, procedurile de control și verificare a informațiilor, precum și stabilirea datei de punere în aplicare efective a sistemului FADO de către agenție. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12).
(18) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.
(19) Irlanda participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (13).
(20) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (14), care se află sub incidența articolului 1 punctul H din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (15).
(21) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16), care se află sub incidența articolului 1 punctul H din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (17).
(22) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (18), care se află sub incidența articolului 1 punctul H din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (19).
(23) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 46 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și a emis un aviz la 3 decembrie 2018,