Directiva (UE) 2020/1151 a Consiliului din 29 iulie 2020 de modificare a Directivei 92/83/CEE privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice

Articolul 1

Directiva 92/83/CEE se modifică după cum urmează: 1. La articolul 3 alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe: „Pentru măsurarea gradelor Plato, se iau în considerare toate ingredientele berii, inclusiv cele adăugate după încheierea fermentării. Prin derogare de la al doilea paragraf, statele membre care la 29 iulie 2020 nu iau în considerare pentru măsurarea gradelor Plato acele ingrediente ale berii care au fost adăugate după fermentare pot continua să o facă până la 31 decembrie 2030.” 2. La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text: „(1) Statele membre pot aplica accize reduse, care pot fi sub rata minimă, la berea cu o tărie alcoolică reală pe volum de până la 3,5 % vol.” 3. La articolul 8 punctul 2, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(2) Termenul «vin spumos» se referă la toate produsele sub codurile NC 2204 10, 2204 21 06, 2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 și 2205:” 4. Se introduce următorul articol: „Articolul 9a (1) Statele membre pot aplica accize reduse la vinul produs de către mici producători de vin independenți în următoarele limite: — accizele reduse nu se aplică întreprinderilor care produc în medie mai mult de 1 000 hl de vin pe an sau, în cazul Republicii Malta, în medie mai mult de 20 000 hl de vin pe an; — accizele reduse nu se stabilesc la mai mult de 50 % sub acciza națională standard. (2) În sensul accizelor reduse, termenul «mic producător de vin independent» se referă la un producător de vin care este independent din punct de vedere juridic și economic de orice alt producător de vin, care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător de vin și care nu lucrează sub licență. Cu toate acestea, atunci când doi sau mai mulți mici producători de vin cooperează, iar producția lor anuală cumulată nu depășește 1 000 hl sau 20 000 hl, după caz, acești producători de vin pot fi considerați ca fiind un singur mic producător de vin independent. (3) Statele membre se asigură că orice acciză redusă pe care o introduc se aplică, de asemenea, vinului livrat pe teritoriul lor de către mici producători de vin independenți situați în alte state membre. Acestea se asigură, în special, că niciunei livrări individuale dintr-un alt stat membru nu i se aplică vreodată o acciză mai mare decât echivalentul național exact.” 5. La articolul 12 punctul 2, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text: „(2) Termenul «alte băuturi spumoase fermentate» se referă la toate produsele sub codurile NC 2206 00 31 și 2206 00 39, precum și la produsele sub codurile NC 2204 10, 2204 21 06, 2204 21 07, 2204 21 08, 2204 21 09, 2204 29 10 și 2205 care nu au fost menționate la articolul 8 și care:”. 6. La articolul 13, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Cu excepția dispozițiilor alineatului (3) din prezentul articol și de la articolul 13a, statele membre aplică aceeași acciză la toate produsele la care se poate aplica acciza pe alte băuturi necarbonatate fermentate. De asemenea, acestea aplică aceeași acciză la toate produsele la care se poate aplica acciza pe alte băuturi spumoase fermentate. Pot aplica aceeași acciză atât la alte băuturi necarbonatate fermentate, cât și la alte băuturi spumoase fermentate.” 7. Se introduce următorul articol: „Articolul 13a (1) Statele membre pot aplica accize reduse, care pot fi diferențiate în funcție de producția anuală a producătorilor în cauză, altor băuturi fermentate realizate de către mici producători independenți în următoarele limite: — accizele reduse nu se aplică întreprinderilor care produc mai mult de un total de 15 000 hl de astfel de băuturi pe an; — accizele reduse nu se stabilesc la mai mult de 50 % sub acciza națională standard pentru alte băuturi fermentate. (2) În sensul prezentului articol, celelalte băuturi fermentate trebuie să fie obținute din fermentarea fructelor, a bacelor, a legumelor, a unei soluții de miere în apă sau din fermentarea sucului proaspăt sau a sucului concentrat obținut din cele de mai sus. Statele membre nu permit adăugarea niciunui alt tip de alcool sau băutură alcoolică în scopul producerii de alte băuturi fermentate. În sensul prezentului articol, adaosul de alcool utilizat pentru a dilua sau a dizolva substanțele aromatizante în doza strict necesară în măsura în care tăria alcoolică nu crește cu mai mult de 1,2 % volum nu este considerat adaos de alcool în scopul producerii de alte băuturi fermentate. Adăugarea acestor substanțe aromatizante nu modifică semnificativ caracterul produsului original. (3) Statele membre pot limita aplicarea prezentului articol la anumite tipuri de alte băuturi fermentate. (4) În sensul prezentului articol, termenul «mic producător independent» se referă la un producător de alte băuturi fermentate care este independent din punct de vedere juridic și economic de orice alt producător de alte băuturi fermentate, care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător și care nu lucrează sub licență. Totuși, atunci când doi sau mai mulți mici producători cooperează, iar producția lor anuală cumulată nu depășește 15 000 hl, acești producători pot fi considerați ca fiind un singur mic producător independent. (5) Statele membre se asigură că orice acciză redusă pe care o introduc se aplică de asemenea și altor băuturi fermentate livrate pe teritoriul lor de către mici producători independenți situați în alte state membre. Acestea se asigură, în special, că niciunei livrări individuale dintr-un alt stat membru nu i se aplică vreodată o acciză mai mare decât echivalentul său național exact.” 8. Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 15 În sensul Directivei 92/84/CEE și al Directivei 2008/118/CE a Consiliului (*), trimiterile la «vin» sunt considerate ca fiind aplicabile de asemenea și altor băuturi fermentate, astfel cum sunt definite în prezenta secțiune. (*) Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, p. 12).” " 9. La articolul 18 alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text: „(4) Statele membre pot aplica o acciză redusă separată la produsele intermediare care sunt definite în partea II din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*). (*) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).” " 10. Se introduce următorul articol: „Articolul 18a (1) Statele membre pot aplica accize reduse, care pot fi diferențiate în funcție de producția anuală a producătorilor în cauză, produselor intermediare realizate de către mici producători independenți în următoarele limite: — accizele reduse nu se aplică întreprinderilor care produc mai mult de un total de 250 hl de astfel de băuturi pe an; — accizele reduse, care pot fi sub rata minimă, nu se stabilesc la mai mult de 50 % sub acciza națională standard pentru produsele intermediare. (2) Statele membre pot limita aplicarea prezentului articol la anumite tipuri de produse intermediare. (3) În sensul prezentului articol, termenul «mic producător independent» se referă la un producător de produse intermediare care este independent din punct de vedere juridic și economic de orice alt producător de produse intermediare, care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de cele ale oricărui alt producător și care nu lucrează sub licență. Totuși, atunci când doi sau mai mulți mici producători cooperează, iar producția lor anuală cumulată nu depășește 250 hl, acești producători pot fi considerați ca fiind un singur mic producător independent. (4) Statele membre se asigură că orice accize reduse pe care le introduc se aplică de asemenea și altor produse intermediare livrate pe teritoriul lor de către alți mici producători independenți situați în alte state membre. Acestea se asigură, în special, că niciunei livrări individuale dintr-un alt stat membru nu i se aplică vreodată o acciză mai mare decât echivalentul său național exact.” 11. Articolul 22 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) Republica Bulgaria poate aplica, în cazul alcoolului etilic obținut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor, o acciză redusă de cel puțin 50 % din acciza națională standard la alcoolul etilic. Aplicarea accizei reduse este limitată la 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinați exclusiv consumului lor personal. După exercitarea acestei opțiuni, Republica Bulgaria nu mai aplică alineatul (8) de la prezentul articol.”; (b) se introduce următorul alineat: „(6a) Republica Cehă și Republica Polonă pot aplica, în cazul alcoolului etilic obținut în distileriile pomicultorilor care produc anual peste 10 hectolitri de alcool etilic din fructele furnizate de gospodăriile pomicultorilor, o acciză redusă de cel puțin 50 % din acciza națională standard la alcoolul etilic. Aplicarea accizei reduse este limitată la 30 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor, destinați exclusiv consumului lor personal.”; (c) se adaugă următorul alineat: „(8) Sub rezerva condițiilor pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea clară a prezentului alineat, statele membre pot să scutească de accize sau să aplice accize reduse la alcoolul etilic care este consumat de o persoană particulară, de către membrii familiei acesteia sau de către musafiri, cu condiția ca niciun fel de vânzare să nu aibă loc, și care este: (a) produs de respectiva persoană particulară din fructe deținute, cultivate și furnizate de respectiva persoană particulară de pe o suprafață de teren deținută în temeiul unui drept real, utilizând un dispozitiv de distilare simplu, de mici dimensiuni, înregistrat la autoritatea competentă a statului membru în cauză, și/sau (b) produs pentru respectiva persoană particulară în distilerii autorizate de autoritatea competentă a statului membru în cauză din fructe deținute, cultivate și furnizate de respectiva persoană particulară de pe o suprafață de teren deținută în temeiul unui drept real. Statele membre limitează aplicarea scutirii sau a accizelor reduse la cel mult 50 de litri de alcool din fructe, anual, pe gospodărie de pomicultor. Statele membre care aplică o astfel de scutire sau accize reduse: (a) stabilesc condiții pentru a preveni evaziunea, evitarea sau abuzul, (b) dispun de cerințe și proceduri adecvate pentru a asigura controlul producției și al consumului și pentru a preveni efectele și vânzarea transfrontaliere și (c) stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentului articol și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre nu aplică aceste dispoziții în plus față de dispozițiile alineatului (6), (6a) sau (7).” 12. Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 23 (1) Republica Franceză poate aplica o acciză redusă, care poate fi mai mică decât rata minimă, dar nu poate fi stabilită la mai mult de 50 % sub acciza națională standard pentru alcoolul etilic, în cazul romului astfel cum este definit la punctul 1 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (*), care este produs din trestie de zahăr recoltată la locul de fabricare, astfel cum se prevede la punctul 13 din anexa I la regulamentul respectiv, și care are un conținut în substanțe volatile, în afară de alcoolul etilic și metilic, mai mare sau egal cu 225 g la hectolitrul de alcool pur și o tărie alcoolică reală pe volum mai mare sau egală cu 40 % vol. (2) Republica Elenă poate aplica o acciză redusă, care poate fi mai mică decât rata minimă: (a) dar nu poate fi stabilită la mai mult de 50 % sub acciza națională standard pentru alcoolul etilic, în cazul anisului distilat astfel cum este definit la punctul 29 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, care este incolor și are un conținut de zahăr de cel mult 50 g pe litru, iar compoziția produsului finit cuprinde cel puțin procentul prevăzut în dispoziția menționată de alcool aromatizat prin distilare în alambicuri tradiționale discontinue din cupru, cu o capacitate de până la 1 000 de litri, precum și în cazul rachiului de tescovină de struguri, astfel cum este definit la punctul 6 din anexa II la Regulamentul (CE) nr. 110/2008, care este distilat în alambicuri tradiționale discontinue; (b) dar nu poate fi stabilită la mai mult de 85 % sub acciza națională standard pentru alcoolul etilic, în cazul alcoolului etilic din fructe furnizate de gospodăria producătorului, care este distilat în dispozitive de distilare simple tradiționale din cupru având o capacitate de până la 130 de litri sau în dispozitive de distilare tradiționale din ceramică având o capacitate de până la 40 de litri, ambele funcționând până la maximum opt zile pe an și producând maximum cinci hectolitri de alcool pur pe an. (*) Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).” " 13. În secțiunea VI, se introduce următorul articol: „Articolul 23a (1) Sub rezerva condițiilor pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea clară a articolelor 4, 9a, 13a și 18a și a articolului 22 alineatele (1), (2) și (3) din prezenta directivă, statele membre acordă, la cerere, un certificat anual micilor producători independenți stabiliți pe teritoriul lor, care să le ateste producția anuală totală menționată în respectivele articole, după caz, și care confirmă respectarea de către micii producători independenți a criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 9a alineatul (2), articolul 13a alineatul (4), articolul 18a alineatul (3) și articolul 22 alineatul (2) din prezenta directivă, după caz. Documentul administrativ pentru deplasarea produselor prevăzut în capitolul IV sau V din Directiva 2008/118/CE face trimitere la acest certificat menționat în prezentul alineat. (2) În pofida alineatului (1) din prezentul articol, statele membre pot, în condițiile pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă și clară a prezentului articol și pentru a preveni evaziunea, evitarea sau abuzul, să permită micilor producători independenți menționați la articolul 4 alineatul (1), articolul 9a alineatul (1), articolul 13a alineatul (1), articolul 18a alineatul (1) și articolul 22 alineatul (1), stabiliți pe teritoriul lor, să autocertifice respectarea criteriilor prevăzute la articolul 4 alineatul (2), articolul 9a alineatul (2), articolul 13a alineatul (4), articolul 18a alineatul (3) și articolul 22 alineatul (2), după caz, precum și producția anuală totală menționată în respectivele articole. (3) În conformitate cu condițiile pe care le stabilesc pentru a asigura aplicarea corectă și clară a prezentului articol și pentru a preveni evaziunea, evitarea sau abuzul, statele membre recunosc certificatul de producători menționat la articolul 4 alineatul (1), articolul 9a alineatul (1), articolul 13a alineatul (1), articolul 18a alineatul (1) și articolul 22 alineatul (1) eliberat de alt stat membru, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător. (4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește: (a) forma certificatului menționat la alineatul (1); (b) forma trimiterii la certificatul respectiv din documentul administrativ de deplasare a produselor prevăzut în capitolul IV sau capitolul V din Directiva 2008/118/CE; și (c) cerințele pentru completarea documentului administrativ de deplasare a produselor prevăzut în capitolul IV sau capitolul V din Directiva 2008/118/CE în cazul autocertificării. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28a alineatul (2).” 14. Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 26 Trimiterile din prezenta directivă la codurile NC sunt cele către Nomenclatura combinată din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 al Comisiei (*) de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (**). (*) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1602 al Comisiei din 11 octombrie 2018 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 273, 31.10.2018, p. 1)." (**) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).” " 15. Articolul 27 se modifică după cum urmează: (a) alineatul (1) se modifică după cum urmează: (i) literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text: „(a) atunci când sunt distribuite sub formă de alcool denaturat complet în conformitate cu cerințele statului membru în care a fost eliberat pentru consum, cu condiția ca aceste cerințe să fie notificate în scris în mod corespunzător și autorizate în conformitate cu alineatele (3) și (4) din prezentul articol. Statele membre aplică capitolul V din Directiva 2008/118/CE; (b) atunci când sunt utilizate în cadrul procesului de fabricație a oricărui produs care nu este destinat consumului uman, cu condiția ca alcoolul să fi fost denaturat în conformitate cu cerințele oricărui stat membru, pentru utilizarea respectivă. Scutirea respectivă se aplică atunci când un astfel de alcool denaturat: — a fost încorporat în produsul care nu este destinat consumului uman, sau — este utilizat pentru întreținerea și curățarea echipamentelor de producție utilizate în special pentru acest proces de fabricație. Statele membre aplică capitolul IV din Directiva 2008/118/CE în cazul deplasării alcoolului denaturat care nu a fost încă încorporat într-un produs care nu este destinat consumului uman;”; (ii) litera (d) se înlocuiește cu următorul text: „(d) atunci când sunt folosite pentru producerea medicamentelor menționate în Directivele 2001/82/CE (*) și 2001/83/CE (**) ale Parlamentului European și ale Consiliului. (*) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1)." (**) Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, 28.11.2001, p. 67).”;" (b) la alineatul (2), se adaugă următoarea literă: „(f) în producerea suplimentelor alimentare definite de Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*) care conțin alcool etilic, dacă pachetul unitar de supliment alimentar eliberat pentru consum nu depășește 0,15 litri și suplimentele alimentare sunt introduse pe piață în temeiul articolului 10 din directiva menționată. (*) Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare (JO L 183, 12.7.2002, p. 51).”;" (c) alineatele (3), (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text: „(3) Un stat membru care dorește să introducă o modificare cerințelor pentru denaturarea completă a alcoolului menționate la alineatul (1) litera (a) notifică în scris Comisiei aceste cerințe noi, furnizând toate informațiile relevante despre denaturanții pe care intenționează să-i folosească. În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de o lună de la primirea notificării și precizează ce informații sunt necesare. Odată ce dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare, Comisia transmite notificarea celorlalte state membre în termen de o lună. (4) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care autorizează sau respinge cerințele notificate în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28a alineatul (2). (5) Dacă un stat membru constată că un produs care a fost scutit în temeiul alineatului (1) litera (a) sau (b) din prezentul articol duce la evaziune, evitare sau abuz, acesta poate refuza să acorde o scutire sau poate retrage scutirea deja acordată. Statul membru notifică de îndată Comisiei un astfel de refuz sau retragere, în scris, împreună cu toate informațiile relevante cu privire la evaziunea, evitarea sau abuzul în cauză. În cazul în care consideră că nu dispune de toate informațiile necesare, Comisia contactează statul membru în cauză în termen de o lună de la primirea informațiilor și precizează ce alte informații sunt necesare. Odată ce dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare, Comisia transmite notificarea celorlalte state membre în termen de o lună. Se ia apoi o decizie finală în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 28a alineatul (2), în termen de cel târziu patru luni de la transmiterea notificării către celelalte state membre. Statele membre nu sunt obligate să aplice retroactiv o asemenea decizie.” 16. Articolul 28 se elimină. 17. În secțiunea VIII, se introduc următoarele articole: „Articolul 28a (1) Comisia este asistată de «Comitetul pentru accize». Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011. (2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Articolul 28b Din cinci în cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport referitor la punerea în aplicare a prezentei directive. Primul raport se prezintă până la 31 decembrie 2024. În special, raportul: (a) evaluează aplicarea și impactul dispozițiilor naționale adoptate și aplicate în temeiul articolelor 5 și 9a, al articolului 22 alineatul (8), al articolului 23a și al articolului 27 alineatul (2) litera (f); (b) ține cont de dovezi relevante cu privire la prezența impactului dispozițiilor adoptate și aplicate în temeiul respectivelor articole, cum ar fi efecte transfrontaliere negative, creșterea fraudei, impactul asupra bunei funcționări a pieței interne și asupra sănătății publice; și (c) în cazul în care statele membre aplică dispoziții naționale adoptate în temeiul articolului 22 alineatul (8), evaluează gradul de adecvare: — al condițiilor stabilite de aceste state membre pentru a preveni evaziunea, evitarea sau abuzul; și — al cerințelor și procedurilor instituite de aceste state membre pentru a asigura controlul producției și al consumului și pentru a preveni efectele transfrontaliere. La cerere, statele membre transmit Comisiei informațiile necesare pentru a întocmi raportul. Statele membre care aplică dispozițiile naționale adoptate în temeiul articolului 22 alineatul (8) transmit Comisiei, cel târziu în termen de trei luni după primul an de aplicare a acestor dispoziții, toate informațiile necesare pentru realizarea evaluării menționate la al doilea paragraf litera (c) din prezentul articol. Raportul este însoțit de o propunere legislativă, dacă este cazul.”

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2021, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. Statele membre aplică aceste dispoziții de la 1 ianuarie 2022. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri. (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.