2013/179/UE: Recomandarea comisiei din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor Text cu relevanță pentru SEE

Articolul text

Text integral

RECOMANDAREA COMISIEI din 9 aprilie 2013 privind utilizarea unor metode comune pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor (Text cu relevanță pentru SEE) (2013/179/UE) COMISIA EUROPEANĂ, având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 191 și 292, întrucât: ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE: 1. SCOPUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE 2. DEFINIȚII În sensul prezentei recomandări, se aplică următoarele definiții: (a) Metoda privind amprenta de mediu a produselor (denumită în continuare „PEF”): metodă generală de măsurare și comunicare a potențialului impact asupra mediului al unui produs pe durata ciclului de viață, cuprinsă în anexa II. (b) Metoda privind amprenta de mediu a organizațiilor (denumită în continuare „OEF”): metodă generală de măsurare și comunicare a potențialului impact asupra mediului al unei organizații pe durata ciclului de viață, cuprinsă în anexa III. (c) Amprenta de mediu a produsului: rezultatul unui studiu privind amprenta de mediu a produsului, realizat pe baza metodei privind amprenta de mediu a produselor. (d) Amprenta de mediu a organizației: rezultatul unui studiu privind amprenta de mediu a organizației, realizat pe baza metodei privind amprenta de mediu a organizațiilor. (e) Performanța de mediu pe durata ciclului de viață: măsurătoarea cuantificată a performanței de mediu potențiale, care ține seama de toate etapele relevante ale ciclului de viață al unui produs sau al unei organizații, din perspectiva lanțului de aprovizionare. (f) Comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață: orice comunicare a unor informații privind performanța de mediu pe durata ciclului de viață, inclusiv către parteneri de afaceri, investitori, organisme publice sau consumatori. (g) Organizație: o societate, companie, firmă, întreprindere, autoritate sau instituție, ori o parte din sau o combinație a acestora, având sau nu personalitate juridică, de drept public sau privat, care are propria structură de funcționare și administrativă. (h) Schemă: inițiativă cu scop lucrativ sau fără scop lucrativ, luată de societăți private sau de o asociație formată din societăți private, de un parteneriat public-privat sau de organizații neguvernamentale, care impune măsurarea sau comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață. (i) Asociație industrială: organizație care reprezintă societăți private ce sunt membre ale organizației sau societăți private ce aparțin unui sector la nivel local, regional, național sau internațional. (j) Comunitate financiară: toți actorii care oferă servicii financiare (inclusiv consiliere financiară), incluzând băncile, investitorii și societățile de asigurare. (k) Date privind ciclul de viață: informații privind ciclul de viață al unui anumit produs, al unei anumite organizații sau al unui alt tip de referință. Acesta acoperă metadatele descriptive și inventarul cantitativ al ciclului de viață, precum și datele privind evaluarea impactului bazată pe ciclul de viață. (l) Date privind inventarul ciclului de viață: intrări și ieșiri cuantificate pentru un produs sau o organizație, pe parcursul ciclului său de viață, care pot fi date specifice (măsurate sau colectate direct) sau generice (nu sunt măsurate sau colectate direct, valori medii). 3. UTILIZAREA METODELOR PEF ȘI OEF ÎN POLITICILE STATELOR MEMBRE Statele membre ar trebui: 4. UTILIZAREA METODELOR PEF ȘI OEF DE CĂTRE SOCIETĂȚI ȘI ALTE ORGANIZAȚII PRIVATE Societățile și alte organizații private care decid să măsoare sau să comunice performanța de mediu pe durata ciclului de viață a produselor sau organizației lor ar trebui: Asociațiile industriale ar trebui: 5. UTILIZAREA METODELOR PEF ȘI OEF ÎN SCHEME REFERITOARE LA MĂSURAREA SAU COMUNICAREA PERFORMANȚEI DE MEDIU PE DURATA CICLULUI DE VIAȚĂ Schemele referitoare la măsurarea sau comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață ar trebui: 6. UTILIZAREA METODELOR PEF ȘI OEF DE CĂTRE COMUNITATEA FINANCIARĂ Membrii comunității financiare ar trebui, dacă este cazul: 7. VERIFICARE 8. RAPORTAREA CU PRIVIRE LA IMPLEMENTAREA RECOMANDĂRII Adoptată la Bruxelles, 9 aprilie 2013. Pentru Comisie Janez POTOČNIK Membru al Comisiei (1) Evaluarea impactului care însoțește Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea pieței unice pentru produse ecologice: facilitarea unei mai bune informări cu privire la performanța de mediu a produselor și a organizațiilor (SWD(2013) 111 final). (2) COM(2003) 302 final. (3) Cea de-a 3 061-a reuniune a Consiliului Mediu, Bruxelles, 20 decembrie 2010. (4) COM(2010) 608 final/2. (5) COM(2011) 206 final, „Actul privind piața unică - Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii. «Împreună pentru o nouă creștere» ” și COM(2012) 573 final „Actul privind piața unică II - Împreună pentru o nouă creștere”. (6) COM(2012) 582 final. (7) COM(2011) 571 final. ANEXA I DOMENII POTENȚIALE DE UTILIZARE A METODELOR ȘI REZULTATELOR PEF ȘI OEF Domeniile potențiale de utilizare a metodei PEF și a rezultatelor PEF: Domeniile potențiale de utilizare a metodei OEF și a rezultatelor OEF: ANEXA II GHID PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI (PEF) REZUMAT Amprenta de mediu a produsului (PEF - Product Environmental Footprint) este o măsură bazată pe criterii multiple a performanței de mediu a unui bun sau a unui serviciu pe parcursul ciclului său de viață. Informațiile legate de PEF sunt produse pentru scopul global de a căuta să se reducă impactul bunurilor și serviciilor asupra mediului, luând în considerare activitățile din cadrul lanțului de aprovizionare (1) (de la extracția de materii prime, trecând prin etapele de producție și de utilizare, până la etapa finală de gestionare a deșeurilor). Acest Ghid PEF furnizează o metodă pentru modelarea impactului asupra mediului al fluxurilor de materiale/energie și al emisiilor și fluxurilor de deșeuri asociate cu un produs pe parcursul ciclului său de viață. Prezentul document oferă îndrumări privind modul de calculare a unei PEF, precum și modul de dezvoltare a unor norme metodologice care sunt specifice unei categorii de produse și care sunt destinate să fie utilizate în normele referitoare la categoriile de amprentă de mediu a produsului (PEFCR-uri). PEF sunt complementare altor instrumente axate pe situri și praguri specifice. Context Prezentul Ghid PEF a fost elaborat în contextul unuia dintre elementele constitutive ale inițiativei emblematice a Strategiei Europa 2020 – „O Europă eficientă din punctul de vedere al resurselor (2).” „Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” a Comisiei Europene (3) propune modalități de creștere a productivității resurselor și de decuplare a creșterii economice de utilizarea resurselor și de impactul asupra mediului, din perspectiva întregului ciclu de viață. Unul dintre obiectivele sale este de a „stabili o abordare metodologică comună pentru a permite statelor membre și sectorului privat să evalueze, să afișeze și să examineze comparativ performanța de mediu a produselor, serviciilor și societăților pe baza unei evaluări complete a impactului asupra mediului pe toată durata ciclului de viață («amprenta [de mediu]»)”. Consiliul European a invitat Comisia să elaboreze metodologii de suport. Astfel, proiectul referitor la amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor a fost inițiat cu scopul de a elabora o metodologie europeană armonizată pentru studiile privind amprenta de mediu, care să poată folosi o serie mai amplă de criterii de performanță de mediu relevante, utilizând o abordare bazată pe ciclul de viață (4). O abordare bazată pe ciclul de viață ia în considerare spectrul de fluxuri de resurse și intervențiile de mediu asociate cu un produs sau cu o organizație din perspectiva lanțului de aprovizionare. Aceasta include toate etapele, de la achiziția materiilor prime trecând prin procesele de prelucrare, distribuție, utilizare și scoatere din uz, precum și toate impacturile de mediu, efectele asupra sănătății, amenințările legate de resurse și sarcinile suportate de societate relevante asociate. Această abordare este, de asemenea, esențială pentru expunerea tuturor compromisurilor posibile între diferitele tipuri de impacturi asupra mediului asociate cu anumite politici și decizii în materie de gestionare. Astfel, aceasta contribuie la evitarea transferului nedorit de sarcini. Obiective și public țintă Prezentul document își propune să ofere orientări tehnice detaliate și cuprinzătoare privind modul de realizare a unui studiu PEF. Studiile PEF pot fi utilizate pentru o varietate de scopuri, inclusiv gestionarea internă și participarea la programele voluntare sau obligatorii. Acesta se adresează în principal experților tehnici care trebuie să elaboreze un studiu PEF, cum ar fi inginerii și managerii de mediu din companii și alte instituții. Pentru utilizarea prezentului Ghid la elaborarea unui studiu PEF nu este necesară niciun fel de expertiză în ceea ce privește metodele de evaluare în materie de mediu. Prezentul Ghid PEF nu are ca scop sprijinirea directă a comparațiilor sau a afirmațiilor comparative [și anume, declarațiile privind superioritatea sau echivalența globală a performanțelor de mediu ale unui produs în comparație cu altul (pe baza ISO 14040: 2006)]. Astfel de comparații necesită elaborarea unor PEFCR-uri suplimentare care să completeze orientările cu caracter general indicate aici, pentru a spori în continuare armonizarea metodologică, specificitatea, relevanța și reproductibilitatea pentru un anumit tip de produse. În plus, PEFCR-urile vor facilita concentrarea atenției pe cei mai importați parametri, reducând astfel timpul, eforturile, și costurile implicate în realizarea unui studiu PEF. În plus față de furnizarea de orientări generale și definirea cerințelor pentru studiile PEF, acest document precizează, de asemenea, cerințele pentru elaborarea de PEFCR-uri. Procesul și rezultatele Fiecare cerință menționată în acest Ghid PEF a fost aleasă luând în considerare recomandările unor metode și documente orientative similare, recunoscute la scară largă, în materie de contabilizare de mediu. Concret, Ghidurile metodologice luate în calcul au fost următoarele: Standardele ISO (5), în special: ISO 14044 (2006), proiectul ISO/DIS 14067 (2012); ISO 14025(2006), ISO 14020(2000)), manualul ILCD (International Reference Life Cycle Data System Handbook) (6) Standardele privind amprenta ecologică (7); Protocolul privind gazele cu efect de seră (8) (WRI/WBCSD Greenhouse Gas Protocol); Principiile generale pentru o comunicare de mediu cu privire la produsele de larg consum BPX 30-323-0 (ADEME) (9); și Specificațiile pentru evaluarea emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață al bunurilor și serviciilor (PAS2050, 2011) (10). Rezultatele acestei analize sunt prezentate sintetic în anexa X. O descriere mai detaliată poate fi găsită în „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere” (EC-JRC-IES 2011b) (11) Întrucât metodele existente pot prevedea mai multe alternative pentru un anumit punct de decizie metodologică, intenția prezentului Ghid PEF este de a identifica (ori de câte ori este posibil) o singură cerință pentru fiecare punct de decizie, sau de a oferi orientări suplimentare care vor sprijini realizarea de studii PEF mai consecvente, mai solide și mai reproductibile. Prin urmare, comparabilitatea are prioritate față de flexibilitate. După cum s-a prezentat anterior, PEFCR-urile reprezintă o extindere și o completare necesare la orientările cu caracter general pentru studiile PEF prevăzute în prezentul document (de exemplu, în ceea ce privește comparabilitatea între diferitele studii PEF). Pe măsură ce sunt elaborate, PEFCR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, calității, consecvenței și relevanței studiilor PEF. Relația cu Ghidul privind amprenta de mediu a organizațiilor Atât amprenta de mediu a organizațiilor (OEF) cât și PEF oferă o abordare bazată pe ciclul de viață în ceea ce privește cuantificarea performanței de mediu. În timp ce metoda PEF este specifică bunurilor și serviciilor individuale, metoda OEF se aplică activităților organizaționale per ansamblu – cu alte cuvinte, tuturor activităților asociate cu bunurile și/sau serviciile furnizate de o organizație dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare (de la extracția de materii prime, trecând prin etapa de utilizare, până la etapa finală a opțiunilor de gestionare a deșeurilor). Amprenta de mediu a organizațiilor și amprenta de mediu a produsului pot fi, prin urmare, considerate ca fiind activități complementare, fiecare fiind efectuată în sprijinul unor utilizări specifice. Calcularea OEF nu necesită mai multe analize ale produsului. Mai degrabă, OEF este calculată folosind date agregate care reprezintă fluxurile de resurse și deșeuri ce traversează limitele organizaționale definite. Odată ce OEF este calculată, acesta poate fi totuși dezagregată până la nivelul produselor, utilizându-se chei de alocare corespunzătoare. Teoretic, suma PEF-urilor produselor furnizate de o organizație într-un anumit interval de raportare (de exemplu, 1 an) ar trebui să fie aproape de OEF aferentă pentru același interval de raportare (12). Metodologiile din prezentul Ghid PEF au fost intenționat elaborate în acest sens. Mai mult, OEF poate ajuta la identificarea domeniilor din portofoliul de produse al organizației unde impacturile asupra mediului sunt cele mai semnificative și, deci, unde ar putea fi nevoie de analize individuale și detaliate la nivel de produs. Terminologie: trebuie, ar trebui și pot/poate Prezentul Ghid PEF utilizează o terminologie precisă pentru a indica cerințele, recomandările și opțiunile pe care le pot alege companiile. Termenul „trebuie” este utilizat pentru a indica ce este necesar pentru ca un studiu PEF să fie în conformitate cu prezentul Ghid. Termenul „ar trebui” este utilizat pentru a indica o recomandare, mai degrabă decât o cerință. Orice abatere de la o recomandare trebuie să fie justificată de către conducătorul studiului și făcută transparentă. Termenul „poate” sau „pot” este utilizat pentru a indica o opțiune care este permisă. 1. CONSIDERAȚII GENERALE LEGATE DE STUDIILE PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI (PEF) 1.1 Abordare și exemple pentru aplicații potențiale Amprenta de mediu a produsului (PEF) este o măsură bazată pe criterii multiple a performanței de mediu a unui bun sau a unui serviciu pe parcursul ciclului său de viață (13). Informațiile legate de PEF sunt produse în scopul global de a contribui la reducerea impactului bunurilor și serviciilor asupra mediului. Prezentul document oferă orientări privind modul de calculare a unei PEF, precum și elaborarea unor cerințe metodologice care sunt specifice unei categorii de produse și care sunt destinate pentru a fi utilizate în regulile privind categoriile PEF (PEFCR-uri). PEFCR-urile sunt o extensie și o completare necesare la orientările generale pentru studiile PEF. Pe măsură ce sunt elaborate, PEFCR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, consecvenței și relevanței studiilor PEF. PEFCR-urile contribuie la focalizarea pe cei mai importați parametri, reducând astfel timpul, eforturile și costurile implicate în efectuarea unui studiu PEF. Pe baza unei abordări bazate pe ciclul de viață (14), Ghidul PEF furnizează o metodă pentru modelarea impactului asupra mediului al fluxurilor de materiale/energie și al emisiilor și fluxurilor de deșeuri (15) rezultate asociate cu un produs (16) dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare (17) (de la extracția de materii prime (18), trecând prin etapa de utilizare, până la etapa finală de gestionare a deșeurilor). O abordare bazată pe ciclul de viață se referă la luarea în considerare a spectrului fluxurilor de resurse și al intervențiilor de mediu asociate cu un produs sau cu o organizație din cadrul lanțului de aprovizionare. Aceasta include toate etapele, de la achiziția materiilor prime trecând prin procesele de transformare, distribuție, utilizare și scoatere din uz, precum și toate impacturile de mediu, efectele asupra sănătății, amenințările legate de resurse și sarcinile suportate de societate relevante asociate. Abordarea se adresează în principal experților tehnici care trebuie să elaboreze un studiu PEF, cum ar fi inginerii și managerii de mediu. Pentru utilizarea acestui Ghid în elaborarea unui studiu PEF nu este necesară niciun fel de expertiză în ceea ce privește metodele de evaluare în materie de mediu. Metoda PEF este construită pe abordarea bazată pe ciclul de viață. Abordarea bazată pe ciclul de viață folosită pentru managementul de mediu și, în general, gândirea bazată pe ciclul de viață (LCT - Life Cycle Thinking) iau în considerare toate interacțiunile relevante asupra mediului asociate unui bun, unui serviciu, unei activități sau unei entități din perspectiva lanțului de aprovizionare. Acest lucru este în contrast cu concentrarea doar asupra impacturilor la nivel de sit sau pe impacturi asupra mediului individuale pentru a reduce posibilitatea transferului nedorit de sarcini; transferul sarcinii aferente impactului asupra mediului de la o etapă din cadrul unui lanț de aprovizionare la alta, de la o categorie de impact la alta, între impacturi și utilizarea eficientă a resurselor și/sau între țări. Pentru a dezvolta un model care oferă o reprezentare realistă a acestor impacturi și fluxuri fizice, parametrii de modelare trebuie definiți, în măsura în care este posibil, pe baza unor termeni și relații fizice clare. Fiecare cerință menționată în Ghidul PEF de față a fost aleasă luând în considerare recomandările unor metode și documente orientative similare, recunoscute la scară largă în materie de contabilitate de mediu a produselor. Concret, ghidurile metodologice luate în calcul au fost următoarele: Anexa X oferă o trecere în revistă a unora dintre cerințele esențiale cuprinse în prezentul Ghid PEF în comparație cu cerințele/specificațiile conținute în ghidurile metodologice menționate mai sus. O descriere mai detaliată a metodelor analizate și a rezultatelor analizelor poate fi găsită în „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere (25).” Întrucât metodele existente pot prevedea mai multe alternative pentru un anumit punct de decizie metodologică, intenția prezentului Ghid PEF este de a identifica (ori de câte ori este posibil) o singură cerință pentru fiecare punct de decizie sau de a oferi orientări suplimentare pentru a sprijini realizarea de studii PEF mai consecvente, mai solide și mai reproductibile. Utilizările potențiale ale studiilor PEF pot fi grupate în funcție de obiectivele externe sau interne: Tabelul 1 oferă o privire de ansamblu asupra utilizărilor prevăzute ale studiilor PEF în legătură cu principalele cerințe privind desfășurarea studiilor PEF în conformitate cu prezentul Ghid PEF Tabelul 1 Principalele cerințe pentru studiile PEF în ceea ce privește utilizarea avută în vedere Cerință pentru studiile PEF Un studiu PEF trebuie să pornească de la o abordare bazată pe ciclul de viață. 1.2 Modul de utilizare a acestui Ghid Prezentul Ghid oferă informațiile necesare pentru a efectua un studiu PEF. Materialul din Ghidul PEF este prezentat în mod succesiv, în ordinea etapelor metodologice care trebuie parcurse atunci când se calculează o PEF. Fiecare secțiune începe cu o descriere generală a etapei metodologice, împreună cu o privire de ansamblu asupra considerațiilor și exemplelor justificative necesare. „Cerințele” specifică normele metodologice care „trebuie/ar trebui” îndeplinite în vederea realizării unui studiu în conformitate cu Ghidul PEF. Acestea sunt poziționate în casetele de text conturate cu o linie continuă simplă care urmează secțiunilor de descriere generală. Rubrica „sugestie” descrie cele mai bune practici recomandate, dar care nu sunt obligatorii. Acestea sunt poziționate în casete de text cu fond ușor colorat, conturate de asemenea cu o linie continuă. În cazul în care sunt specificate cerințe suplimentare pentru crearea PEFCR-urilor, acestea sunt poziționate în casetele de text conturate cu linie dublă de la sfârșitul fiecărei secțiuni respective. 1.3 Principii pentru studiile privind amprenta de mediu a produsului Pentru a produce studii PEF consecvente, solide și reproductibile, trebuie respectat cu strictețe un nucleu de principii analitice. Aceste principii oferă orientări generale privind aplicarea metodei PEF. Ele trebuie luate în considerare în fiecare fază a studiilor PEF, de la definirea obiectivelor studiului și a domeniului de aplicare al cercetării, la culegerea datelor, evaluarea impactului, raportarea și verificarea rezultatelor studiului. Cerință pentru studiile PEF Utilizatorii acestui Ghid trebuie să respecte următoarele principii la efectuarea unui studiu PEF: Principii pentru PEFCR-uri 1. Relația cu Ghidul PEF În plus față de cerințele din prezentul Ghid PEF, studiilor PEF trebuie să li se aplice și cerințele metodologice prevăzute în PEFCR. În cazul în care cerințele prevăzute în PEFCR sunt mai specifice decât cele din Ghidul PEF, trebuie îndeplinite cerințele din PEFCR. 2. Implicarea părților interesate selectate Procesul de elaborare a PEFCR-urilor trebuie să fie deschis și transparent și trebuie să includă consultarea cu părțile interesate relevante. Trebuie depuse eforturi rezonabile pentru a se ajunge la un consens pe parcursul întregului proces (adaptat din ISO 14020: 2000, 4.9.1, principiul 8). PEFCR-urile trebuie revizuite inter pares. 3. Eforturi pentru realizarea comparabilității Rezultatele studiilor PEF care au fost realizate în conformitate cu acest Ghid și documentul PEFCR relevant pot fi utilizate pentru a sprijini compararea performanței de mediu a produselor din aceeași categorie de produse pe baza ciclului de viață, precum și pentru a sprijini afirmații comparative (28) (destinate să fie făcute publice). Prin urmare, comparabilitatea rezultatelor este crucială. Informațiile furnizate pentru efectuarea acestei comparații trebuie să fie transparente pentru a permite utilizatorului să înțeleagă limitările comparabilității inerente rezultatului calculat (adaptat din standardul ISO 14025). 1.4 Etapele unui studiu privind amprenta de mediu a produsului Pentru realizarea unui studiu PEF în conformitate cu prezentul Ghid trebuie parcurse o serie de etape - și anume, definirea obiectivului, definirea domeniului de aplicare, profilul de utilizare a resurselor și de emisie, evaluarea impactului amprentei de mediu și interpretarea și raportarea amprentei de mediu – a se vedea Figura 1. Figura 1 Etapele unui studiu privind amprenta de mediu a produsului Revizuire amprentă de mediu Def. obiective studiu privind amprenta de mediu a prod. Def. dom. de aplicare studiu pr. amprenta de mediu a prod. Documentare profil de utilizare a resurselor și de emisie Evaluarea impactului amprentei de mediu Interpretarea și raportarea amprentei de mediu 2. ROLUL NORMELOR PRIVIND CATEGORIILE DE AMPRENTĂ DE MEDIU A PRODUSULUI (PEFCR) 2.1 Generalități În plus față de furnizarea de orientări generale și cerințe pentru studiile PEF, prezentul Ghid PEF precizează, de asemenea, cerințe pentru elaborarea de PEFCR-uri. PEFCR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, a consecvenței (și, prin urmare, a comparabilității între calculele PEF din cadrul aceleiași categorii de produse (29)), și a relevanței studiilor PEF. PEFCR-urile vor contribui la concentrarea atenției către cei mai importanți parametri ai studiului PEF, reducând astfel timpul, eforturile și costurile. Obiectivul este de a asigura faptul că PEFCR-urile sunt elaborate în conformitate cu Ghidul PEF și că acestea oferă specificațiile necesare pentru realizarea comparabilității, a reproductibilității sporite, a consecvenței, relevanței, focalizării și eficienței studiilor PEF. PEFCR-urile ar trebui să urmărească concentrarea studiilor PEF asupra aspectelor și parametrilor cu cea mai mare relevanță pentru determinarea performanței de mediu a unui anumit tip de produs. O PEFCR poate detalia și mai mult cerințele prezentate în prezentul Ghid PEF și poate adăuga noi cerințe acolo unde Ghidul PEF oferă mai multe alternative. Studiile PEF pot fi efectuate în absența PEFCR-urilor dacă nu sunt destinate să fie utilizate pentru a face afirmații comparative care urmează a fi făcute publice. Cerință pentru studiile PEF În absența PEFCR-urilor, domeniile principale care ar putea fi vizate de PEFCR-uri (enumerate în prezentul Ghid PEF) trebuie specificate, justificate și raportate în mod explicit în studiul PEF. 2.2 Rolul PEFCR-urilor și relația cu normele existente privind categoriile de produse (PCR - Product Category Rules) PEFCR-urile urmăresc să ofere orientări tehnice detaliate privind modul de realizare a unui studiu PEF pentru o anumită categorie de produse. PEFCR-urile furnizează specificații suplimentare la nivel de proces și/sau de produs. În special, PEFCR-urile furnizează de regulă clarificări și orientări suplimentare cu privire la, de exemplu: Toate aceste aspecte sunt analizate în prezentul Ghid PEF. Conform definiției din standardul ISO 14025 (2006), normele privind categoria de produs (PCR) (31) includ seturi de norme, orientări și cerințe specifice care urmăresc elaborarea „declarațiilor de mediu de tip III” pentru orice categorie de produse (adică bunuri și/sau servicii care oferă funcții echivalente). „Declarațiile de mediu de tip III” sunt afirmații cantitative, bazate pe evaluare ciclului de viață, cu privire la aspectele legate de mediu (32) ale unui anumit bun sau serviciu, de exemplu, informații cantitative privind posibilele impacturi asupra mediului. Pentru elaborarea și revizuirea normelor privind categoriile de produse (PCR), standardul ISO 14025 (2006) descrie procedura și stabilește cerințe pentru comparabilitatea diferitelor „declarații de mediu de tip III”. Declarațiile de mediu de tip III pot fi, de exemplu, o posibilă aplicare a unui studiu PEF. Orientările privind modul de elaborare a PEFCR-urilor se bazează pe conținutul minim al unui document PCR, în conformitate cu cerințele standardului ISO 14025. Conform standardului ISO 14025 pentru PCR-uri, acesta include, dar nu se limitează la: În cazul în care sunt disponibile alte PCR-uri din alte programe, acestea pot fi utilizate ca bază pentru elaborarea unei PEFCR (36), în conformitate cu cerințele prevăzute în prezentul Ghid PEF. Cerință pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile ar trebui, în măsura în care este posibil și recunoscând diferitele contexte de aplicare, să fie în conformitate cu documentele de orientare internaționale referitoare la normele privind categoriile de produse (PCR). 2.3 Structura PEFCR pe baza clasificării produselor asociate activităților (CPA - Classification of Products by Activity) Documentul PEFCR descrie tipul de informații care trebuie generate în legătură cu un produs din perspectiva ciclului de viață, precum și modul în care aceste informații sunt generate. Sistemul de clasificare a produselor asociate activităților (Figura 2) se folosește la codificarea și definirea modulelor de informații utilizate pentru reprezentarea ciclului de viață al produsului. Categoriile de produse CPA se referă la activitățile definite folosind codurile NACE (și anume conform clasificării statistice a activităților economice în Comunitatea Europeană). Fiecărui produs CPA îi este atribuită o singură activitate NACE și, prin urmare, structura CPA este paralelă cu cea a NACE la toate nivelurile. NACE constă într-o structură ierarhică după cum urmează (NACE Rev. 2, 2008 (37), pagina 15): Clasificarea internațională industrială tip a tuturor ramurilor de activitate economică (ISIC) și NACE au același cod la nivelurile cele mai înalte, dar NACE este mai detaliată la nivelurile inferioare. Deoarece codul NACE în contextul acestui studiu se aplică la nivel de sector, trebuie alocat un cod format din cel puțin 2 cifre (adică la nivel de diviziune) (38). Aceasta este în conformitate cu sistemul ISIC. Mai jos este oferit un exemplu de o astfel de abordare a unui document PEFCR pentru „produse din lapte și pe bază de lapte”. În acest caz, codul din două cifre (diviziuni) definește un grup de produse specific unei anumite industrii (de exemplu, diviziunea 10 – produse alimentare) care are o serie de produse individuale codificate sub el (de exemplu, grupul 10.51.11 – lapte și smântână lichidă procesată) (Figura 2). Astfel, codul din două cifre și, uneori, codul cu o cifră, pot fi utilizate pentru definirea modulelor de informații specifice industriei care, atunci când sunt combinate, construiesc cicluri specifice de viață ale produselor într-o structură orizontală. Fiecare dintre acestea oferă, de asemenea, o structură verticală integrată care pornește de la un grup general de produse până la produse individuale mai specifice. Figura 2 Sinteza principiilor care stau la baza sistemului CPA A Agricultură, silvicultură și pescuit 0 Agricultură, silvicultură și pescuit 01 Produse provenite din agricultură, vânătoare și servicii anexe 01.4 Animale vii și produse animale 01.41 Bovine de lapte vii și lapte crud de la bovine de lapte 01.41.20 lapte crud de la bovine de lapte C Produse procesate 10 Produse alimentare 10.5 Produse lactate 10.51.1 Lapte ș i smântână lichidă procesată 10.51.11 Lapte lichid procesat Cerință pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să se bazeze cel puțin pe o diviziune cu un cod CPA din cel puțin două cifre (opțiunea implicită). Cu toate acestea, PEFCR-urile pot permite abateri (justificate), cum ar fi codurile din trei cifre. De exemplu, în cazul în care se abordează complexitatea sectorului sunt necesare mai mult de două cifre. Dacă mai multe metode de producție pentru produse similare sunt definite utilizându-se CPA-uri alternative, PEFCR trebuie să țină cont de toate aceste CPA-uri. 3. DEFINIREA OBIECTIVULUI (OBIECTIVELOR) STUDIULUI PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI 3.1 Generalități Definirea obiectivului este prima etapă a unui studiu PEF, ea stabilind contextul global pentru studiu. Scopul definirii clare a obiectivelor este de a se asigura că obiectivele analitice, metodele, rezultatele și aplicațiile avute în vedere sunt aliniate în mod optim și că există o viziune comună care să orienteze participanții la studiu. Decizia de a utiliza Ghidul PEF presupune că unele aspecte ale definirii obiectivului vor fi stabilite a priori. Cu toate acestea, este important să se prevadă timp pentru studierea și formularea cu atenție a obiectivelor în vederea asigurării succesului studiului PEF. La stabilirea obiectivelor, este important să se identifice aplicațiile avute în vedere și gradul de rigoare și profunzimea analizei studiului. Acest lucru ar trebui să se reflecte în limitările definite ale studiului (faza de definire a domeniului de aplicare). Vor fi necesare studii cantitative în conformitate cu cerințele analitice specificate în prezentul Ghid PEF pentru analizele orientate către, de exemplu, obținerea de resurse la cel mai mic cost pentru mediu, proiectarea produsului, evaluarea comparativă și raportare. Abordările combinate sunt, de asemenea, posibile în cadrul unui studiu PEF în cazul în care numai anumite părți din lanțul de aprovizionare sunt supuse analizei cantitative, iar celelalte sunt supuse descrierilor cantitative ale eventualelor puncte critice în materie de mediu (de exemplu, o analiză cantitativă de tip „cradle-to-gate” (39) combinată cu descrieri calitative ale unor considerente de mediu de tip „gate-to-grave” (40) sau cu analize cantitative ale etapelor de utilizare și de scoatere din uz pentru tipurile de produs reprezentative selectate). Cerință pentru studiile PEF Definirea obiectivului pentru un studiu PEF trebuie să includă: Exemplu - amprenta de mediu a unui tricou: definirea obiectivului Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să specifice cerințele de revizuire pentru un studiu PEF. 4. DEFINIREA DOMENIULUI DE APLICARE A STUDIULUI PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI 4.1 Generalități La definirea domeniului de aplicare a studiului PEF se descriu în detaliu sistemul care trebuie evaluat și specificațiile analitice asociate. Cerință pentru studiile PEF Definirea domeniului de aplicare pentru un studiu PEF trebuie să fie în conformitate cu obiectivele definite ale studiului și trebuie să includă (a se vedea secțiunile ulterioare pentru o descriere mai detaliată): 4.2 Unitatea de analiză și fluxul de referință Utilizatorii Ghidului PEF trebuie să definească unitatea de analiză și fluxul de referință pentru studiul PEF. Unitatea de analiză descrie din punct de vedere calitativ și cantitativ funcția (funcțiile) și durata de viață a produsului. Cerință pentru studii PEF Unitatea de analiză pentru un studiu PEF trebuie definită în funcție de următoarele aspecte: Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să precizeze unitatea (unitățile) de analiză. Exemplu: Ghid/Cerință: Definirea unității funcționale Denumește și cuantifică aspectele calitative și cantitative ale funției (funcțiilor) produsului, împreună cu întrebările „ce ” , „cât ” , „cât de bine ” și „cât timp ”. Exemplu de definire a unității funcționale, Unitatea funcțională a unui tricou: Notă: Unele produse intermediare pot avea mai multe funcții. Ar putea fi necesar să se identifice și să se facă o selecție între aceste funcții. Fluxul de referință este cantitatea de produs necesară pentru a furniza funcția definită. Toate celelalte fluxuri de intrare (44) și de ieșire (45) din analiză se referă în mod cantitativ la acesta. Fluxul de referință poate fi exprimat în legătură directă cu unitatea de analiză sau într-un mod mai orientat pe produs. Cerință pentru studiile PEF Trebuie stabilit un flux de referință adecvat în raport cu unitatea de analiză. Datele cantitative de intrare și de ieșire colectate în sprijinul analizei trebuie calculate în raport cu acest flux. Exemplu: Flux de referință: 160 grame de poliester 4.3 Limitele sistemului pentru studiile privind amprenta de mediu a produsului Limitele sistemului definesc care părți ale ciclului de viață al produselor și care procese asociate aparțin sistemului analizat (adică cele care sunt necesare pentru realizarea funcției sale, astfel cum sunt definite de unitatea de analiză). Prin urmare, limitele sistemului trebuie să fie clar definite pentru sistemul-produs care urmează să fie evaluat. Diagrama limitelor sistemului (recomandată) Diagrama limitelor sistemului, sau diagrama flux, este o reprezentare schematică a sistemului analizat. Aceasta prezintă informații detaliate cu privire la care părți ale ciclului de viață al produsului sunt incluse sau excluse din analiză. O diagramă a limitelor sistemului poate fi un instrument util pentru definirea limitelor sistemului și pentru organizarea activităților ulterioare de colectare a datelor. SUGESTIE: Întocmirea unei diagrame a limitelor sistemului nu este obligatorie, dar este foarte recomandată. Diagrama limitelor sistemului va contribui la definirea și structurarea analizei. Cerință pentru studiile PEF Limitele sistemului trebuie definite urmând logica generală a lanțului de aprovizionare, incluzând toate etapele, de la extracția materiilor prime (46) trecând prin etapele de prelucrare, producție, distribuție, depozitare, utilizare și scoatere din uz a produsului (adică „cradle-to-grave” (47)), în funcție de aplicația avută în vedere a studiului. Limitele sistemului trebuie să includă toate procesele legate de lanțul de aprovizionare al produsului în raport cu unitatea de analiză. Procesele incluse în limitele sistemului se împart în procese din prim-plan (și anume procesele de bază în ciclul de viață pentru care este disponibil accesul direct la informații (48)) și procese de fundal (respectiv acele procese din ciclul de viață al produsului pentru care nu este posibil accesul direct la informații (49)). În definiția domeniului de aplicare ar trebui inclusă o diagramă a limitelor sistemului. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să precizeze limitele sistemului pentru studiile PEF privind categoria de produs și să precizeze etapele și procesele relevante din ciclul de viață care ar trebui să fie, în general, alocate fiecărei etape (inclusiv specificațiile temporale, geografice și tehnologice). Orice abatere de la abordarea implicită de tip „cradle-to-grave” trebuie specificată și justificată în mod explicit, de exemplu excluderea etapei de utilizare sau de scoatere din uz, care nu există în cazul produselor intermediare (50). PEFCR trebuie să precizeze scenariile în aval (51), astfel încât să se asigure comparabilitatea și consecvența între studiile PEF. Compensări Termenul „compensare” este adesea utilizat cu referire la activitățile unei terțe părți de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de exemplu sistemele reglementate în cadrul Protocolului de la Kyoto (CDM – Mecanismul de dezvoltare nepoluantă, JI – Punere în aplicare în comun, ETS - Sisteme de comercializare a emisiilor) sau schemele voluntare. Compensările sunt reduceri discrete ale gazelor cu efect de seră folosite pentru a compensa emisiile de gaze cu efect de seră produse în altă parte, de exemplu pentru a realiza un obiectiv sau a atinge un prag voluntar sau obligatoriu privind gazele cu efect de seră. Compensările sunt calculate în funcție de o situație de referință care reprezintă un scenariu ipotetic al ceea ce ar fi însemnat emisiile în absența proiectului de reducere care generează compensările. Exemple de compensare a emisiilor sunt compensarea emisiilor de carbon prin mecanismul de dezvoltare nepoluantă, creditele de carbon și alte compensări externe sistemului. Cerință pentru studiile PEF Compensările nu trebuie incluse în studiul PEF, însă pot fi raportate separat, ca „informații suplimentare referitoare la mediu.” 4.4 Selectarea metodelor de evaluare și a categoriilor de impact al amprentei de mediu Categoriile de impact al amprentei de mediu (EF) (52) se referă la categorii specifice de impacturi avute în vedere într-un studiu PEF. În general, acestea sunt legate de utilizarea resurselor și de emisiile de substanțe dăunătoare mediului (de exemplu, gaze cu efect de seră și substanțe chimice toxice) care pot afecta sănătatea umană. Metodele de evaluare a impactului EF folosesc modelele pentru cuantificarea relațiilor de cauzalitate între intrările de materiale/ de energie și emisiile asociate cu ciclul de viață al produsului (inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie) și cu fiecare categorie de impact al EF (53) avută în vedere. Așadar, fiecare categorie se referă la un anumit model de sine stătător de evaluare a impactului EF. Scopul evaluării impactului EF (54) este de a grupa și agrega datele inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie în conformitate cu respectivele contribuții la fiecare categorie de impact al EF. Aceasta oferă ulterior baza necesară pentru interpretarea rezultatelor EF în raport cu obiectivele studiului PEF (de exemplu, identificarea „punctelor critice” ale lanțului de aprovizionare și a „opțiunilor” de îmbunătățire). Selectarea categoriilor de impact al EF ar trebui, prin urmare, să fie exhaustivă, adică să acopere toate aspectele relevante de mediu legate de lanțul de aprovizionare al produsului în cauză. În tabelul 2 se găsește o listă implicită a categoriilor de impact al EF și a metodelor de evaluare aferente care trebuie folosite (55). În capitolul 6 sunt descrise instrucțiuni suplimentare cu privire la modul în care se calculează aceste impacturi. Tabelul 2 Categorii implicite de impact al EF (cu indicatorii categoriei de impact al EF respectivi) și modele de evaluare a impactului EF pentru studiile PEF În funcție de sistemul-produs și de utilizările prevăzute, utilizatorii prezentului Ghid PEF pot opta să restrângă seria de categorii de impact al EF avute în vedere. Aceste excluderi ar trebui să fie sprijinite de documente adecvate, precum (listă neexhaustivă): Cerință pentru studiile PEF Selectarea categoriilor de impact al EF ar trebui să fie exhaustivă, adică să acopere toate aspectele de mediu relevante legate de lanțul de aprovizionare al produsului în cauză. Pentru un studiu PEF, se aplică toate categoriile de impact al EF implicite specificate și modelele de evaluare a impactului EF asociate. Orice excludere trebuie să fie documentată în mod explicit, justificată, raportată în raportul PEF și sprijinită de documente corespunzătoare. Influența oricărei excluderi asupra rezultatelor finale, în special în ceea ce privește limitările în materie de comparabilitate cu alte studii PEF, trebuie discutată în faza de interpretare și raportată. Astfel de excluderi sunt supuse revizuirii. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să precizeze și să justifice orice excludere a categoriilor implicite de impact al EF, în special cele legate de aspectele referitoare la comparabilitate. 4.5 Selectarea informațiilor suplimentare referitoare la mediu care urmează să fie incluse în PEF Potențialele impacturi relevante asupra mediului ale unui produs ar putea merge mai departe de modelele de evaluare a impactului EF pe ciclu de viață acceptate la scară largă. Este important să se țină seama, ori de câte ori este posibil, de aceste impacturi asupra mediului. De exemplu, în legătură cu un anumit loc sau cu o anumită activitate pot apărea impacturi asupra biodiversității cauzate de schimbarea destinației terenurilor. Acest lucru poate necesita aplicarea unor categorii suplimentare de impact al EF care nu sunt incluse în lista implicită prevăzută în prezentul Ghid PEF, sau chiar descrieri calitative suplimentare acolo unde impacturile nu pot fi legate de impactul lanțului de aprovizionare al produsului într-o manieră cantitativă. Astfel de metode suplimentare ar trebui să fie considerate ca fiind complementare listei implicite a categoriilor de impact al EF. Anumite produse ar putea fi fabricate în companii care sunt situate în apropierea mării. Prin urmare, emisiile acestora ar putea avea un impact direct asupra apei de mare și nu asupra apei dulci. Deoarece seria implicită a categoriilor de impact al EF include doar ecotoxicitatea care rezultă din emisiile în apă dulce, este important să se ia în considerare și emisiile care ajung direct în apa de mare. Aceasta trebuie să se realizeze la nivel elementar, deoarece în prezent nu există niciun model de evaluare a impactului pentru astfel de emisii. Informațiile suplimentare referitoare la mediu pot include (listă neexhaustivă): Cerință pentru studiile PEF Dacă seria implicită de categorii de impact al EF sau modelele implicite de evaluare a impactului EF nu acoperă în mod corespunzător impacturile potențiale asupra mediului ale produsului evaluat, toate aspectele de mediu relevante aferente (calitative/cantitative) trebuie de asemenea incluse în cadrul informațiilor suplimentare referitoare la mediu. Acestea nu trebuie însă să înlocuiască modelele obligatorii de evaluare a categoriilor de impact al EF implicite. Modelele pe care se sprijină aceste categorii suplimentare, împreună cu indicatorii corespunzători, trebuie să fie justificate și documentate în mod clar. Informațiile suplimentare referitoare la mediu trebuie să fie: Emisiile care ajung direct în apa de mare trebuie incluse în informațiile suplimentare referitoare la mediu (la nivel de inventar). Dacă informațiile suplimentare referitoare la mediu sunt utilizate pentru a sprijini faza de interpretare a unui studiu PEF, atunci toate datele necesare pentru a produce aceste informații trebuie să îndeplinească aceleași cerințe de calitate stabilite pentru datele folosite la calcularea rezultatelor PEF (a se vedea secțiunea 5.6 (56)). Informațiile suplimentare referitoare la mediu trebuie să se refere doar la aspecte de mediu. Informațiile și instrucțiunile care nu sunt legate de performanța de mediu a produsului, cum ar fi fișele cu date de securitate ale produselor, nu trebuie incluse în PEF. În mod similar, nu trebuie incluse informații referitoare la cerințe legale. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să precizeze și să justifice informațiile suplimentare referitoare la mediu care urmează să fie incluse în studiul PEF. Aceste informații suplimentare trebuie raportate separat de rezultatele PEF bazate pe ciclul de viață, toate metodele și ipotezele fiind documentate în mod clar. Informațiile suplimentare referitoare la mediu pot fi cantitative și/sau calitative. Informațiile suplimentare referitoare la mediu pot include (listă neexhaustivă): 4.6 Ipoteze/limitări În studiile PEF pot apărea mai multe limitări în ceea ce privește realizarea analizei și, prin urmare, este necesar să se formuleze ipoteze. De exemplu, este posibil ca datele generice (59) să nu reprezinte integral realitatea produsului analizat și pot fi adaptate pentru o mai bună reprezentare. Cerință pentru studiile PEF Toate limitările și ipotezele trebuie raportate în mod transparent. Cerințe suplimentare pentru PEFCR-uri PEFCR trebuie să precizeze limitările specifice categoriei de produse și să definească ipotezele necesare pentru depășirea limitărilor. 5. COMPILAREA ȘI ÎNREGISTRAREA PROFILULUI DE UTILIZARE A RESURSELOR ȘI DE EMISIE 5.1 Generalități Trebuie compilat un inventar (profil) al tuturor intrărilor/ieșirilor aferente resurselor de materiale/energie și al emisiilor în aer, apă și sol cu privire la lanțul de aprovizionare al produsului, ca bază pentru modelarea PEF. Acesta se numește „profilul de utilizare a resurselor și de emisie” (60). În mod ideal, modelul de lanț de aprovizionare al produsului ar trebui construit folosind date specifice cu privire la instalație sau la produs (adică modelarea ciclului de viață exact descriind lanțul de aprovizionare și etapele de utilizare și de scoatere din uz, după caz). În practică și ca regulă generală, ar trebui să se utilizeze, în măsura posibilului, date de inventar specifice instalației care au fost colectate direct. Pentru procesele în cazul cărora compania nu are acces direct la date specifice (și anume procesele de fundal), se folosesc de regulă date generice (61). Cu toate acestea, o bună practică este aceea de a accesa datele colectate direct de la furnizori pentru majoritatea produselor relevante furnizate de aceștia, atunci când este posibil, cu excepția cazului în care datele generice sunt mai reprezentative sau mai adecvate. Profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie să adopte următoarele clasificări (62) ale fluxurilor incluse: Toate fluxurile neelementare din profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie transformate în fluxuri elementare. De exemplu, fluxurile de deșeuri nu trebuie raportate numai ca kg de deșeuri menajere sau deșeuri periculoase, ci trebuie să includă, de asemenea, emisiile în apă, în aer și în sol datorate tratării deșeurilor solide. Acest lucru este necesar pentru comparabilitatea studiilor PEF. Prin urmare, compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie este finalizată atunci când toate fluxurile sunt exprimate ca fluxuri elementare. SUGESTIE: Documentarea procesului de colectare a datelor este utilă pentru îmbunătățirea calității datelor în timp, pentru pregătirea în vederea realizării de revizuiri critice (63) și pentru revizuirea inventarelor viitoare de produs astfel încât să reflecte modificările practicilor de producție. Pentru a se asigura că toate informațiile relevante sunt documentate, ar putea fi util să se instituie un plan de gestionare a datelor încă de la începutul procesului de inventariere (a se vedea anexa II). Compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie în cadrul unui studiu PEF poate fi finalizată în urma unei proceduri în două etape, astfel cum se explică în Figura 3. Prima etapă nu este obligatorie, dar este foarte recomandată. Figura 3 Procedură în două etape pentru compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie Profilul de utilizare a resurselor și de emisie Două etape pentru realizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie 1. Etapa de examinare Pentru popularea profilului de utilizare a resurselor și de emisie, folosiți date specifice sau generice ușor disponibile Aplicați metodele de evaluare a impactului amprentei de mediu 2. Finalizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie Asigurați-vă că datele colectate îndeplinesc cerințele de calitate a datelor și, dacă este cazul, colectați date mai bune Transformați orice fluxuri neelementare rămase în fluxuri elementare Cerință pentru studiile PEF Toate utilizările de resurse și emisiile asociate etapelor ciclului de viață cuprinse în limitele definite ale sistemului trebuie incluse în profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Fluxurile trebuie grupate în „fluxuri elementare” și „fluxuri neelementare (si anume, complexe)”. Toate fluxurile neelementare din profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie transformate apoi în fluxuri elementare. 5.2 Etapa de examinare (recomandată) Se recomandă realizarea unui profil inițial de utilizare a resurselor și de emisie la nivel de examinare, numit „etapa de examinare”, deoarece acesta ajută la concentrarea activităților de colectare de date și a priorităților în materie de calitate a datelor în vederea stabilirii profilului de utilizare a resurselor și de emisie propriu-zis. Cerință pentru studiile PEF Dacă se realizează etapa de examinare (foarte recomandată), trebuie utilizate date generice și/sau date specifice ușor disponibile care îndeplinesc cerințele de calitate a datelor definite în secțiunea 5.6. Toate procesele și activitățile care urmează să fie luate în considerare în profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie incluse în etapa de examinare. Orice excludere a etapelor lanțului de aprovizionare trebuie justificată în mod explicit și supusă procesului de revizuire, iar influența sa asupra rezultatelor finale trebuie discutată. Pentru etapele lanțului de aprovizionare în cazul cărora nu se are în vedere o metodă cantitativă de evaluare a impactului EF, etapa de examinare trebuie să facă trimitere la literatura de specialitate existentă și la alte surse în vederea elaborării unor descrieri calitate ale proceselor potențial importante din punct de vedere al mediului. Aceste descrieri calitative trebuie incluse în cadrul informațiilor suplimentare referitoare la mediu. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să precizeze procesele care trebuie incluse, precum și cerințele asociate privind calitatea datelor și revizuirea, care le pot depăși pe cele din prezentul Ghid PEF. PEFCR-urile trebuie să precizeze, de asemenea, care sunt procesele pentru care sunt necesare date specifice și care sunt procesele pentru care utilizarea de date generice este fie permisă, fie obligatorie. 5.3 Plan de gestionare a datelor (facultativ) Un plan de gestionare a datelor poate fi un instrument valoros pentru gestionarea datelor și urmărirea procesului de elaborare a profilului de utilizare a resurselor și de emisie al produsului. Planul de gestionare a datelor poate include: Pentru îndrumări suplimentare cu privire la posibilele abordări în vederea elaborării unui plan de gestionare a datelor, a se vedea anexa II. 5.4 Date aferente profilului de utilizare a resurselor și de emisie Cerință pentru studiile PEF Toate utilizările de resurse și emisiile asociate etapelor ciclului de viață cuprinse în limitele definite ale sistemului trebuie incluse în profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Următoarele elemente trebuie avute în vedere pentru includerea în profilul de utilizare a resurselor și de emisie: Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile ar trebui să furnizeze unul sau mai multe exemple de compilare a profilului de utilizare a resurselor și de emisie, inclusiv specificații privind: Acestea se pot aplica uneia sau mai multor etape, procese sau activități din lanțul de aprovizionare, pentru a asigura colectarea și raportarea de date standardizate. PEFCR poate specifica cerințe mai stricte de date pentru principalele etape din amonte, „gate-to-gate” (64) sau din aval decât cele definite în prezentul Ghid PEF. Pentru modelarea activităților/proceselor din cadrul modulului de bază (și anume, etapa „gate-to-gate”) PEFCR trebuie să specifice, de asemenea: Dacă PEFCR impune în plus abateri de la limitele implicite „cradle-to-grave” ale sistemului (de exemplu, dacă PEFCR prevede utilizarea unor limite „cradle-to-gate”), PEFCR trebuie să specifice modul în care trebuie luate în considerare bilanțurile de materiale/energie din profilul de utilizare a resurselor și de emisie. 5.4.1 Achiziția și operațiunile anterioare prelucrării aferente materiilor prime („cradle-to-gate”) (65) Etapa de achiziție și operațiunile anterioare prelucrării aferente materiilor prime începe în momentul în care resursele sunt extrase din natură și se termină în momentul în care componentele produsului intră (pe poartă – „gate”) în unitatea de producție a produsului. Procesele care pot apărea în această etapă includ: 5.4.2 Bunuri de capital: Exemple de bunuri de capital care trebuie incluse sunt: Pentru bunurile de capital trebuie utilizată amortizarea liniară. Trebuie să se țină seama de durata de viață utilă preconizată a bunurilor de capital (și nu de timpul necesar pentru ca acestea să ajungă la valoarea contabilă 0). 5.4.3 Producția (68) Etapa de producție începe atunci când componentele produsului intră în unitatea de producție și se termină atunci când produsul finit părăsește unitatea de producție. Exemplele de activități legate de producție includ: 5.4.4 Distribuirea și depozitarea produselor (68) Produsele sunt distribuite către utilizatori și pot fi depozitate în diferite puncte de-a lungul lanțului de aprovizionare. Exemple de procese legate de distribuție și depozitare care trebuie incluse sunt (listă neexhaustivă): 5.4.5 Etapa de utilizare (68) Etapa de utilizare începe în momentul în care consumatorul sau utilizatorul final intră în posesia produsului și se termină atunci când produsul utilizat este eliminat în vederea transportului la o unitate de reciclare sau de tratare a deșeurilor. Exemple de procese din cadrul etapei de utilizare care trebuie incluse sunt (listă neexhaustivă): Scenariul de utilizare trebuie de asemenea să reflecte faptul dacă utilizarea produselor analizate ar putea conduce sau nu la modificări ale sistemelor în care acestea sunt utilizate. De exemplu, produsele consumatoare de energie ar putea afecta energia necesară pentru încălzire/răcire într-o clădire sau greutatea unei baterii de autoturism ar putea afecta consumul de combustibil al acelui autoturism. Ar trebui luate în considerare următoarele surse de informații tehnice privind scenariul de utilizare (listă neexhaustivă): Notă: Metoda pe care fabricantul o recomandă pentru a fi aplicată în etapa de utilizare (de exemplu prepararea în cuptor la o anumită temperatură și pentru o anumită durată de timp) ar putea constitui o bază pentru determinarea etapei de utilizare a unui produs. Tiparul real de utilizare ar putea, cu toate acestea, să difere de cele recomandate și, dacă este disponibil, ar trebui să fie folosit. Cerință pentru studiile PEF În cazul în care nu s-a stabilit, în conformitate cu tehnicile prevăzute în prezentul Ghid PEF, nicio metodă pentru determinarea etapei de utilizare produselor, abordarea adoptată pentru determinarea etapei de utilizare a produselor trebuie să fie stabilită de organizația care realizează studiul. Tiparul real de utilizare ar putea, cu toate acestea, să difere de cele recomandate și, dacă este disponibil, ar trebui să fie folosit. De asemenea, trebuie incluse influențele relevante asupra altor sisteme în urma utilizării produselor. Trebuie furnizate documente referitoare la metodele și ipotezele folosite. Toate ipotezele relevante pentru etapa de utilizare trebuie documentate. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să precizeze: 5.4.6 Logistica de modelare pentru produsul analizat Parametrii importanți care trebuie sau ar trebui (în funcție de caz, a se vedea mai jos) luați în considerare atunci când se modelează transportul includ: Cerință pentru studiile PEF Parametrii de transport care trebuie luați în considerare sunt: tipul transportului, tipul vehiculului și consumul de combustibil, rata de încărcare, numărul curselor goale la întoarcere (dacă este relevant), distanța de transport, alocarea pentru transportul de bunuri pe baza factorului de limitare a încărcăturii (și anume, masa pentru produsele de mare densitate și volumul pentru produsele cu densitate scăzută) și producția de combustibili. Parametrii de transport care ar trebui luați în considerare sunt: infrastructura de transport, resursele și uneltele suplimentare, precum macarale și transportoare, alocarea pentru transportul personal pe baza duratei sau distanței și alocarea pentru deplasările în interes de serviciu ale personalului pe baza duratei, a distanței sau a valorii economice. Impacturile datorate transportului trebuie exprimate în unitățile de referință implicite, adică tkm pentru bunuri și persoană-km pentru transportul de pasageri. Orice abatere de la aceste unități de referință implicite trebuie raportată și justificată. Impactul asupra mediului datorat transportului trebuie calculat prin înmulțirea impactului per unitate de referință pentru fiecare dintre tipurile de vehicule cu Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să specifice scenariile de transport, distribuție și depozitare care să fie incluse în studiu, dacă este cazul. 5.4.7 Etapa de scoatere din uz (68) Etapa de scoatere din uz începe atunci când produsul este aruncat de utilizator și se termină atunci când produsul respectiv este returnat în natură ca deșeu sau intră în ciclul de viață al unui alt produs (de exemplu, ca intrare de material reciclat). Exemplele de procese de scoatere din uz care trebuie incluse în studiul PEF includ: Deoarece adesea nu se cunoaște exact ce se va întâmpla la scoaterea din uz a unui produs, trebuie să se definească scenarii de scoatere din uz. Cerință pentru studiile PEF Fluxurile de deșeuri generate de procesele incluse în limitele sistemului trebuie modelate până la nivelul fluxurilor elementare. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor Scenariile de scoatere din uz, în cazul în care există, trebuie definite în PEFCR-uri. Aceste scenarii trebuie să se bazeze pe practici, tehnologii și date curente (din anul analizat). 5.4.8 Luarea în calcul a consumului de energie electrică (inclusiv utilizarea energiei din surse regenerabile) Utilizarea energiei electrice din rețea consumate în amonte sau în cadrul limitelor PEF definite trebuie modelată cât mai precis posibil, acordând prioritate datelor specifice furnizorului. Dacă (o parte din) energia electrică provine din surse regenerabile, este important să nu fie contabilizată de două ori. Prin urmare, furnizorul trebuie să garanteze că energia electrică din surse regenerabile furnizată organizației pentru a fabrica produsul provine într-adevăr din surse regenerabile și că nu este introdusă în rețea pentru a fi utilizată de alți consumatori (de exemplu, garanții de origine pentru producția de energie din surse regenerabile (69)). Cerință pentru studiile PEF Pentru energia electrică din rețea consumată în amonte sau în cadrul limitelor PEF definite, trebuie folosite, dacă sunt disponibile, date specifice furnizorului. Dacă nu sunt disponibile date specifice furnizorului, trebuie utilizate date privind mixul de consum specific țării în care se desfășoară etapele ciclului de viață. Pentru energia electrică consumată în timpul etapei de utilizare a produselor, mixul energetic trebuie să reflecte raporturile de vânzări dintre țări sau regiuni. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, trebuie utilizat mixul de consum mediu la nivelul UE sau, dacă nu, mixul cel mai reprezentativ. Trebuie să se garanteze faptul că energia din surse regenerabile (și impacturile asociate) din rețea consumată în amonte sau în cadrul limitelor PEF definite nu este luată în calcul de două ori. Trebuie inclusă, ca anexă la raportul PEF, o declarație a furnizorului prin care acesta garantează că energia electrică furnizată este efectiv generată din surse regenerabile și nu este vândută niciunei alte organizații. 5.4.9 Considerații suplimentare pentru compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie Absorbții și emisii de carbon din surse biogene Carbonul este, de exemplu, eliminat din atmosferă ca urmare a creșterii copacilor (FC (70) de -1 ech. CO2 pentru încălzirea globală) și este eliberat prin arderea lemnului (FC de +1 ech. CO2 pentru încălzirea globală). Cerință pentru studiile PEF Absorbțiile și emisiile aferente surselor biogene de carbon trebuie identificate separat în profilul de utilizare a resurselor și de emisie (71). Schimbarea directă a destinației terenurilor (impact pentru schimbările climatice): impactul schimbării destinației terenurilor asupra schimbărilor climatice rezultă în principal dintr-o modificare a stocurilor de carbon din sol. Schimbarea directă a destinației terenurilor se petrece ca urmare a transformării unui tip de destinație a unui teren în altul, care are loc pe o suprafață de teren unică, putând provoca modificări ale stocului de carbon din acel teren, dar fără a determina o schimbare în alt sistem. Pentru detalii, a se vedea anexa VI. Schimbarea indirectă a destinației terenurilor (impact pentru schimbările climatice): impactul schimbării destinației terenurilor asupra schimbărilor climatice rezultă în principal dintr-o modificare a stocurilor de carbon din sol. Schimbarea indirectă a destinației terenurilor are loc atunci când o anumită schimbare a destinației unui teren determină schimbări în afara limitelor sistemului, și anume în alte tipuri de destinație a terenurilor. Întrucât nu există o metodologie convenită în ceea ce privește schimbarea indirectă a destinației terenurilor în contextul amprentei de mediu, schimbarea indirectă a destinației terenurilor nu se include în calculele din PEF referitoare la gazele cu efect de seră. Cerință pentru studiile PEF Emisiile de gaze cu efect de seră care au loc ca urmare a schimbării directe a destinației terenurilor trebuie atribuite produselor timp de (i) 20 de ani după ce a avut loc schimbarea destinației terenurilor sau (ii) o singură perioadă de recoltare de la extracția produsului evaluat (chiar dacă depășește 20 de ani) (72), alegându-se perioada cea mai lungă. Pentru detalii, a se vedea anexa VI. Emisiile de gaze cu efect de seră care au loc ca urmare a schimbării indirecte a destinației terenurilor nu se iau în considerare, cu excepția cazului în care PEFCR-urile impun în mod explicit acest lucru. În cazul respectiv, schimbarea indirectă a destinației terenurilor trebuie raportată separat ca informație suplimentară referitoare la mediu, dar nu se include în calculul categoriei de impact „gaze cu efect de seră”. Luarea în calcul a producției de energie din surse regenerabile În cadrul limitelor sistemului evaluat, energia poate fi produsă din surse regenerabile. În cazul în care energia din surse regenerabile produsă depășește cantitatea consumată în cadrul limitelor definite ale sistemului și este furnizată, de exemplu, rețelei de energie electrică, aceasta poate fi creditată produsului evaluat cu condiția ca respectivul credit să nu fi fost deja luat în considerare în cadrul altor sisteme. Trebuie să se explice, cu ajutorul unor documente (de exemplu garanții de origine pentru producția de energie electrică din surse regenerabile (73)), dacă respectivul credit este luat în calcul sau nu. Cerință pentru studiile PEF Creditele asociate cu energia din surse regenerabile generată în limitele sistemului trebuie calculate în raport cu datele de mix de consum corectate (prin scăderea volumului de energie din surse regenerabile furnizat extern) specifice țării în care este furnizată energia. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, trebuie utilizat mixul de consum mediu la nivelul UE corectat sau, dacă nu, mixul cel mai reprezentativ corectat. Dacă nu există date disponibile privind calcularea mixurilor corectate, trebuie utilizate mixurile medii necorectate. Trebuie raportat în mod transparent care sunt mixurile energetice folosite la calculul beneficiilor și dacă acestea au fost corectate sau nu. Luarea în calcul a stocării temporare (a carbonului) și a emisiilor întârziate Stocarea temporară a carbonului are loc atunci când un produs „reduce GES din atmosferă” sau creează „emisii negative”, prin absorbția și stocarea carbonului pentru o perioadă limitată de timp. Emisiile întârziate sunt emisii eliberate în timp, de exemplu datorită unor etape lungi de utilizare sau de eliminare finală, spre deosebire de o singură emisie la momentul t. Să ilustrăm acest lucru printr-un exemplu: dacă aveți mobilă din lemn cu o durată de viață de 120 de ani, stocați carbon de-a lungul celor 120 de ani ai mobilei, iar emisiile generate în urma eliminării sau incinerării la scoaterea din uz a acesteia sunt întârziate cu 120 de ani. Dioxidul de carbon (CO2) se folosește pentru producerea mobilei din lemn, este stocat timp de 120 de ani și este eliberat atunci când mobila este eliminată sau incinerată la scoaterea sa din uz. CO2 este stocat timp de 120 de ani, iar emisiile întârziate de CO2 au loc doar după 120 de ani (la sfârșitul duratei de viață a mobilei) și nu acum. Cerință pentru studiile PEF Creditele asociate cu stocarea temporară (a carbonului) sau cu emisiile întârziate nu trebuie luate în considerare la calcularea categoriilor de impact al EF implicite. Cu toate acestea, ele pot fi incluse ca „informații suplimentare referitoare la mediu”. În plus, acestea trebuie incluse în rubrica „Informații suplimentare referitoare la mediu” dacă acest lucru este specificat într-o PEFCR de sprijin. 5.5 Nomenclatura profilului de utilizare a resurselor și de emisie Cei care elaborează studii PEF trebuie să verifice nomenclatura și proprietățile documentate ale unui flux dat în profilul de utilizare a resurselor și de emisie pe baza nomenclaturii și proprietăților din Sistemul internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD) (74). Cerință pentru studiile PEF Toate informațiile relevante privind utilizarea resurselor și emisiile asociate cu etapele ciclului de viață incluse în limitele definite ale sistemului trebuie documentate utilizând nomenclatura și proprietățile din Sistemul internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD), conform descrierii din anexa IV (74). Dacă nomenclatura și proprietățile pentru un anumit flux nu sunt disponibile în ILCD, responsabilul PEF trebuie să creeze o nomenclatură adecvată și să documenteze proprietățile fluxului. 5.6 Cerințe privind calitatea datelor Această secțiune descrie modul în care trebuie evaluată calitatea datelor. Pentru studiile PEF sunt adoptate șase criterii de calitate, dintre care cinci se referă la date și unul la metodă. Reprezentativitatea (tehnologică, geografică și temporală) descrie în ce măsură procesele și produsele selectate reprezintă sistemul analizat. Odată ce au fost alese procesele și produsele care să reprezinte sistemul analizat, iar profilul de utilizare a resurselor și de emisie al acestor procese și produse a fost inventariat, criteriul integralității evaluează în ce măsură profilul de utilizare a resurselor și de emisie al acestor procese și produse acoperă toate emisiile și resursele aferente proceselor și produselor respectiv. Pe lângă aceste criterii, alte trei aspecte sunt incluse în evaluarea calității, și anume revizuirea, documentația (respectarea formatului ILCD) și respectarea nomenclaturii ILCD. Aceste din urmă trei criterii nu sunt incluse în evaluarea semicantitativă a calității datelor descrisă în paragrafele următoare. Cu toate acestea, ele trebuie îndeplinite. Tabelul 3 Criteriile de calitate a datelor, documentația, nomenclatura și revizuirea Tabelul 4 Prezentare generală a cerințelor de calitate a datelor și evaluarea calității datelor Evaluare semicantitativă a calității datelor Tabelul 5 oferă o imagine de ansamblu a criteriilor utilizate pentru evaluarea semicantitativă a calității datelor; Tabelul 6 și ecuațiile aferente descriu criteriile care trebuie folosite pentru o evaluare semicantitativă a calității datelor. Anexa VII oferă un exemplu de cerințe privind calitatea datelor pentru produse intermediare din hârtie. Tabelul 5 Criterii de evaluare semicantitativă a calității globale a datelor privind seturile de date de inventar al ciclului de viață utilizate în studiul EF Calitatea globală a datelor se calculează prin însumarea categoriei de calitate atinse pentru fiecare dintre criteriile de calitate și apoi prin împărțirea la numărul total de criterii (și anume șase). Categoria de calitate a datelor (DQR) rezultată se folosește pentru a identifica nivelul de calitate corespunzător în Tabelul 6. Formula 1 arată metoda de calcul: — DQR: categoria de calitate a setului de date; — TeR: — GR: — TiR: — C: — P: — M: Formula 1 trebuie folosită pentru identificarea nivelului global al calității datelor, în funcție de categoria de calitate a datelor obținută. Tabelul 6 Nivelul calității globale a datelor, în funcție de categoria de calitate a datelor obținută Tabelul 7 Exemplu de evaluare semicantitativă a calității datelor necesară pentru seturile de date esențiale aferente inventarului ciclului de viață Proces: procesul de vopsire Cerință pentru studiile PEF: Cerințele de calitate a datelor trebuie îndeplinite de studiile PEF care vizează comunicarea externă, cum ar fi B2B și B2C. Pentru studiile PEF (despre care se afirmă că respectă prezentul Ghid PEF) destinate utilizărilor interne, cerințele de calitate a datelor specificate ar trebui să fie îndeplinite (adică sunt recomandate), dar nu sunt obligatorii. Orice abatere de la cerințe trebuie documentată. Cerințele de calitate a datelor se aplică atât datelor specifice (82), cât și datelor generice (83). Pentru evaluarea semicantitativă a calității datelor din studiile PEF trebuie adoptate următoarele 6 criterii: reprezentativitatea tehnologică, reprezentativitatea geografică, reprezentativitatea temporală, integralitatea, incertitudinea parametrilor, adecvarea metodologică și consecvența. În etapa facultativă de examinare este necesar ca datele care contribuie la cel puțin 90 % din impactul estimat al fiecărei categorii de impact al EF să aparțină unei categorii de calitate a datelor cel puțin „satisfăcătoare”, conform evaluării prin intermediul opiniei expertului privind calitatea. În profilul de utilizare a resurselor și de emisie final, pentru procesele sau activitățile care reprezintă cel puțin 70% din contribuțiile la fiecare categorie de impact al EF, atât datele specifice cât și cele generice trebuie să atingă cel puțin un nivel global de „calitate bună” (pragul de 70% este ales pentru a crea un echilibru între obiectivul de a realiza o evaluare solidă și necesitatea de a o menține posibilă și accesibilă). Pentru aceste procese trebuie realizată și raportată o evaluare semicantitativă a calității datelor. Cel puțin 2/3 din restul de 30% (adică 20%-30%) trebuie modelate cu date al căror nivel de calitate este cel puțin „satisfăcător”. Datele cu o calitate inferioară nivelului satisfăcător nu trebuie să reprezinte mai mult de 10% din contribuțiile la fiecare categorie de impact al EF. Cerințele de calitate a datelor pentru reprezentativitatea tehnologică, geografică și temporală trebuie supuse unei revizuiri în cadrul studiului PEF. Cerințele de calitate a datelor referitoare la integralitate, la consecvența și adecvarea metodologică și la incertitudinea parametrilor trebuie îndeplinite prin obținerea de date generice exclusiv din surse de date care respectă cerințele Ghidului PEF. În ceea ce privește criteriul de calitate a datelor „consecvența și adecvarea metodologică”, cerințele definite în Tabelul 6 se aplică până la sfârșitul anului 2015. Începând din 2016, va fi necesară respectarea pe deplin a metodologiei PEF. Evaluarea calității datelor generice trebuie să aibă loc la nivelul fluxurilor de intrare (de exemplu, hârtia achiziționată utilizată într-o tipografie), în timp ce evaluarea calității datelor specifice trebuie realizată la nivelul unui proces individual sau agregat, sau la nivelul fluxurilor de intrare individuale. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să ofere orientări suplimentare cu privire la notarea evaluării calității datelor pentru categoria de produs în ceea ce privește reprezentativitatea temporală, geografică și tehnologică. PEFCS trebuie, de exemplu, să specifice ce punctaj al calității datelor legat de reprezentativitatea temporală ar trebui atribuit unui set de date care reprezintă un anumit an. PEFCR-urile pot specifica criterii suplimentare pentru evaluarea calității datelor (în plus față de criteriile implicite). PEFCR-urile pot specifica cerințe de calitate a datelor mai stringente, dacă este adecvat pentru categoria de produse în cauză. Acestea pot include: Exemplu de determinare a categoriei de calitate a datelor O DQR de 2,2 corespunde, per ansamblu, unui nivel de „calitate bună”. 5.7 Colectarea datelor specifice Această secțiune descrie colectarea de date specifice, care sunt date măsurate sau colectate direct și sunt reprezentative pentru activitățile dintr-o anumită instalație sau dintr-un anumit ansamblu de instalații. Datele ar trebui să includă toate intrările și ieșirile cunoscute pentru procesele respective. Intrările sunt utilizarea de energie, apă, materiale etc. Ieșirile sunt produse, co-produse (84) și emisii. Emisiile pot fi împărțite în patru categorii: emisiile în aer, în apă și în sol și emisiile sub formă de deșeuri solide. Datele specifice pot fi colectate, măsurate sau calculate utilizând datele de activitate (85) și factorii de emisie aferenți. Ar trebui remarcat faptul că factorii de emisie pot fi derivați din date generice care fac obiectul cerințelor de calitate a datelor. Colectarea de date – măsurători și chestionare adaptate Cele mai reprezentative surse de date pentru procese specifice sunt măsurătorile efectuate direct asupra procesului sau obținute de la operatori prin discuții sau chestionare. Datele pot necesita scalare, grupare sau alte forme de tratare matematică pentru a le alinia cu unitatea de analiză și cu fluxul de referință ale procesului. Surse tipice de date specifice sunt: Cerință pentru studiile PEF Trebuie obținute date specifice (86) pentru toate procesele/activitățile din prim-plan și, acolo unde este cazul (87), pentru procesele/activitățile de fundal. Cu toate acestea, dacă datele generice sunt mai reprezentative sau mai adecvate decât datele specifice (de raportat și justificat) pentru procesele din prim-plan, datele generice trebuie de asemenea utilizate pentru procesele din prim-plan. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie: 5.8 Colectarea datelor generice Datele generice se referă la date care nu se bazează pe măsurători sau calcule directe ale proceselor respective în cadrul sistemului. Datele generice pot fi specifice sectorului, adică specifice sectorului avut în vedere pentru studiul PEF, sau multisectoriale. Exemplele de date generice includ: Obținerea datelor generice Atunci când este posibil, datele generice ar trebui să fie obținute din sursele de date menționate în prezentul Ghid PEF. Celelalte date generice ar trebui să fie obținute de preferință din: Alte surse potențiale de date generice pot fi găsite, de exemplu, în directorul de resurse al Platformei europene pentru ECV (88). Dacă datele necesare nu pot fi găsite în sursele enumerate mai sus, pot fi utilizate alte surse. Cerință pentru studiile PEF Datele generice trebuie folosite doar pentru procesele din fundal, cu excepția cazurilor în care acestea sunt mai reprezentative sau mai adecvate pentru procesele din prim-plan decât datele specifice, caz în care datele generice trebuie folosite și pentru procesele din prim-plan. Atunci când sunt disponibile, trebuie folosite datele generice specifice sectorului, în locul datelor generice multisectoriale. Toate datele generice trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul document. Sursele datelor folosite trebuie documentate și raportate clar în raportul PEF. Acolo unde este posibil, datele generice (cu condiția să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul Ghid PEF) ar trebui obținute din: Cerință suplimentară pentru PEFCR-uri: PEFCR trebuie să specifice: 5.9 Abordarea lipsurilor de date referitoare la procesul unitar Se poate vorbi de lipsuri de date atunci când nu există date specifice sau generice disponibile care să fie suficient de reprezentative pentru anumit proces din ciclul de viață al produsului. Pentru majoritatea proceselor în cazul cărora ar putea lipsi date, ar trebui să fie posibilă obținerea de informații suficiente pentru a oferi o estimare rezonabilă a datelor lipsă. Prin urmare, în profilul de utilizare a resurselor și de emisie final ar trebui să existe puține lipsuri de date sau chiar deloc. Informațiile lipsă pot fi de diferite tipuri și pot avea caracteristici diferite, fiecare dintre ele necesitând abordări separate pentru soluționarea problemei. Lipsurile de date pot apărea atunci când: Cerință pentru studiile PEF Orice lipsuri de date trebuie completate utilizând cele mai bune date generice sau extrapolate (91) disponibile. Contribuția acestor date (inclusiv lipsurile la nivelul datelor generice) nu trebuie să reprezinte mai mult de 10 % din contribuția totală la fiecare categorie de impact al EF luată în considerare. Acest lucru se reflectă în cerințele de calitate a datelor, conform cărora 10 % din date pot fi selectate din cele mai bune date disponibile (fără alte cerințe suplimentare de calitate a datelor). Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să specifice eventualele lipsuri de date și să ofere orientări detaliate pentru completarea lipsurilor de date respective. 5.10 Abordarea proceselor multifuncționale În cazul în care un proces sau o instalație are mai mult de o funcție, și anume furnizează mai multe bunuri și/sau servicii („co-produse”), acesta (aceasta) este „multifuncțional(ă)”. În aceste situații, toate intrările și emisiile legate de procesul în cauză trebuie împărțite în mod principial între produsul vizat și celelalte co-produse. Sistemele care implică multifuncționalitatea proceselor trebuie modelate în conformitate cu următoarea ierarhie decizională, orientări suplimentare fiind furnizate de PEFCR-uri, dacă acestea sunt disponibile. Ierarhie decizională I) Subdivizare sau extinderea sistemului Ori de câte ori este posibil, ar trebui folosită subdivizarea sau extinderea sistemului pentru a se evita alocarea. Subdivizarea se referă la dezagregarea proceselor sau instalațiilor multifuncționale pentru a izola fluxurile de intrare direct asociate cu fiecare ieșire din proces sau din instalație. Extinderea sistemului se referă la extinderea sistemului prin includerea de funcții suplimentare legate de co-produse. Întâi trebuie studiat dacă procesul analizat poate fi subdivizat sau extins. În cazul în care subdivizarea este posibilă, ar trebui colectate date de inventar numai pentru acele procese unitare (92) care sunt direct atribuibile (93) bunurilor/serviciilor în cauză. Sau, dacă sistemul poate fi extins, funcțiile suplimentare trebuie incluse în analiză și rezultatele comunicate pentru sistemul extins în ansamblu, mai degrabă decât la nivel individual de co-produs. II) Alocare bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă În cazul în care nu se poate folosi subdivizarea sau extinderea sistemului, ar trebui să se aplice alocarea: intrările și ieșirile sistemului ar trebui împărțite între diferitele produse sau funcții ale acestuia în așa fel încât să reflecte relațiile fizice subiacente relevante dintre acestea. (ISO 14044:2006, 14). Alocarea bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă se referă la împărțirea fluxurilor de intrare și de ieșire ale unui proces sau ale unei instalații multifuncționale în conformitate cu o relație fizică relevantă și cuantificabilă dintre intrările în proces și ieșirile de co-produse (de exemplu, o proprietate fizică a intrărilor și ieșirilor care este relevantă pentru funcția furnizată de co-produsul de interes). Alocarea bazată pe o relație fizică poate fi modelată prin utilizarea înlocuirii directe în cazul în care poate fi identificat un produs care este direct înlocuit (94). Se poate modela în mod fiabil un efect de înlocuire directă? Acest lucru poate fi demonstrat prin dovedirea faptului că (1) există un efect de înlocuire direct, care poate fi demonstrat empiric ȘI (2) produsul înlocuit poate fi modelat, iar datele din profilul de utilizare a resurselor și de emisie pot fi scăzute într-un mod direct reprezentativ: Sau Pot fi alocate fluxurile de intrări/ieșiri pe baza altei relații fizice subiacente relevante care leagă intrările și ieșirile de funcția furnizată de sistem? Acest lucru se poate demonstra prin dovedirea faptului că poate fi definită o relație fizică relevantă prin care să se aloce fluxurile atribuibile furnizării funcției definite a sistemului-produs (95): III) Alocare bazată pe alt tip de relație Ar putea fi posibilă alocarea pe baza altui tip de relație. De exemplu, alocarea economică se referă la alocarea intrărilor și ieșirilor aferente proceselor multifuncționale la ieșirile co-produsului în mod proporțional cu valorile lor relative de piață. Prețul de piață al co-funcțiilor ar trebui să se refere la condiția specifică și la punctul în care sunt produse co-produsele. Alocarea pe baza valorii economice trebuie aplicată numai atunci când I) și II) nu sunt posibile. În orice caz, trebuie furnizată o justificare clară pentru renunțarea la I) și II) și selectarea unei anumite reguli de alocare în etapa III), pentru a asigura, pe cât posibil, reprezentativitatea fizică a rezultatelor PEF. Alocarea bazată pe alt tip de relație poate fi abordată în unul din următoarele moduri alternative: Poate fi identificat un efect de înlocuire indirectă (96)? ȘI produsul înlocuit poate fi modelat, iar inventarul scăzut într-un mod rezonabil de reprezentativ? Sau Pot fi alocate fluxurile de intrări/ieșiri între produse și funcții pe baza altor tipuri de relații economice (de exemplu, valoarea economică relativă a co-produselor)? Abordarea multifuncționalității produselor devine o adevărată provocare atunci când intervine reciclarea sau valorificarea energetică a unuia sau mai multora din aceste produse, deoarece sistemul are tendința de a deveni foarte complex. Anexa V oferă o abordare care trebuie folosită pentru a estima emisiile globale associate unui anumit process care presupune reciclare și/sau valorificare energetică. De asemenea, acestea se referă și la fluxurile de deșeuri generate în cadrul limitelor sistemului. Exemple de înlocuire directă și indirectă Înlocuire directă: Înlocuirea directă poate fi modelată ca o formă de alocare bazată pe o relație fizică subiacentă atunci când se poate identifica un efect de înlocuire direct, care poate fi demonstrat empiric. De exemplu, atunci când pe un teren agricol se aplică azot din gunoi de grajd, înlocuind direct o cantitate echivalentă de îngrășământ azotat specific pe care agricultorul l-ar fi utilizat în caz contrar, sistemul de creștere a animalelor de unde provine gunoiul de grajd este creditat pentru producția de îngrășământ transferată (ținând seama de diferențele de transport, manipulare și de emisii). Înlocuire indirectă: Înlocuirea indirectă poate fi modelată ca o formă de „alocare bazată pe alt tip de relație” atunci când se presupune că un co-produs înlocuiește un produs echivalent pe piață marginal sau un produs echivalent pe piață mediu, prin intermediul unor procese influențate de piață. De exemplu, atunci când gunoiul de grajd este ambalat și vândut pentru utilizarea în grădini de amatori, sistemul de creștere a animalelor de unde provine gunoiul de grajd este creditat pentru îngrășământul mediu de pe piață destinat grădinilor de amatori care se presupune că a fost înlocuit (ținând seama de diferențele de transport, manipulare și de emisii). Cerință pentru studii PEF Următoarea ierarhie decizională de multifuncționalitate a PEF trebuie aplicată pentru soluționarea tuturor problemelor de multifuncționalitate: (1) subdivizarea sau extinderea sistemului; (2) alocare bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă (incluzând înlocuirea directă sau o relație fizică subiacentă relevantă); (3) alocare bazată pe alt tip de relație (incluzând înlocuirea indirectă sau altă relație subiacentă relevantă). Toate alegerile făcute în acest context trebuie raportate și justificate în raport cu obiectivul global de a asigura rezultate reprezentative din punct de vedere fizic și relevante din punctul de vedere al mediului. Pentru multifuncționalitatea produselor în situații de reciclare sau de valorificare energetică, se aplică ecuația descrisă în anexa V. Procesul decizional menționat anterior se aplică, de asemenea, și multifuncționalității legate de scoaterea din uz. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR trebuie să specifice mai în amănunt soluții de multifuncționalitate pentru aplicarea în cadrul limitelor definite ale sistemului și, acolo unde este cazul, pentru etapele din amonte și din aval. Dacă este fezabil, PEFCR mai poate prevedea factori specifici care trebuie utilizați în cazul soluțiilor de alocare. Toate aceste soluții de multifuncționalitate specificate în PEFCR trebuie justificate în mod clar cu trimitere la ierarhia de soluții de multifuncționalitate a PEF. În cazul în care se folosește subdivizarea, PEFCR trebuie să specifice care procese urmează să fie subdivizate și principiile pe care trebuie să le respecte respectiva subdivizare. În cazul în care se folosește alocarea bazată pe relația fizică, PEFCR trebuie să specifice relațiile fizice subiacente relevante care trebuie luate în considerare și să stabilească factorii de alocare relevanți. În cazul în care se aplică alocarea bazată pe altă relație, PEFCR trebuie să precizeze această relație și să stabilească factorii de alocare relevanți. De exemplu, în cazul alocării economice, PEFCR trebuie să specifice regulile pentru determinarea valorilor economice a co-produselor. În ceea ce privește multifuncționalitatea în situații de scoatere din uz, PEFCR trebuie să precizeze modul în care diferitele părți se calculează în cadrul formulei obligatorii furnizate. Figura 4 Arbore decizional pentru abordarea proceselor multifuncționale DA Analizați sistemul studiat: conține procese multifuncționale [adică procese care furnizează mai mult de o funcție sau mai multe bunuri/servicii („co-produse” )]? NU Verificați dacă există orientări suplimentare la nivel sectorial pentru procesele afectate, de ex. furnizate de Normele privind categoria de amprentă de mediu a produsului (PEFCR-uri), și aplicați aceste orientări. Dacă nu, modelați procesul (procesele) multifunc ț ional(e) conform următoarei ierarhii decizionale: Se poate aplica SUBDIVIZAREA sau EXTINDEREA SISTEMULUI ? DA Aplicați SUBDIVIZAREA sau EXTINDEREA SISTEMULUI NU Se poate aplica ALOCAREA BAZATĂ PE O RELAȚIE FIZICĂ SUBIACENTĂ RELEVANTĂ ? Aceasta se poate aborda în unul din următoarele moduri: Identificați, dacă este posibil, un efect de înlocuire directă sau Identificați, dacă este posibil, o altă relație fizică subiacentă relevantă DA Aplicați ALOCAREA NU Aplicați ALOCAREA BAZATĂ PE O ALTĂ RELAȚIE . Aceasta se poate aborda în unul din următoarele moduri: Identificați, dacă este posibil, un efect de înlocuire indirectă Identificați o altă relație, de ex. valoarea economică a co-produselor Treceți la următoarea etapă a amprentei de mediu a produsului 5.11 Culegerea de date referitoare la următoarele etape metodologice ale unui studiu PEF Figura 5 se concentrează asupra etapei de colectare a datelor care trebuie realizată la elaborarea unui studiu PEF. Sunt sintetizate cerințele exprimate prin „trebuie/ar trebui/poate”, atât pentru datele specifice, cât și pentru datele generice. În plus, figura indică legătura dintre etapa de colectare a datelor și realizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie și a evaluării ulterioare a impactului EF. Figura 5 Relația dintre colectarea datelor, profilul de utilizare a resurselor și de emisie și evaluarea impactului EF COLECTAREA DATELOR Date specifice Trebuie obținute pentru toate procesele din cadrul limitelor organizaționale (cu excepția proceselor care sunt reprezentate mai bine de date generice); Trebuie obținute pentru procesele din amonte și din aval, acolo unde este cazul; Trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul ghid; Ar trebui să includă toate intrările și ieșirile cunoscute. Intrări sunt, de ex., utilizarea de energie, apă și resurse. Ieșiri sunt, de ex., produsele, co-produsele, emisiile și deșeurile; Pot fi colectate, măsurate sau calculate. Emisiile legate de date specifice pot fi obținute din date generice (sub rezerva cerințelor de calitate a datelor ), de ex. data specifică „x ” kWh energie electrică ar putea trebui să fie combinată cu o dată generică precum „y ” kg CO 2 /kWh energie electrică, astfel încât un flux de „x*y ” kg CO 2 să fie inclus în profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Date generice Ar putea trebui să fie colectate atunci când nu sunt disponibile date specifice; Ar trebui utilizate doar pentru procesele/activitățile din amonte și din aval sau în combinație cu date de activitate pentru procesele din cadrul limitelor organizaționale; Atunci când sunt disponibile, ar trebui folosite date generice specifice sectorului, în datelor generice multi-sectoriale; Trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul ghid; Ar trebui dacă e posibil, să fie obținute din sursele de date prevăzute în prezentul ghid; PROFILUL DE UTILIZARE A RESURSELOR ȘI DE EMISIE Pe baza datelor colectate trebuie construit un profil de utilizare a resurselor și de emisie, adică un inventar al tuturor fluxurilor de intrare și de ieșire legate de limitele amprentei de mediu. De exemplu kg CO 2 , kg H2S, kg Pb etc. EVALUAREA IMPACTULUI (etape obligatorii) Clasificarea, adică atribuirea fiecărui punct de date din profilul de utilizare a resurselor și de emisie categoriilor relevante de impact al amprentei de mediu. Caracterizarea, adică aplicarea factorilor de caracterizare (prevăzuți în prezentul ghid) fiecărui flux de intrare și de ieșire, pentru a obține impacturi agregate în cadrul fiecărei categorii de impact al amprentei de mediu. 6. EVALUAREA IMPACTULUI AMPRENTEI DE MEDIU Odată ce profilul de utilizare a resurselor și de emisie a fost compilat, trebuie realizată evaluarea impactului EF pentru a calcula amprenta de mediu a produsului cu ajutorul categoriilor și modelelor selectate de impact al EF. Evaluarea impactului EF include două etape obligatorii și două etape facultative. Evaluarea impactului EF nu intenționează să înlocuiască alte instrumente (de reglementare) care au un obiectiv și un domeniu de aplicare diferit, precum evaluarea riscurilor (de mediu) [(E)RA], evaluarea impactului asupra mediului (EIA) specific amplasamentului sau norme de sănătate și de siguranță la nivel de produs sau legate de siguranța la locul de muncă. În special, evaluarea impactului EF nu are obiectivul de a prevedea dacă, într-un loc dat și la un moment dat, sunt depășite pragurile și se produc impacturi reale. În schimb, ea descrie presiunile existente asupra mediului. Astfel, evaluarea impactului EF este complementară altor instrumente dovedite, adăugând perspectiva bazată pe ciclul de viață. 6.1 Clasificare și caracterizare (obligatorii) Cerință pentru studiile PEF Evaluarea impactului EF trebuie să includă o clasificare și o caracterizare a fluxurilor amprentei de mediu a produsului. 6.1.1 Clasificarea fluxurilor aferente amprentei de mediu a produsului Clasificarea implică atribuirea intrărilor și ieșirilor de materiale/energie inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie către categoria de impact al EF relevantă. De exemplu, în cursul fazei de clasificare, toate intrările/ieșirile care generează emisii de gaze cu efect de seră sunt atribuite categoriei „schimbări climatice”. În mod similar, cele care conduc la emisii de substanțe care diminuează stratul de ozon sunt clasificate în consecință în categoria „diminuarea stratului de ozon”. În unele cazuri, o intrare/ieșire poate contribui la mai mult de o categorie de impact al EF [de exemplu, clorofluorocarburile (CFC) contribuie deopotrivă la schimbările climatice și la diminuarea stratului de ozon]. Este important ca datele să fie exprimate în ceea ce privește substanțele componente pentru care sunt disponibili factori de caracterizare (a se vedea secțiunea următoare). De exemplu, datele pentru un îngrășământ compozit NPK ar trebui dezagregate și clasificate în funcție de fracțiunile sale de N, P și K, deoarece fiecare element constitutiv va contribui la categorii de impact al EF diferite. În practică, o mare parte a profilului de utilizare a resurselor și de emisie poate fi extrasă din baze de date existente privind inventarul ciclului de viață, publice sau comerciale, unde clasificarea a fost deja pusă în aplicare. În astfel de cazuri, trebuie să se asigure, de exemplu de către furnizor, corespondența clasificării și a căilor aferente de evaluare a impactului EF cu cerințele prezentului Ghid PEF. Cerință pentru studiile PEF Toate intrările/ieșirile inventariate în timpul compilării profilului de utilizare a resurselor și de emisie trebuie atribuite categoriilor de impact al EF la care contribuie („clasificare”), folosind datele de clasificare disponibile la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/projects. În cadrul clasificării profilului de utilizare a resurselor și de emisie, datele ar trebui exprimate în ceea ce privește substanțele componente pentru care sunt disponibili factori de caraterizare. Exemplu: clasificarea datelor pentru un studiu referitor la un tricou Clasificarea datelor în categoria de impact „schimbări climatice”: Clasificarea datelor în categoria de impact „acidificare”: 6.1.2 Caracterizarea fluxurilor aferente amprentei de mediu Caracterizarea se referă la calculul amplorii contribuției fiecărei intrări/ieșiri clasificate la categoriile lor respective de impact al EF și agregarea contribuțiilor în cadrul fiecărei categorii. Aceasta se realizează prin înmulțirea valorilor din profilul de utilizare a resurselor și de emisie cu factorii de caracterizare relevanți pentru fiecare categorie de impact al EF. Factorii de caracterizare sunt specifici substanței sau resurselor. Ei reprezintă intensitatea impactului unei substanțe în raport cu o substanță de referință comună pentru o categorie de impact al EF (indicator de categorie de impact). De exemplu, în cazul calculării impacturilor asupra schimbărilor climatice, toate emisiile de gaze cu efect de seră inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie sunt ponderate în ceea ce privește intensitatea impactului lor în raport cu dioxidul de carbon, care este substanța de referință pentru această categorie. Acest lucru permite agregarea impacturilor potențiale și exprimarea ca o singură substanță echivalentă (în acest caz, echivalenți CO2) pentru fiecare categorie de impact al EF. De exemplu, factorul de caracterizare exprimat ca potențialul de încălzire globală al metanului este egal cu 25 echivalenți CO2 și impactul său asupra încălzirii globale este astfel de 25 de ori mai mare decât cel al CO2 (adică FC de 1 echivalent CO2). Cerință pentru studiile PEF Tuturor intrărilor/ieșirilor clasificate în fiecare categorie de impact al EF trebuie să li se atribuie factori de caracterizare reprezentând contribuția la categorie per unitate de intrare/ieșire, cu ajutorul factorilor de caracterizare furnizați, disponibili online la adresa: http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/projects. Rezultatele evaluării impactului EF trebuie apoi calculate pentru fiecare categorie de impact al EF prin înmulțirea cantității fiecărei intrări/ieșiri cu factorul său de caracterizare și însumarea contribuțiilor tuturor intrărilor/ieșirilor din cadrul fiecărei categorii pentru a obține o singură măsură exprimată în unitatea de referință corespunzătoare. Dacă pentru anumite fluxuri (de exemplu, un grup de substanțe chimice) din profilul de utilizare a resurselor și de emisie nu sunt disponibili factori de caracterizare din modelul implicit, atunci pentru caracterizarea acestor fluxuri pot fi folosite alte abordări. În astfel de circumstanțe, acest fapt se raportează în cadrul „Informațiilor suplimentare referitoare la mediu”. Modelele de caracterizare trebuie să fie valabile din punct de vedere tehnic și științific și bazate pe mecanisme de mediu (97) distincte, identificabile, sau pe observații empirice reproductibile. Exemplu: Calcularea rezultatelor evaluării impactului EF Încălzirea globală Acidificarea 6.2 Normalizare și ponderare (recomandată/facultativă) După cele două etape obligatorii de clasificare și caracterizare, evaluarea impactului EF poate fi completată prin normalizare și ponderare, care sunt etape recomandate/facultative. 6.2.1 Normalizarea rezultatelor evaluării impactului amprentei de mediu (recomandată) Normalizarea este o etapă neobligatorie, dar recomandată, în care rezultatele evaluării impactului EF sunt înmulțite cu factori de normalizare pentru a se calcula și compara amploarea contribuțiilor lor la categoriile de impact al EF în raport cu o unitate de referință (de regulă, presiunea legată de respectiva categorie cauzată de emisiile unei țări întregi sau ale unui cetățean mediu în decursul unui an). Ca urmare, se obțin rezultate EF normalizate adimensionale. Acestea reflectă sarcinile atribuibile unui produs în raport cu unitatea de referință, cum ar fi pe cap de locuitor pentru un anumit an și o anumită regiune. Acest lucru permite ca relevanța contribuțiilor pe care le au procesele individuale să fie comparată cu unitatea de referință a categoriilor de impact al EF luate în considerare. De exemplu, rezultatele evaluării impactului EF pot fi comparate cu aceleași rezultatele ale evaluării impactului EF pentru o anumită regiune, cum ar fi UE-27, și pe persoană. În acest caz, acestea ar reflecta echivalentul-persoană în raport cu emisiile asociate cu UE-27. Rezultatele normalizate ale amprentei de mediu nu indică însă gravitatea/relevanța impacturilor respective. Cerință pentru studiile PEF Normalizarea este o etapă neobligatorie, dar recomandată, a studiilor PEF. Dacă se folosește, rezultatele normalizate ale amprentei de mediu trebuie raportate în cadrul „Informațiilor suplimentare referitoare la mediu”, toate metodele și ipotezele fiind documentate. Rezultatele normalizate nu trebuie agregate, deoarece pentru această operațiune se aplică în mod implicit ponderarea. Rezultatele evaluării impactului EF înainte de normalizare trebuie raportate împreună cu rezultatele normalizate. 6.2.2 Ponderarea rezultatelor evaluării impactului amprentei de mediu (facultativă) Ponderarea nu este o etapă obligatorie, ci facultativă, care ar putea sprijini interpretarea și comunicarea rezultatelor analizei. În această etapă, rezultatele privind amprenta de mediu, cum ar fi cele normalizate, sunt înmulțite cu o serie de factori de ponderare care reflectă importanța relativă percepută a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Rezultatele EF ponderate pot fi apoi comparate pentru a se evalua importanța lor relativă. De asemenea, ele pot fi agregate la nivelul categoriilor de impact al EF pentru a obține mai multe valori agregate sau un singur indicator de impact global. Ponderarea necesită utilizarea unor judecăți de valoare în ceea ce privește importanța respectivă a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Aceste judecăți pot fi bazate pe opinii ale experților, pe puncte de vedere culturale/politice sau pe considerente economice (98). Cerință pentru studiile PEF Ponderarea nu este o etapă obligatorie, ci facultativă, a studiilor PEF. Dacă se folosește ponderarea, metodele și rezultatele trebuie comunicate la rubrica „Informații suplimentare referitoare la mediu”. Rezultatele evaluării impactului EF înainte de ponderare trebuie raportate împreună cu rezultatele ponderate. Realizarea etapelor de normalizare și de ponderare în studiile PEF trebuie să corespundă domeniului de aplicare și obiectivelor definite ale studiului, inclusiv utilizărilor avute în vedere (99). 7. INTERPRETAREA REZULTATELOR REFERITOARE LA AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI 7.1 Generalități Interpretarea rezultatelor studiului PEF (100) are două scopuri: Pentru a îndeplini aceste obiective, faza de interpretare a PEF trebuie să includă patru etape principale, astfel cum se prevede în prezentul capitol. Cerință pentru studiile PEF Faza de interpretare trebuie să includă următoarele etape: „evaluarea solidității modelului PEF”; „identificarea punctelor critice”; „estimarea incertitudinii”; și „concluzii, limitări și recomandări”. 7.2 Evaluarea solidității modelului de amprentă de mediu a produsului Evaluarea solidității modelului PEF evaluează măsura în care opțiunile metodologice, cum ar fi limitele sistemului, sursele de date, opțiunile de alocare, precum și acoperirea categoriilor de impact al EF influențează rezultatele analitice. Printre instrumentele care ar trebui utilizate în vederea evaluării solidității modelului PEF se numără: Orice aspecte semnalate în această evaluare ar trebui folosite pentru a contribui la ameliorări iterative ale studiului PEF. Cerință pentru studiile PEF: Evaluarea solidității modelului PEF trebuie să includă o evaluare a măsurii în care opțiunile metodologice influențează rezultatele. Aceste opțiuni trebuie să corespundă cerințelor specificate în prezentul Ghid PEF și trebuie să fie adecvate contextului. Instrumentele care ar trebui utilizate pentru evaluarea solidității modelului PEF sunt verificarea integralității, analizele de senzitivitate și verificarea consecvenței. 7.3 Identificarea punctelor critice Odată ce s-a asigurat faptul că modelul PEF este solid și conform cu toate aspectele definite în fazele de definire a obiectivului și a domeniului de aplicare, următorul pas este acela de a identifica principalele elemente care contribuie la rezultatele PEF. Această etapă poate fi numită, de asemenea, „analiza punctelor critice” sau „analiza punctelor slabe”. Elementele care contribuie pot fi etape sau procese specifice ciclului de viață ori intrări/ieșiri individuale de materiale/energie asociate cu un anumit proces sau cu o anumită etapă din lanțul de aprovizionare al produsului. Acestea sunt identificate prin revizuirea sistematică a rezultatelor studiului PEF. Instrumentele grafice pot fi deosebit de utile în acest context. Aceste analize oferă baza necesară pentru a identifica potențialele de ameliorare asociate cu anumite intervenții de gestionare. Cerință pentru studiile PEF Rezultatele PEF trebuie evaluate pentru a se aprecia efectul punctelor critice/slabe ale lanțului de aprovizionare la nivelul intrărilor/ieșirilor, al proceselor și al etapelor lanțului de aprovizionare și pentru a aprecia potențialul de ameliorare. Cerință pentru PEFCR PEFCR trebuie să identifice cele mai relevante categorii de impact al EF pentru sectorul în cauză. Pentru identificarea acestor priorități se pot folosi normalizarea și ponderarea. 7.4 Estimarea incertitudinii Estimarea incertitudinilor rezultatelor PEF finale sprijină ameliorările iterative ale studiilor PEF. De asemenea, ea ajută publicul țintă să evalueze soliditatea și aplicabilitatea rezultatelor studiilor PEF. În studiile PEF există două surse principale de incertitudine: Cerință pentru studiile PEF Trebuie să se prevadă cel puțin o descriere calitativă a incertitudinilor rezultatelor PEF, atât pentru incertitudinile legate de opțiuni, cât și pentru incertitudinile legate de datele de inventar, pentru a facilita o apreciere de ansamblu a incertitudinilor rezultatelor studiului PEF. Cerință pentru PEFCR-uri PEFCR trebuie să descrie incertitudinile comune categoriei de produs și ar trebui să identifice intervalul în care rezultatele ar putea fi considerate ca nefiind diferite în mod semnificativ în cadrul comparațiilor sau al afirmațiilor comparative. SUGESTIE: Evaluările cantitative ale incertitudinii pot fi calculate pentru varianța asociată cu datele din profilul de utilizare a resurselor și de emisie utilizând, de exemplu, simulări Monte Carlo. Influența incertitudinilor legate de opțiuni trebuie estimată la limitele superioare și inferioare prin analize de senzitivitate bazate pe evaluarea scenariilor. Acestea ar trebui documentate și raportate cu claritate. 7.5 Concluzii, recomandări și limitări Aspectul final al fazei de interpretare a EF este acela de a trage concluzii pe baza rezultatelor analitice, de a răspunde la întrebările puse la începutul studiului PEF și de a avansa recomandări adecvate pentru contextul și publicul vizat, luând în considerare în același timp, în mod explicit, orice limitări ale solidității și aplicabilității rezultatelor. PEF trebuie considerat ca fiind complementar altor evaluări și instrumente, precum evaluările de impact asupra mediului specifice amplasamentului sau evaluări ale riscurilor chimice. Ar trebui identificate posibile îmbunătățiri, cum ar fi, de exemplu, tehnologii mai nepoluante, modificări ale concepției produsului, sisteme de management de mediu [de exemplu, sistemul de management de mediu și audit (EMAS) sau standardul ISO 14001] sau alte abordări sistematice. Cerință pentru studiile PEF Concluziile, recomandările și limitările trebuie descrise în conformitate cu obiectivele și domeniul de aplicare definite ale studiului PEF. Studiile PEF menite să sprijine afirmații comparative destinate să fie făcute publice (și anume declarații privind superioritatea sau echivalența în materie de mediu a produsului) trebuie să se bazeze atât pe acest Ghid, cât și pe PEFCR-urile conexe. Concluziile ar trebui să includă un rezumat al „punctelor critice” identificate ale lanțului de aprovizionare și al eventualelor îmbunătățiri asociate cu intervențiile de gestionare. 8. RAPOARTELE PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A PRODUSULUI 8.1 Generalități Un raport PEF trebuie să ofere o prezentare pertinentă, cuprinzătoare, consecventă, precisă și transparentă a studiului și a impacturilor asupra mediului calculate asociate cu produsul. El reflectă cele mai bune informații posibile, astfel încât să maximizeze utilitatea acestora pentru utilizatorii actuali și viitori vizați, comunicând în același timp limitările, în mod onest și transparent. Pentru ca raportarea PEF să fie eficace, este necesară îndeplinirea mai multor criterii, atât de natură procedurală (calitatea raportului), cât și de fond (conținutul raportului). 8.2 Elemente de raportare Un raport PEF este format din cel puțin trei elemente: raportul principal, o sinteză și o anexă. Informațiile confidențiale și protejate pot fi incluse într-un al patrulea element, și anume un raport confidențial complementar. Rapoartele de revizuire fie se anexează, fie se menționează prin trimiteri. 8.2.1 Primul element: sinteza Sinteza trebuie să poată fi de sine stătătoare fără a compromite rezultatele și concluziile/recomandările (dacă sunt incluse). Sinteza trebuie să îndeplinească aceleași criterii cu privire la transparență, consecvență etc. ca raportul detaliat. Sinteza trebuie să includă cel puțin: 8.2.2 Al doilea element: raportul principal Raportul principal (101) trebuie să includă cel puțin următoarele componente: 8.2.3 Al treilea element: anexa Anexa servește la documentarea elementelor justificative ale raportului principal, care au un caracter mai tehnic. Aceasta trebuie să cuprindă: 8.2.4 Al patrulea element: raportul confidențial Raportul confidențial este un element de raportare facultativ care trebuie să conțină toate datele (inclusiv date primare) și informațiile care sunt confidențiale sau protejate și nu pot fi comunicate unor terți. Aceste date și informații trebuie puse la dispoziție în mod confidențial celor care realizează revizia critică. Cerință pentru studiile PEF Orice studiu PEF destinat comunicării externe trebuie să includă un raport al studiului PEF, care trebuie să furnizeze o bază solidă pentru evaluare și urmărire și care vizează îmbunătățirea performanței de mediu a produsului de-a lungul timpului. Raportul PEF trebuie să includă cel puțin o sinteză, un raport principal și o anexă. Acestea trebuie să cuprindă toate elementele de raportare specificate în prezentul capitol. Pot fi de asemenea incluse orice informații justificative suplimentare, cum ar fi un raport confidențial. Cerință suplimentară pentru elaborarea PEFCR-urilor PEFCR-urile trebuie să specifice și să justifice orice abateri de la cerințele de raportare standard stipulate în capitolul 8 și orice cerințe de raportare suplimentare și/sau diferențiate care depind, de exemplu, de tipul de utilizare a studiului PEF și de tipul produsului evaluat. PEFCR-urile trebuie să specifice dacă rezultatele PEF trebuie raportate separat pentru fiecare dintre etapele ciclului de viață selectate. 9. REVIZUIREA CRITICĂ A AMPRENTEI DE MEDIU A PRODUSULUI 9.1. Generalități (104) O revizuire critică este esențială pentru a asigura fiabilitatea rezultatelor PEF și pentru a îmbunătăți calitatea studiului PEF. Cerință pentru studiile PEF Orice studiu PEF destinat comunicării interne despre care se afirmă că este în conformitate cu Ghidul PEF și orice studiu PEF destinat comunicării externe (de exemplu, B2B sau B2C) trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice pentru a se asigura că: 9.2 Tipul de revizuire Cel mai adecvat tip de revizuire care oferă garanția minimă necesară de asigurare a calității este o revizuire externă independentă. Tipul revizuirii realizate ar trebui să fie dictat de obiectivele și utilizările avute în vedere ale studiului PEF. Cerință pentru studiile PEF Cu excepția cazului în care se specifică altfel în instrumentele de politică relevante, orice studiu destinat comunicării externe (105) trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin un revizor sau o echipă de revizori externi, independenți și calificați. Un studiu PEF pentru sprijinirea unei afirmații comparative destinate să fie făcute publice trebuie să se bazeze pe PEFCR-uri relevante și să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin trei revizori externi, independenți și calificați. Orice studiu PEF destinat comunicării interne despre care se afirmă că respectă Ghidul PEF trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin un revizor (sau o echipă de revizori) extern, independent și calificat. Tipul revizuirii realizate ar trebui să fie dictat de obiectivele și utilizările avute în vedere ale studiului PEF. Cerință pentru PEFCR-uri PEFCR trebuie să specifice cerințele de revizuire pentru studiile PEF care urmează să fie utilizate pentru afirmații comparative destinate să fie făcute publice (de exemplu, dacă este suficientă o revizuire de către cel puțin trei revizori externi, independenți și calificați). 9.3 Calificarea revizorului Evaluarea adecvării potențialilor revizori se bazează pe un sistem de notare care ia în considerare experiența în domeniul reviziei și al auditului, metodologia și practica privind PEF și/sau ECV și cunoașterea tehnologiilor, a proceselor sau a altor activități relevante reprezentate de produsul sau produsele studiate. Tabelul 8 prezintă sistemul de notare pentru fiecare aspect de competență și experiență relevant. Dacă nu se specifică altfel în contextul utilizării avute în vedere, declarația pe propria răspundere a revizorului cu privire la sistemul de notare constituie cerința minimă. Tabelul 8 Sistem de notare pentru revizori și echipe de revizori eligibile Cerință pentru studiile PEF Trebuie realizată o revizuire critică a studiului PEF, conform cerințelor aferente utilizării avute în vedere. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, punctajul minim necesar pentru calificarea ca revizor sau echipă de revizori este de șase puncte, incluzând cel puțin un punct pentru fiecare din cele trei criterii obligatorii (de exemplu, practica de verificare și de audit, practica și metodologia privind ECV, cunoașterea tehnologiilor sau a altor activități relevante pentru studiul PEF). Punctele pe criterii sunt obținute de fiecare persoană în parte, în timp ce la nivel de echipă se pot aduna punctele de la mai multe criterii. Revizorii sau echipele de revizori trebuie să prezinte o declarație pe propria răspundere privind calificările lor, menționând câte puncte au obținut pentru fiecare criteriu și totalul punctelor obținute. Această declarație pe propria răspundere trebuie inclusă în raportul PEF. 10. ACRONIME ȘI ABREVIERI 11. GLOSAR Informații suplimentare referitoare la mediu .– categorii de impact al amprentei de mediu și alți indicatori de mediu care sunt calculați și comunicați pe lângă rezultatele PEF. Acidificare– categorie de impact al EF care abordează impacturile datorate substanțelor acidifiante din mediu. Emisiile de NOx, NH3 și SOx duc la eliberarea de ioni de hidrogen (H+) atunci când gazele sunt mineralizate. Protonii contribuie la acidificarea solurilor și a apelor atunci când sunt eliberați în zone în care capacitatea de tamponare este scăzută, ceea ce duce la degradarea pădurilor și la acidificarea lacurilor. Alocare– o abordare pentru soluționarea problemelor legate de multifuncționalitate. Aceasta se referă la „distribuirea fluxurilor de intrare sau ieșire ale unui proces sau sistem-produs între sistemul-produs aflat în studiu și unul sau mai multe alte sisteme-produs” (ISO 14040:2006). Atribuțional– se referă la modelarea bazată pe procese în scopul de a oferi o reprezentare statică a unor condiții medii, excluzând efectele influențate de piață. Valori medii ale datelor– se referă la o medie ponderată cu producția a datelor specifice. Proces de fundal (Background process)– se referă la acele procese din ciclul de viață al produsului în cazul cărora nu este posibil un acces direct la informații. De exemplu, majoritatea proceselor din amonte ale ciclului de viață și, în general, toate procesele din aval vor fi considerate parte a proceselor de fundal. De la întreprinderi la întreprinderi (B2B)– descrie tranzacțiile dintre întreprinderi, cum ar fi între un producător și un comerciant cu ridicata sau între un comerciant cu ridicata și un comerciant cu amănuntul. De la întreprinderi la consumatori (B2C)– descrie tranzacțiile între întreprinderi și consumatori, cum ar fi între comercianții cu amănuntul și consumatori. Conform ISO 14025:2006, un consumator este definit ca „membru al publicului larg care achiziționează sau folosește produse, proprietăți sau servicii în scopuri private”. Caracterizare– calcul al amplorii contribuției fiecărei intrări/ieșiri clasificate la categoriile lor respective de impact al EF și agregarea contribuțiilor în cadrul fiecărei categorii. Aceasta necesită o multiplicare liniară a datelor de inventar cu factori de caracterizare pentru fiecare substanță și categorie de impact al EF în cauză. De exemplu, în ceea ce privește categoria de impact al EF „schimbări climatice”, CO2 este ales ca substanța de referință și kg echivalent CO2 ca unitate de referință. Factor de caracterizare– un factor derivat dintr-un model de caracterizare care se aplică pentru a converti un profil de utilizare a resurselor și de emisie în unitatea comună a indicatorului categoriei EF (pe baza ISO 14040:2006). Clasificare– atribuirea pe categorii de impact al EF a intrărilor și ieșirilor de materiale/energie inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie, în funcție de potențialul fiecărei substanțe de a contribui la fiecare dintre categoriile de impact al EF avute în vedere. Co-funcție– oricare dintre două sau mai multe funcții care rezultă din același proces unitar sau sistem-produs. Afirmație comparativă– o declarație de mediu referitoare la superioritatea sau echivalența produselor, pe baza rezultatelor unui studiu PEF și a PEFCR-urilor de sprijin (pe baza ISO 14040:2006). Comparație– o comparație (grafică sau de altă natură) a două sau mai multe produse în ceea ce privește rezultatele PEF proprii, care ia în considerare PEFCR-urile aferente acestora și nu include o afirmație comparativă. Co-produs– oricare dintre două sau mai multe produse provenind din același proces unitar sau sistem-produs (ISO 14040:2006) „Cradle to gate” („de la leagăn la poartă”)– o evaluare a unui lanț de aprovizionare parțial al unui produs, de la extracția materiilor prime („leagăn”) până la „poarta” producătorului. Etapele de distribuire, depozitare, utilizare și scoatere din uz ale lanțului de aprovizionare sunt omise. „Cradle to grave” („de la leagăn la mormânt”)– o evaluare a ciclului de viață al unui produs care include etapele de extracție a materiilor prime, prelucrare, distribuire, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. Toate elementele de intrare și de ieșire relevante sunt luate în considerare pentru toate etapele ciclului de viață. Revizuire critică– un proces destinat să asigure consecvența între un studiu PEF și principiile și cerințele prezentului Ghid PEF și ale PEFCR-urilor (dacă sunt disponibile) (pe baza ISO 14040:2006). Calitatea datelor– caracteristici ale datelor care sunt legate de capacitatea acestora de a îndeplini cerințele stabilite (ISO 14040:2006). Calitatea datelor acoperă diverse aspecte, cum ar fi reprezentativitatea tehnologică, geografică și temporală, precum și integralitatea și precizia datelor de inventar. Emisii întârziate– emisii eliberate în timp, de exemplu datorită unor etape lungi de utilizare sau de eliminare finală, spre deosebire de o singură emisie la momentul t. Schimbarea directă a destinației terenurilor– transformarea dintr-un tip de destinație a terenului în altul, care are loc pe o suprafață de teren unică și care nu duce la schimbări într-un alt sistem. „Direct atribuibil(ă)”– se referă la un proces, o activitate sau un impact care are loc în cadrul limitelor definite ale sistemului. În aval– care are loc de-a lungul unui lanț de aprovizionare după punctul de referință. Amprenta ecologică (Ecological footprint)– se referă la „zona de teren productiv și de ecosisteme de apă necesară pentru a produce resursele pe care le consumă populația și pentru a asimila deșeurile pe care le produce populația, oriunde pe Pământ ar fi situate terenul și apa respective” (Wackernagel și Rees, 1996). Conform Ghidului PEF, amprenta de mediu nu este echivalentă cu amprenta ecologică definită de Wackernagel și Rees. Principalele diferențe sunt expuse în Anexa X. Ecotoxicitate– categorie de impact al EF ce tratează impacturile toxice asupra unui ecosistem care aduc daune speciilor individuale și modifică structura și funcția ecosistemului. Ecotoxicitatea rezultă dintr-o varietate de mecanisme toxicologice diferite cauzate de eliberarea de substanțe cu un efect direct asupra sănătății ecosistemului. Fluxuri elementare– în profilul de utilizare a resurselor și de emisie, fluxurile elementare cuprind „material sau energie care intră în sistemul aflat în studiu, care a fost extras din mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană anterioară, ori material sau energie care iese din sistemul aflat în studiu și care este eliberat în mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană ulterioară” (ISO 14040, 3.12). Printre fluxurile elementare se numără, de exemplu, resursele luate din natură sau emisiile în aer, apă sau sol care sunt legate direct de factorii de caracterizare ai categoriilor de impact al EF. Aspect de mediu– un element al activităților sau produselor unei organizații care are sau poate avea un impact asupra mediului (Regulamentul EMAS). Evaluarea impactului amprentei de mediu (EF)– fază a analizei PEF care are ca scop înțelegerea și evaluarea amplorii și importanței impacturilor potențiale asupra mediului ale unui sistem-produs pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului (ISO 14044:2006). Metodele de evaluare a impactului EF oferă factori de caracterizare a impactului pentru fluxuri elementare, în vederea agregării impactului pentru a obține un număr limitat de indicatori la punct intermediar și/sau de daună. Metoda de evaluare a impactului amprentei de mediu (EF)– protocol pentru traducerea cantitativă a datelor din profilul de utilizare a resurselor și de emisie în contribuții la un impact asupra mediului avut în vedere. Categorie de impact al amprentei de mediu (EF)– clasă de utilizare a resurselor sau de impact asupra mediului de care se leagă datele din profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Indicator al categoriei de impact al amprentei de mediu (EF)– reprezentare cuantificabilă a unei categorii de impact al EF (pe baza ISO 14000:2006). Impact asupra mediului– orice schimbare adusă mediului, indiferent dacă este benefică sau dăunătoare, care rezultă integral sau parțial în urma activităților, produselor sau serviciilor unei organizații (Regulamentul EMAS). Mecanism de mediu– sistem de procese fizice, chimice și biologice pentru o anumită categorie de impact al EF care leagă rezultatele profilului de utilizare a resurselor și de emisie de indicatorii de categorie EF (pe baza ISO 14040:2006). Eutrofizare– nutrienții (în principal azotul și fosforul) din apele uzate deversate și din terenurile agricole fertilizate accelerează dezvoltarea algelor și a altor forme de vegetație în apă. Descompunerea materiilor organice consumă oxigen, ceea ce duce la deficiențe de oxigen și, în unele cazuri, la decesul populației piscicole. Eutrofizarea traduce cantitatea de substanțe emise într-o măsură comună exprimată ca oxigenul necesar pentru descompunerea biomasei moarte. Date extrapolate– se referă la datele dintr-un anumit proces care sunt folosite pentru a reprezenta un proces similar pentru care nu sunt disponibile date, pornind de la premisa că acestea sunt suficient de reprezentative. Diagramă flux– o reprezentare schematică a fluxurilor care apar într-una sau mai multe etape ale procesului în cadrul ciclului de viață a produsului evaluat. Proces din prim-plan (Foreground process)– se referă la acele procese din ciclul de viață al produsului pentru care este disponibil accesul direct la informații. De exemplu, amplasamentul producătorului și alte procese exploatate de producător sau de contractanții acestuia (de exemplu transportul bunurilor, servicii pentru sediul central etc.) aparțin proceselor din prim-plan. „Gate to Gate” („din poartă în poartă”)– o evaluare parțială care se ocupă doar de procesele efectuate cu privire la un produs din cadrul unei anumite organizații sau al unui anumit amplasament. „Gate to Grave” („de la poartă la mormânt”)– o evaluare care include doar etapele de distribuire, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare ale unui produs. Date generice– se referă la date care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci obținute mai degrabă din baza de date de inventar aferente ciclului de viață ale unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor ale metodei PEF. Potențial de încălzire globală (GWP)– capacitatea unui gaz cu efect de seră de a influența forțarea radiativă, exprimată ca substanță de referință (de exemplu, unități echivalent CO2) și ca orizont de timp specificat (de exemplu, GWP 20, GWP 100, GWP 500 - pentru 20, 100 și 500 de ani, respectiv). Acesta se referă la capacitatea de a influența variațiile temperaturii medii globale a aerului la sol, precum și modificarea ulterioară a diverșilor parametri climatici și a efectelor acestora, cum ar fi frecvența și intensitatea furtunilor, intensitatea precipitațiilor și frecvența inundațiilor etc. Toxicitate umană - cancer– categorie de impact al EF care reprezintă efectele negative asupra sănătății ființelor umane provocate de absorbția de substanțe toxice prin inhalarea de aer, ingerarea de alimente/apă, penetrare cutanată, în măsura în care acestea sunt legate de cancer. Toxicitate umană – alte efecte decât cancerul– categorie de impact al EF care reprezintă efectele negative asupra sănătății ființelor umane provocate de absorbția de substanțe toxice prin inhalarea de aer, ingerarea de alimente/apă, penetrare cutanată, în măsura în care acestea sunt legate de alte efecte decât cancerul ce nu sunt cauzate de pulberi în suspensie/substanțe anorganice care afectează căile respiratorii sau de radiații ionizante. Schimbarea indirectă a destinației terenurilor– au loc atunci când cererea pentru o anumită destinație a terenurilor duce la schimbări în afara limitelor sistemului, și anume ale altor tipuri de destinație a terenurilor. Aceste efecte indirecte pot fi accesate în principal prin modelarea economică a cererii de terenuri sau prin modelarea transferului de activități la scară mondială. Principalele dezavantaje ale acestor modele sunt dependența lor de tendințe, care ar putea să nu reflecte evoluțiile viitoare. Ele sunt utilizate în mod curent ca bază pentru deciziile politice. Intrare– flux de produse, materiale sau energie care intră într-un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare și co-produse (ISO 14040:2006). Produs intermediar– rezultatul unui proces unitar care reprezintă o materie de intrare pentru alte procese unitare necesitând prelucrări ulterioare în cadrul sistemului (ISO 14040:2006). Radiații ionizante, sănătate umană– categorie de impact al EF care reprezintă efectele negative asupra sănătății umane cauzate de eliberările radioactive. Destinația terenurilor– categorie de impact al EF legată de utilizarea (ocuparea) și conversia (transformarea) suprafețelor de teren de activități precum agricultura, construcția de drumuri și de locuințe, minerit etc. Ocuparea terenurilor ține seama de efectele destinației terenurilor, de suprafața implicată și de durata ocupării acesteia (variații de calitate înmulțite cu suprafața și durata). Transformarea terenurilor ține seama de amploarea pe care o au modificările proprietăților terenului și de suprafața afectată (variații de calitate înmulțite cu suprafața). Ciclu de viață– stadiile consecutive și interdependente ale unui sistem-produs, de la achiziția materiilor prime sau producția acestora din resurse naturale până la eliminarea finală (ISO 14040:2006). Abordarea bazată pe ciclul de viață (Life cycle approach)– ia în considerare spectrul fluxurilor de resurse și al intervențiilor de mediu asociate cu un produs dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare, incluzând toate etapele, de la achiziția materiilor prime, trecând prin procesele de prelucrare, distribuire, utilizare și scoatere din uz, și toate impacturile de mediu conexe relevante (în loc să se concentreze pe un singur aspect din cadrul ciclului de viață). Evaluarea ciclului de viață (ECV)– compilarea și evaluarea intrărilor, a ieșirilor și a impactului potențial asupra mediului ale unui sistem-produs pe parcursul întregului său ciclu de viață (ISO 14040:2006). Evaluarea impactului ciclului de viață (EICV)– etapă a evaluării ciclului de viață care are ca obiectiv înțelegerea și evaluarea amplorii și importanței impacturilor potențiale asupra mediului ale unui sistem pe parcursul întregului ciclu de viață (ISO 14040:2006). Metodele EICV utilizate oferă factori de caracterizare a impactului pentru fluxuri elementare în vederea agregării impactului pentru a obține un număr limitat de indicatori la punct intermediar și/sau de daună. Rata de încărcare– raportul sau capacitatea (adică masa sau volumul) pe care un vehicul îl/o transportă per deplasare. Multifuncționalitate– În cazul în care un proces sau o instalație are mai mult de o funcție, și anume furnizează mai multe bunuri și/sau servicii („co-produse”), acesta este „multifuncțional”. În aceste situații, toate intrările și emisiile legate de procesul în cauză trebuie împărțite în mod principial între produsul vizat și celelalte co-produse. Fluxuri neelementare (sau complexe)– în profilul de utilizare a resurselor și de emisie, fluxurile neelementare includ toate intrările (de exemplu energie electrică, materiale, procese de transport) și ieșirile (de exemplu deșeuri, subproduse) din cadrul unui sistem care necesită activități suplimentare de modelare pentru a fi transformate în fluxuri elementare. Normalizare– aflată după etapa de caracterizare, normalizarea este o etapă facultativă în care rezultatele evaluării impactului EF sunt înmulțite cu factori de normalizare care reprezintă inventarul general al unei unități de referință (de exemplu, țară întreagă sau cetățean mediu). Rezultatele normalizate ale evaluării impactului EF exprimă ponderile relative ale impacturilor pe care le are sistemul analizat sub forma contribuțiilor totale la fiecare categorie de impact per unitate de referință. Atunci când rezultatele normalizate ale evaluării impactului EF aferente diferitelor tipuri de impact se prezintă unele lângă altele, se constată care sunt categoriile de impact cel mai afectate și cel mai puțin afectate de sistemul analizat. Rezultatele normalizate ale evaluării impactului EF reflectă numai contribuția sistemului analizat la potențialul impactului total, nu gravitatea/relevanța impactului total respectiv. Rezultatele normalizate sunt adimensionale, dar nu se cumulează. Ieșire– flux de produse, materiale sau energie care iese dintr-un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare, co-produse și eliberări (ISO 14040:2006). Diminuarea stratului de ozon– categorie de impact al EF care reprezintă degradarea stratului de ozon stratosferic din cauza emisiilor de substanțe care diminuează stratul de ozon, de exemplu gazele care conțin brom și clor cu durata lungă de viață (de exemplu CFC, HCFC, haloni). Pulberi în suspensie/substanțe anorganice care afectează căile respiratorii– categorie de impact al EF care reprezintă efectele negative asupra sănătății umane cauzate de emisiile de pulberi în suspensie (PM) și de precursori ai acestora (NOx, SOx, NH3). Formarea fotochimică a ozonului– categorie de impact al EF care reprezintă formarea de ozon la nivelul la sol al troposferei cauzată de oxidarea fotochimică a compușilor organici volatili (COV) și a monoxidului de carbon (CO) în prezența oxizilor de azot (NOx) și a luminii solare. Concentrațiile mari de ozon troposferic la nivelul solului dăunează vegetației, căilor respiratorii umane și materialelor fabricate de om prin reacție cu materii organice. Produs– orice bunuri sau servicii (ISO 14040:2006). Categorie de produse– grup de produse care pot îndeplini funcții echivalente (ISO 14025:2006) Norme privind categoriile de produse (PCR)– un set de norme, cerințe și orientări specifice pentru elaborarea declarațiilor de mediu de tip III pentru una sau mai multe categorii de produse (standardul ISO 14025:2006). Norme privind categoria de amprentă de mediu a produselor (PEFCR)– sunt norme bazate pe ciclul de viață și specifice tipului de produs care completează orientările metodologice generale pentru studiile privind amprenta de mediu a produselor, oferind specificații suplimentare la nivelul unei anumite categorii de produse. PEFCR-urile pot contribui la reorientarea studiului PEF către acele aspecte și acei parametri care contează cel mai mult și, prin urmare, contribuie la sporirea relevanței, a reproductibilității și a consecvenței. Flux de produse– produse care intră într-un sistem-produs sau care ies către alt sistem-produs (ISO 14040:2006). Sistem-produs– ansamblu de procese unitare cu fluxuri elementare și de produs, care îndeplinesc una sau mai multe funcții definite și care modelează ciclul de viață al unui produs (ISO 14040:2006). Materie primă– material primar sau secundar utilizat la fabricarea unui produs (ISO 14040:2006). Flux de referință– este o mărime a ieșirilor din procesele unui anumit sistem-produs, necesară pentru a îndeplini funcția exprimată de unitatea de analiză (pe baza ISO 14040:2006). Eliberări– emisii în aer și deversări în apă și în sol (ISO 14040:2006). Epuizarea resurselor– categorie de impact al EF care tratează utilizarea resurselor naturale, regenerabile sau neregenerabile, biotice sau abiotice. Profilul de utilizare a resurselor și de emisie– se referă la inventarul datelor colectate pentru a reprezenta intrările și ieșirile aferente fiecărei etape a lanțului de aprovizionare al produsului aflat în studiu. Compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie este finalizată atunci când fluxurile neelementare (adică fluxurile complexe) sunt transformate în fluxuri elementare. Rezultatele profilului de utilizare a resurselor și de emisie– rezultat al unui profil de utilizare a resurselor și de emisie care cataloghează fluxurile ce trec limitele sistemului și constituie punctul de plecare pentru o evaluare a impactului EF. Analiză de senzitivitate– proceduri sistematice pentru estimarea efectelor opțiunilor alese în ceea ce privește metodele și datele asupra rezultatelor unui studiu PEF (pe baza ISO 14040:2006). Materia organică din sol (SOM)– este măsura conținutului de materie organică din sol. Aceasta provine din plante și animale și cuprinde toată materia organică din sol, excluzând materia care nu s-a descompus. Date specifice– se referă la date măsurate sau colectate direct care sunt reprezentative pentru activitățile dintr-o anumită instalație sau dintr-un anumit ansamblu de instalații. Sinonim cu „date primare”. Subdivizare– subdivizarea se referă la dezagregarea proceselor sau a instalațiilor multifuncționale pentru a izola fluxurile de intrare direct asociate cu fiecare ieșire din proces sau din instalație. Procesul este analizat pentru a se stabili dacă poate fi subdivizat. În cazul în care subdivizarea este posibilă, ar trebui colectate date de inventar numai pentru acele procese unitare care sunt direct atribuibile produselor/serviciilor în cauză. Limitele sistemului– definirea aspectelor incluse sau excluse din studiu. De exemplu, pentru o analiză a amprentei de mediu „cradle-to-grave”, limita sistemului ar trebui să includă toate activitățile de la extracția materiilor prime, trecând prin etapele de prelucrare, distribuire, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. Diagrama limitelor sistemului– reprezentare grafică a limitelor sistemului definite pentru studiul PEF. Stocarea temporară a carbonului– are loc atunci când un produs „reduce GES din atmosferă” sau creează „emisii negative”, prin absorbția și stocarea carbonului pentru o perioadă limitată de timp. Declarație de mediu de tip III– o declarație de mediu care furnizează date de mediu cuantificate utilizând parametri prestabiliți și, atunci când este cazul, informații suplimentare referitoare la mediu (ISO 14025:2006). Parametrii prestabiliți se bazează pe seria de standarde ISO 14040, care cuprinde ISO 14040 și ISO 14044. Analiză de incertitudine– procedură de evaluare a marjei de incertitudine introduse în rezultatele unui studiu PEF din cauza variabilității datelor și a incertitudinii legate de opțiuni. Unitate de analiză– unitatea de analiză definește aspectele calitative și cantitative ale funcției (funcțiilor) și/sau serviciului (serviciilor) furnizate de produsul evaluat; definiția unității de analiză răspunde la întrebările „ce?”, „cât?”, „cât de bine?” și „cât timp?”. Proces unitar– cel mai mic element luat în considerare în cadrul profilului de utilizare a resurselor și de emisie pentru care se cuantifică date de intrare și de ieșire (pe baza ISO 14040:2006). În amonte– care apare de-a lungul lanțului de aprovizionare al bunurilor/serviciilor achiziționate înainte ca acestea să intre în limitele sistemului. Deșeu– substanțe sau obiecte pe care deținătorul intenționează sau este obligat să le elimine. (ISO 14040:2006) Ponderare– ponderarea este o etapă suplimentară, dar nu obligatorie, care ar putea sprijini interpretarea și comunicarea rezultatelor analizei. Rezultatele PEF sunt înmulțite cu un set de factori de ponderare, care reflectă importanța relativă percepută a categoriilor de impact luate în considerare. Rezultatele ponderate ale amprentei de mediu pot fi comparate direct la nivelul categoriilor de impact și, de asemenea, adunate la nivelul tuturor categoriilor de impact pentru a obține un indicator cu valoare unică al impactului global. Ponderarea necesită utilizarea unor judecăți de valoare în ceea ce privește importanța respectivă a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Aceste judecăți pot fi bazate pe opinii ale experților, pe metode ale științelor sociale, pe puncte de vedere culturale/politice sau pe considerente economice. 12. REFERINȚE Anexa I Scurtă descriere a celor mai importante cerințe obligatorii pentru amprenta de mediu a produsului și pentru elaborarea normelor privind cateoria de amprentă de mediu a produsului Tabelul de mai jos oferă o scurtă descriere care cuprinde toate cerințele obligatorii pentru PEF („trebuie”), precum și toate cerințele suplimentare („trebuie”, „at trebui”, „poate/pot”) pentru elaborarea PEFCR-urilor. Acestea sunt explicate pe larg în prezentul g/Ghid, după cum se indică în coloana din stânga a tabelului. Tabelul 9 Sinteza principalelor cerințe obligatorii pentru studiile PEF și a cerințelor suplimentare pentru elaborarea de PEFCR-uri (ÎN SCOP INFORMATIV) Anexa II Planul de gestionare a datelor (adaptat pe baza inițiativei Protocolului GES (112)) Dacă se elaborează un plan de gestionare a datelor, ar trebui realizate și documentate următoarele etape. Planul de gestionare a datelor va fi probabil un document în continuă evoluție, care este actualizat pe măsură ce sursele de date se schimbă, procedurile de tratare a datelor se perfecționează, metodologiile de calcul se îmbunătățesc, responsabilitățile privind inventarul organizației suferă modificări în cadrul unei organizații sau obiectivele comerciale ale inventarului organizației se schimbă. (ÎN SCOP INFORMATIV) Anexa III Lista de verificare privind colectarea datelor Un model de listă de verificare privind colectarea datelor este util pentru organizarea rezultatelor și a activităților de colectare a datelor în cursul compilării profilului de utilizare a resurselor și de emisie. Următoarea listă neexhaustivă de verificare poate fi utilizată ca punct de plecare pentru colectarea datelor și pentru organizarea unui model de colectare a datelor: Elementele principale pentru colectarea de date includ: Exemplu: model simplificat de colectare a datelor Sinteză tehnică Diagramă de prezentare a proceselor pentru etapa de producție la o societate care fabrică tricouri Fibră Ulei Produs chimic Vopsea Energie Apă Filare Răsucire Texturare Țesere Pretratare Vopsire Imprimare Acoperire Finisare Emisii în sol Emisii în aer Deșeuri solide Ape uzate Produse finite Lista proceselor din cadrul limitelor sistemului: producerea fibrelor, filare, răsucire, texturare, țesere, pretratare, vopsire, imprimare, acoperire și finisare. Colectarea datelor pentru profilul de utilizare a resurselor și de emisie la nivel de proces unitar Denumirea procesului: proces de finisare Diagramă de proces: finisarea se referă la procese efectuate pe fir textil sau țesătură, după țesere sau tricotare, pentru a îmbunătăți aspectul și performanța produsului textil finit Figură Diagrama de proces – procesul de finisare Informații generale anul de referință: vechimea amplasamentului [a]: nr. de angajați: cifra de afaceri anuală [EUR/a]: zile lucrătoare [z/a]: distanța cea mai apropiată de locuințe [m]: 2.2 Energie 2.2 ulei [t/a]: cărbune [t/a]: gaz [m3/a]: energie electrică[kWh/a]: producție abur [t/a]: 2.3 Apă 2.3 consum anual [m3/a]: puțuri/sursă proprie [%]: tipul de pretratare: 2.4 Chimicale/Auxiliari Cantitate [t/a]: vopseluri și pigmenți: auxiliari organici: chimicale de bază: Proces 2.1 Materii prime Tip și cantitate [t/a]: Co: - PES: Co/PES: - PA: … … … … Amestecuri [%] țesături: material împletit: fire textile: ghemotoace: 3.3 Emisii în aer 3.2 Căldură reziduală În [kWh/a]: gaze reziduale: ape uzate: altele: 3.1 Produse 3.1 Tip și cantitate [t/a]: … … … … 3.4 Deșeuri solide Surse și cantitate [t/a] SO2: NOx: C organic: … … … 3.5 Ape uzate Cantitate [m 3/a]: Conținut [t/a] de COD: BOD5: AOX: Cu: Ni: Cr: SS: Total-N: Total-P: Evacuare indirectă/directă: … Evacuare separată a apei de răcire [Da/Nu]: … dacă da [m 3/a]: Tabelul 10 Exemplu de profil de utilizare a resurselor și de emisie (113) Anexa IV Identificarea proprietăților și nomenclaturii adecvate pentru fluxuri specifice Principalul public țintă al prezentei anexe este constituit din responsabilii PEF și revizorii cu experiență în domeniul amprentei de mediu. Prezenta anexă se bazează pe „Manualul sistemului internațional de date de referință privind ciclul de viață - Nomenclatură și alte convenții” (Comunitățile Europene, JRC – IES, 2010). Dacă sunt necesare informații suplimentare și de context cu privire la convențiile de numire și nomenclatură, vă rugăm să consultați documentul menționat anterior, care este disponibil la adresa: http://lct.jrc.ec.europa.eu/. Diferite grupuri utilizează deseori o nomenclatură foarte diferită și alte convenții. Drept urmare, profilurile de utilizare a resurselor și de emisie [pentru cei care folosesc evaluarea bazată pe ciclul de viață: seturile de date privind inventarul ciclui de viață (ICV)] sunt incompatibile la niveluri diferite, ceea ce limitează foarte mult utilizarea combinată a seturilor de date privind profilurile de utilizare a resurselor și de emisie provenind din surse diferite sau un schimb de date electronic eficient între responsabilii PEF. Această situație afectează, de asemenea, o înțelegere și o revizuire clare, lipsite de ambiguitate și eficiente ale rapoartelor de studiu al EF și ECV. Scopul prezentei anexe este acela de a sprijini activitățile de colectare, documentare și utilizare a datelor pentru profilurile de utilizare a resurselor și de emisie și ICV-urile din studiile EF și ECV, prin furnizarea unei nomenclaturi și a unor dispoziții comune privind aspecte conexe. Documentul reprezintă, de asemenea, baza pentru o listă comună a fluxurilor elementare de referință în vederea utilizării în activitățile legate atât de EF, cât și de ECV. Aceasta sprijină eficiența EF, ECV și a schimburilor de date între diferitele instrumente și baze de date. Obiectivul este acela de a oferi orientări pentru colectarea, denumirea și documentarea datelor în așa fel încât datele: Această nomenclatură și aceste alte convenții se concentrează asupra fluxurilor elementare, a proprietăților fluxurilor și a unităților aferente și oferă sugestii privind denumirea seturilor de date de proces, a fluxurilor de produse și de deșeuri, pentru a asigura o mai bună compatibilitate între diferitele sisteme de baze de date. De asemenea, se oferă recomandări și cerințe de bază privind clasificarea seturilor de date privind sursele și punctele de contact. Tabelul 11 enumeră regulile din Manualul ILCD care sunt obligatorii pentru studiile PEF. Tabelul 12 precizează categoria regulii și capitolele relevante din Manualul ILCD. Tabelul 11 Reguli obligatorii pentru fiecare tip de flux Tabelul 12 Reguli de nomenclatură Exemplu de identificare a nomenclaturii și proprietăților adecvate pentru anumite fluxuri Materie primă, intrare: Țiței (regulile 2, 4, 5) Emisie, ieșire: Exemplu: dioxid de carbon (regulile 2, 4, 9) Flux de produs: Exemplu: Tricou (regulile 10-17) Anexa V Abordarea multifuncționalității în situații de reciclare Abordarea multifuncționalității produselor este dificilă în special atunci când este implicată reutilizarea, reciclarea sau valorificarea energetică a unuia (sau mai multor) dintre aceste produse, deoarece sistemele au tendința de a deveni destul de complexe. Profilul de utilizare a resurselor și de emisie (PURE) general rezultat per unitate de analiză poate fi estimat utilizând formula dată mai jos, care: Pentru a utiliza formula prevăzută mai jos în vederea estimării PURE general per unitate de analiză trebuie colectate cifrele cantitative pentru parametrii relevanți implicați. Ori de câte ori este fezabil, acestea ar trebui determinate pe baza datelor asociate cu procesele reale implicate. Cu toate acestea, este posibil ca acest lucru să nu fie întotdeauna fezabil și datele să trebuiască să fie găsite din altă sursă (vă rugăm să rețineți că explicația oferită în continuare pentru fiecare termen al formulei conține o recomandare privind modul și locul unde pot fi găsite datele lipsă). PURE per unitate de analiză (117) se calculează pe baza următoarei formule: Formula menționată anterior poate fi împărțită în cinci blocuri: Acestea sunt interpretate după cum urmează (diverșii parametri sunt explicați în detaliu mai jos): Unde: — EV = emisiile specifice și resursele consumate (per unitate de analiză) rezultate din achiziționarea și operațiunile anterioare prelucrării aferente materialelor virgine. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — E*V = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din achiziția și operațiunile anterioare prelucrării aferente materialelor virgine care se presupune că sunt înlocuite de materiale reciclabile: — Erecycled = emisiile specifice și resursele consumate (per unitate de analiză) rezultate din procesul de reciclare a materialului reciclat (sau reutilizat), inclusiv procesele de colectare, de sortare și de transport. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — ErecyclingEoL = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din procesul de reciclare din etapa de scoatere din uz, inclusiv procesele de colectare, de sortare și de transport. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. Notă: în situații de reciclare în circuit închis Erecycled = ErecyclingEoL și E*V = EV — ED = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din eliminarea materialelor-deșeuri în etapa de scoatere din uz a produsului analizat (de exemplu, trimiterea la depozitele de deșeuri, incinerare, piroliză). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — E*D = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din eliminarea materialelor-deșeuri (de exemplu, trimiterea la depozitele de deșeuri, incinerare, piroliză) în etapa de scoatere din uz a materialului din care este luat conținutul reciclat. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — EER = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din procesul de valorificare energetică. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — ESE,heat and ESE,elec .= resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) care ar fi rezultat din sursa de energie, energia termică și, respectiv, energia electrică înlocuite. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — R1 [adimensional]= „conținut de material reciclat (sau reutilizat)”, este proporția de material din intrările în producție care a fost reciclat într-un sistem anterior (0=<R1<=1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat (118), informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — R2 [adimensional]= „fracțiune de material de reciclat (sau de reutilizat)”, este proporția de material din produs care va fi reciclat (sau reutilizat) într-un sistem ulterior. Prin urmare, R2 trebuie să țină seama de ineficiențele din cadrul proceselor de colectare și reciclare (sau reutilizare) (0=<R2=<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat (119), informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — R3 [adimensional]= proporția de material din produs care este utilizată pentru valorificarea energetică (de exemplu incinerare cu valorificare energetică) la scoaterea din uz (0=<R3=<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat, informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — LHV= puterea calorifică netă [de exemplu, J/kg] a materialului din produs care este utilizat pentru valorificarea energetică. Aceasta ar trebui determinată pe baza unei metode de laborator adecvate. Dacă acest lucru nu este posibil sau fezabil, ar trebui utilizate date generice [a se vedea, de exemplu, fluxurile elementare ELCD de referință („ELCD Reference elementary flows”) (120) și rubrica „tratare la scoaterea din uz/reciclare energetică” („EoL treatment / Energy recycling”) (121) din baza de date ELCD]. — XER,heat și XER,elec [adimensionale]= eficiența procesului de valorificare energetică (0<XER<1), atât pentru energie termică, cât și pentru energie electrică, și anume raportul dintre conținutul energetic al ieșirii (de exemplu, ieșire de energie termică sau de energie electrică) și conținutul energetic al materialului din produs care este utilizat pentru valorificarea energetică. Prin urmare, XER trebuie să țină seama de ineficiențele din cadrul procesului de valorificare energetică (0=<XER<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui utilizate date generice [a se vedea, de exemplu, rubrica „tratare /reciclare energetică” („EoL treatment / Energy recycling”) din baza de date ELCD]. — Qs= calitatea materialului secundar, și anume calitatea materialului reciclat (sau reutilizat) (a se vedea nota de mai jos). — Qp= calitatea materialului primar, și anume calitatea materialului virgin (a se vedea nota de mai jos). Notă: Qs/Qp este un raport adimensional luat ca o aproximare a oricăror diferențe de calitate între materialul secundar și materialul primar („downcycling”). Pe baza ierarhiei privind multifuncționalitatea EF (a se vedea secțiunea 5.10), se va evalua posibilitatea de a identifica o relație fizică subiacentă relevantă ca bază pentru raportul de corecție a calității (factorul de limitare trebuie să fie determinant). Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie utilizată altă relație, de exemplu valoarea economică. În acest caz, se presupune că prețurile materialelor primare față de cele ale materialelor secundare servesc ca substitut pentru calitate. Într-o astfel de situație, Qs/Qp ar corespunde raportului dintre prețul de piață al materialului secundar (Qs) și prețul de piață al materialului primar (Qp). Prețurile de piață ale materialelor primare și secundare pot fi găsite în surse online (122). Aspectele calitative care urmează să fie luate în calcul pentru materialele primare și secundare trebuie specificate în PEFCR. Anexa VI Orientări privind luarea în considerare a emisiilor datorate schimbărilor directe ale destinației terenurilor, relevante pentru schimbările climatice Prezenta anexă oferă orientări privind luarea în considerare a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de schimbarea directă a destinației terenurilor, care contribuie la schimbările climatice. Impactul asupra climei este rezultatul emisiilor și absorbțiilor biogene de CO2, cauzate de modificări ale stocurilor de carbon, și al emisiilor biogene și nebiogene de CO2, N2O and CH4 (de exemplu, arderile de biomasă). Emisiile biogene includ emisiile care rezultă din arderea (incinerarea) sau descompunerea materialelor biogene, din tratarea apelor uzate și din surse biologice din sol și din apă (inclusiv CO2, CH4 și N2O), în timp ce absorbțiile biogene corespund absorbției de CO2 în timpul fotosintezei. Emisiile nebiogene corespund tuturor emisiilor rezultate din surse nebiogene, cum ar fi materialele fosile, în timp ce absorbțiile nebiogene corespund CO2 care este îndepărtat din atmosferă de o sursă nebiogenă (WRI și WBCSD 2011b). Schimbarea destinației terenurilor ar putea fi clasificată ca fiind directă sau indirectă: Figura 6 prezintă schematic schimbările directe și indirecte ale destinației terenurilor legate de producția de biocombustibili. Figura 6 Reprezentare schematică a schimbărilor directe și indirecte ale utilizării terenurilor (adaptată din CE Delft 2010) Restul prezentei anexe se concentrează asupra schimbărilor directe ale destinației terenurilor, deoarece PEF impune luarea în considerare doar a acestora și nu permite luarea în considerare a schimbărilor indirecte a destinației terenurilor (a se vedea secțiunea 5.4.4). SECȚIUNEA 1 REFERINȚE PENTRU CALCULAREA EMISIILOR DATORATE SCHIMBĂRILOR DIRECTE ALE DESTINAȚIEI TERENURILOR Decizia C(2010)3751 a Comisiei oferă orientări pentru calcularea stocurilor de carbon din sol pentru destinația de referință a terenului și destinația efectivă a terenului. Decizia pune la dispoziție valori privind stocurile de carbon pentru patru categorii diferite de destinație a terenurilor: terenuri agricole și culturi perene, pășuni și terenuri forestiere. Pentru schimbările de destinație a terenurilor în cadrul acestor categorii, trebuie urmate orientările Deciziei C(2010)3751 a Comisiei. Cu toate acestea, pentru emisiile datorate conversiei în alte categorii de destinație a terenurilor precum zone umede, așezări și alte destinații ale terenurilor (de exemplu sol necultivat, rocă și gheață), neincluse în decizie, trebuie urmate Orientările IPCC 2006 pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră (IPCC, 2006). Pentru eliberarea și absorbția de CO2 cauzate de schimbarea directă a destinației terenului, trebuie utilizați cei mai recenți factori de emisie pentru CO2 ai IPCC menționați în Decizia C(2010)3751 a Comisiei, cu excepția cazului în care sunt disponibile date mai precise, specifice. În prezentul document sunt furnizate dispoziții detaliate, bazate pe principalele ecuații ale IPCC (IPCC 2006), pentru calcularea emisiilor rezultate în urma schimbării destinației terenurilor. Alte emisii rezultate în urma schimbării destinației terenurilor (de exemplu, deversările de NO3 în apă, emisiile provenite din arderile de biomasă, eroziunea solului etc.) ar trebui măsurate sau modelate pentru fiecare caz în parte sau utilizând surse cu autoritate. SECȚIUNEA 2 ORIENTĂRI PRACTICE ÎN CONFORMITATE CU PAS 2050:2011 Pentru orientări de ordin practic cu privire la aspecte specifice (de exemplu, în cazul în care nu se cunoaște destinația anterioară a terenului), se recomandă aplicarea PAS 2050:2011 (BSI 2011) [în concordanță cu Masa rotundă europeană privind consumul și producția durabile de alimente (CPD privind alimentele - Food SCP) și cu Protocolul ENVIFOOD publicat]. PAS 2050:2011 (BSI 2011) este completată de PAS2050-1 (BSI 2012), pentru evaluarea emisiilor de GES din etapele „cradle-to-gate” (de la extracția materiilor prime la procesul de producție) ale ciclului de viață al produselor horticole. PAS 2050-1:2012 ia în considerare emisiile și absorbțiile aferente cultivării unui produs de cultură horticolă și completează (nu înlocuiește) PAS 2050:2011. Un fișier Excel suplimentar este de asemenea pus la dispoziție de Institutul Britanic de Standardizare (BSI) pentru calculele aferente PAS 2050-1:2012. Categoria destinației anterioare a terenului și locul de producție Pe baza PAS 2050:2011 (BSI 2011), se pot identifica trei situații distincte (și orientările aferente), în funcție de disponibilitatea informațiilor cu privire la locul de producție și categoria destinației anterioare a terenului: Emisii și absorbții generale de gaze cu efect de seră care trebuie incluse în evaluare Pe baza PAS 2050:2011 (BSI 2011), emisiile și absorbțiile care trebuie incluse în evaluare sunt: (ÎN SCOP INFORMATIV) Anexa VII Exemplu de PEFCR-uri pentru produse intermediare din hârtie - cerințe de calitate a datelor Tabelul de mai jos oferă un exemplu de cerințe de calitate a datelor și nivelul de calitate a datelor conex din PEFCR-urile existente pentru produse intermediare din hârtie. Tabelul 13 Exemplu de cerințe de calitate a datelor pentru produse intermediare din hârtie (123) Anexa VIII Corespondență între terminologia utilizată în prezentul Ghid PEF și terminologia ISO Prezenta anexă oferă tabele de concordanță a principalilor termeni utilizați în prezentul Ghid PEF cu termenii corespondenți utilizați în conformitate cu ISO 14044:2006. Abaterea de la terminologia ISO se datorează dorinței de a face Ghidul PEF mai accesibil pentru publicul său țintă, care include și grupuri ce nu dețin neapărat cunoștințe solide în domeniul evaluării de mediu. Tabelele de mai jos prezintă aceste abateri terminologice. Tabelul 14 Corespondența termenilor esențiali Tabelul 15 Corespondența criteriilor de calitate a datelor Anexa IX Ghidul PEF și Manualul ILCD: abateri majore În cazul în care există discrepanțe între Ghidul PEF și Manualul ILCD, Ghidul PEF are prioritate. Prezenta anexă subliniază cele mai importante aspecte referitoare la modul în care prezentul Ghid PEF se abate de la Manualul ILCD și oferă o justificare concisă a acestor abateri. Trebuie însă remarcat faptul că Manualul ILCD oferă un punct de plecare pentru dezvoltarea PEF. Manualul ILCD poate fi revizuit pentru a fi în conformitate cu Ghidul PEF, iar secțiunile redundante care sunt abordate în Ghidul PEF pot fi eliminate din Manualul ILCD. Anexa X Comparația cerințelor esențiale ale Ghidului PEF cu alte metode Cu toate că orientările metodologice ale metodelor și documentelor de orientare similare acceptate pe scară largă privind contabilizarea de mediu pentru produse sunt în mare parte armonizate, trebuie remarcat faptul că persistă discrepanțe și/sau neclarități în ceea ce privește o serie de puncte decizionale importante, ceea ce reduce consecvența și comparabilitatea rezultatelor analitice. Prezenta anexă oferă un rezumat al anumitor cerințe esențiale din prezentul Ghid PEF și le compară cu o serie de metode existente. Ea se bazează pe documentul „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere”, care poate fi accesat la adresa http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm. (EC-JRC-IES, 2011b). S-au folosit diferite culori pentru fundal pentru a indica situațiile în care Ghidul PEF se aliniază cu (fundal gri deschis), este în conflict cu (dungi diagonale) sau depășește o altă metodă (de exemplu, oferă mai multe detalii sau stabilește cerințe mai stricte) (fundal gri închis). În cazul în care nu este posibilă o comparație semnificativă, nu se folosește niciun fel de culoare pentru fundal. Tabelul 16 Comparația cerințelor esențiale: Ghidul PEF față de alte metode (1) Lanțul de aprovizionare este deseori numit „lanț valoric” în literatura de specialitate. Cu toate acestea, aici a fost preferat termenul de „lanț de aprovizionare” pentru a se evita conotația economică a „lanțului valoric”. (2) Comisia Europeană (2011): COM(2011) 571 final Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor. (3) http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/index_en.htm (4) http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm (5) Disponibile online la adresa http://www.iso.org/ISO/ISO_catalogue.htm (6) Disponibil online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/evaluare/publications (7) „Standardele privind amprenta ecologică 2009” – Global Footprint Network. Disponibile online la adresa http://www.footprintnetwork.org/images/uploads/Ecological_Footprint_Standards_2009.pdf (8) WRI și WBCSD (2011). Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard, 2011. (9) http://www2.ademe.fr/servlet/getDoc?id=11433&m=3&cid=96 (10) Disponibile online la adresa http://www.bsigroup.com/en/standards-and-publications/how-we-can-help-you/professional-standards-service/PAS-2050/ (11) Acest document poate fi accesat la adresa http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm (12) De exemplu, o societate produce 40 000 de tricouri și 20 000 de pantaloni pe an cu o amprentă de mediu a produsului de X și Y pentru tricouri și, respectiv, pantaloni. OEF a societății este Z pe an. În teorie, . (13) Ciclul de viață înseamnă etapele consecutive și intercorelate ale unui sistem-produs, de la achiziția materiilor prime sau generarea acestora din resurse naturale până la eliminarea finală (ISO 14040: 2006). (14) Abordarea pe baza ciclului de viață ia în considerare spectrul fluxurilor de resurse și al intervențiilor de mediu asociate cu un produs dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare, incluzând toate etapele, de la achiziția materiilor prime trecând prin procesele de transformare, distribuție, utilizare și de scoatere din uz, precum și toate impacturile de mediu conexe relevante (în loc să se concentreze pe un singur aspect din cadrul ciclului de viață). (15) Deșeurile sunt definite ca substanțe sau obiecte pe care deținătorul intenționează sau este obligat să le elimine. (ISO 14040:2006) (16) Produs – un bun sau un serviciu (ISO 14040: 2006). (17) Lanțul de aprovizionare este deseori numit „lanț valoric” în literatura de specialitate. Cu toate acestea, aici a fost preferat termenul de „lanț de aprovizionare” pentru a se evita conotația economică a „lanțului valoric”. (18) Materii prime – materii primare sau secundare utilizate la fabricarea unui produs (ISO 14040: 2006). (19) Disponibil online la adresa http://www.iso.org/ISO/ISO_catalogue.htm (20) Disponibil online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (21) „Standardele privind amprenta ecologică 2009” – Global Footprint Network. Disponibil online la adresa http://www.footprintnetwork.org/images/uploads/Ecological_Footprint_Standards_2009.pdf (22) Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard, GHGP 2011. (23) Disponibil online la adresa http://www2.ademe.fr/servlet/getDoc?id=11433&m=3&cid=96 (24) Disponibile online la adresa http://www.bsigroup.com/en/standards-and-publications/how-we-can-help-you/professional-standards-service/PAS-2050/ (25) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2011b). Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere. EC – IES - JRC, Ispra, noiembrie 2011. http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm (26) Limitele sistemului – Definirea aspectelor incluse sau excluse din studiu. De exemplu, pentru o amprentă de mediu de tip „cradle-to-grave”, analiza ar trebui să includă toate activitățile de la etapa de extracție de materii prime trecând prin etapele de prelucrare, distribuție, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. (27) Sistem-produs – set de proceduri unitare, cu fluxuri elementare și de produse, care îndeplinește una sau mai multe funcții definite și care modelează ciclul de viață al unui produs (ISO 14040: 2006). (28) Afirmațiile comparative sunt afirmații legate de mediu în privind superioritatea sau echivalența unui produs în raport cu un produs concurent care îndeplinește aceeași funcție. (ISO 14040:2006) (29) O categorie de produse este un grup de produse care pot îndeplini funcții echivalente (standardul ISO 14025: 2006). (30) Dacă un proces sau o instalație are mai mult de o funcție, și anume furnizează mai multe bunuri și/sau servicii („co-produse”), acesta (aceasta) este „multifuncțional(ă)”. În aceste situații, toate intrările și emisiile legate de procesul respectiv trebuie să fie împărțite între produsul în cauză și alte co-produse pe baza unor principii (a se vedea punctul 6.10 și anexa V). (31) Normele privind categoriile de produse (PCR) sunt un set de norme, cerințe și orientări specifice pentru elaborarea declarațiilor de mediu de tip III pentru una sau mai multe categorii de produse (standardul ISO 14025: 2006). (32) Un aspect de mediu este definit ca un element al activităților sau produselor unei organizații care are sau poate avea un impact asupra mediului. (33) Evaluarea ciclului de viață înseamnă compilarea și evaluarea intrărilor, ieșirilor și impacturilor potențiale asupra mediului al unui sistem-produs pe parcursul ciclului său de viață (ISO 14040: 2006) (34) Calitatea datelor se referă la acele caracteristici ale datelor care sunt legate de abilitatea acestora de a îndeplini cerințele prevăzute (ISO 14040 :2006). Calitatea datelor acoperă o serie de aspecte, cum ar fi reprezentativitatea tehnologică, geografică si temporală, precum și integralitatea și acuratețea datelor de inventar. (35) Alocarea este o abordare pentru soluționarea problemelor legate de multifuncționalitate. Aceasta se referă la „distribuirea fluxurilor de intrare sau de ieșire ale unui proces sau sistem-produs între sistemul-produs aflat în studiu și unul sau mai multe alte sisteme-produs” (ISO 14040: 2006). (36) În anumite cazuri, pot fi suficiente simple modificări/completări ale PCR-urilor existente. (37) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-RA-07-015 (38) Codul alfabetic al secțiunii nu apare în codul numeric conform NACE și nu este, prin urmare, relevant în acest caz. (39) O evaluare a unui lanț de aprovizionare parțial al unui produs, de la extracția de materii prime (cradle) până la poarta (gate) producătorului. Etapele de distribuție, depozitare, utilizare și scoatere din uz ale lanțului de aprovizionare sunt omise (a se vedea glosarul). (40) O evaluare care include etapele de extracție a materiilor prime, prelucrare, distribuție, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. Toate intrările și ieșirile relevante sunt luate în considerare pentru toate etapele ciclului de viață (a se vedea glosarul). (41) O afirmație comparativă este o declarație de mediu privind superioritatea sau echivalența unui produs în raport cu un produs concurent care îndeplinește aceeași funcție. (42) Termenul „ unitate de analiză ” este utilizat în acest ghid în locul termenului „ unitate funcțională ” utilizat în ISO 14044. (43) Fluxul de referință este o mărime a ieșirilor din procesele unui anumit sistem-produs, necesară pentru a îndeplini funcția exprimată de unitatea de analiză (pe baza ISO 14040: 2006). (44) Intrare – flux de produse, materiale sau energie care intră într-un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare și co-produse (ISO 14040: 2006). (45) Ieșire – flux de produse, materiale sau energie care părăsește un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare, co-produse și eliberări (ISO 14040:2006). (46) Materie primă – material primar sau secundar care este utilizat pentru a obține un produs (ISO 14040: 2006). (47) „Cradle-to-grave” - o evaluare care include etapele de extracție a materiilor prime, prelucrare, distribuție, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. Toate intrările și ieșirile relevante sunt luate în considerare pentru toate etapele ciclului de viață. (48) De exemplu, amplasamentul producătorului și alte procese exploatate de producător sau de contractanții acestuia, cum ar fi transportul de mărfuri, serviciile sediului social etc. (49) De exemplu, majoritatea proceselor aferente ciclului de viață în amonte (cum ar fi infrastructura, clădirile) și, în general, toate procesele din aval (50) Produs intermediar – ieșire dintr-un proces unitar care reprezintă o intrare pentru alte procese unitare și care necesită prelucrări ulterioare în cadrul sistemului (ISO 14040: 2006) (51) În aval - care au loc de-a lungul lanțului de aprovizionare cu bunuri/servicii după punctul de producție. (52) Termenul „categorie de impact al EF” este utilizat în acest ghid în loc de termenul „categorie de impact” utilizat în ISO 14044. (53) Termenul „indicator al categorie de impact al EF” este utilizat în acest Ghid în locul termenului „indicator al categoriei de impact” utilizat în ISO 14044:2006. (54) Termenul „evaluarea impactului EF” este utilizat în acest ghid în locul termenului „evaluarea impactului ciclulului de viață” utilizat în ISO 14044:2006. Aceasta este etapa din analiza PEF care își propune să înțeleagă și să evalueze amploarea și importanța impactului potențial asupra mediului al unui produs pe parcursul întregului său ciclu de viață (pe baza ISO 14044:2006). Metodele de evaluare a impactului EF oferă factori de caracterizare a impactului pentru fluxuri elementare, în vederea agregării impactului pentru a obține un număr limitat de indicatori la punct intermediar și/sau de daună. (55) Pentru mai multe informații cu privire la categoriile de impact asupra mediului și metodele de evaluare, se face trimitere la urnătoarele secțiuni din manualul ILCD: „ Framework and requirements for LCIA models and indicators ”, „ Analysis of existing Environmental Assessment methodologies for use in LCA ” și „ Recommendation for life cycle impact assessment in the European context ”. Aceste materiale sunt disponibile online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/ (*1) CFC-11 = triclorfluormetanul, numit și freon-11 sau R-11, este o clorofluorcarbură. (*2) PM 2,5 = particule cu un diametru de 2,5 μm sau mai mic. (*3) NMVOC = compuși organici volatili nemetanici (56) Calitatea datelor – caracteristici ale datelor care sunt legate de capacitatea acestora de a îndeplini cerințele stabilite (ISO 14040:2006). Calitatea datelor acoperă diverse aspecte, cum ar fi reprezentativitatea tehnologică, geografică și temporală, precum și integralitatea și precizia datelor de inventar. (57) Caracterizarea se referă la calculul amplorii contribuției fiecărei intrări/ieșiri clasificate la categoriile lor respective de impact al EF și agregarea contribuțiilor în cadrul fiecărei categorii. Aceasta necesită o multiplicare liniară a datelor de inventar cu factori de caracterizare pentru fiecare substanță și categorie de impact al EF în cauză. De exemplu, în ceea ce privește categoria de impact al EF „schimbări climatice”, CO2 este ales ca substanță de referință și unitatea de referință este kg echivalent CO2. (58) Un factor de caracterizare (FC) este un factor derivat dintr-un model de caracterizare care se aplică pentru a converti un rezultat atribuit de profil de utilizare a resurselor și de emisie în unitatea comună a indicatorului categoriei de impact al EF (pe baza ISO 14040:2006). (59) Datele generice sunt date care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci sunt obținute din baza de date de inventar aferente ciclului de viață a unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor ale metodei OEF. (60) Termenul „profilul de utilizare a resurselor și de emisie” este utilizat în acest ghid în loc de termenul „inventar al ciclului de viață” utilizat în ISO 14044. (61) Datele generice se referă la date care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci obținute mai degrabă din baza de date de inventar al ciclului de viață ale unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor ale metodei PEF. (62) Clasificarea este atribuirea pe categorii de impact al EF a intrărilor și ieșirilor de materiale/energie inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisii, în funcție de potențialul fiecărei substanțe de a contribui la fiecare dintre categoriile de impact al EF avute în vedere. (63) O revizuire critică este un proces destinat să asigure consecvența între un studiu PEF și principiile și cerințele prezentului Ghid PEF și ale PEFCR-urilor (dacă sunt disponibile) (pe baza ISO 14040:2006). (64) „Gate to gate” – o evaluare parțială care se ocupă doar de procesele din cadrul unei anumite organizații sau al unui anumit amplasament. (65) Această secțiune se bazează pe Standardul de contabilizare și raportare pe ciclul de viață al produsului din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră (Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard), 2011 – secțiunea 7.3.1. (66) Rata de încărcare este raportul sau capacitatea (adică masa sau volumul) pe care un vehicul îl/o transportă per deplasare. (67) Pentru mai multe informații, a se vedea: http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/data (68) Această secțiune se bazează pe Standardul de contabilizare și raportare pe ciclul de viață al produsului din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră (Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard), 2011 – secțiunea 7.3.1. (69) Uniunea Europeană, 2009: Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16). (70) Un factor de caracterizare (FC) este un factor derivat dintr-un model de caracterizare care se aplică pentru a converti un profil de utilizare a resurselor și de emisie în unitatea comună a indicatorului categoriei EF (pe baza ISO 14040:2006). (71) Un inventar separat al emisiilor/absorbțiilor aferente surselor biogene de carbon implică faptul că următorii FC (a se vedea secțiunea 6.1.2) trebuie atribuiți categoriei de impact al amprentei de mediu „Schimbări climatice”: „-1” pentru absorbții de dioxid de carbon biogen; „+1” pentru emisii de dioxid de carbon biogen; „+ 25” pentru emisiile de metan. (72) Dacă informațiile privind perioada nu pot fi incluse, trebuie aleasă una din următoarele două opțiuni cu privire la data la care a avut loc schimbarea destinației terenului: (a) „Data de 1 ianuarie a primului an în care se poate demonstra că a avut loc schimbarea destinației terenului” sau (b) „Data de 1 ianuarie a primului an în care se realizează evaluarea emisiilor și absorbțiilor de GES” (BSI 2011). (73) Uniunea Europeană, 2009: Directiva 2009/28/CE. (74) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2010f). Manualul sistemului internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD) – Nomenclatură și alte convenții [International Reference Life Cycle Data System (ILCD) Handbook – Nomenclature and other conventions]. Prima ediție. EUR 24 384. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (75) Termenul „reprezentativitate tehnologică” este utilizat în acest ghid în locul celui de „acoperire tehnologică” utilizat în ISO 14044. (76) Termenul „reprezentativitate geografică” este utilizat în acest ghid în locul celui de „acoperire geografică” utilizat în ISO 14044. (77) Termenul „reprezentativitate temporală” este utilizat în acest ghid în locul celui de „acoperire temporală”, utilizat în ISO 14044. (78) Termenul „incertitudinea parametrilor” este utilizat în acest ghid în locul celui de „precizie” folosit în ISO 14044. (79) Termenul „consecvență și adecvare metodologică” este utilizat în acest ghid în locul celui de „consecvență” utilizat în ISO 14044. (80) Această cerință se aplică până la sfârșitul anului 2015. Începând din 2016, va fi necesară respectarea pe deplin a metodologiei PEF. (81) „Atribuțional” - se referă la modelarea bazată pe procese care are ca scop să ofere o reprezentare statică a unor condiții medii. (82) Se referă la date măsurate sau colectate direct care sunt reprezentative pentru activitățile dintr-o anumită instalație sau dintr-un anumit ansamblu de instalații. Sinonim cu „date primare”. (83) Se referă la date care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci obținute mai degrabă din baza de date de inventar aferente ciclului de viață ale unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor ale metodei PEF. (84) Co-produs – oricare dintre două sau mai multe produse provenind din același proces unitar sau sistem-produs (ISO 14040:2006) (85) Datele de activitate sunt date care sunt specifice procesului în cauză, spre deosebire de datele generice. (86) Inclusiv valorii medii ale datelor reprezentând mai multe amplasamente. Valorile medii ale datelor se referă la media ponderată cu producția a datelor specifice. (87) O definiție a proceselor „din prim-plan” și „de fundal” se găsește în secțiunea de glosar. (88) http://lca.jrc.ec.europa.eu/lcainfohub/datasetArea.vm (89) http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/data (90) http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/data (91) Datele extrapolate sunt date dintr-un anumit proces care sunt folosite pentru a reprezenta un proces similar în cazul căruia nu sunt disponibile date, pornind de la premisa că acestea sunt suficient de reprezentative. (92) Un proces unitar este cel mai mic element luat în considerare în cadrul profilului de utilizare a resurselor și de emisie pentru care se cuantifică date de intrare și de ieșire (pe baza ISO 14040:2006). (93) „Direct atribuibil(ă)” se referă la un proces, o activitate sau un impact care are loc în cadrul limitelor definite ale sistemului. (94) A se vedea mai jos pentru un exemplu de înlocuire directă. (95) Un sistem-produs este ansamblul de procese unitare, cu fluxuri elementare și de produs, care îndeplinește una sau mai multe funcții definite și care modelează ciclul de viață al unui produs (ISO 14040:2006). (96) Înlocuirea indirectă are loc atunci când un produs este înlocuit, dar nu se știe exact cu care produse. (97) Un mecanism de mediu este definit ca un sistem de procese fizice, chimice și biologice pentru o categorie de impact al EF dată, care leagă rezultatele profilului de utilizare a resurselor și de emisie de indicatorii de categorie EF. (pe baza ISO 14040:2006). (98) Pentru mai multe informații cu privire la abordările de ponderare existente pentru evaluarea impactului ciclului de viață, vă rugăm să consultați rapoartele elaborate de JRC și CML intitulate Background review of existing weighting approaches in LCIA („Trecere în revistă generală a abordărilor de ponderare existente în cadrul EICV”) și Evaluation of weighting methods for measuring the EU-27 overall environmental impact” („Evaluarea metodelor de ponderare pentru măsurarea impactului global asupra mediului al UE-27”). Aceste materiale sunt disponibile online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (99) Trebuie remarcat faptul că ISO 14040 și 14044 nu permit utilizarea ponderării în sprijinul afirmațiilor comparative destinate a fi făcute publice. (100) Termenul „interpretarea amprentei de mediu” este utilizat în prezentul ghid în locul termenului „interpretarea ciclului de viață” utilizat în ISO 14044:2006. (101) Raportul principal, astfel cum este definit aici, trebuie să respecte pe cât posibil cerințele ISO 14044:2006 privind raportarea pentru studii care nu conțin afirmații comparative destinate să fie făcute publice. (102) Un proces unitar este cel mai mic element luat în considerare în profilul de utilizare a resurselor și de emisie pentru care se cuantifică date de intrare și de ieșire (pe baza ISO 14040:2006). (103) Analizele de senzitivitate sunt proceduri sistematice pentru estimarea efectelor opțiunilor alese în ceea ce privește metodele și datele asupra rezultatelor unui studiu PEF (pe baza ISO 14040:2006). (104) Această secțiune se bazează pe Standardul de contabilizare și raportare pe ciclul de viață al produsului din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră (Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard), 2011 – secțiunea 7.3.1. (105) A se vedea secțiunea 1.1, tabelul 1. (106) Ani de experiență în domeniul revizuirii și auditului de mediu. (107) Numărul de revizuiri privind conformitatea cu ISO 14040/14044, conformitatea cu ISO 14025 [declarații de mediu privind produsele (EPD)] sau seturile de date ICV. (108) Ani de experiență în activități legate de ECV, începând de la obținerea diplomei de licență. (109) Ani de experiență într-un sector legat de produsul (produsele) studiat(e). Calificarea cunoștințelor cu privire la tehnologii sau alte activități se atribuie în funcție de clasificarea codurilor NACE [Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE, a doua revizuire]. Clasificările echivalente ale altor organizații internaționale pot fi de asemenea utilizate. Experiența dobândită în ceea ce privește tehnologii sau procese în orice subsector este considerată valabilă pentru întregul sector. (110) Ani de experiență în sectorul public, de exemplu într-un centru de cercetare, o universitate, o instituție guvernamentală legată de produsul (produsele) studiat(e). (111) Punctajele suplimentare sunt complementare. (112) WRI și WBCSB - Anexa 3 la Standardul de contabilizare și raportare privind lanțul valoric al întreprinderilor (domeniul 3) din cadrul Protocolului privind gazele de seră [Greenhouse Gas Protocol’s Corporate Value Chain (Scope 3) Accounting and Reporting Standard], 2011. (113) Se face distincție între „ fluxuri elementare ” [adică (ISO 14044, 3.12) „ material sau energie care intră în sistemul aflat în studiu, care a fost extras din mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană anterioară, ori material sau energie care iese din sistemul aflat în studiu și care este eliberat în mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană ulterioară. ”] și „ fluxuri neelementare ” [adică toate celelalte intrări (de exemplu, energie electrică, materiale, procese de transport) și ieșiri (de exemplu, deșeuri, produse secundare) din cadrul unui sistem, care necesită modelare suplimentară pentru a fi transformate în fluxuri elementare] (114) Reciclarea de tip open-loop se referă la situațiile în care materialele din sistemul-produs în cauză sunt reciclate parțial sau complet/integral în alt sistem-produs. (115) Reciclarea de tip closed-loop se referă la situațiile în care materialele din sistemul-produs în cauză sunt reciclate în cadrul aceluiași sistem-produs. (116) Această abordare se bazează pe „circuitul deschis”, în cazul căruia piața nu prezintă niciun dezechilibru vizibil (alocare 50/50), din BPX 30-323-0. (ADEME 2011) S-au făcut unele adaptări pentru alocarea impacturilor de eliminare, pentru a se atinge de asemenea un echilibru fizic corect în sisteme formate din produse diferite. (117) Unitatea de analiză poate varia în funcție de produsul/materialul evaluat. În multe cazuri, ea va fi 1 kg de material, dar poate fi diferită dacă este cazul. Pentru lemn, de exemplu, se utilizează de obicei ca unitate de analiză 1 m3 (deoarece greutatea diferă în funcție de conținutul de apă). (118) Datele privind generarea și tratarea deșeurilor pentru fiecare stat membru pot fi găsite la adresa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/waste/data/main_tables; (119) Datele privind generarea și tratarea deșeurilor pentru fiecare stat membru pot fi găsite la adresa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/waste/data/main_tables; (120) http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (121) http://lca.jrc.ec.europa.eu/lcainfohub/datasetList.vm?topCategory=End-of-life+treatment&subCategory=Energy+recycling (122) De exemplu: http://data.worldbank.org/data-catalog/commodity-price-data; http://www.metalprices.com/; http://www.globalwood.org/market/market.htm; http://www.steelonthenet.com/price_info.html; http://www.scrapindex.com/index.html. (123) Acest tabel este preluat din proiectul de document „Norme privind categoria de amprentă de mediu a produsului pentru produse intermediare din hârtie” (2011) elaborat de Confederația Europeană a Industriei de hârtie (CEPI), care s-a bazat pe un proiect al prezentului ghid PEF. (124) Disponibil online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (125) „Standardele privind amprenta ecologică 2009” – Global Footprint Network. Disponibile online la adresa http://www.footprintnetwork.org/images/uploads/Ecological_Footprint_Standards_2009.pdf (126) WRI și WBCSD (2011). Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard, 2011. (127) http://www2.ademe.fr/servlet/getDoc?id=11433&m=3&cid=96 (128) Disponibil online la adresa http://www.bsigroup.com/en/standards-and-publications/how-we-can-help-you/professional-standards-service/PAS-2050/ ANEXA III GHID PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIILOR (OEF) REZUMAT Amprenta de mediu a organizației (Organisation Environmental Footprint - OEF) este o măsură bazată pe criterii multiple a performanței de mediu a unei organizații care furnizează bunuri/servicii, dintr-o perspectivă axată pe ciclul de viață. Studiile privind OEF sunt realizate pentru scopul global de a se încerca reducerea impactului asupra mediului aferent activităților organizațiilor, luând în considerare activitățile din lanțul de aprovizionare (1) (de la extracția materiilor prime, trecând prin etapele de producție și utilizare, până la gestionarea finală a deșeurilor). Organizațiile implicate includ societăți comerciale, entități administrative publice, organizații non-profit și alte organisme. OEF sunt complementare altor instrumente axate pe amplasamente și praguri specifice. Prezentul document oferă orientări cu privire la modalitatea de calculare a unei OEF, precum și la modalitatea de creare a unor cerințe metodologice sectoriale pentru utilizarea în cadrul Normelor sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor (Organisation Environmental Footprint Sector Rules - OEFSR). Context Această lucrare se referă la una dintre pietrele de temelie ale Strategiei Europa 2020 – „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor” (2). Documentul propune modalități de creștere a productivității resurselor și de decuplare a creșterii economice atât de utilizarea resurselor, cât și de impactul asupra mediului, dintr-o perspectivă axată pe ciclul de viață (adică luând în considerare, într-o abordare integrată, extracția materiilor prime, producția, utilizarea, gestionarea finală a deșeurilor și toate operațiunile de transport necesare). Unul dintre scopurile sale este de a: „stabili o abordare metodologică comună pentru a permite statelor membre și sectorului privat să evalueze, să afișeze și să examineze comparativ performanța de mediu a produselor, serviciilor și societăților, pe baza unei evaluări complete a impactului asupra mediului pe toată durata ciclului de viață («amprenta [de mediu]»)”. În 2010, Consiliul European, printre altele, a invitat Comisia și statele membre să optimizeze utilizarea de metode precum evaluarea ciclului de viață (ECV) a produselor, luând în considerare activitatea realizată în contextul ILCD (Sistemul internațional de date de referință privind ciclul de viață - International Reference Life Cycle Data System) (3). Proiectul referitor la amprenta de mediu a produselor și a organizațiilor a fost inițiat cu scopul de a elabora o metodologie europeană armonizată pentru studiile privind amprenta de mediu, care să poată folosi o serie mai amplă de criterii de performanță de mediu relevante, utilizând o abordare bazată pe ciclul de viață (life cycle approach). O abordare bazată pe ciclul de viață ia în considerare spectrul de fluxuri de resurse și intervențiile de mediu asociate cu un produs sau cu o organizație din perspectiva unui lanț de aprovizionare. Aceasta include toate etapele, de la achiziția materiilor prime, trecând prin procesele de prelucrare, distribuție, utilizare și scoatere din uz, și toate impacturile de mediu, efectele asupra sănătății, amenințările legate de resurse, sarcinile suportate de societate și compromisurile relevante asociate. O astfel de abordare este esențială pentru un management eficace, deoarece efecte importante asupra mediului pot apărea „în amonte” sau „în aval” și, prin urmare, este posibil să nu fie evidente imediat. Această abordare este, de asemenea, esențială pentru a face transparente orice posibile compromisuri între diferite tipuri de consecințe asupra mediului asociate cu anumite politici și decizii de management și pentru a contribui la evitarea transferului nedorit de sarcini. Obiective și publicul țintă Studiile OEF pot fi utilizate pentru o diversitate de scopuri, inclusiv: evaluarea comparativă și urmărirea performanțelor; aprovizionarea la cel mai mic cost pentru mediu (și anume, gestionarea lanțului de aprovizionare); activități de atenuare; și participarea la programe voluntare sau obligatorii. În măsura posibilului, OEF ar trebui să fie aplicabile și în contextul sistemelor de management de mediu și audit (EMAS). Prezentul document își propune să ofere orientări tehnice detaliate și cuprinzătoare cu privire la modul de realizare a unui studiu OEF în orice sector. El este în principal destinat experților tehnici, precum inginerii și managerii de mediu, care urmează să elaboreze un studiu OEF. Deținerea unei expertize considerabile în ceea ce privește evaluarea ciclului de viață nu este o condiție prealabilă pentru utilizarea prezentului ghid în vederea realizării unui studiu OEF. Prezentul ghid nu este destinat să sprijine în mod direct comparațiile sau afirmațiile comparative [și anume, afirmații privind aspecte de mediu în legătură cu superioritatea sau echivalența unei organizații față de o organizație concurentă care oferă aceleași produse (pe baza ISO 14040:2006)]. Aceasta va necesita elaborarea de OEFSR-uri suplimentare care să completeze orientările cu caracter general pentru a spori și mai mult armonizarea metodologică, specificitatea, relevanța și reproductibilitatea pentru un anumit sector. Mai mult, OEFSR-urile vor facilita concentrarea asupra celor mai importanți parametri, reducând astfel, de asemenea, timpul, eforturile și costurile necesare pentru realizarea unui studiu OEF. Pe lângă orientările și cerințele generale pentru studiile OEF, prezentul document specifică și cerințe pentru elaborarea de OEFSR-uri. Procesul și rezultatele Fiecare cerință pentru studiile OEF menționată în prezentul ghid a fost aleasă ținându-se seama de recomandările unor metode și documente de orientare similare, acceptate la scară largă, în materie de contabilizare de mediu pentru organizații. Mai precis, ghidurile metodologice luate în calcul au fost ISO 14064 (2006), ISO/WD TR 14069 (proiect în lucru, 2010), Manualul ILCD (ILCD Handbook) (2011), Protocolul privind gazele cu efect de seră al WRI/WBCSD (WRI/WBCSD Greenhouse Gas Protocol) (2011a), Bilan Carbone® (versiunea 5.0), Orientările cu privire la modul de măsurare și evaluare a emisiilor de gaze cu efect de seră (Guidance on how to measure and report your greenhouse gas emissions) ale DEFRA (2009), Proiectul de informare cu privire la emisiile de carbon pentru apă (Carbon Disclosure project for Water) (2010) și Inițiativa de raportare globală (Global Reporting Initiative – GRI) (versiunea 3.0). Rezultatele acestei analize sunt prezentate sintetic în anexa IX. O descriere mai detaliată a metodelor analizate și a rezultatelor analizei poate fi găsită în „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere” (4). Deși aceste documente se aseamănă foarte mult în ceea ce privește o mare parte din orientările metodologice pe care le oferă, trebuie remarcat faptul că persistă discrepanțe și/sau o lipsă de claritate cu privire la o serie de puncte de decizie importante, ceea ce reduce consecvența și comparabilitatea rezultatelor analitice. În timp ce metodele existente pot prevedea mai multe alternative pentru un anumit punct de decizie metodologică, intenția prezentului ghid OEF este de a oferi orientări suplimentare și (ori de câte ori este posibil) de a identifica o singură cerință pentru fiecare punct de decizie, pentru a sprijini realizarea unor studii OEF mai consecvente, mai solide și mai reproductibile. Prin urmare, comparabilitatea are prioritate față de flexibilitate. În măsura posibilului, prezentul ghid OEF încearcă să se alinieze la normele metodologice internaționale existente sau viitoare, inclusiv ISO 14069 (proiect) și Domeniul 3 din Protocolul GES, precum și la Ghidul privind amprenta de mediu a produselor. În mod similar, s-au depus de asemenea eforturi în vederea alinierii, pe cât posibil, la sistemele existente de management de mediu (EMAS și ISO 14001). Ar trebui remarcat totuși că, pentru a permite o evaluare de mediu cu criterii multiple la nivel organizațional utilizând o abordare bazată pe ciclul de viață, Ghidul OEF trebuie să depășească documentele orientative existente în privința unor aspecte importante. După cum s-a prezentat anterior, OEFSR-urile reprezintă o extindere și o completare necesare la orientările cu caracter general pentru studiile OEF prevăzute în prezentul document (și anume, în ceea ce privește comparabilitatea între diferitele studii OEF). Pe măsură ce sunt elaborate, OEFSR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, calității, consecvenței și relevanței studiilor OEF. Relația cu Ghidul privind amprenta de mediu a produselor Atât amprenta de mediu a produselor (PEF) (5), cât și OEF oferă o abordare bazată pe ciclul de viață în ceea ce privește cuantificarea performanței de mediu. În timp ce metoda PEF este specifică bunurilor și servicii individuale, metoda OEF se aplică activităților organizaționale în ansamblu – cu alte cuvinte, tuturor activităților asociate cu bunurile și/sau serviciile furnizate de organizație, dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare (de la extracția materiilor prime, trecând prin etapa de utilizare, până la gestionarea finală a deșeurilor). Amprenta de mediu a organizațiilor și amprenta de mediu a produselor pot fi, prin urmare, considerate ca fiind activități complementare, fiecare fiind efectuată în sprijinul unor aplicații specifice. Calcularea OEF nu necesită analizarea tuturor produselor individuale ale organizației. OEF este calculată folosind date agregate care reprezintă fluxurile de resurse și deșeuri ce traversează limitele organizaționale definite. Odată ce OEF este calculată, acesta poate fi totuși dezagregată până la nivelul produselor, utilizându-se chei de alocare corespunzătoare. Teoretic, suma PEF-urilor bunurilor/serviciilor furnizate pe parcursul unui anumit interval de raportare (de exemplu un an) de către o organizație ar trebui să fie egală cu OEF-ul acesteia pentru același interval de raportare (6). Metodologiile au fost intenționat elaborate în acest sens. Mai mult, OEF poate ajuta la identificarea domeniilor din portofoliul de produse al organizației unde impacturile asupra mediului sunt cele mai semnificative și, așadar, unde ar putea fi de dorit realizarea unor analize individuale și detaliate la nivel de produs. Terminologie: trebuie, ar trebui și poate/pot Prezentul ghid utilizează o terminologie precisă pentru a indica cerințele, recomandările și opțiunile permise disponibile. Termenul „trebuie” este utilizat în prezentul ghid pentru a indica ceea ce este necesar pentru ca un studiu OEF să respecte prezentul ghid. Termenul „ar trebui” este utilizat pentru a indica o recomandare, nu o cerință. Orice abatere de la o recomandare trebuie justificată și prezentată în mod transparent. Termenul „poate” sau „pot” este utilizat pentru a indica o opțiune permisă. Pagină lăsată în mod intenționat goală. 1. CONSIDERAȚII GENERALE PENTRU STUDIILE PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIILOR 1.1 Abordare și utilizări Amprenta de mediu a organizației (Organisation Environmental Footprint - OEF) este o măsură bazată pe criterii multiple a performanței de mediu a unei organizații care furnizează bunuri/servicii, dintr-o perspectivă axată pe ciclul de viață (7). Aceasta include societăți comerciale, entități administrative publice, precum și alte organisme. Prezentul document oferă orientări cu privire la modalitatea de calculare a unei OEF, precum și la modalitatea de creare a unor cerințe metodologice sectoriale pentru utilizarea în cadrul Normelor sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor (Organisation Environmental Footprint Sector Rules - OEFSR). OEFSR-urile reprezintă o extindere și o completare necesare la orientările cu caracter general pentru studiile OEF prevăzute în prezentul document. Pe măsură ce sunt elaborate, OEFSR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, consecvenței și relevanței studiilor OEF. OEFSR-urile vor ajuta la concentrarea asupra celor mai importanți parametri, putând astfel reduce, de asemenea, timpul, eforturile și costurile necesare pentru realizarea unui studiu OEF. Bazată pe o abordare care vizează ciclul de viață, OEF este o metodă pentru modelarea și cuantificarea impacturilor fizice asupra mediului pe care le au fluxurile de materiale/energie și emisiile și fluxurile de deșeuri rezultate (8) aferente activităților organizaționale dintr-o perspectivă a lanțului de aprovizionare (9) (de la extracția materiilor prime, trecând prin etapa de utilizare, până la gestionarea finală a deșeurilor). O abordare bazată pe ciclul de viață ia în considerare spectrul de fluxuri de resurse și intervențiile de mediu asociate cu un produs sau cu o organizație, din perspectiva lanțului de aprovizionare. Aceasta include toate etapele ciclului de viață al produsului, de la achiziția materiilor prime, trecând prin procesele de prelucrare, distribuție, utilizare și scoatere din uz, și toate impacturile de mediu, efectele asupra sănătății, amenințările legate de resurse, sarcinile suportate de societate și compromisurile relevante asociate. Această abordare contrastează cu abordarea care se axează doar pe impacturile la nivel de amplasament sau pe un singur impact asupra mediului, pentru a reduce posibilitatea transferului nedorit de sarcini. Un astfel de transfer de sarcini poate, de exemplu, să implice transferul de sarcini de la o etapă a ciclului de viață din lanțul de aprovizionare la alta, de la o categorie de impact la alta, de la o organizație la alta sau de la o țară la alta. OEF este complementară altor evaluări și instrumente, cum ar fi evaluările de impact asupra mediului specifice unui anumit amplasament sau evaluările riscurilor chimice. OEF este mai degrabă un model de contabilizare a impacturilor asupra mediului, decât un model de contabilitate financiară. Prin urmare, s-au depus eforturi pentru a reduce la minimum necesitatea de a utiliza informații financiare (de exemplu pentru definirea limitelor organizaționale) care este posibil să nu reprezinte corect relațiile fizice relevante pentru sistemele modelate. Fiecare cerință menționată în prezentul ghid OEF a fost aleasă luând în considerare recomandările unor metode și documente orientative similare, recunoscute la scară largă, în materie de contabilitate de mediu a întreprinderilor. Mai precis, ghidurile metodologice luate în calcul au fost următoarele: Rezultatele acestei analize sunt prezentate sintetic în anexa IX. O descriere mai detaliată a metodelor analizate și a rezultatelor analizei poate fi găsită în „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere” (10). În timp ce metodele existente pot prevedea mai multe alternative pentru un anumit punct de decizie metodologică, intenția prezentului ghid OEF este de a oferi orientări suplimentare și de a identifica (ori de câte ori este posibil) o singură cerință pentru fiecare punct de decizie, pentru a sprijini realizarea unor studii OEF mai consecvente, mai solide și mai reproductibile. Cerințele esențiale pentru studiile OEF (dezvoltate în detaliu în prezentul ghid) sunt ușor diferite în funcție de utilizare (tabelul 1): Tabelul 1 Cerințe esențiale pentru studiile OEF în funcție de utilizarea avută în vedere Cerințe pentru studiile OEF Un studiu privind amprenta de mediu a unei organizații (OEF) trebuie să fie fundamentat pe o abordare bazată pe ciclul de viață. 1.2 Modul de utilizare a prezentului ghid Prezentul ghid oferă informațiile necesare pentru a efectua un studiu OEF. Materialul din ghid este prezentat în mod succesiv, în ordinea fazelor metodologice care trebuie realizate pentru calcularea unei OEF. Fiecare secțiune începe cu o descriere generală a fazei metodologice, împreună cu o privire de ansamblu asupra considerațiilor și exemplelor justificative necesare. „Cerințele” specifică normele metodologice conform cărora condițiile „trebuie/ar trebui” îndeplinite în vederea realizării unui studiu în conformitate cu Ghidul OEF. Acestea sunt poziționate în casetele de text conturate cu o linie continuă simplă, care urmează secțiunilor de descriere generală. Rubrica „sugestie” descrie cele mai bune practici recomandate, dar care nu sunt obligatorii. Acestea sunt poziționate în casete de text cu fond ușor colorat, conturate de asemenea cu o linie continuă simplă. În cazul în care sunt specificate cerințe suplimentare pentru crearea de OEFSR, acestea sunt poziționate în casetele de text conturate cu linie continuă dublă de la sfârșitul fiecărei secțiuni respective. 1.3 Principii pentru studiile privind amprenta de mediu a organizațiilor Pentru a atinge obiectivul realizării unor studii OEF consecvente, solide și reproductibile este necesară respectarea strictă a unei serii fundamentale de principii analitice. Aceste principii sunt menite să ofere orientări generale pentru aplicarea metodei OEF. Ele trebuie luate în considerare în fiecare fază a studiilor OEF, de la definirea obiectivelor studiului și a domeniului de aplicare al acestuia, la culegerea datelor, evaluarea impactului asupra mediului, raportarea și verificarea rezultatelor studiului. Cerințe pentru studiile OEF La realizarea de studii OEF, utilizatorii prezentului ghid trebuie să respecte următoarele principii: Principii pentru OEFSR-uri 1. Relația cu ghidul OEF Pe lângă cerințele Ghidului OEF, studiilor OEF trebuie să li se aplice și cerințele metodologice prevăzute pentru OEFSR-uri. Acolo unde OEFSR-urile oferă cerințe mai specifice decât prezentul ghid OEF, trebuie îndeplinite cerințele specifice ale OEFSR. 2. Implicarea unor părți interesate selectate Procesul de elaborare a OEFSR-urilor trebuie să fie deschis și transparent și ar trebui să includă o consultare cu părți interesate selectate. Trebuie depuse eforturi rezonabile pentru a se ajunge la un consens pe parcursul întregului proces (adaptat din ISO 14020:2000, 4.9.1, principiul 8). OEFSR-urile trebuie să facă obiectul unei evaluări inter pares. 3. Eforturi pentru realizarea comparabilității Rezultatele studiilor OEF care au fost realizate în conformitate cu prezentul ghid și documentul OEFSR relevant pot fi utilizate pentru a sprijini compararea performanței de mediu a organizațiilor din același sector pe baza unei analize a ciclului de viață, precum și pentru a sprijini afirmații comparative (destinate să fie făcute publice). Prin urmare, comparabilitatea rezultatelor este crucială. Informațiile furnizate pentru această comparație trebuie să fie transparente, pentru a permite utilizatorului să înțeleagă limitările de comparabilitate inerente ale rezultatului calculat (adaptat din ISO 14025 (12)). 1.4 Fazele unui studiu privind amprenta de mediu a unei organizații Pentru realizarea unui studiu OEF în conformitate cu prezentul ghid trebuie completată o serie de etape - și anume, definirea obiectivului, definirea domeniului de aplicare, profilul de utilizare a resurselor și de emisie, evaluarea impactului amprentei de mediu și interpretarea și raportarea amprentei de mediu – a se vedea figura 1. Figura 1 Fazele unui studiu privind amprenta de mediu a unei organizații. Revizuire amprentă de mediu Def. Obiective studiu privind amprenta de mediu a org. Def. dom. De aplicare studiu pr. amprenta de mediu a org. Documentare profil de utilizare a resurselor și de emisie Evaluarea impactului amprentei de mediu Interpretarea și raportarea amprentei de mediu 2. ROLUL NORMELOR SECTORIALE PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIILOR (OEFSR) 2.1 Generalități În plus față de furnizarea de orientări generale și cerințe pentru studiile OEF, prezentul ghid OEF precizează, de asemenea, cerințe pentru elaborarea de OEFSR. OEFSR-urile vor juca un rol important în sporirea reproductibilității, a consecvenței (și, prin urmare, a comparabilității între calculele OEF în cadrul organizațiilor din același sector), precum și a relevanței studiilor OEF. OEFSR-urile vor ajuta la concentrarea asupra celor mai importanți parametri, putând astfel reduce, de asemenea, timpul, eforturile și costurile necesare pentru realizarea unui studiu OEF. Obiectivul este de a asigura faptul că OEFSR-urile sunt elaborate în conformitate cu Ghidul OEF și că acestea oferă specificațiile suplimentare necesare pentru obținerea comparabilității și a sporirii reproductibilității, consecvenței, relevanței, focalizării și eficienței studiilor OEF. OEFSR-urile ar trebui să aibă ca scop concentrarea studiilor OEF asupra aspectelor și parametrilor care au cea mai mare pertinență pentru determinarea performanțelor de mediu ale sectorului. OEFSR-urile trebuie/ar trebui/pot să specifice mai în detaliu cerințele prezentului Ghid OEF și să adauge noi cerințe în cazul în care Ghidul OEF, care are un caracter mai general, oferă mai multe opțiuni. Prezentul Ghid OEF definește domeniile cheie care urmează să fie tratate în OEFSR-uri. Printre acestea se numără, de exemplu: Dacă studiile OEF nu urmează să fie folosite pentru afirmații comparative destinate a fi făcute publice, ele pot fi realizate fără a utiliza OEFSR-uri. Cerințe pentru studiile OEF În absența unor OEFSR-uri pentru sectorul de referință, domeniile esențiale care ar urma să fie tratate de OEFSR-uri (enumerate în cuprinsul prezentului Ghid OEF) trebuie specificate, justificate și raportate în mod explicit în studiul OEF. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR-urile ar trebui să aibă ca scop concentrarea studiilor OEF asupra aspectelor și parametrilor care au cea mai mare pertinență pentru determinarea performanțelor de mediu ale sectorului. O OEFSR trebuie/ar trebui/poate să specifice mai în detaliu cerințele prezentului Ghid OEF și să adauge noi cerințe în cazul în care Ghidul OEF, care are un caracter mai general, oferă mai multe opțiuni. 2.2 Definirea sectorului care face obiectul Normelor sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor Sectorul trebuie să definit prin trimitere la portofoliul de produse sectorial caracteristic (18), folosind codurile NACE (și anume, în conformitate cu Nomenclature générale des Activités Economiques dans les Communautés Européennes NACE Rev. 2). NACE este un sistem de clasificare statistică a activităților economice în Europa. Fiecărei unități înregistrate în registrele statistice ale întreprinderilor i se alocă un cod NACE, în funcție de principala sa activitate economică. Activitatea principală este activitatea care contribuie cel mai mult la valoarea adăugată a unității. Întrucât NACE este derivată din „Clasificarea internațională industrială tip a tuturor ramurilor de activitate economică” (ISIC) a Organizației Națiunilor Unite, cele două sisteme de clasificare sunt foarte asemănătoare, dar NACE este mai detaliată decât ISIC. Alocarea codului NACE este facilitată de notele explicative ale NACE, de deciziile luate de Comitetul de gestionare al NACE, de tabelele de corespondență și de trimiterea la Clasificarea produselor asociate activităților (CPA). O activitate definită aici „poate consta într-un singur proces simplu (de exemplu, țesere), dar poate acoperi, de asemenea, o întreagă gamă de subprocese, fiecare dintre ele menționată în diferite categorii ale clasificării (de exemplu, procesul de fabricație a unui automobil constă în activități specifice precum turnare, forjare, sudare, asamblare, vopsire etc.). Dacă procesul de producție este organizat ca o serie integrată de activități elementare din cadrul aceleași unități statistice, întregul ansamblu este considerat o singură activitate” (19). NACE constă într-o structură ierarhică, după cum urmează (20): ISIC și NACE au aceleași coduri la nivelurile superioare, dar NACE este mai detaliată la nivelurile inferioare. Deoarece codul NACE în contextul acestui studiu se aplică la nivel de sector, trebuie alocat un cod format din cel puțin 2 cifre (și anume, nivel de diviziune) (21). Aceasta este în conformitate cu sistemul de codificare ISIC. Pentru societățile multisectoriale, trebuie atribuite toate codurile NACE identificabile legate de portofoliul lor de produse. Exemplu: O societate care fabrică tricouri și pantaloni aparține sectorului producătorilor de articole de îmbrăcăminte. Codul NACE (și ISIC) al sectorului reprezentat de producătorii de articole de îmbrăcăminte este 14. În cazul în care societatea include procese de finisare a textilelor (de exemplu albirea blugilor), ea aparține și sectorului reprezentat de producătorii de textile. Codul NACE (și ISIC) al sectorului reprezentat de producătorii de textile este 13. Prin urmare, ambele coduri NACE 13 și 14 trebuie atribuite societății. Sectorul ar trebui definit astfel încât să includă toate organizațiile relevante din sectorul respectiv. Cu toate acestea, trebuie și să fie suficient de specific pentru a facilita formularea de OEFSR-uri reprezentative și prescriptive corespunzătoare care să depășească normele specificate în Ghidul OEF. Prin urmare, OEFSR-urile sunt definite în primul rând cu trimitere la activitățile caracteristice ale sectorului, astfel cum sunt reprezentate într-un portofoliu de produse tipic. Pentru a identifica ansamblul de activități pe baza cărora organizațiile pot fi grupate în cadrul unei OEFSR, ar trebui avute în vedere mai multe criterii: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri Sectorul la care urmează să se refere OEFSR-urile trebuie definit cu ajutorul codurilor NACE. OEFSR-urile trebuie să se bazeze pe cel puțin o diviziune cu cod din două cifre din NACE (opțiunea implicită). Cu toate acestea, OEFSR-urile pot permite abateri (justificate) - de exemplu, coduri din trei cifre - în cazul în care complexitatea sectorului impune acest lucru. Dacă se pot identifica mai multe metode de producție pentru portofolii de produse similare utilizând coduri NACE alternative, OEFSR-urile trebuie să permită înscrierea tuturor acestor coduri NACE. 3. DEFINIREA OBIECTIVULUI (OBIECTIVELOR) STUDIULUI PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIILOR Definirea obiectivului este prima etapă a unui studiu OEF, care stabilește contextul global pentru studiu. Scopul definirii clare a obiectivelor este de a se asigura că obiectivele, metodele și rezultatele analitice, precum și utilizările avute în vedere sunt aliniate în mod optim, și că există o viziune comună care să orienteze participanții la studiu. Un element important al fazei de definire a obiectivului este identificarea utilizărilor avute în vedere pentru studiu, precum și a gradului aferent de profunzime și rigoare analitică necesare. Acest lucru ar trebui să se reflecte, la rândul său, în limitările definite ale studiului (faza de definire a domeniului de aplicare). Pentru analizele orientate spre exemplu către obținerea de resurse la costul cel mai mic pentru mediu, proiectarea produsului, evaluarea comparativă sau raportarea vor fi necesare studii cantitative integrale în conformitate cu cerințele de analiză specificate în prezentul Ghid OEF. Se pot utiliza, de asemenea, abordări combinate dacă numai anumite părți din lanțul de aprovizionare sunt supuse analizei cantitative, iar celelalte sunt supuse unor descrieri cantitative ale eventualelor puncte critice în materie de mediu într-un singur studiu OEF (de exemplu, o analiză cantitativă „cradle-to-gate” (23) combinată cu descrieri calitative ale unor considerații de mediu de tip „gate-to-grave” (24) sau cu analize cantitative ale etapelor de utilizare și de scoatere din uz pentru anumite tipuri reprezentative de produse). Există mai multe motive pentru realizarea unui studiu OEF care pot fi invocate, cum ar fi necesitatea de a înțelege impacturile cele mai semnificative asupra mediului ale activităților unei organizații pe parcursul ciclului său de viață, de a identifica posibilitățile de reducere a impactului asupra mediului, axându-se în principal pe „punctele critice” identificate, de a sprijini decizii strategice (de exemplu în materie de gestionare a riscurilor în cadrul lanțului de aprovizionare), de a satisface cererile de informații ale investitorilor și ale altor părți interesate cu privire la performanța de mediu a organizației, raportarea cu privire la dezvoltarea durabilă a întreprinderii, raportarea către părțile interesate etc. Exemplu: Amprenta de mediu a unei societăți care produce blugi și tricouri: definirea obiectivului. Cerințe pentru studiile OEF Definiția obiectivului pentru un studiu OEF trebuie să includă: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR-urile trebuie să specifice cerințele de revizuire pentru studiile OEF. 4. DEFINIREA DOMENIULUI DE APLICARE AL STUDIULUI PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIEI 4.1 Generalități Definirea domeniului de aplicare al studiului OEF presupune descrierea în detaliu a sistemului care urmează să fie evaluat, împreună cu specificațiile analitice asociate. Cerințe pentru studiile OEF Definiția domeniului de aplicare al unui studiu OEF trebuie să fie în conformitate cu obiectivele definite ale studiului și cu cerințele Ghidului OEF. Ea trebuie să identifice și să descrie în mod clar (a se vedea secțiunile următoare pentru o descriere mai detaliată): 4.2 Definirea organizației (unitatea de analiză) Organizația este unitatea de referință pentru analiză și (împreună cu portofoliul de produse) baza pentru definirea limitelor organizaționale. Ea corespunde conceptului de „unitate funcțională” din cadrul unei evaluări a ciclului de viață (ECV) (26) tradiționale. În sens mai general, funcția globală a Organizației, în scopul calculării OEF, este furnizarea de bunuri și servicii în cursul unui anumit interval de raportare. Studiul OEF este destinat să furnizeze o măsură a potențialelor presiuni asupra mediului legate de furnizarea de produse de către organizație. Definirea organizației prin raportare la portofoliul de produse facilitează așadar reprezentarea directă a schimburilor fizice ale organizației cu mediul. Cerințe pentru studiile OEF Organizația (sau subdiviziunea clar definită a acesteia care face obiectul studiului OEF) este definită în conformitate cu următoarele: Exemplu: 4.3 Portofoliul de produse Portofoliul de produse se referă la volumul și natura bunurilor și serviciilor furnizate de organizație pe parcursul intervalului de raportare, care ar trebui să fie de un an. El constituie baza pentru completarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie (inventar) al organizației, care este echivalent cu fluxurile de intrare și de ieșire (27) aferente furnizării produselor din portofoliul organizației, conform limitelor de sistem definite pentru studiu. OEF poate fi limitată la o subcategorie clar definită a portofoliului de produse al organizației. Acesta poate fi cazul, de exemplu, dacă portofoliul de produse al unui comerciant cu amănuntul constă în produse fabricate de acesta (mărci proprii) și produse care sunt furnizate de organizație fără nicio prelucrare. Portofoliul de produse pentru analiza „cradle-to-grave” ar putea fi limitat în acest caz la produsele proprii, în timp ce pentru celelalte produse se realizează o analiză „cradle-to-gate” sau „gate-to-gate”. Un alt exemplu tipic este o organizație care activează în diverse sectoare și decide să își limiteze analiza la un singur sector. Cerințe pentru studiile OEF Se definește pentru organizație un portofoliu de produse care reprezintă volumul și natura bunurilor și a serviciilor (sau a unei subcategorii clar definite a acestora) furnizate de organizație pe parcursul intervalului de raportare, ca răspuns la întrebările „ce?” și „cât?”. Dacă o OEF este limitată la o subcategorie a portofoliului de produse al organizației, acest lucru trebuie justificat și raportat. Intervalul de raportare ar trebui să fie de un an. Pentru modelarea scenariilor de utilizare și de scoatere din uz, trebuie de asemenea furnizate informații care răspund la întrebările „cât de bine?” și „pentru cât timp?” (28) în ceea ce privește performanța produsului. Datele de intrare și de ieșire cantitative colectate în sprijinul analizei (care urmează să fie desfășurată într-o fază ulterioară a studiului OEF) trebuie calculate în raport cu portofoliul de produse specificat. Exemplu: Portofoliul de produse: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice mai în detaliu modul în care se definește portofoliul de produse, în special în ceea ce privește răspunsurile la întrebările „cât de bine?” și „pentru cât timp?”. De asemenea, OEFSR trebuie să definească intervalul de raportare în cazul în care aceasta nu este un an și să justifice intervalul ales. 4.4 Limitele sistemului pentru studiile privind amprenta de mediu a organizațiilor Activitățile organizaționale sunt, în cele din urmă, integrate în rețele de relații sociale, financiare și fizice. Prin urmare, este necesar să se stabilească limite pentru a defini în mod formal care dintre aceste relații vor fi luate în considerare în cadrul OEF și care vor fi excluse. O descoperire esențială care a apărut în urma metodelor de contabilitate de mediu bazate pe ciclul de viață este că utilizarea resurselor și emisiile legate de procesele din amonte (adică bunurile și serviciile achiziționate de organizație) sau din aval (adică legate de distribuirea, depozitarea, utilizarea și scoaterea din uz a bunurilor/serviciilor pe care le furnizează organizația) pot fi factori determinanți principali ai profilului de mediu general al organizației. Prin urmare, un management de mediu eficace și eficient trebuie să acorde atenție acestor procese din amonte și din aval și să țină seama de măsura în care acestea sunt sau pot fi influențate de deciziile luate la nivel organizațional. Având în vedere rolul evident important pe care îl are alegerea limitelor sistemului în stabilirea amplorii OEF calculate, acestea trebuie să fie stabilite într-un mod consecvent și principial. Definirea limitelor determină de asemenea, în mod direct, utilitatea rezultatelor analitice pentru anumite utilizări. De exemplu, în vederea obținerii rezultatelor celor mai potrivite pentru informarea responsabililor cu managementul de mediu cu privire la impacturile directe la nivel de amplasament, este adecvată trasarea unor limite organizaționale pentru amplasamentul respectiv. Pentru a se informa responsabilii cu privire la impacturile mai largi de la nivelul lanțului de aprovizionare, este necesară trasarea unor limite de sistem care să cuprindă procesele din aval și/sau din amonte. Un exercițiu OEF care arată că majoritatea impacturilor asupra mediului se produc în amonte, de-a lungul lanțului de aprovizionare, în asociere cu procese specifice, oferă baza necesară pentru realizarea de îmbunătățiri de-a lungul lanțului de aprovizionare. O analiză care sugerează că impacturile din aval sunt cele mai importante ar putea indica oportunități de reproiectare a produselor sau de schimbare a compoziției portofoliului de produse. Cerințe pentru studiile OEF Limitele sistemului trebuie să includă atât limitele organizaționale (în raport cu organizația definită), cât și limitele OEF (care precizează ce aspecte ale lanțului de aprovizionare sunt incluse în analiză). 4.4.1 Limite organizaționale Pentru a spori la maximum reprezentativitatea fizică a modelului OEF, este adecvat să se definească limite organizaționale bazate pe portofoliul de produse (29), spre deosebire de o definiție economică. Din acest motiv, limitele organizaționale aferente studiilor OEF sunt definite astfel încât să cuprindă toate instalațiile și procesele asociate care sunt deținute și/sau exploatate în totalitate sau parțial de organizație și care contribuie în mod direct la furnizarea portofoliului de produse (30). Aceasta corespunde abordării bazate pe control în sensul că, teoretic, organizația ar trebui să fie în măsură să obțină un acces direct la datele specifice (31) pentru activități în care are un interes financiar sau operațional și ar trebui să fie, de asemenea, în măsură să influențeze deciziile de management de mediu pentru instalațiile problematice, pe baza rezultatelor studiului OEF. Activitățile și impacturile legate de procesele din cadrul limitelor organizaționale definite sunt considerate activități și impacturi „directe”. De exemplu, în cazul comercianților cu amănuntul, produsele fabricate de alte organizații nu sunt incluse în limitele organizaționale ale comerciantului cu amănuntul. Limitele comercianților cu amănuntul sunt astfel limitate la bunurile lor de capital și la toate procesele/activitățile legate de serviciul de comerț cu amănuntul. Produsele fabricate sau prelucrate de comerciantul cu amănuntul trebuie însă incluse în limitele organizaționale. Deoarece unele instalații deținute/exploatate în comun pot contribui la furnizarea atât a portofoliului de produse al organizației, cât și a portofoliului sau portofoliilor de produse ale altor organizații, poate fi necesar ca intrările și ieșirile să fie alocate în consecință (a se vedea secțiunea 5.11). Cerințe pentru studiile OEF Limitele organizaționale pentru calcularea OEF trebuie să includă toate instalațiile/activitățile pe care organizația le deține și/sau le exploatează (indiferent dacă parțial sau integral) și care contribuie la furnizarea portofoliului de produse pe parcursul intervalului de raportare. Toate activitățile și procesele care au loc în cadrul limitelor organizaționale, dar nu sunt necesare pentru funcționarea organizației trebuie incluse în analiză dar raportate separat. Exemple de astfel de procese/activități sunt activitățile de grădinărit, servirea de mâncare în cantină de către societate etc. În cazul comercianților cu amănuntul, produsele fabricate sau prelucrate de comerciantul cu amănuntul trebuie incluse în limitele organizaționale. Exemplu: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice procesele, activitățile și instalațiile caracteristice ale sectorului în cauză care trebuie incluse în limitele organizaționale. OEFSR trebuie să specifice procesele și activitățile caracteristice care au loc în cadrul limitelor organizaționale, dar care nu sunt necesare pentru funcționarea organizației. Acestea trebuie incluse în analiză și raportate separat. 4.4.2 Limitele amprentei de mediu a organizației În funcție de utilizarea avută în vedere, studiile OEF pot necesita limite de sistem care să fie mai ample decât limitele organizaționale. În acest scop, trebuie definite limite OEF, cuprinzând activități indirecte și efectele aferente acestora. Activitățile și impacturile indirecte sunt cele care au loc în amonte sau în aval de-a lungul lanțurilor de aprovizionare legate de activitățile organizaționale, dar care nu intră în limitele organizaționale definite. Figura 2 indică procesele/activitățile obligatorii și facultative care trebuie incluse în OEF. Pentru unele organizații, activitățile din aval (indirecte) pot fi excluse pe baza unor justificări explicite. De exemplu, în cazul organizațiilor care produc produse intermediare (32) sau produse cu o destinație indeterminabilă a căror etapă de utilizare este necunoscută (de exemplu cherestea, zahăr), etapa de utilizare poate fi exclusă din analiză. În cazul în care comercianții amănuntul furnizează produse fabricate de alte organizații, procesele de producție trebuie incluse ca procese din amonte. Figura 2 Limite organizaționale și limite OEF. Notă: Orice excludere (de exemplu, activitățile din aval) trebuie să fie justificată în mod explicit în contextul studiului și al utilizării avute în vedere. Amonte Organizație Aval Trebuie Ar trebui Limita organizațională (Direct) Limita OEF (Indirect) Transportul angajaților poate avea loc în cadrul limitelor organizaționale (de exemplu, atunci când angajații fac naveta cu autoturisme deținute sau exploatate de angajator sau când utilizează transportul în comun pe cheltuiala angajatorului) sau poate fi un proces indirect (de exemplu, atunci când angajații fac naveta cu autoturisme proprietate privată sau utilizează transportul în comun pe cheltuiala proprie). Pentru a asigura comparabilitatea studiilor OEF, transportul angajaților trebuie inclus în analiză, chiar dacă reprezintă activități indirecte. Întrucât produsele din cadrul unui sector pot avea o durată de viață diferită [astfel cum se specifică în descrierea portofoliului de produse la sintagma „cât timp” (a se vedea secțiunea 4.3)], trebuie definit intervalul de timp care să fie luat în considerare la evaluarea proceselor/activităților din aval, pentru a asigura comparabilitatea și consecvența studiilor OEF. În cazul în care durata de viață a produsului este mai scurtă decât intervalul de timp definit pentru a fi luat în considerare, trebuie avute în vedere înlocuirile necesare. Aceste înlocuiri sunt necesare pentru a respecta intervalul de timp definit și, prin urmare, nu se referă la reutilizare. Cerințe pentru studiile OEF Limitele OEF trebuie definite pe baza logicii generale a lanțului de aprovizionare. Aceasta trebuie să includă, cel puțin, activitățile de la nivelul amplasamentului (directe) și din amonte (indirecte) asociate cu portofoliul de produse al organizației. Limitele OEF trebuie să includă implicit toate etapele lanțului de aprovizionare, de la achiziția materiilor prime (33), trecând prin prelucrare, producție, distribuție, depozitare, utilizare și până la scoaterea din uz, aferente portofoliului de produse (și anume, „cradle-to-grave”). Trebuie luate în considerare toate procesele din cadrul limitelor OEF definite. În cazul în care se exclud activitățile din aval (indirecte) (de exemplu etapa de utilizare a produselor intermediare sau a produselor cu destinație indeterminabilă), trebuie să se furnizeze o justificare explicită. Transportul angajaților trebuie inclus în analiză, chiar dacă reprezintă activități indirecte. În cazul în care comercianții amănuntul furnizează produse fabricate de alte organizații, procesele de producție trebuie incluse ca procese din amonte. Trebuie luate în considerare înlocuirile necesare pentru respectarea intervalului de timp definit (a se vedea OEFSR-urile din secțiunea 4.3). Numărul înlocuirilor este egal cu „interval de timp/durata de viață -1”. Întrucât în acest caz se folosește premisa unei situații medii, numărul înlocuirilor nu trebuie să fie un număr întreg. Trebuie presupus că procesele de producție viitoare pentru aceste înlocuiri sunt identice cu procesele anului de raportare. Dacă pentru un anumit sector nu este relevant un interval de timp fix (a se vedea OEFSR-urile din secțiunea 4.3), etapa de utilizare trebuie să acopere durata de viață a produselor din portofoliul de produse al Organizației (fără înlocuiri). Sugestie: Gradul de fiabilitate cu care poate fi evaluat pentru o organizație întregul lanț de aprovizionare al OEF va depinde în foarte mare măsură de natura și diversitatea produselor pe care le furnizează organizația. Dacă organizația furnizează produse intermediare și stabilirea de scenarii de utilizare finală solide nu este fezabilă, poate fi preferat să se modeleze doar impacturile directe și indirecte din amonte. Organizația ar putea lua în considerare, de asemenea, modelarea etapelor de utilizare și de scoatere din uz doar pentru o subcategorie de produse mică, dar reprezentativă. În toate cazurile, limite sistemului ar trebui stabilite și justificate în raport cu obiectivele definite și utilizările avute în vedere pentru studiu. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice limita OEF, inclusiv precizarea etapelor lanțului de aprovizionare care să fie incluse și a proceselor/activităților directe („gate-to-gate”) și indirecte (din amonte și din aval) care să fie incluse în studiul OEF. Orice abatere de la abordarea implicită „cradle-to-grave” trebuie menționată și justificată în mod explicit, de exemplu excluderea etapei de utilizare necunoscute a produselor intermediare. OEFSR trebuie să includă, de asemenea, justificarea excluderii de procese/activități. OEFSR trebuie să precizeze intervalul de timp și scenariile care să fie luate în considerare pentru activitățile din aval. Dacă pentru un anumit sector nu este adecvat sau relevant un interval de timp fix (de exemplu, pentru unele produse consumabile), OEFSR trebuie să specifice și să justifice de ce. 4.4.3 Diagrama limitelor sistemului O diagramă a limitelor sistemului este o reprezentare schematică a sistemului analizat. Aceasta prezintă informații detaliate cu privire la care componente ale lanțului de aprovizionare al organizației sunt incluse sau excluse din analiză. O diagramă a limitelor sistemului poate fi un instrument util pentru definirea limitelor sistemului și pentru organizarea activităților ulterioare de colectare a datelor și, prin urmare, ar trebui inclusă în definiția domeniului de aplicare. Sugestie: Întocmirea unei diagrame a limitelor sistemului nu este obligatorie, dar este foarte recomandată. Diagrama limitelor sistemului va ajuta la definirea și structurarea analizei de către organizație. Cerințe pentru studiile OEF În definiția domeniului de aplicare ar trebui inclusă o diagramă a limitelor sistemului. 4.4.4 Modul de tratare a compensărilor într-o OEF Termenul „compensare” este utilizat adesea cu referire la activitățile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) ale terților. Compensările sunt reduceri ale GES obținute în altă parte decât la sursa emisiei, utilizate pentru a compensa emisiile, de exemplu pentru a realiza un obiectiv sau a atinge un prag voluntar sau obligatoriu privind GES. Compensările sunt calculate în funcție de o situație de referință care reprezintă un scenariu ipotetic a ceea ce ar fi putut însemna emisiile în absența proiectului de reducere care generează compensările. Printre exemple se numără carbonul compensat prin mecanismul de dezvoltare nepoluantă, creditele de carbon și alte compensări din afara sistemului. Cerințe pentru studiile OEF Compensările nu trebuie incluse în studiul OEF, însă pot fi raportate separat, ca „informații suplimentare referitoare la mediu”. 4.5 Selectarea metodelor de evaluare și a categoriilor de impact ale amprentei de mediu Categoriile de impact al amprentei de mediu (EF) (34) se referă la categorii specifice de impacturi asupra mediului (35) avute în vedere într-un studiu OEF. Acestea se referă în general la utilizarea resurselor (de exemplu combustibili fosili și minereuri) sau la emisiile de substanțe dăunătoare mediului (de exemplu GES sau substanțe chimice toxice) care pot afecta sănătatea umană. Pentru cuantificarea relațiilor de cauzalitate între intrările de materiale/energie și emisiile asociate activităților organizaționale (astfel cum sunt inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie) și fiecare categorie de impact al EF luată în considerare, se folosesc modele de evaluare a impactului (a se vedea figura 1). Fiecare categorie de impact al EF face referire la un indicator al categoriei de impact al EF (36) și la un model de evaluare a impactului EF de sine stătătoare. Modelele de evaluare a impactului EF utilizate în OEF sunt modele la punct intermediar (37), deoarece acestea sunt considerate a fi cel mai bine fundamentate din punct de vedere științific (38). Anumite impacturi ar putea părea excluse din evaluarea impactului EF, însă acestea sunt reglementate de indicatorii la punct intermediar. De exemplu, impacturile asupra biodiversității (un punct final legat de ecosisteme) nu sunt calculate explicit pentru studiile OEF, dar sunt reprezentate de o serie de alți indicatori la punct intermediar care afectează biodiversitatea, în principal ecotoxicitatea, eutrofizarea, acidificarea, destinația terenurilor, schimbările climatice și epuizarea stratului de ozon. Scopul evaluării impactului amprentei de mediu (EF) (39) este de a grupa și agrega datele inventariate privind profilul de utilizare a resurselor și de emisie în conformitate cu respectivele contribuții la fiecare categorie de impact al EF. Aceasta oferă ulterior baza necesară pentru interpretarea rezultatelor OEF în raport cu obiectivele studiului (de exemplu, identificarea „punctelor critice” din lanțul de aprovizionare și a opțiunilor de îmbunătățire). Selectarea categoriilor de impact al EF trebuie așadar să fie cuprinzătoare, deoarece acestea acoperă toate aspectele relevante de mediu legate de activitățile organizației. Prezentul Ghid OEF furnizează o listă predefinită de categorii de impact al EF, precum și indicatorii și modelele de evaluare aferente care să fie folosite în studiile OEF (tabelul 2) (40). În capitolul 6 sunt descrise instrucțiuni suplimentare cu privire la modalitatea de calculare a acestor impacturi. Capitolul 6 furnizează, de asemenea, datele necesare pentru realizarea evaluării. Tabelul 2 Categorii implicite de impact al EF, cu indicatorii categoriilor de impact al EF respectivi, și modelele de evaluare a impactului EF pentru studiile OEF. În funcție de natura activităților organizației și de utilizările avute în vedere pentru studiul OEF, utilizatorii prezentului Ghid OEF pot opta să restrângă seria de categorii de impact al EF. Justificarea acestor excluderi trebuie sprijinită cu documente corespunzătoare. Exemple de surse de documente justificative sunt (listă neexhaustivă): Exemplu: Justificare pentru excluderea de categorii de impact al EF Cerințe pentru studiile OEF Pentru un studiu OEF, se aplică toate categoriile de impact al EF implicite specificate, precum și toți indicatorii și toate modelele de evaluare a impactului EF asociate specificate (a se vedea tabelul 2). Orice excludere trebuie să fie documentată, justificată și raportată în mod explicit în raportul OEF și sprijinită de documente corespunzătoare. Influența oricărei excluderi asupra rezultatelor finale, în special în ceea ce privește limitările în materie de comparabilitate cu alte studii OEF, se raportează și se discută în faza de interpretare. Aceste excluderi fac obiectul unei revizuiri. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice și să justifice orice excludere de categorii de impact al EF implicite, în special în ceea ce privește aspectele legate de comparabilitate. 4.6 Selectarea informațiilor suplimentare referitoare la mediu care urmează să fie incluse în OEF Potențialele impacturi relevante asupra mediului ale unei organizații ar putea trece dincolo de modelele de evaluare a impactului EF pe ciclul de viață acceptate pe scară largă. Este important să se țină seama, ori de câte ori este posibil, de aceste impacturi asupra mediului. De exemplu, în legătură cu un anumit amplasament sau cu o anumită activitate pot apărea impacturi asupra biodiversității cauzate de schimbarea destinației terenurilor. Acest lucru poate necesita aplicarea unor categorii suplimentare de impact al EF care nu sunt incluse în lista implicită prevăzută în prezentul Ghid OEF sau chiar a unor descrieri calitative suplimentare. Astfel de metode suplimentare vin în completarea seriei implicite de categorii de impact al EF. De exemplu, mai multe inițiative și scheme în curs de dezvoltare (precum Inițiativa de raportare globală (45)) oferă organizațiilor modele pentru raportarea calitativă cu privire la impacturile lor asupra biodiversității la nivel local. Organizațiile care sunt situate în apropierea mării ar putea genera emisii direct în apele marine în loc de ape dulci. Întrucât seria implicită de categorii de impact al EF include doar ecotoxicitatea datorată emisiilor în apă dulce, este important ca aceste emisii directe în apele marine să fie de asemenea luate în considerare, ca informații suplimentare referitoare la mediu. Aceasta trebuie să se realizeze la nivel de inventar, deoarece în prezent nu există niciun model de evaluare a impactului pentru astfel de emisii. Pe lângă comunicarea valorilor absolute pentru fiecare categorie de impact al EF luată în calcul, ar putea fi necesare, de asemenea, măsuri bazate pe intensitate. Acesta este, de exemplu, cazul managementului performanței de mediu îmbunătățite, precum și cazul realizării unor comparații sau afirmații comparative. Exemple de măsuri bazate pe intensitate sunt impactul per unitate de produs, per salariat, per vânzări brute și per valoare adăugată. Cerințe pentru studiile OEF Dacă seria implicită de categorii de impact al EF sau modelele implicite de evaluare a impactului EF nu acoperă în mod corespunzător impacturile potențiale asupra mediului ale organizației, toate aspectele de mediu relevante aferente (calitative/cantitative) trebuie de asemenea incluse în cadrul informațiilor suplimentare referitoare la mediu. Informațiile suplimentare referitoare la mediu trebuie raportate separat de rezultatele evaluării implicite a impactului EF. Acestea nu trebuie totuși să înlocuiască modelele obligatorii de evaluare ale categoriilor de impact al EF implicite. Modelele pe care se sprijină aceste categorii suplimentare, împreună cu indicatorii corespunzători, trebuie să fie indicate și documentate în mod clar. Informațiile suplimentare referitoare la mediu trebuie să fie: Emisiile direct în apele marine trebuie incluse în informațiile suplimentare referitoare la mediu (la nivel de inventar). Dacă informațiile suplimentare referitoare la mediu sunt utilizate pentru a sprijini faza de interpretare a unui studiu OEF, atunci toate datele necesare pentru a produce aceste informații trebuie să îndeplinească aceleași cerințe de calitate stabilite pentru datele folosite la calcularea rezultatelor OEF (a se vedea secțiunea 5.6 (46)) sau cerințe echivalente. Informațiile suplimentare referitoare la mediu trebuie să fie legate doar de aspecte de mediu. Informațiile și instrucțiunile care nu sunt legate de amprenta de mediu a organizației, de exemplu fișele cu date de securitate ale organizației, nu trebuie incluse într-o OEF. În mod similar, nu trebuie incluse informații referitoare la cerințe legale. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice: Orice informații suplimentare referitoare la mediu care trebuie incluse în studiul OEF sau care se recomandă să fie prezentate ca fiind relevante pentru sectorul în cauză. Aceste informații suplimentare referitoare la mediu trebuie raportate separat de rezultatele evaluării implicite a impactului EF (a se vedea tabelul 2). Toate modelele și ipotezele acestor informații suplimentare referitoare la mediu trebuie să fie sprijinite de documentația corespunzătoare, documentate în mod clar și supuse procesului de revizuire. Aceste informații suplimentare referitoare la mediu pot include (listă neexhaustivă): În plus, OEFSR-urile trebuie să definească unitatea adecvată pentru măsurile bazate pe intensitate necesare în scopuri specifice de comunicare. 4.7 Ipoteze/limitări În studiile OEF pot apărea mai multe limitări în ceea ce privește realizarea analizei și, prin urmare, este necesar să se formuleze ipoteze. De exemplu, datele generice (47) care nu reprezintă complet realitatea organizației pot fi adaptate pentru oferi o reprezentare mai bună. Cerințe pentru studiile OEF Toate limitele și ipotezele trebuie raportate în mod transparent. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să raporteze limitările specifice sectorului și să definească ipotezele necesare pentru a depăși aceste limitări. 5. COMPILAREA ȘI ÎNREGISTRAREA PROFILULUI DE UTILIZARE A RESURSELOR ȘI DE EMISIE (FAZA DE INVENTAR) 5.1 Generalități Trebuie compilat un inventar (profil) al tuturor intrărilor/ieșirilor aferente resurselor de materiale/energie și al emisiilor în aer, apă și sol, ca bază pentru modelarea OEF. Acesta se numește „profilul de utilizare a resurselor și de emisie” și se compilează în ceea ce privește totalul bunurilor/serviciilor reprezentate de portofoliul de produse definit al organizației. La nivel organizațional, aceasta include toate intrările și ieșirile pentru procesele deținute și/sau gestionate care contribuie la furnizarea portofoliului de produse în cadrul limitelor organizaționale. La nivel analitic, dacă procesele/fluxurile din amonte și din aval sunt incluse în limitele OEF, aceasta include toate procesele/fluxurile legate de toate etapele ciclului de viață ale portofoliului de produse. În mod ideal, activitățile organizației ar trebui descrise folosind date specifice instalației sau produsului (adică modelând ciclul de viață exact care descrie etapele lanțului de aprovizionare, de utilizare și de scoatere din uz, după caz). În practică și ca regulă generală, pentru procesele din cadrul limitelor organizaționale definite trebuie utilizate date de inventar colectate direct, specifice instalației, cu excepția cazului în care datele generice sunt mai reprezentative sau adecvate. Pentru procesele din afara limitelor organizaționale în cazul cărora nu este posibil accesul la date directe, se vor folosi de regulă date generice. Cu toate acestea, o bună practică este aceea de a încerca accesarea datelor colectate direct de la furnizori, atunci când este posibil, în special pentru procesele importante din punct de vedere al mediului. Cerințele privind utilizarea și colectarea datelor specifice și generice sunt descrise mai detaliat în secțiunile 5.7 și, respectiv, 5.8. Datele generice sunt datele care provin din bazele de date de inventar al ciclului de viață ale unor terțe părți, din rapoarte ale asociațiilor guvernamentale sau industriale, din baze de date statistice, din literatura de specialitate care face obiectul unei evaluări inter pares sau din alte surse. Acestea se folosesc atunci când datele specifice nu sunt disponibile sau nu sunt relevante. Toate aceste date trebuie să respecte cerințele de calitate prevăzute în prezentul Ghid OEF. Profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie să adopte următoarele clasificări ale fluxurilor incluse: Toate fluxurile neelementare din profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie transformate în fluxuri elementare. De exemplu, fluxurile de deșeuri nu trebuie raportate numai ca kg de deșeuri menajere sau deșeuri periculoase, cu trebuie să includă, de asemenea, emisiile în apă, în aer și în sol datorate tratării deșeurilor solide. Acest lucru este necesar pentru comparabilitatea studiilor OEF. Prin urmare, compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie este finalizată atunci când toate fluxurile sunt fluxuri elementare. Sugestie: Documentarea procesului de colectare a datelor este utilă pentru îmbunătățirea calității datelor în timp, pentru pregătirea în vederea realizării de revizuiri critice (48) și pentru revizuirea inventarelor viitoare ale organizației astfel încât să reflecte modificările activităților organizaționale. Pentru a se asigura că toate informațiile relevante sunt documentate, ar putea fi util să se instituie un plan de gestionare a datelor încă de la începutul procesului de inventariere (a se vedea anexa II). Profilul de utilizare a resurselor și de emisie dintr-un studiu OEF poate fi compilat în urma unei proceduri cu două etape: etapa de examinare și etapa de finalizare. A se vedea figura 3. Prima etapă nu este obligatorie, dar este foarte recomandată. Figura 3 Procedură în două etape pentru compilarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie (etapa de examinare este foarte recomandată, dar nu este obligatorie). Profilul de utilizare a resurselor și de emisie Două etape pentru realizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie 1. Etapa de examinare Pentru popularea profilului de utilizare a resurselor și de emisie, folosiți date specifice sau generice ușor disponibile Aplicați metodele de evaluare a impactului amprentei de mediu 2. Finalizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie Asigurațivă că datele colectate îndeplinesc cerințele de calitate a datelor și, dacă este cazul, colectați date mai bune Transformați orice fluxuri neelementare rămase în fluxuri elementare Cerințe pentru studiile OEF Toate utilizările de resurse și emisiile asociate etapelor ciclului de viață cuprinse în limitele definite ale sistemului trebuie incluse în profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Fluxurile trebuie grupate în „fluxuri elementare” și „fluxuri neelementare (si anume, complexe). Toate fluxurile neelementare din profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie transformate apoi în fluxuri elementare. 5.2 Etapa de examinare Este foarte recomandat să se realizeze un profil de utilizare a resurselor și de emisie și o evaluare a impactului OEF inițiale, aferente etapei de examinare. Această etapă de examinare contribuie la direcționarea activităților de colectare a datelor și a priorităților în ceea ce privește calitatea datelor pentru finalizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie. Cerințe pentru studiile OEF Este foarte recomandat să se realizeze un profil de utilizare a resurselor și de emisie inițial, aferent etapei de examinare. Dacă se realizează etapa de examinare, trebuie utilizate date generice și/sau date specifice ușor disponibile care îndeplinesc cerințele de calitate a datelor definite în secțiunea 5.6. Orice excludere a unor etape ale lanțului de aprovizionare trebuie justificată în mod explicit și supusă procesului de revizuire, iar influența sa asupra rezultatelor finale trebuie discutată. Pentru etapele lanțului de aprovizionare în cazul cărora nu se intenționează realizarea unei evaluări cantitative a impactului EF (de exemplu, etapa de utilizare a produselor intermediare în cadrul unei OEF „cradle-to-gate”), etapa de examinare trebuie să utilizeze literatura existentă și alte surse în vederea elaborării de descrieri calitative ale proceselor potențial importante din punct de vedere al mediului. Aceste descrieri calitative trebuie incluse în cadrul informațiilor suplimentare referitoare la mediu. Următoarele surse de informații ar trebui avute în vedere pentru elaborarea de descrieri calitative ale impacturilor potențiale asupra mediului: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice procesele care trebuie incluse. OEFSR trebuie să precizeze, de asemenea, care sunt procesele pentru care sunt necesare date specifice și care sunt procesele pentru care utilizarea de date generice este fie permisă, fie obligatorie. 5.3 Plan de gestionare a datelor (facultativ) Deși nu este necesar în contextul OEF, un plan de gestionare a datelor poate fi un instrument valoros pentru gestionarea datelor și pentru urmărirea compilării profilului de utilizare a resurselor și de emisie. Planul de gestionare a datelor poate include: Pentru îndrumări suplimentare cu privire la posibilele abordări în vederea elaborării unui plan de gestionare a datelor, a se vedea anexa II. 5.4 Date aferente profilului de utilizare a resurselor și de emisie Cerințe pentru studiile OEF Profilul de utilizare a resurselor și de emisie trebuie să fie reprezentat de fluxurile documentate de intrări și de ieșiri aferente tuturor activităților și proceselor din toate etapele ciclului de viață din cadrul limitelor OEF definite. Următoarele elemente trebuie avute în vedere pentru includerea în profilul de utilizare a resurselor și de emisie (49): Pentru mijloacele de producție trebuie utilizată amortizarea liniară. Trebuie să se țină seama de durata de viață utilă preconizată a bunurilor de capital (și nu de timpul necesar pentru ca acestea să ajungă la valoarea contabilă 0). Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice în detaliu cerințele privind sursele, calitatea și revizuirea pentru datele utilizate într-un studiu OEF. OEFSR ar trebui să furnizeze unul sau mai multe exemple de compilare a profilului de utilizare a resurselor și de emisie, inclusiv specificații privind: Acestea se pot aplica uneia sau mai multor etape, procese sau activități din lanțul de aprovizionare, pentru a asigura colectarea și raportarea de date standardizate. OEFSR poate specifica cerințe mai stricte de date pentru principalele etape din amonte, „gate-to-gate” sau din aval decât cele definite în prezentul Ghid OEF. Pentru modelarea activităților/proceselor din cadrul limitelor organizaționale definite (și anume, etapa „gate-to-gate”) OEFSR trebuie să precizeze, de asemenea: Dacă OEFSR impune/permite abateri de la limitele implicite „cradle-to-grave” ale sistemului (de exemplu dacă OEFSR prevede utilizarea unor limite „cradle-to-gate”), OEFSR trebuie să specifice modul în care trebuie luate în considerare bilanțurile de materiale/energie din profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Pentru estimarea duratei de viață utilă a bunurilor de capital, ar trebui utilizate următoarele surse: 5.4.1 Impacturi și activități directe Impacturile directe sunt impacturi din surse care sunt deținute și/sau exploatate de organizație, și anume din activități la nivel de amplasament, cum ar fi: 5.4.2 Activități din amonte indirect atribuibile Impacturile indirecte ale activităților din amonte se referă la utilizarea de materiale și energie și la emisiile aferente bunurilor/serviciilor provenind din amontele limitelor organizaționale și folosite la producția portofoliului de produse. Acestea sunt resurse și emisii rezultate din activități cum ar fi: 5.4.3 Activități din aval indirect atribuibile Impacturile indirecte ale activităților din aval se referă la utilizarea de materiale și energie și la emisiile aferente bunurilor/serviciilor care au loc în avalul limitelor organizaționale în legătură cu portofoliul de produse. Acestea sunt resurse și emisii rezultate din activități cum ar fi: 5.4.4 Cerințe suplimentare privind profilul de utilizare a resurselor și de emisie Luarea în calcul a consumului de energie electrică (inclusiv utilizarea energiei din surse regenerabile) Utilizarea energiei electrice din rețea consumate în amonte sau în cadrul limitelor organizaționale definite trebuie să fie modelată cât mai precis posibil, acordând prioritate datelor specifice furnizorului. Dacă (o parte din) energia electrică provine din surse regenerabile, este important să nu fie contabilizată de două ori. Cerințe pentru studiile OEF Pentru energia electrică din rețea consumată în amonte sau în cadrul limitelor organizaționale definite, trebuie folosite, dacă sunt disponibile, date specifice furnizorului. Dacă nu sunt disponibile date specifice furnizorului, trebuie utilizate date privind mixul de consum specific țării în care se desfășoară etapele ciclului de viață. Pentru energia electrică consumată în timpul etapei de utilizare a produselor, mixul energetic trebuie să reflecte raporturile de vânzări dintre țări sau regiuni. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, trebuie utilizat mixul de consum mediu la nivelul UE sau, dacă nu, mixul cel mai reprezentativ. Pentru energia electrică din surse regenerabile provenită din rețea și consumată în amonte sau în cadrul limitelor organizaționale definite, trebuie să se garanteze că energia electrică din surse regenerabile (și impacturile aferente) nu sunt contabilizate de două ori. Trebuie inclusă, ca anexă la raportul OEF, o declarație a furnizorului prin care acesta garantează că energia electrică furnizată este efectiv generată din surse regenerabile și nu este vândută niciunei alte organizații, de exemplu prin furnizarea unei garanții de origine pentru producția de energie electrică din surse regenerabile (52). Luarea în calcul a producției de energie din surse regenerabile Unele organizații pot produce mai multă energie din surse regenerabile decât consumă. Dacă energia din surse regenerabile produsă în plus în cadrul limitelor organizaționale definite este livrată unei terțe părți (de exemplu, introdusă în rețea), aceasta poate fi creditată pentru organizație doar dacă creditul nu a fost deja luat în considerare în cadrul altor scheme. Trebuie să se explice, cu ajutorul unor documente (de exemplu garanții de origine pentru producția de energie electrică (52) din surse regenerabile), dacă creditul este luat în calcul sau nu. Cerințe pentru studiile OEF Creditele asociate cu energia din surse regenerabile generată de organizație trebuie calculate în raport cu datele de mix de consum corectate (prin scăderea volumului de energie din surse regenerabile furnizat extern) specifice țării în care este furnizată energia electrică. În cazul în care astfel de date nu sunt disponibile, trebuie utilizat mixul de consum mediu la nivelul UE corectat sau, dacă nu, mixul cel mai reprezentativ corectat. Dacă nu există date disponibile privind calcularea mixurilor corectate, trebuie utilizate mixurile medii necorectate. Trebuie raportat în mod transparent care sunt mixurile energetice folosite la calculul beneficiilor și dacă acestea au fost corectate sau nu. Luarea în calcul a stocării temporare (a carbonului) și a emisiilor întârziate Stocarea temporară a carbonului are loc atunci când un produs „reduce GES din atmosferă” sau creează „emisii negative”, prin absorbția și stocarea carbonului pentru o perioadă limitată de timp. Emisiile întârziate sunt emisii eliberate în timp, de exemplu datorită unor etape lungi de utilizare sau de eliminare finală, spre deosebire de o singură emisie la momentul t. Să ilustrăm acest lucru printr-un exemplu: dacă aveți mobilă din lemn cu o durată de viață de 120 de ani, stocați carbon de-a lungul celor 120 de ani ai mobilei, iar emisiile generate în urma eliminării sau incinerării la scoaterea din uz a acesteia sunt întârziate cu 120 de ani. Dioxidul de carbon (CO2) se folosește pentru producerea mobilei din lemn, este stocat timp de 120 de ani și este eliberat atunci când mobila este eliminată sau incinerată la scoaterea sa din uz. CO2 este stocat timp de 120 de ani, iar emisiile întârziate de CO2 au loc doar după 120 de ani (la sfârșitul duratei de viață a mobilei) și nu acum. Cerințe pentru studiile OEF Creditele asociate cu stocarea temporară (a carbonului) sau cu emisiile întârziate nu trebuie luate în considerare la calcularea categoriilor de impact al EF implicite. Cu toate acestea, ele pot fi incluse ca „informații suplimentare referitoare la mediu”. În plus, ele trebuie raportate ca „informații suplimentare referitoare la mediu” dacă acest lucru este cerut de OEFSR-uri. Emisiile și absorbțiile biogene de carbon Carbonul este, de exemplu, absorbit din atmosferă ca urmare a creșterii copacilor (FC (53) de -1 ech. CO2 pentru încălzirea globală) și este eliberat prin arderea lemnului (FC de +1 ech. CO2 pentru încălzirea globală). Cerințe pentru studiile OEF Absorbțiile și emisiile aferente surselor biogene de carbon trebuie identificate separat în profilul de utilizare a resurselor și de emisie (54). Schimbarea directă a destinației terenurilor (impact asupra schimbărilor climatice): impactul schimbării destinației terenurilor asupra schimbărilor climatice rezultă în principal dintr-o modificare a stocurilor de carbon din sol. Schimbarea directă a destinației terenurilor se petrece ca urmare a transformării unui tip de destinație a unui teren în altul, care are loc pe o suprafață de teren unică, putând provoca modificări ale stocului de carbon din acel teren, dar fără a determina o schimbare în alt sistem. Pentru detalii, a se vedea anexa VI. Schimbarea indirectă a destinației terenurilor (impact asupra schimbărilor climatice): impactul schimbării destinației terenurilor asupra schimbărilor climatice rezultă în principal dintr-o modificare a stocurilor de carbon din sol. Schimbarea indirectă a destinației terenurilor are loc atunci când o anumită schimbare a destinației unui teren determină schimbări în afara limitelor OEF, și anume în alte tipuri de destinație a terenurilor. Întrucât nu există o metodologie convenită în ceea ce privește schimbarea indirectă a destinației terenurilor în contextul amprentei de mediu, schimbarea indirectă a destinației terenurilor nu se include în calculele din OEF referitoare la gazele cu efect de seră. Cerințe pentru studiile OEF Emisiile de gaze cu efect de seră datorate schimbărilor directe ale destinației terenurilor trebuie atribuite produselor timp de (i) 20 de ani după ce a avut loc schimbarea destinației terenurilor sau (ii) o singură perioadă de recoltare de la extracția produsului evaluat (chiar dacă depășește 20 de ani) (55), alegându-se perioada cea mai lungă. Pentru detalii, a se vedea anexa VI. Emisiile de gaze cu efect de seră datorate schimbării indirecte a destinației terenurilor nu se iau în considerare, cu excepția cazului în care OEFSR-urile impun în mod explicit acest lucru. În cazul respectiv, schimbarea indirectă a destinației terenurilor trebuie raportată separat ca informație suplimentară referitoare la mediu, dar nu se include în calculul categoriei de impact „gaze cu efect de seră”. 5.4.5 Modelarea scenariilor de transport Modelarea transportului de-a lungul ciclului de viață al produselor furnizate de organizație necesită definirea unor scenarii. Trebuie/Ar trebui (după caz, a se vedea mai jos) luați în considerare următorii parametri: Cerințe pentru studiile OEF Parametrii de transport care trebuie luați în considerare sunt: tipul transportului, tipul vehiculului și consumul de combustibil, rata de încărcare, numărul curselor goale la întoarcere, dacă este cazul și dacă este relevant, distanța de transport, alocarea pentru transportul de bunuri pe baza factorului de limitare a încărcăturii (și anume, masa pentru produsele de mare densitate și volumul pentru produsele cu densitate scăzută) și producția de combustibili. Parametrii de transport care trebuie ar trebui în considerare sunt: infrastructura de transport, resursele și uneltele suplimentare, precum macarale și transportoare, alocarea pentru transportul personal pe baza duratei sau distanței și alocarea pentru deplasările în interes de serviciu ale personalului pe baza duratei, a distanței sau a valorii economice. Impacturile datorate transportului trebuie exprimate în unitățile de referință implicite, adică tkm pentru bunuri și persoană-km pentru transportul de pasageri. Orice abatere de la aceste unități de referință implicite trebuie raportată și justificată. Impactul asupra mediului datorat transportului trebuie calculat prin înmulțirea impactului per unitate de referință pentru fiecare dintre tipurile de vehicule cu (a) pentru bunuri: distanța și încărcătura și (b) pentru persoane: distanța și numărul de persoane, în funcție de scenariile de transport definite. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR-urile trebuie să specifice scenariile de transport, distribuție și depozitare care să fie incluse în studiul OEF, dacă este cazul. 5.4.6 Modelarea scenariilor pentru etapa de utilizare Etapa de utilizare a bunurilor/serviciilor incluse în portofoliul de produse al organizației începe atunci când consumatorul sau utilizatorul final intră în posesia produsului și se termină atunci când produsul utilizat este aruncat pentru a fi transportat la o instalație de reciclare sau de tratare a deșeurilor. Trebuie definite scenarii de utilizare. Acestea trebuie țină seama de informațiile tehnice publicate, inclusiv: Scenariul de utilizare trebuie de asemenea să reflecte faptul dacă utilizarea produselor analizate ar putea conduce sau nu la modificări ale sistemelor în care acestea sunt utilizate. De exemplu, produsele consumatoare de energie ar putea afecta energia necesară pentru încălzire/răcire într-o clădire sau greutatea unei baterii de autoturism ar putea afecta consumul de combustibil al acelui autoturism. NOTĂ: Metoda pe care fabricantul o recomandă să fie aplicată în etapa de utilizare (de exemplu prepararea în cuptor la o anumită temperatură și pentru o anumită durată de timp) ar putea constitui o bază pentru determinarea etapei de utilizare a unui produs. Tiparul real de utilizare ar putea, cu toate acestea, să difere de cele recomandate și, dacă este disponibil, ar trebui să fie folosit. Cerințe pentru studiile OEF Dacă etapele din aval urmează să fie incluse în OEF, trebuie specificate profiluri de utilizare (și anume, scenariile aferente și durata de viață utilă presupusă) pentru bunuri/servicii reprezentative pentru sectorul în cauză. Toate ipotezele relevante pentru etapa de utilizare trebuie documentate. În cazul în care nu s-a stabilit, în conformitate cu tehnicile prevăzute în prezentul Ghid OEF, nicio metodă pentru determinarea etapei de utilizare a produselor, abordarea adoptată pentru determinarea etapei de utilizare a produselor trebuie să fie stabilită de organizația care realizează studiul. Trebuie furnizate documente referitoare la metodele și ipotezele folosite. De asemenea, trebuie incluse influențele relevante asupra altor sisteme în urma utilizării produselor. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice: Pentru definirea scenariilor privind etapa de utilizare ar trebui să se țină seama de informațiile tehnice publicate. Definirea profilului de utilizare ar trebui, de asemenea, să ia în considerare tiparele de utilizare/consum, locul, timpul (zi/noapte, vară/iarnă, săptămână/sfârșit de săptămână) și durata de viață utilă presupusă pentru etapa de utilizare a produselor. Dacă este disponibil, ar trebui folosit tiparul real de utilizare a produselor. 5.4.7 Modelarea scenariilor de scoatere din uz (60) Etapa de scoatere din uz a produselor incluse în portofoliul de produse al organizației începe atunci când produsele utilizate sunt aruncate de utilizator și se termină atunci când produsele sunt returnate în natură ca deșeuri sau intră în ciclurile de viață ale altor produse (adică sub formă de intrări reciclate). Exemple de procese de scoatere din uz care trebuie incluse în studiul OEF sunt: Întrucât adesea nu există nicio informație precisă cu privire la ceea ce se va întâmpla în etapa de scoatere din uz a unui produs, trebuie definite scenarii de scoatere din uz. Cerințe pentru studiile OEF Fluxurile de deșeuri generate de procesele incluse în limitele sistemului trebuie modelate până la nivelul fluxurilor elementare. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să definească scenariul (scenariile) de scoatere din uz care să fie incluse în studiul OEF, dacă este cazul. Aceste scenarii trebuie să se bazeze pe practici, tehnologii și date curente (din anul intervalului de timp analizat). 5.5 Nomenclatura profilurilor de utilizare a resurselor și de emisie Utilizarea unor nomenclaturi foarte diferite și a altor convenții face ca profilurile de utilizare a resurselor și de emisie să fie incompatibile la diferite niveluri și, prin urmare, limitează foarte mult posibilitatea folosirii combinate a seturilor de date ale profilurilor de utilizare a resurselor și de emisie din surse diferite sau a realizării unui schimb de date electronic eficient între responsabilii OEF. Acest lucru împiedică, de asemenea, înțelegerea și revizuirea clare și lipsite de ambiguitate ale rapoartelor OEF. Prin urmare, este important să se folosească aceeași nomenclatură în toate studiile OEF. Cerințe pentru studiile OEF Toate utilizările de resurse și emisiile asociate cu etapele ciclului de viață incluse în limitele definite ale sistemului trebuie documentate cu ajutorul nomenclaturii și proprietăților ILCD (Sistemul internațional de date de referință privind ciclul de viață) (61). (Anexa IV prezintă în detaliu regulile și proprietățile nomenclaturii ILCD). Dacă nomenclatura și proprietățile pentru un anumit flux nu sunt disponibile în ILCD, responsabilul OEF trebuie să creeze o nomenclatură adecvată și să documenteze proprietățile fluxului. 5.6 Cerințe privind calitatea datelor Indicatorii de calitate a datelor arată cât de bine se potrivesc datele unui anumit proces/unei anumite activități din profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Prezenta secțiune descrie cerințele de calitate a datelor și modul în care trebuie evaluată calitatea datelor. Pentru studiile OEF sunt adoptate șase criterii de calitate, dintre care cinci se referă la date și unul la metodă. Acestea sunt sintetizate în tabelul 3. Reprezentativitatea (tehnologică, geografică și temporală) descrie în ce măsură procesele și produsele selectate reprezintă sistemul analizat. Odată ce au fost alese procesele și produsele care să reprezinte sistemul analizat, iar profilul de utilizare a resurselor și de emisie al acestor procese și produse a fost inventariat, criteriul integralității evaluează în ce măsură profilul de utilizare a resurselor și de emisie al acestor procese și produse acoperă toate emisiile și resursele aferente proceselor și produselor respective Pe lângă aceste criterii, alte trei aspecte sunt incluse în evaluarea calității, și anume documentația (respectarea formatului ILCD), respectarea nomenclaturii ILCD și revizuirea. Aceste din urmă trei criterii nu sunt incluse în evaluarea semicantitativă a calității datelor descrisă în paragrafele următoare. Cu toate acestea, ele trebuie îndeplinite. Tabelul 3 Criteriile de calitate a datelor, documentația, nomenclatura și revizuirea Tabelul 4 Prezentare generală a cerințelor de calitate a datelor și evaluarea calității datelor Evaluare semicantitativă a calității datelor Tabelele (tabelul 5 și tabelul 6) și ecuația (formula 1) de mai jos descriu criteriile care trebuie folosite pentru o evaluare semicantitativă a calității datelor. Tabelul 5 Criterii pentru evaluarea semicantitativă a calității datelor din inventarul ciclului de viață utilizate în studiul OEF, pe baza CE–JRC–IE 2010d Calitatea globală a datelor trebuie calculată prin însumarea categoriei de calitate a datelor (Data Quality Rating - DQR) atinse - determinată conform tabelului 6 - pentru fiecare criteriu de calitate și împărțirea la numărul total de criterii (adică 6). Pentru realizarea calculului trebuie folosită Formula 1 (Comisia Europeană – JRC – IES 2010d, pagina 109). Categoria de calitate a datelor (DQR) rezultată se folosește pentru a identifica nivelul de calitate corespunzător în tabelul 6. — DQR: categoria de calitate a setului de date; — TeR: — GR: — TiR: — C: — P: — M: Tabelul 6 Nivelul calității globale a datelor, în funcție de categoria de calitate a datelor obținută Tabelul 7 Exemplu de evaluare semicantitativă a calității datelor necesară pentru seturile de date esențiale aferente inventarului ciclului de viață. Proces: procesul de vopsire. Cerințe pentru studiile OEF Un studiu OEF destinat comunicării externe trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor. Pentru studiile (despre care se afirmă că respectă prezentul Ghid OEF) destinate utilizărilor interne, cerințele de calitate a datelor specificate ar trebui să fie îndeplinite (adică sunt recomandate), dar nu sunt obligatorii. Orice abatere de la cerințe trebuie documentată. Cerințele de calitate a datelor se aplică atât datelor specifice, cât și datelor generice. Pentru evaluarea semicantitativă a calității datelor din studiile OEF trebuie adoptate următoarele 6 criterii: reprezentativitatea tehnologică, reprezentativitatea geografică, reprezentativitatea temporală, integralitatea, incertitudinea parametrilor și adecvarea metodologică. În etapa facultativă de examinare (dacă se realizează) este necesar ca datele care contribuie la cel puțin 90 % din impactul estimat al fiecărei categorii de impact al EF să aparțină unei categorii de calitate a datelor cel puțin „satisfăcătoare”, conform evaluării prin intermediul opiniei expertului privind calitatea. În profilul de utilizare a resurselor și de emisie final, pentru procesele și/sau activitățile care reprezintă cel puțin 70 % din contribuțiile la fiecare categorie de impact al EF, atât datele specifice, cât și datele generice trebuie să atingă cel puțin un nivel global de „calitate bună” (73). Pentru aceste procese trebuie realizată și raportată o evaluare semicantitativă a calității datelor. Cel puțin 2/3 din restul de 30 % (adică diferența de la 70 % la 90 %) trebuie modelate pe baza unor date cel puțin de „calitate satisfăcătoare”, conform evaluării prin intermediul opiniei expertului privind calitatea. Restul datelor [utilizate pentru aproximare și pentru completarea lipsurilor de date identificate (dincolo de contribuția de 90 % la impacturile asupra mediului)] trebuie să se bazeze pe cele mai bune informații disponibile. Aceste cerințe sunt sintetizate în tabelul 4. Cerințele de calitate a datelor pentru reprezentativitatea tehnologică, geografică și temporală trebuie supuse unei revizuiri în cadrul studiului OEF. Cerințele de calitate a datelor referitoare la integralitate, la consecvența și adecvarea metodologică și la incertitudinea parametrilor trebuie îndeplinite prin obținerea de date generice exclusiv din surse de date care respectă cerințele prezentului Ghid OEF. În ceea ce privește criteriul de calitate a datelor „consecvența și adecvarea metodologică”, cerințele definite în tabelul 6 se aplică până la sfârșitul anului 2015. Începând din 2016, va fi necesară respectarea pe deplin a metodologiei OEF. În ceea ce privește nivelul la care trebuie realizată evaluarea calității datelor: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să ofere orientări suplimentare referitoare la punctajul acordat pentru calitatea datelor în urma evaluării, în ceea ce privește reprezentativitatea temporală, geografică și tehnologică. OEFSR trebuie, de exemplu, să precizeze ce punctaj al calității datelor legat de reprezentativitatea temporală ar trebui atribuit unui set de date care reprezintă un anumit an. OEFSR poate specifica criterii suplimentare pentru evaluarea calității datelor (față de criteriile implicite). OEFSR poate specifica cerințe de calitate a datelor mai stringente, de exemplu în ceea ce privește: Exemplu de determinare a categoriei de calitate a datelor DQR = 2,2 - corespunde unui nivel global de „calitate bună”. 5.7 Colectarea datelor specifice Datele specifice sunt date măsurate sau colectate direct care sunt reprezentative pentru activitățile dintr-o anumită instalație sau dintr-un anumit ansamblu de instalații. Datele ar trebui să includă toate intrările și ieșirile cunoscute pentru procesele respective. Intrările sunt (de exemplu) utilizarea de energie, apă, materiale etc. Ieșirile sunt produse, co-produse, emisii și deșeuri. Emisiile pot fi împărțite în trei categorii: emisii în aer, în apă și în sol. Datele specifice pot fi colectate, măsurate sau calculate utilizând datele de activitate și factorii de emisie aferenți. Ar trebui remarcat că factorii de emisie pot fi derivați din date generice care fac obiectul cerințelor de calitate a datelor. Colectarea datelor - măsurători și chestionare adaptate Cele mai reprezentative surse de date pentru procese specifice sunt măsurătorile efectuate direct asupra procesului sau obținute de la operatorii instalațiilor prin interviuri sau chestionare. Datele ar putea necesita scalare, grupare sau alte forme de prelucrare matematică pentru a fi legate de portofoliul de produse. Printre sursele tipice de date specifice se numără: Cerințe pentru studiile OEF Trebuie obținute date specifice (75) pentru toate procesele/activitățile din cadrul limitelor organizaționale definite și, acolo unde este cazul, pentru procesele/activitățile de fundal (76). Cu toate acestea, dacă datele generice sunt mai reprezentative sau mai adecvate decât datele specifice (de raportat și justificat) pentru procesele din prim-plan, datele generice trebuie de asemenea utilizate pentru procesele din prim-plan. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie: Notă: Regula de bază este că locul de colectare a datelor este reprezentat de toate zonele țintă, iar perioada de colectare a datelor este de un an sau mai mult. 5.8 Colectarea datelor generice Datele generice sunt date care nu se bazează pe calcule sau măsurători directe pentru respectivul sau respectivele procese specifice. Datele generice pot fi specifice sectorului, adică specifice sectorului avut în vedere pentru studiul OEF, sau multisectoriale. Exemplele de date generice includ: Obținerea datelor generice Pentru a asigura comparabilitatea, datele generice trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul Ghid OEF. Atunci când este posibil, datele generice ar trebui să fie obținute din sursele de date menționate în prezentul Ghid OEF (a se vedea mai jos). Celelalte date generice ar trebui să fie obținute de preferință din: Surse potențiale de date generice pot fi găsite, de exemplu, în directorul de resurse al Platformei europene pentru ECV (77). Dacă datele necesare nu pot fi găsite în sursele enumerate mai sus, pot fi utilizate alte surse. Cerințe pentru studiile OEF Datele generice ar trebui folosite doar pentru procesele și activitățile din afara limitelor organizaționale definite sau pentru a furniza factori de emisie pentru datele de activitate care descriu procesele din prim-plan. În plus, pentru acele procese și activități din cadrul limitelor organizaționale care sunt mai bine reprezentate de date generice, trebuie folosite date generice (a se vedea cerința anterioară). Atunci când sunt disponibile, trebuie folosite datele generice specifice sectorului, în locul datelor generice multisectoriale. Toate datele generice trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul Ghid OEF. Sursele datelor folosite trebuie documentate și raportate clar în raportul OEF. Acolo unde este posibil, datele generice (cu condiția să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul Ghid OEF) ar trebui obținute din: Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice: 5.9 Soluționarea lipsurilor de date Lipsurile de date apar atunci când nu există date specifice sau generice disponibile care să fie suficient de reprezentative pentru procesul/activitatea în cauză. Pentru majoritatea proceselor/activităților în cazul cărora lipsesc date, ar trebui să fie posibilă obținerea de informații suficiente pentru a oferi o estimare rezonabilă a datelor lipsă. Prin urmare, în profilul de utilizare a resurselor și de emisie final ar trebui să existe puține lipsuri de date sau chiar deloc. Informațiile lipsă pot fi de diferite tipuri și pot avea caracteristici diferite, fiecare dintre ele necesitând abordări separate pentru soluționarea problemei. Lipsurile de date pot apărea atunci când: Cerințe pentru studiile OEF Orice lipsuri de date trebuie completate utilizând cele mai bune date generice sau extrapolate (79) disponibile. Contribuția acestor date (inclusiv lipsurile la nivelul datelor generice) nu trebuie să reprezinte mai mult de 10 % din contribuția totală la fiecare categorie de impact al EF luată în considerare. Acest lucru se reflectă în cerințele de calitate a datelor, conform cărora 10 % din date pot fi selectate din cele mai bune date disponibile (fără alte cerințe suplimentare de calitate a datelor). Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să trateze eventualele lipsuri de date și să ofere orientări detaliate pentru completarea acestor lipsuri. 5.10 Culegerea de date pentru următoarele etape metodologice din studiul privind amprenta de mediu a unei organizații. Figura 4 se concentrează asupra etapei de colectare a datelor care trebuie realizată la elaborarea unui studiu OEF. Sunt sintetizate cerințele exprimate prin „trebuie/ar trebui/poate”, atât pentru datele specifice, cât și pentru datele generice. În plus, figura indică legătura dintre etapa de colectare a datelor și realizarea profilului de utilizare a resurselor și de emisie și a evaluării ulterioare a impactului EF. Figura 4 Relația dintre colectarea datelor, profilul de utilizare a resurselor și de emisie și evaluarea impactului EF COLECTAREA DATELOR Date specifice Trebuie obținute pentru toate procesele din cadrul limitelor organizaționale (cu excepția proceselor care sunt reprezentate mai bine de date generice); Trebuie obținute pentru procesele din amonte și din aval, acolo unde este cazul; Trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul ghid; Ar trebui să includă toate intrările și ieșirile cunoscute. Intrări sunt, de ex., utilizarea de energie, apă și resurse. Ieșiri sunt, de ex., produsele, coprodusele, emisiile și deșeurile; Pot fi colectate, măsurate sau calculate. Emisiile legate de date specifice pot fi obținute din date generice (sub rezerva cerințelor de calitate a datelor ), de ex. data specifică «x» kWh energie electrică ar putea trebui să fie combinată cu o dată generică precum «y» kg CO2/kWh energie electrică, astfel încât un flux de «x*y» kg CO2 să fie inclus în profilul de utilizare a resurselor și de emisie. Date generice Ar putea trebui să fie colectate atunci când nu sunt disponibile date specifice; Ar trebui utilizate doar pentru procesele/activitățile din amonte și din aval sau în combinație cu date de activitate pentru procesele din cadrul limitelor organizaționale; Atunci când sunt disponibile, ar trebui folosite date generice specifice sectorului, în locul datelor generice multisectoriale; Trebuie să îndeplinească cerințele de calitate a datelor specificate în prezentul ghid; Ar trebui, dacă e posibil, să fie obținute din sursele de date prevăzute în prezentul ghid; PROFILUL DE UTILIZARE A RESURSELOR ȘI DE EMISIE Pe baza datelor colectate trebuie construit un profil de utilizare a resurselor și de emisie, adică un inventar al tuturor fluxurilor de intrare și de ieșire legate de limitele amprentei de mediu. De exemplu kg CO2, kg H2S, kg Pb etc. EVALUAREA IMPACTULUI (etape obligatorii) Clasificarea, adică atribuirea fiecărui punct de date din profilul de utilizare a resurselor și de emisie categoriilor relevante de impact al amprentei de mediu. Caracterizarea, adică aplicarea factorilor de caracterizare (prevăzuți în prezentul ghid) fiecărui flux de intrare și de ieșire, pentru a obține impacturi agregate în cadrul fiecărei categorii de impact al amprentei de mediu. 5.11 Abordarea proceselor și instalațiilor multifuncționale În cazul în care un proces sau o instalație are mai mult de o funcție, și anume furnizează mai multe bunuri și/sau servicii („co-produse”), acesta (aceasta) este „multifuncțional(ă)”. În aceste situații, toate intrările și emisiile legate de procesul în cauză trebuie împărțite în mod principial între produsul vizat și celelalte co-produse. În mod similar, atunci când o instalație deținută și/sau exploatată în comun produce mai multe produse sau atunci când se produc simultan energie termică și energie electrică prin cogenerare, ar putea fi necesar să se împartă intrările și emisiile respective între produsele din portofoliile de produse definite ale diferitelor organizații. Cu toate acestea, în cazul în care un proces contribuie la mai multe produse din portofoliul de produse al unei organizații și studiul OEF acoperă întregul portofoliu de produse al organizației respective, alocarea între produse nu este necesară. Sistemele care implică multifuncționalitatea proceselor trebuie modelate în conformitate cu următoarea ierarhie decizională, orientări suplimentare la nivel sectorial fiind furnizate de OEFSR-uri, dacă acestea există. Figura 5 prezintă un arbore decizional pentru abordarea proceselor multifuncționale. „Anumite elemente de ieșire pot fi parțial produse secundare și parțial deșeuri. În asemenea cazuri este necesară identificarea raportului dintre produse secundare și deșeuri deoarece elementele de intrare și de ieșire trebuie alocate doar părții de produse secundare. Procedurile de alocare trebuie aplicate uniform pentru elemente similare de intrare și de ieșire ale sistemului studiat.” (ISO 14044:2006, 20) Ierarhie decizională I) Subdivizare sau extinderea sistemului Ori de câte ori este posibil, ar trebui folosită subdivizarea sau extinderea sistemului pentru a se evita alocarea. Subdivizarea se referă la dezagregarea proceselor sau instalațiilor multifuncționale pentru a izola fluxurile de intrare direct asociate cu fiecare ieșire din proces sau din instalație. Extinderea sistemului se referă la extinderea sistemului prin includerea de funcții suplimentare legate de co-produse. Întâi trebuie studiat dacă procesul analizat poate fi subdivizat sau extins. În cazul în care subdivizarea este posibilă, ar trebui colectate date de inventar numai pentru acele procese unitare (80) care sunt direct atribuibile (81) bunurilor/serviciilor în cauză. Sau, dacă sistemul poate fi extins, funcțiile suplimentare trebuie incluse în analiză și rezultatele comunicate pentru sistemul extins în ansamblu, mai degrabă decât la nivel individual de co-produs. II) Alocare bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă În cazul în care nu se poate folosi subdivizarea sau extinderea sistemului, ar trebui să se aplice alocarea: intrările și ieșirile sistemului ar trebui împărțite între diferitele produse sau funcții ale acestuia în așa fel încât să reflecte relațiile fizice subiacente relevante dintre acestea. (ISO 14044:2006, 20) Alocarea bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă se referă la împărțirea fluxurilor de intrare și de ieșire ale unui proces sau ale unei instalații multifuncționale în conformitate cu o relație fizică relevantă și cuantificabilă dintre intrările în proces și ieșirile de co-produse (de exemplu, o proprietate fizică a intrărilor și ieșirilor care este relevantă pentru funcția furnizată de co-produsul de interes). Alocarea bazată pe o relație fizică poate fi modelată prin utilizarea înlocuirii directe în cazul în care poate fi identificat un produs care este direct înlocuit (82). Se poate modela în mod fiabil un efect de înlocuire directă? Acest lucru poate fi demonstrat prin dovedirea faptului că (1) există un efect de înlocuire direct, care poate fi demonstrat empiric ȘI (2) produsul înlocuit poate fi modelat, iar datele din profilul de utilizare a resurselor și de emisie pot fi scăzute într-un mod direct reprezentativ: Sau Pot fi alocate fluxurile de intrări/ieșiri pe baza altei relații fizice subiacente relevante care leagă intrările și ieșirile de funcția furnizată de sistem? Acest lucru se poate demonstra prin dovedirea faptului că poate fi definită o relație fizică relevantă prin care să se aloce fluxurile atribuibile furnizării funcției definite a sistemului-produs (83): III) ALocare bazată pe alt tip de relație Ar putea fi posibilă alocarea pe baza altui tip de relație. De exemplu, alocarea economică se referă la alocarea intrărilor și ieșirilor aferente proceselor multifuncționale la ieșirile co-produsului în mod proporțional cu valorile lor relative de piață. Prețul de piață al co-funcțiilor ar trebui să se refere la condiția specifică și la punctul în care sunt produse co-produsele. Alocarea pe baza valorii economice trebuie aplicată numai atunci când I) și II) nu sunt posibile. În orice caz, trebuie furnizată o justificare clară pentru renunțarea la I) și II) și selectarea unei anumite reguli de alocare în etapa III), pentru a asigura, pe cât posibil, reprezentativitatea fizică a rezultatelor OEF. Alocarea bazată pe alt tip de relație poate fi abordată în unul din următoarele moduri alternative: Poate fi identificat un efect de înlocuire indirectă (84)? ȘI produsul înlocuit poate fi modelat, iar inventarul scăzut într-un mod rezonabil de reprezentativ? Sau Pot fi alocate fluxurile de intrări/ieșiri între produse și funcții pe baza altor tipuri de relații economice (de exemplu, valoarea economică relativă a co-produselor)? Abordarea multifuncționalității produselor este dificilă în special atunci când este implicată reciclarea sau valorificarea energetică a unuia (sau mai multor) dintre aceste produse, deoarece sistemele au tendința de a deveni destul de complexe. Anexa V oferă o abordare care trebuie utilizată pentru a estima emisiile totale asociate unui anumit proces ce implică reciclare și/sau valorificare energetică. Ecuația descrisă în anexa V trebuie aplicată pentru scoaterea din uz. De asemenea, acestea se referă și la fluxurile de deșeuri generate în cadrul limitelor sistemului. Ierarhia decizională descrisă în prezenta secțiune se aplică, de asemenea, pentru reciclarea produsului. Exemple de înlocuire directă și indirectă Figura 5 Arbore decizional pentru abordarea proceselor multifuncționale DA Analizași sistemul studiat: conșine procese multifuncșionale [adică procese care furnizează mai mult de o funcșie sau mai multe bunuri/servicii («coproduse»)]? NU Verificași dacă există orientări suplimentare la nivel sectorial pentru procesele afectate, de ex. furnizate de Normele sectoriale privind amprenta de mediu a organizașiilor (OEFSR-uri), și aplicași aceste orientări. Dacă nu, modelași procesul (procesele) multifuncșional(e) conform următoarei ierarhii decizionale: Se poate aplica SUBDIVIZAREA sau EXTINDEREA SISTEMULUI? DA Aplica și SUBDIVIZAREA sau EXTINDEREA NU SISTEMULUI NU Se poate aplica ALOCAREA BAZATĂ PE O RELAȘIE FIZICĂ SUBIACENTĂ RELEVANTĂ? Aceasta se poate aborda în unul din următoarele moduri: Identificași, dacă este posibil, un efect de înlocuire directă sau Identificași, dacă este posibil, o altă relașie fizică subiacentă relevantă DA Aplica și ALOCAREA NU Aplica și ALOCAREA BAZATĂ PE O ALTĂ RELAȘIE. Aceasta se poate aborda în unul din următoarele moduri: Identifica și, dacă este posibil, un efect de înlocuire indirectă Identificași o altă relașie, de ex. valoarea economică a co-produselor Trece și la următoarea etapă a amprentei de mediu a organizașieii Cerințe pentru studiile OEF Ierarhia decizională pentru multifuncționalitate a OEF trebuie aplicată pentru soluționarea tuturor problemelor de multifuncționalitate, atât la nivel de proces, cât și la nivel de instalație: (1) subdivizare sau extinderea sistemului; (2) alocare bazată pe o relație fizică subiacentă relevantă [incluzând (a) înlocuirea directă sau (b) o relație fizică subiacentă relevantă]; (3) alocare bazată pe alt tip de relație [incluzând (a) înlocuirea indirectă sau (b) altă relație subiacentă relevantă]. Toate alegerile făcute în acest context trebuie raportate și justificate în raport cu obiectivul global de a asigura rezultate reprezentative din punct de vedere fizic și relevante din punctul de vedere al mediului. În cazul în care co-produsele sunt parțial co-produse și parțial deșeuri, toate intrările și ieșirile trebuie alocate doar co-produselor. Procedurile de alocare trebuie aplicate în mod uniform intrărilor și ieșirilor similare. Pentru problemele de multifuncționalitate care includ reciclarea sau valorificarea energetică la scoaterea din uz sau pentru fluxurile de deșeuri din cadrul limitelor sistemului, trebuie utilizată ecuația descrisă în anexa V. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice mai în amănunt soluții de multifuncționalitate pentru aplicarea în cadrul limitelor organizaționale definite și, acolo unde este cazul, pentru etapele din amonte și din aval. Dacă este fezabil/adecvat, OESFR poate prevedea scenarii sau factori de înlocuire specifici care să fie folosiți în cazul soluțiilor de alocare. Toate aceste soluții de multifuncționalitate specificate în OEFSR trebuie justificate în mod clar cu trimitere la ierarhia de soluții de multifuncționalitate a OEF. În cazul în care se folosește subdivizarea, OEFSR trebuie să specifice care procese urmează să fie subdivizate și în conformitate cu ce principii. În cazul în care se folosește alocarea bazată pe relația fizică, OEFSR trebuie să specifice relațiile fizice subiacente relevante care trebuie luate în considerare și să stabilească factorii de alocare relevanți. În cazul în care se folosește alocarea bazată pe alt tip de relație, OEFSR trebuie să specifice relația și să stabilească factorii de alocare relevanți. De exemplu, în cazul alocării economice, OEFSR trebuie să specifice regulile pentru determinarea valorilor economice a co-produselor. Pentru multifuncționalitate în situații de scoatere din uz, OEFSR trebuie să specifice modul în care se calculează diferitele părți ale formulei obligatorii puse la dispoziție. 6. EVALUAREA IMPACTULUI AMPRENTEI DE MEDIU A ORGANIZAȚIEI Odată ce profilul de utilizare a resurselor și de emisie a fost compilat, trebuie realizată evaluarea impactului EF pentru a calcula amprenta de mediu a organizației cu ajutorul categoriilor și modelelor selectate de impact al EF. Evaluarea impactului EF include două etape obligatorii și două etape facultative. Evaluarea impactului EF nu intenționează să înlocuiască alte instrumente (de reglementare) care au un obiectiv și un domeniu de aplicare diferit, precum evaluarea riscurilor (de mediu) [(E)RA], evaluarea impactului asupra mediului (EIA) specific amplasamentului sau norme de sănătate și de siguranță la nivel de produs sau legate de siguranța la locul de muncă. În special, evaluarea impactului EF nu are obiectivul de a prevedea dacă, într-un loc dat și la un moment dat, sunt depășite pragurile și se produc impacturi reale. În schimb, ea descrie presiunile existente asupra mediului. Astfel, evaluarea impactului EF este complementară altor instrumente dovedite, adăugând perspectiva bazată pe ciclul de viață. 6.1 Clasificare și caracterizare (obligatorii) Cerințe pentru studiile OEF Evaluarea impactului EF trebuie să includă: 6.1.1 Clasificarea fluxurilor aferente amprentei de mediu Clasificarea implică atribuirea intrărilor și ieșirilor de materiale/energie inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie către categoria de impact al EF relevantă. De exemplu, în cursul fazei de clasificare, toate intrările/ieșirile care generează emisii de gaze cu efect de seră sunt atribuite categoriei „schimbări climatice”. În mod similar, cele care generează emisii de substanțe ce diminuează stratul de ozon sunt clasificate în consecință. În unele cazuri, o intrare/ieșire poate contribui la mai mult de o categorie de impact al EF (de exemplu, clorofluorocarburile (CFC) contribuie deopotrivă la schimbările climatice și la diminuarea stratului de ozon). Este important ca datele să fie exprimate în ceea ce privește substanțele componente pentru care sunt disponibili factori de caracterizare (FC) (a se vedea secțiunea următoare). De exemplu, datele pentru un îngrășământ compozit NPK ar trebui dezagregate și clasificate în funcție de fracțiunile sale de N, P și K, deoarece fiecare element constitutiv va contribui la categorii de impact al EF diferite. Cerințe pentru studiile OEF Toate intrările/ieșirile inventariate în timpul compilării profilului de utilizare a resurselor și de emisie trebuie atribuite categoriilor de impact al EF la care contribuie („clasificare”), folosind schema de clasificare furnizată la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/projects. În cadrul clasificării profilului de utilizare a resurselor și de emisie, datele ar trebui exprimate în ceea ce privește substanțele componente pentru care sunt disponibili FC. Dacă datele din profilul de utilizare a resurselor și de emisie sunt extrase din baze de date publice sau comerciale existente privind inventarul ciclului de viață - unde clasificarea a fost deja implementată – trebuie să se asigure corespondența clasificării și a căilor de evaluare a impactului EF aferente cu cerințele prezentului Ghid OEF. Exemplu: etapa de clasificare din evaluarea impactului EF Clasificarea datelor în categoria de impact „schimbări climatice” Clasificarea datelor în categoria de impact „acidificare” 6.1.2 Caracterizarea fluxurilor aferente amprentei de mediu Caracterizarea se referă la calculul amplorii contribuției fiecărei intrări/ieșiri clasificate la categoriile lor respective de impact al EF și agregarea contribuțiilor în cadrul fiecărei categorii. Aceasta se realizează prin înmulțirea valorilor din profilul de utilizare a resurselor și de emisie cu factorii de caracterizare relevanți pentru fiecare categorie de impact al EF. Factorii de caracterizare sunt specifici fiecărei substanțe sau resurse. Ei reprezintă intensitatea impactului unei substanțe în raport cu o substanță de referință comună pentru o categorie de impact al EF (indicator de categorie de impact). De exemplu, în cazul calculării impacturilor asupra schimbărilor climatice, toate emisiile de gaze cu efect de seră inventariate în profilul de utilizare a resurselor și de emisie sunt ponderate în ceea ce privește intensitatea impactului lor în raport cu dioxidul de carbon, care este substanța de referință pentru această categorie. Acest lucru permite agregarea impacturilor potențiale și exprimarea ca o singură substanță echivalentă (în acest caz, echivalenți CO2) pentru fiecare categorie de impact al EF. De exemplu, factorul de caracterizare exprimat ca potențialul de încălzire globală al metanului este egal cu 25 echivalenți CO2 și impactul său asupra încălzirii globale este astfel de 25 de ori mai mare decât cel al CO2 (adică FC de 1 echivalent CO2). Cerințe pentru studiile OEF Tuturor intrărilor/ieșirilor clasificate în fiecare categorie de impact al EF trebuie să li se atribuie factori de caracterizare reprezentând contribuția la categorie per unitate de intrare/ieșire, cu ajutorul factorilor de caracterizare furnizați (disponibili online la adresa: http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/projects). Rezultatele evaluării impactului EF trebuie apoi calculate pentru fiecare categorie de impact al EF prin înmulțirea cantității fiecărei intrări/ieșiri cu factorul său de caracterizare și însumarea contribuțiilor tuturor intrărilor/ieșirilor din cadrul fiecărei categorii pentru a obține o singură măsură exprimată într-o unitate de referință corespunzătoare. Dacă pentru anumite fluxuri (de exemplu, un grup de substanțe chimice) din profilul de utilizare a resurselor și de emisie nu sunt disponibili factori de caracterizare din metoda implicită, atunci pentru caracterizarea acestor fluxuri pot fi folosite alte abordări. În astfel de circumstanțe, acest fapt se raportează în cadrul „Informațiilor suplimentare referitoare la mediu”. Modelele de caracterizare trebuie să fie valabile din punct de vedere tehnic și științific și bazate pe mecanisme de mediu (85) distincte, identificabile, sau pe observații empirice reproductibile. Exemplu: etapa de caracterizare din evaluarea impactului EF Schimbări climatice: Acidificare: 6.2 Normalizare și ponderare (recomandată/facultativă) După cele două etape obligatorii de clasificare și caracterizare, evaluarea impactului EF poate fi completată prin normalizare și ponderare, care sunt etape recomandate/facultative. 6.2.1 Normalizarea rezultatelor evaluării impactului amprentei de mediu (recomandată) Normalizarea este o etapă neobligatorie, dar recomandată, în care rezultatele evaluării impactului EF sunt înmulțite cu factori de normalizare pentru a se calcula și compara amploarea contribuțiilor lor la categoriile de impact al EF în raport cu o unitate de referință (de regulă, presiunea legată de respectiva categorie cauzată de o țară întreagă sau de un cetățean mediu în decursul unui an). Ca urmare, se obțin rezultate OEF normalizate adimensionale. Acestea reflectă sarcinile atribuibile unui produs în raport cu unitatea de referință, cum ar fi pe cap de locuitor pentru un anumit an și o anumită regiune. Acest lucru permite ca relevanța contribuțiilor pe care le au procesele/activitățile organizaționale să fie comparată cu unitatea de referință a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Cu toate acestea, rezultatele OEF normalizate nu indică gravitatea/relevanța impacturilor respective, și nici nu pot fi agregate la nivelul categoriilor de impact al EF. Cerințe pentru studiile OEF Normalizarea este o etapă neobligatorie, dar recomandată, a studiilor OEF. Dacă se folosește, rezultatele OEF normalizate trebuie raportate în cadrul „Informațiilor suplimentare referitoare la mediu”, toate metodele și ipotezele fiind documentate. Rezultatele normalizate nu trebuie agregate, deoarece pentru această operațiune se aplică în mod implicit ponderarea. Rezultatele evaluării impactului EF înainte de normalizare trebuie raportate împreună cu rezultatele normalizate. 6.2.2 Ponderarea rezultatelor evaluării impactului amprentei de mediu (facultativă) Ponderarea nu este o etapă obligatorie, ci facultativă, care ar putea sprijini interpretarea și comunicarea rezultatelor analizei. În această etapă, rezultatele (normalizate) privind amprenta de mediu sunt înmulțite cu o serie de factori de ponderare care reflectă importanța relativă percepută a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Rezultatele OEF ponderate pot fi apoi comparate pentru a se evalua importanța lor relativă. De asemenea, ele pot fi agregate la nivelul categoriilor de impact al EF pentru a obține mai multe valori agregate sau un singur indicator de impact global. Ponderarea necesită utilizarea unor judecăți de valoare în ceea ce privește importanța respectivă a categoriilor de impact al EF luate în considerare. Aceste judecăți pot fi bazate pe opinii ale experților, pe puncte de vedere culturale/politice sau pe considerente economice (86). Cerințe pentru studiile OEF Ponderarea nu este o etapă obligatorie ci facultativă a studiilor OEF. Dacă se folosește ponderarea, rezultatele trebuie raportate ca „Informații suplimentare referitoare la mediu”, toate metodele și ipotezele fiind documentate. Rezultatele evaluării impactului EF înainte de ponderare trebuie raportate împreună cu rezultatele ponderate. Realizarea etapelor de normalizare și de ponderare în studiile OEF trebuie să corespundă domeniului de aplicare și obiectivelor definite ale studiului, inclusiv utilizărilor avute în vedere (87). 7. INTERPRETAREA AMPRENTEI DE MEDIU A ORGANIZAȚIEI 7.1 Generalități Interpretarea rezultatelor studiului OEF (88) are două scopuri: Cerințe pentru studiile OEF Faza de interpretare a unui studiu OEF trebuie să conțină următoarele etape: „evaluarea solidității modelului OEF”; „identificarea punctelor critice”; „estimarea incertitudinii”; și „concluzii, limitări și recomandări”. 7.2 Evaluarea solidității modelului de amprentă de mediu a organizației Aceasta trebuie să includă o evaluare a măsurii în care metodologia influențează rezultatele analitice. Printre instrumentele care ar trebui utilizate în vederea evaluării solidității modelului OEF se numără: Cerințe pentru studiile OEF Evaluarea solidității modelului OEF trebuie să includă o evaluare a măsurii în care rezultatele sunt influențate de opțiuni metodologice precum limitele sistemului, sursele datelor, opțiunile de alocare și acoperirea categoriilor de impact al EF. Aceste opțiuni trebuie să corespundă cerințelor specificate în prezentul Ghid OEF și trebuie să fie adecvate contextului. Instrumentele care ar trebui utilizate pentru evaluarea solidității modelului OEF sunt verificarea integralității, analizele de senzitivitate și verificarea consecvenței. Orice aspecte semnalate în această evaluare ar trebui folosite pentru a contribui la ameliorări iterative ale studiului OEF. 7.3 Identificarea punctelor critice (aspecte semnificative) Odată ce s-a asigurat că modelul OEF (de exemplu, alegerea limitelor sistemului, a surselor de date și a opțiunilor de alocare) este solid și se conformează tuturor aspectelor definite în fazele de definire a obiectivului și a domeniului de aplicare, următorul pas este acela de a identifica principalele elemente care contribuie la rezultatele OEF. Această etapă poate fi numită, de asemenea, „analiza punctelor critice” sau „analiza punctelor slabe”. Elementele care contribuie la rezultate pot fi elemente specifice portofoliului de produse, etape ale ciclului de viață, procese sau intrări/ieșiri individuale de materiale/energie asociate cu o anumită etapă sau un anumit proces din lanțul de aprovizionare al organizației. Acestea sunt identificate prin revizuirea sistematică a rezultatelor studiului OEF. Instrumentele grafice pot fi deosebit de utile în acest context. Aceste analize oferă baza necesară pentru a identifica potențialele de ameliorare asociate cu anumite intervenții de gestionare. Cerințe pentru studiile OEF Rezultatele OEF trebuie evaluate pentru a se aprecia efectul punctelor critice/slabe ale lanțului de aprovizionare la nivelul intrărilor/ieșirilor, al proceselor și al etapelor lanțului de aprovizionare și pentru a aprecia potențialul de ameliorare. Cerințe suplimentare pentru OEFSR OEFSR trebuie să identifice cele mai relevante categorii de impact al EF pentru sectorul în cauză. Pentru identificarea acestor priorități se pot folosi normalizarea și ponderarea. 7.4 Estimarea incertitudinii Estimarea incertitudinilor rezultatelor OEF finale sprijină ameliorările iterative ale studiilor OEF. De asemenea, ea ajută publicul țintă să evalueze soliditatea și aplicabilitatea rezultatelor studiilor OEF. În studiile OEF există două surse principale de incertitudine: Cerințe pentru studiile OEF Trebuie furnizată cel puțin o descriere calitativă a incertitudinilor rezultatelor OEF finale, atât pentru incertitudinile legate de date, cât și, separat, pentru incertitudinile legate de opțiuni, pentru a facilita o apreciere globală a incertitudinilor rezultatelor studiului. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să descrie incertitudinile comune sectorului și ar trebui să identifice intervalul în care rezultatele ar putea fi considerate ca nefiind diferite în mod semnificativ în cadrul comparațiilor sau al afirmațiilor comparative. SUGESTIE: Evaluările cantitative incertitudinii pot fi calculate pentru varianța asociată cu datele din „profilul de utilizare a resurselor și de emisie” utilizând, de exemplu, simulări Monte Carlo sau alte instrumente adecvate. Influența incertitudinilor legate de opțiuni trebuie estimată la limitele superioare și inferioare prin analize de senzitivitate bazate pe evaluarea scenariilor. Acestea ar trebui documentate și raportate cu claritate. 7.5 Concluzii, recomandări și limitări Aspectul final al fazei de interpretare este acela de a trage concluzii pe baza rezultatelor, de a răspunde la întrebările puse la începutul studiului OEF și de a avansa recomandări adecvate pentru contextul și publicul vizat, luând în considerare în același timp, în mod explicit, orice limitări ale solidității și aplicabilității rezultatelor. OEF trebuie considerat ca fiind complementar altor evaluări și instrumente, precum evaluările de impact asupra mediului specifice amplasamentului sau evaluările riscurilor chimice. Ar trebui identificate posibile îmbunătățiri, cum ar fi, de exemplu, tehnologii mai nepoluante, modificări ale concepției produsului, gestionarea lanțului de aprovizionare, sisteme de management de mediu [de exemplu, sistemul de management de mediu și audit (EMAS) sau standardul ISO 14001] sau alte abordări sistematice. Cerințe pentru studiile OEF Concluziile, recomandările și limitările trebuie descrise în conformitate cu obiectivele și domeniul de aplicare definite ale studiului OEF. Studiile OEF care sunt destinate să sprijine afirmații comparative (89) ce urmează să fie făcute publice trebuie să se bazeze pe prezentul Ghid OEF ȘI pe OEFSR-urile conexe. În conformitate cu standardul ISO 14044:2006, pentru orice afirmații comparative destinate să fie făcute publice, trebuie să se analizeze cu atenție dacă orice diferențe în privința calității datelor și a opțiunilor metodologice folosite pentru a modela organizațiile comparate ar putea influența comparabilitatea rezultatelor. Orice inconsecvențe în ceea ce privește definirea limitelor sistemului, calitatea datelor de inventar sau evaluarea impactului EF trebuie analizate și documentate/raportate. Concluziile derivate din studiul OEF ar trebui să cuprindă un rezumat al „punctelor critice” identificate în lanțul de aprovizionare și îmbunătățirile potențiale asociate cu intervențiile de gestionare. 8. RAPOARTELE PRIVIND AMPRENTA DE MEDIU A ORGANIZAȚIEI 8.1 Generalități Un raport OEF trebuie să ofere o prezentare pertinentă, cuprinzătoare, consecventă, precisă și transparentă a studiului și a impacturilor asupra mediului calculate asociate cu organizația. El reflectă cele mai bune informații posibile astfel încât să maximizeze utilitatea acestora pentru utilizatorii actuali și viitori vizați, comunicând în același timp limitările, în mod onest și transparent. Pentru ca raportarea OEF să fie eficace, este necesară îndeplinirea mai multor criterii, atât de natură procedurală (calitatea raportului), cât și de fond (conținutul raportului). 8.2 Elemente de raportare Un raport OEF este format din cel puțin trei elemente: Raportul principal, o sinteză și o anexă. Informațiile confidențiale și protejate pot fi incluse într-un al patrulea element, și anume un raport confidențial complementar. Rapoartele de revizuire fie se anexează, fie se menționează prin trimiteri. 8.2.1 Primul element: sinteza Sinteza trebuie să poată fi de sine stătătoare fără a compromite rezultatele și concluziile/recomandările (dacă sunt incluse). Sinteza trebuie să îndeplinească aceleași criterii cu privire la transparență, consecvență etc. ca raportul principal. Sinteza trebuie să includă cel puțin: 8.2.2 Al doilea element: raportul principal Raportul principal (90) trebuie să includă cel puțin următoarele componente: 8.2.3 Al treilea element: anexa Anexa servește la documentarea elementelor justificative ale raportului principal, care au un caracter mai tehnic. Aceasta trebuie să cuprindă: 8.2.4 Al patrulea element: raportul confidențial Raportul confidențial (element de raportare facultativ) ar trebui să conțină toate datele (inclusiv date primare) și informațiile care sunt confidențiale sau protejate și nu pot fi comunicate unor terți. Aceste date și informații trebuie puse la dispoziție în mod confidențial celor care realizează revizuirea critică. Cerințe pentru studiile OEF Orice studiu OEF destinat comunicării externe trebuie să includă un raport privind studiul OEF, care trebuie să ofere o prezentare pertinentă, cuprinzătoare, consecventă, precisă și transparentă a studiului și a impacturilor calculate asupra mediului asociate cu organizația. Informațiile raportate trebuie să ofere, de asemenea, o bază solidă pentru evaluarea, urmărirea și posibila îmbunătățire a performanței de mediu a organizației în timp. Raportul OEF trebuie să includă cel puțin o sinteză, un raport principal și o anexă. Acestea trebuie să cuprindă toate elementele de raportare specificate în prezentul capitol. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice și să justifice orice abateri de la cerințele de raportare standard și orice cerințe de raportare suplimentare și/sau diferențiate care depind, de exemplu, de tipul de utilizare a studiului OEF și de tipul organizației evaluate. OEFSR trebuie să specifice dacă rezultatele OEF trebuie raportate separat pentru fiecare dintre etapele ciclului de viață selectate. 9. REVIZUIREA CRITICĂ A AMPRENTEI DE MEDIU A ORGANIZAȚIEI 9.1. Generalități (92) O revizuire critică este esențială pentru a asigura fiabilitatea rezultatelor OEF și pentru a îmbunătăți calitatea studiului OEF. Cerințe pentru studiile OEF Orice studiu OEF destinat comunicării interne despre care se afirmă că este în conformitate cu Ghidul OEF și orice studiu OEF destinat comunicării externe trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice pentru a se asigura că: 9.2 Tipul de revizuire Cel mai adecvat tip de revizuire care oferă garanția minimă necesară de asigurare a calității este o revizuire externă independentă. Tipul revizuirii realizate ar trebui să fie dictat de obiectivele și utilizările avute în vedere ale studiului OEF. Cerințe pentru studiile OEF Cu excepția cazului în care se specifică altfel în instrumentele de politică relevante, orice studiu OEF destinat comunicării externe trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin un revizor sau o echipă de revizori externi, independenți și calificați. Un studiu OEF pentru sprijinirea unei afirmații comparative destinate să fie făcute publice trebuie să se bazeze pe OEFSR-uri relevante și să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin trei revizori externi, independenți și calificați. Orice studiu OEF destinat comunicării interne despre care se afirmă că respectă Ghidul OEF trebuie să facă obiectul unei revizuiri critice de către cel puțin un revizor (sau o echipă de revizori) extern, independent și calificat. Tipul revizuirii realizate ar trebui să fie dictat de obiectivele și utilizările avute în vedere ale studiului OEF. Cerințe suplimentare pentru OEFSR-uri OEFSR trebuie să specifice cerințele de revizuire pentru studiile OEF care urmează să fie utilizate pentru afirmații comparative destinate să fie făcute publice (de exemplu, dacă este suficientă o revizuire de către cel puțin trei revizori externi, independenți și calificați). 9.3 Calificarea revizorilor Evaluarea adecvării potențialilor revizori se bazează pe un sistem de notare care ia în considerare experiența în domeniul revizuirii și al auditului, metodologia și practica privind EF și/sau ECV și cunoașterea tehnologiilor, a proceselor sau a altor activități relevante reprezentate de organizație și de portofoliul de produse al acesteia. Tabelul 8 prezintă sistemul de notare pentru fiecare aspect de competență și experiență relevant. Dacă cerințele necesare pentru revizori specificate mai jos nu sunt îndeplinite de un singur revizor, cadrul de revizuire permite ca revizuirea să fie făcută de mai mult de un revizor, pentru a îndeplini în comun cerințele, formând astfel o „echipă de revizori”. Tabelul 8 Sistem de notare pentru revizori și echipe de revizori eligibile. Cerințe pentru studiile OEF Trebuie realizată o revizuire critică a studiului OEF, conform cerințelor aferente utilizării avute în vedere. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, punctajul minim necesar pentru calificarea ca revizor sau echipă de revizori este de șase puncte, incluzând cel puțin un punct pentru fiecare din cele trei criterii obligatorii (de exemplu, practica de verificare și audit, practica și metodologia privind EF și/sau ECV, cunoașterea tehnologiilor sau a altor activități relevante pentru studiul OEF). Punctele pe criterii sunt obținute de fiecare persoană în parte, în timp ce la nivel de echipă se pot aduna punctele de la mai multe criterii. Revizorii sau echipele de revizori trebuie să prezinte o declarație pe propria răspundere privind calificările lor, menționând câte puncte au obținut pentru fiecare criteriu și totalul punctelor obținute. Această declarație pe propria răspundere trebuie să fie inclusă în anexa obligatorie la raportul OEF. 10. ACRONIME ȘI ABREVIERI 11. GLOSAR 12. REFERINȚE Anexa I Sinteză a principalelor cerințe obligatorii pentru studiile privind amprenta de mediu a organizațiilor și pentru elaborarea Normelor sectoriale privind amprenta de mediu a organizațiilor Prezenta anexă oferă o imagine de ansamblu a principalelor cerințe obligatorii („trebuie”) pentru studiile OEF. Cerințele obligatorii pentru OEF și cerințele suplimentare pentru elaborarea de OEFSR-uri sunt sintetizate în tabelul 9, în coloana 3 și, respectiv, 4. Cerințele sunt legate de diferite criterii care sunt menționate în a doua coloană și care sunt dezvoltate mai pe larg în capitole și secțiuni distincte (indicate în prima coloană). Tabelul 9 Sinteza principalelor cerințe obligatorii pentru studiile OEF și a cerințelor suplimentare pentru elaborarea de OEFSR. (ÎN SCOP INFORMATIV) Anexa II Planul de gestionare a datelor (adaptat pe baza inițiativei Protocolului GES (101) ) Dacă se elaborează un plan de gestionare a datelor, ar trebui realizate și documentate următoarele etape. Planul de gestionare a datelor va fi probabil un document în continuă evoluție, care este actualizat pe măsură ce sursele de date se schimbă, procedurile de tratare a datelor se perfecționează, metodologiile de calcul se îmbunătățesc, responsabilitățile privind inventarul organizației suferă modificări în cadrul unei organizații sau obiectivele comerciale ale inventarului organizației se schimbă. (ÎN SCOP INFORMATIV) Anexa III Lista de verificare privind colectarea datelor O listă de verificare privind colectarea datelor este utilă pentru organizarea rezultatelor și a activităților de colectare a datelor în cursul compilării profilului de utilizare a resurselor și de emisie. Următoarea listă neexhaustivă de verificare poate fi utilizată ca punct de plecare pentru colectarea datelor și pentru organizarea unui model de colectare a datelor: Exemplu: listă simplificată de verificare pentru colectarea datelor Prezentare tehnică Figura 6 Diagramă de prezentare a proceselor pentru etapa de producție la o societate care fabrică tricouri Fibră Ulei Produs chimic Vopsea Energie Apă Filare Răsucire Texturare Țesere Pretratare Vopsire Imprimare Acoperire Finisare Emisii în sol Emisii în aer Deșeuri solide Ape uzate Produse finite Lista proceselor din cadrul limitelor sistemului: producerea fibrelor, filare, răsucire, texturare, țesere, pretratare, vopsire, imprimare, acoperire și finisare. Colectarea datelor pentru profilul de utilizare a resurselor și de emisie la nivel de proces unitar Denumirea procesului: proces de finisare Diagramă de proces: finisarea se referă la procese efectuate pe fir textil sau țesătură, după țesere sau tricotare, pentru a îmbunătăți aspectul și performanța produsului textil finit În figura 7 este prezentată diagrama flux a unei instalații din cadrul limitelor organizaționale definite. Figura 7 Diagrama flux a unei instalații din cadrul limitelor organizaționale definite Procesul de finisare a textilelor Informații generale anul de referință: vechimea amplasamentului [a]: nr. de angajați: cifra de afaceri anuală [EUR/a]: zile lucrătoare [z/a]: distanța cea mai apropiată de locuințe [m]: 2.2 Energie 2.2 ulei [t/a]: cărbune [t/a]: gaz [m3/a]: energie electrică[kWh/a]: producție abur [t/a]: 2.3 Apă 2.3 consum anual [m3/a]: puțuri/sursă proprie [%]: tipul de pretratare: 2.4 Chimicale/Auxiliari Cantitate [t/a]: vopseluri și pigmenți: auxiliari organici: chimicale de bază: 2.1 Materii prime Tip și cantitate [t/a]: Co: - PES: Co/PES: - PA: … … … … Amestecuri [%] țesături: material împletit: fire textile: ghemotoace: 3.5 Ape uzate Cantitate [m3/a]: Conținut [t/a] de COD: BOD5: AOX: Cu: Ni: Cr: SS: TotalN: TotalP: Evacuare indirectă/directă: … Evacuare separată a apei de răcire [Da/Nu]: … dacă da [m3/a]: 3.4 Deșeuri solide 3.3 Emisii în aer Surse și cantitate [t/a] : SO2: NOx: C organic: … … … 3.2 Căldură reziduală În [kWh/a]: gaze reziduale: ape uzate: altele: 3.1 Produse 3.1 Tip și cantitate [t/a]: … … … … Exemplu de profil de utilizare a resurselor și de emisie pentru o instalație (anumite substanțe) (103) Anexa IV Identificarea nomenclaturii și a proprietăților adecvate pentru anumite fluxuri Principalul public țintă al prezentei anexe este constituit din responsabilii și revizorii cu experiență în domeniul amprentei de mediu. Prezenta anexă se bazează pe „Manualul sistemului internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD) – Nomenclatură și alte convenții”. (CE – JRC – IES, 2010f). Dacă sunt necesare informații suplimentare și de context cu privire la convențiile de numire și nomenclatură, vă rugăm să consultați documentul menționat anterior, care este disponibil la adresa: http://lct.jrc.ec.europa.eu/. Diferite grupuri utilizează deseori o nomenclatură foarte diferită și alte convenții. În consecință, profilurile de utilizare a resurselor și de emisie [pentru responsabilii din domeniul evaluării ciclului de viață: seturile de date privind inventarul ciclului de viață (ICV)] sunt incompatibile la diferite niveluri, limitând prin urmare foarte mult posibilitatea folosirii combinate a seturilor de date ale profilurilor de utilizare a resurselor și de emisie din surse diferite sau de a realiza un schimb de date electronic eficient între responsabilii OEF. Acest lucru împiedică, de asemenea, înțelegerea și revizuirea clare și lipsite de ambiguitate ale rapoartelor OEF. Scopul prezentei anexe este acela de a sprijini activitățile de colectare, documentare și utilizare a datelor pentru profilurile de utilizare a resurselor și de emisie din studiile OEF, prin furnizarea unei nomenclaturi și a unor dispoziții comune privind aspecte conexe. De asemenea, documentul reprezintă baza unei liste comune cu fluxuri elementare de referință care să fie utilizată în studiile OEF. Aceasta sprijină eficiența lucrărilor și a schimburilor de date aferente OEF între diferitele instrumente și baze de date. Obiectivul este acela de a oferi orientări pentru colectarea, denumirea și documentarea datelor în așa fel încât datele: Această nomenclatură și aceste alte convenții se concentrează asupra fluxurilor elementare, a proprietăților fluxurilor și a unităților aferente și oferă sugestii privind denumirea seturilor de date de proces, a fluxurilor de produse și de deșeuri, pentru a asigura o mai bună compatibilitate între diferitele sisteme de baze de date. De asemenea, se oferă recomandări și cerințe de bază privind clasificarea seturilor de date privind sursele și punctele de contact. Tabelul 10 enumeră regulile din Manualul ILCD care sunt obligatorii pentru studiile OEF. Tabelul 11 precizează categoria regulii și capitolele relevante din Manualul ILCD. Tabelul 10 Reguli obligatorii pentru fiecare tip de flux. Tabelul 11 Regulile din nomenclatura ILCD (105) Exemplu de identificare a nomenclaturii și proprietăților adecvate pentru anumite fluxuri Materie primă, intrare: țiței (regulile 2,4,5) Emisie, ieșire: Exemplu: dioxid de carbon (regulile 2, 4, 9) Flux de produs: Exemplu: Tricou (regulile 10-17) Anexa V Abordarea multifuncționalității în situații de scoatere din uz Abordarea multifuncționalității produselor este dificilă în special atunci când este implicată reciclarea sau valorificarea energetică a unuia (sau mai multor) dintre aceste produse, deoarece sistemele au tendința de a deveni destul de complexe. Profilul de utilizare a resurselor și de emisie (PURE) general rezultat per unitate de analiză poate fi estimat utilizând formula dată mai jos, care: Pentru a utiliza formula prevăzută mai jos în vederea estimării PURE general per unitate de analiză trebuie colectate cifrele cantitative pentru parametrii relevanți implicați. Ori de câte ori este fezabil, acestea ar trebui determinate pe baza datelor asociate cu procesele reale implicate. Cu toate acestea, este posibil ca acest lucru să nu fie întotdeauna realizabil/fezabil și datele să trebuiască să fie găsite din altă sursă (vă rugăm să rețineți că explicația oferită în continuare pentru fiecare termen al formulei conține o recomandare privind modul și locul unde pot fi găsite datele lipsă). PURE per unitate de analiză (107) se calculează pe baza următoarei formule: Formula menționată anterior poate fi împărțită în cinci blocuri: Acestea sunt interpretate după cum urmează (diverșii parametri sunt explicați în detaliu după aceea): Unde: — EV = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din materiale virgine (adică achiziția de materiale virgine și operațiuni anterioare prelucrării). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — E*V = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din materiale virgine (achiziție și operațiuni anterioare prelucrării) care se presupune că sunt înlocuite de materiale reciclabile: — Erecycled = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din procesul de reciclare (108) (sau reutilizare) a materialului reciclat (sau reutilizat), inclusiv procesele de colectare, de sortare și de transport. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — ErecyclingEoL = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din procesul de reciclare din etapa de scoatere din uz, inclusiv procesele de colectare, de sortare și de transport. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. Notă: în situații de reciclare în circuit închis Erecycled = ErecyclingEoL și E*V = EV — ED = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din eliminarea materialelor-deșeuri în etapa de scoatere din uz a produsului analizat (de exemplu, trimiterea la depozitele de deșeuri, incinerare, piroliză). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — E*D = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din eliminarea materialelor-deșeuri (de exemplu, trimiterea la depozitele de deșeuri, incinerare, piroliză) în etapa de scoatere din uz a materialului din care este luat conținutul reciclat. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — EER = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) rezultate din procesul de valorificare energetică. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — ESE,heat and ESE,elec = resursele consumate și emisiile specifice (per unitate de analiză) care ar fi rezultat din sursa de energie, energia termică și, respectiv, energia electrică înlocuite. Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui folosite date generice, care se recomandă să fie obținute din sursele de date generice enumerate în secțiunea 5.8. — R1 [adimensional]= „conținut de material reciclat (sau reutilizat)”, este proporția de material din intrările în producție care a fost reciclat într-un sistem anterior (0=<R1<=1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat (109), informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — R2 [adimensional]= „fracțiune de material de reciclat (sau de reutilizat)”, este proporția de material din produs care va fi reciclat (sau reutilizat) într-un sistem ulterior; prin urmare, R2 trebuie să țină seama de ineficiențele din cadrul proceselor de colectare și reciclare (sau reutilizare) (0=<R2=<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat (83), informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — R3 [adimensional]= proporția de material din produs care este utilizată pentru valorificarea energetică (de exemplu incinerare cu valorificare energetică) la scoaterea din uz (0=<R3=<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, se pot obține, de la furnizori precum Eurostat (83), informații statistice cuprinzătoare și actualizate în mod regulat cu privire la ratele de reciclare și la alți parametri relevanți. — LHV= puterea calorifică netă [de exemplu, MJ/kg] a materialului din produs care este utilizat pentru valorificarea energetică. Aceasta ar trebui determinată pe baza unei metode de laborator adecvate. Dacă acest lucru nu este posibil sau fezabil, ar trebui utilizate date generice [a se vedea, de exemplu, fluxurile elementare ELCD de referință („ELCD Reference elementary flows”) (110) și rubrica „tratare la scoaterea din uz/reciclare energetică” („EoL treatment / Energy recycling”) (111) din baza de date ELCD]. — XER,heat și XER,elec [adimensionale]= eficiența procesului de valorificare energetică (0 <XER<1), atât pentru energie termică, cât și pentru energie electrică, și anume raportul dintre conținutul energetic al ieșirii (de exemplu, ieșire de energie termică sau de energie electrică) și conținutul energetic al materialului din produs care este utilizat pentru valorificarea energetică. Prin urmare, XER trebuie să țină seama de ineficiențele din cadrul procesului de valorificare energetică (0=<XER<1). Dacă aceste informații nu sunt disponibile, ar trebui utilizate date generice [a se vedea, de exemplu, rubrica „tratare la scoaterea din uz/reciclare energetică” („EoL treatment / Energy recycling”) din baza de date ELCD]. — Qs= calitatea materialului secundar, și anume calitatea materialului reciclat (sau reutilizat) (a se vedea nota de mai jos). — Qp= calitatea materialului primar, și anume calitatea materialului virgin (a se vedea nota de mai jos). Notă: Qs/Qp este un raport adimensional luat ca o aproximare a oricăror diferențe de calitate între materialul secundar și materialul primar („downcycling”). Pe baza ierarhiei privind multifuncționalitatea EF (a se vedea secțiunea 5.11), se va evalua posibilitatea de a identifica o relație fizică subiacentă relevantă ca bază pentru raportul de corecție a calității (factorul de limitare trebuie să fie determinant). Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie utilizată altă relație, de exemplu valoarea economică. În acest caz, se presupune că prețurile materialelor primare față de cele ale materialelor secundare servesc ca substitut pentru calitate. Într-o astfel de situație, Qs/Qp ar corespunde raportului dintre prețul de piață al materialului secundar (Qs) și prețul de piață al materialului primar (Qp). Prețurile de piață ale materialelor primare și secundare pot fi găsite în surse online (112). Aspectele calitative care urmează să fie luate în calcul pentru materialele primare și secundare trebuie specificate în OEFSR. Anexa VI Orientări privind luarea în considerare a emisiilor datorate schimbărilor directe ale destinației terenurilor, relevante pentru schimbările climatice Prezenta anexă oferă orientări privind luarea în considerare a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de schimbarea directă a destinației terenurilor, care contribuie la schimbările climatice. Impactul asupra climei este rezultatul emisiilor și absorbțiilor biogene de CO2, cauzate de modificări ale stocurilor de carbon, și al emisiilor biogene și nebiogene de CO2, N2O and CH4 (de exemplu, arderile de biomasă). Emisiile biogene includ emisiile care rezultă din arderea (incinerarea) sau descompunerea materialelor biogene, din tratarea apelor uzate și din surse biologice din sol și din apă (inclusiv CO2, CH4 și N2O), în timp ce absorbțiile biogene corespund absorbției de CO2 în timpul fotosintezei. Emisiile nebiogene corespund tuturor emisiilor rezultate din surse nebiogene, cum ar fi materialele fosile, în timp ce absorbțiile nebiogene corespund CO2 care este îndepărtat din atmosferă de o sursă nebiogenă (WRI și WBCSD 2011b). Schimbarea destinației terenurilor ar putea fi clasificată ca fiind directă sau indirectă: Figura 8 prezintă schematic schimbările directe și indirecte ale destinației terenurilor legate de producția de biocombustibili. Figura 8 Reprezentare schematică a schimbărilor directe și indirecte ale destinației terenurilor. [adaptată pe baza (CE Delft 2010)] Restul prezentei anexe se concentrează asupra schimbărilor directe ale destinației terenurilor, deoarece OEF impune luarea în considerare doar a acestora și nu permite luarea în considerare a schimbărilor indirecte a destinației terenurilor (a se vedea secțiunea 5.4.4). SECȚIUNEA 1: REFERINȚE PENTRU CALCULAREA EMISIILOR DATORATE SCHIMBĂRILOR DIRECTE ALE DESTINAȚIEI TERENURILOR Decizia C(2010)3751 a Comisiei oferă orientări pentru calcularea stocurilor de carbon din sol pentru destinația de referință a terenului și destinația efectivă a terenului. Decizia pune la dispoziție valori privind stocurile de carbon pentru patru categorii diferite de destinație a terenurilor: terenuri agricole, culturi perene, pășuni și terenuri forestiere. Pentru schimbările de destinație a terenurilor în cadrul acestor categorii, trebuie urmate orientările Deciziei C(2010)3751 a Comisiei. Cu toate acestea, pentru emisiile datorate conversiei în alte categorii de destinație a terenurilor precum zone umede, așezări și alte destinații ale terenurilor (de exemplu sol necultivat, rocă și gheață), neincluse în decizie, trebuie urmate Orientările IPCC 2006 pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră (IPCC, 2006). Pentru eliberarea și absorbția de CO2 cauzate de schimbarea directă a destinației terenului, trebuie utilizați cei mai recenți factori de emisie pentru CO2 ai IPCC menționați în Decizia C(2010)3751 a Comisiei, cu excepția cazului în care sunt disponibile date mai precise, specifice. Alte emisii rezultate în urma schimbării destinației terenurilor (de exemplu, deversările de NO3 în apă, emisiile provenite din arderile de biomasă, eroziunea solului etc.) ar trebui măsurate sau modelate pentru fiecare caz în parte sau utilizând surse cu autoritate. SECȚIUNEA 2: ORIENTĂRI PRACTICE ÎN CONFORMITATE CU PAS 2050:2011 Pentru orientări de ordin practic cu privire la aspecte specifice (de exemplu, în cazul în care nu se cunoaște destinația anterioară a terenului), se recomandă aplicarea PAS 2050:2011 (BSI 2011) [în concordanță cu Masa rotundă europeană privind consumul și producția durabile de alimente (CPD privind alimentele - Food SCP) și cu Protocolul ENVIFOOD publicat]. PAS 2050:2011 (BSI 2011) este completată de PAS2050-1 (BSI 2012), pentru evaluarea emisiilor de GES din etapele „cradle-to-gate” (de la extracția materiilor prime la procesul de producție) ale ciclului de viață al produselor horticole. PAS 2050-1:2012 ia în considerare emisiile și absorbțiile aferente cultivării unui produs de cultură horticolă și completează (nu înlocuiește) PAS 2050:2011. Un fișier Excel suplimentar este de asemenea pus la dispoziție de Institutul Britanic de Standardizare (BSI) pentru calculele aferente PAS 2050-1:2012. Categoria destinației anterioare a terenului și locul de producție Pe baza PAS 2050:2011 (BSI 2011), se pot identifica trei situații distincte (și orientările aferente), în funcție de disponibilitatea informațiilor cu privire la locul de producție și categoria destinației anterioare a terenului: Emisii și absorbții generale de gaze cu efect de seră care trebuie incluse în evaluare Pe baza PAS 2050:2011 (BSI 2011), emisiile și absorbțiile care trebuie incluse în evaluare sunt: Anexa VII Corespondență între terminologia utilizată în prezentul Ghid OEF și terminologia ISO Prezenta anexă oferă tabele de concordanță a principalilor termeni utilizați în prezentul Ghid OEF cu termenii corespondenți utilizați în conformitate cu ISO 14044:2006. Abaterea de la terminologia ISO se datorează dorinței de a face Ghidul OEF mai accesibil pentru publicul său țintă, care include și grupuri ce nu dețin neapărat cunoștințe solide în domeniul evaluării de mediu. Tabelele de mai jos prezintă aceste abateri terminologice. Tabelul 12 Corespondența termenilor esențiali Tabelul 13 Corespondența criteriilor de calitate a datelor Anexa VIII Ghidul OEF și Manualul ILCD: abateri principale Prezenta anexă subliniază cele mai importante aspecte referitoare la modul în care prezentul Ghid OEF se abate de la Manualul ILCD și oferă o justificare concisă a acestor abateri. Anexa IX Comparație a cerințelor esențiale privind amprenta de mediu a organizațiilor cu alte metode Cu toate că orientările metodologice ale metodelor și documentelor de orientare similare acceptate pe scară largă privind contabilizarea de mediu pentru întreprinderi sunt în mare parte armonizate, trebuie remarcat faptul că persistă discrepanțe și/sau neclarități în ceea ce privește o serie de puncte decizionale importante, ceea ce reduce consecvența și comparabilitatea rezultatelor analitice. Prezenta anexă oferă un rezumat al anumitor cerințe esențiale din prezentul Ghid OEF și le compară cu o serie de metode existente. Ea se bazează pe documentul „Analiza metodologiilor existente în materie de amprentă de mediu pentru produse și organizații: recomandări, argumente și aliniere”, care poate fi accesat la adresa http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm. (CE-IES-JRC, 2011b) Comparația cerințelor esențiale: Ghidul OEF față de alte metode (1) Lanțul de aprovizionare este deseori numit „lanț valoric” în literatura de specialitate. Cu toate acestea, aici s-a preferat termenul de „lanț de aprovizionare” pentru a se evita conotația economică a termenului „lanț valoric”. (2) COM(2011) 571 final, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:DKEY=615217:RO:NOT (3) Consiliul Uniunii Europene: Concluziile Consiliului cu privire la gestionarea durabilă a materialelor și la producția și consumul durabile, cea de-a 3061-a reuniune a Consiliului Mediu, Bruxelles, 20 decembrie 2010. (4) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2011b). Analysis of Existing Environmental Footprint Methodologies for Products and Organizations: Recommendations, Rationale, and Alignment. http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm (5) http://ec.europa.eu/environment/eussd/product_footprint.htm (6) De exemplu, o societate produce 40 000 de tricouri și 20 000 de pantaloni pe an, cu o amprentă de mediu a produselor de respectiv X/tricou și Y/pantalon. OEF-ul societății este egal cu Z/an. Teoretic, . (7) Ciclul de viață cuprinde stadiile consecutive și interdependente ale unui sistem-produs, de la materiile prime până la eliminarea finală (ISO 14040:2006). (8) Deșeurile sunt definite ca substanțe sau obiecte pe care deținătorul intenționează sau este obligat să le elimine (ISO 14040:2006). (9) Lanțul de aprovizionare este deseori numit „lanț valoric” în literatura de specialitate. Cu toate acestea, aici s-a preferat termenul de „lanț de aprovizionare” pentru a se evita conotația economică a termenului „lanț valoric”. (10) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2011b). Analysis of Existing Environmental Footprint Methodologies for Products and Organizations: Recommendations, Rationale, and Alignment. http://ec.europa.eu/environment/eussd/corporate_footprint.htm (11) „Important(ă) din punct de vedere al mediului” este adjectivul utilizat pentru a descrie orice proces sau activitate care reprezintă cel puțin 90 % din contribuțiile la fiecare categorie de impact a amprentei de mediu (a se vedea definiția din glosar) avută în vedere. (12) ISO. (2006a). ISO 14025. Etichete și declarații de mediu. Declarații de mediu de tip III. Principii și proceduri. Organizația Internațională de Standardizare, Geneva. (13) Un aspect de mediu este un element al activităților sau produselor unei organizații care are sau poate avea un impact asupra mediului (inclusiv asupra sănătății umane). (14) Un produs înseamnă orice bun sau serviciu (ISO 14040:2006). (15) Fluxul de referință este o măsură a rezultatelor proceselor dintr-un anumit sistem, necesară în scopul îndeplinirii funcției exprimate de unitatea de analiză (pe baza ISO 14040:2006). (16) Date generice – se referă la datele care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci obținute mai degrabă din baza de date de inventar aferente ciclului de viață ale unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor din Ghidul OEF. Sinonim cu „date secundare”. (17) Dacă un proces sau o instalație oferă mai mult de o funcție, și anume furnizează mai multe bunuri și/sau servicii („co-produse”), acesta (aceasta) este „multifuncțional(ă)”. În aceste situații, toate intrările și emisiile legate de procesul în cauză trebuie împărțite în mod principial între produsul vizat și celelalte co-produse. În mod similar, atunci când o instalație deținută și/sau exploatată în comun produce mai multe produse, ar putea fi necesar să se împartă intrările și emisiile respective între produsele din portofoliile de produse definite ale diferitelor organizații. Prin urmare, este posibil ca organizațiile care realizează un studiu OEF să trebuiască să abordeze probleme de multifuncționalitate atât la nivel de produs, cât și la nivel de instalație (a se vedea secțiunea 5.11 și anexa V). (18) Gama și cantitatea de bunuri/servicii furnizate în decursul intervalului de raportare. (19) (NACE Rev. 2, 2008, pagina 15). (20) (NACE Rev. 2, 2008, pagina 15) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/product_details/publication?p_product_code=KS-RA-07-015 (21) Codul alfabetic al secțiunii nu apare în codul numeric conform NACE și nu este, prin urmare, relevant în acest caz. (22) Intrare – flux de produse, materiale sau energie care intră într-un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare și co-produse (ISO 14040:2006). (23) Un lanț de aprovizionare parțial al unei organizații: de la extracția materiilor prime („cradle” - leagăn) până la poarta producătorului („gate”). Etapele de distribuție, depozitare, utilizare și scoatere din uz ale lanțului de aprovizionare sunt omise. (24) Un lanț de aprovizionare parțial al unei organizații, care include doar procesele din cadrul unei anumite organizații sau al unui anumit amplasament și procesele care au loc de-a lungul lanțului de aprovizionare, precum etapele de distribuție, depozitare, utilizare și eliminare sau reciclare. (25) Unitatea de analiză definește aspectele calitative și cantitative ale funcției (funcțiilor) și/sau serviciului (serviciilor) pe care le oferă organizația evaluată; definiția unității de analiză răspunde la întrebările „ce?”, „cât?”, „cât de bine?” și „cât timp?”. (26) Evaluarea ciclului de viață înseamnă compilarea și evaluarea intrărilor, a ieșirilor și a impacturilor potențiale asupra mediului ale unui sistem-produs pe parcursul întregului său ciclu de viață (ISO 14040:2006). (27) Fluxurile de ieșire sunt fluxuri de produse, materiale sau energie care ies dintr-un proces unitar. Produsele și materialele includ materii prime, produse intermediare, co-produse și eliberări (ISO 14040:2006). (28) „Cât de bine” și „pentru cât timp” reprezintă caracteristici importante care vor determina amprenta de mediu a proceselor din aval ce au loc pe durata etapei de utilizare. (29) Se pot distinge trei abordări cu privire la definirea limitelor organizaționale. Prima este abordarea în funcție de capitalul subscris, conform căreia limitele organizaționale cuprind toate activitățile în care există o cotă de participație. A doua este abordarea bazată pe controlul financiar, conform căreia organizațiile cuprind în cadrul limitelor lor definite numai acele activități asupra cărora au control financiar. A treia este abordarea bazată pe controlul operațional, conform căreia doar activitățile asupra cărora o organizație deține controlul operațional sunt incluse în limitele definite. (30) Abordarea bazată pe control este preferată abordării bazate pe capitalul subscris, deoarece este mai potrivită pentru măsurarea și managementul performanței de mediu, astfel cum se recunoaște în mod explicit în documente de orientare existente precum ISO 14069 și Protocolul GES. Mai mult, se consideră că o interpretare incluzivă a abordării bazate pe control (adică definirea limitelor organizaționale ținând seama de ambele tipuri de control – financiar și operațional) este necesară pentru a asigura modele cât mai reprezentative posibil care vor sprijini diferențierea în contextul unor utilizări obligatorii posibile. (31) „Date specifice” se referă la date măsurate sau colectate direct care sunt reprezentative pentru activitățile dintr-o anumită instalație sau un anumit ansamblu de instalații. Sinonim cu „date primare”. (32) Produs intermediar – ieșire dintr-un proces unitar care reprezintă o intrare pentru alte procese unitare și care necesită prelucrări ulterioare în cadrul sistemului (ISO 14040:2006). (33) Materii prime – materiale primare sau secundare utilizate la fabricarea unui produs (ISO 14040:2006). (34) Termenul „categorie de impact al EF” este utilizat în prezentul ghid în locul termenului „categorie de impact” utilizat în ISO 14044:2006. (35) Conform prezentului ghid, impacturile asupra mediului includ efecte asupra sănătății umane și asupra resurselor. (36) Termenul „indicator al categoriei de impact al EF” este utilizat în prezentul ghid în locul termenului „indicator al categoriei de impact” utilizat în ISO 14044:2006. (37) Se poate face o distincție între metodele de evaluare a impactului la punct intermediar („mid-point”) și la punct final („end-point”). Metodele aferente unui punct intermediar evaluează impacturile mai devreme în lanțul cauză-efect. De exemplu, metodele aferente unui punct intermediar exprimă încălzirea globală ca echivalent CO2, în timp ce metodele aferente punctului final o exprimă (de exemplu) ca ani de viață ajustați după incapacitate („Disability Adjusted Life Years”) [ani de pierdere a (calității) vieții din cauza unei boli sau a decesului în urma schimbărilor climatice]. (38) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2011a). Manualul sistemului internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD) - Recomandări pentru evaluarea ciclului de viață în contextul european – pe baza unor factori și modele existente de evaluare a impactului asupra mediului [International Reference Life Cycle Data System (ILCD) Handbook - Recommendations for Life Cycle Assessment in the European context - based on existing environmental impact assessment models and factors]. ISBN 978-92-79-17451-3, doi: 10.278/33030. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. (39) Termenul „evaluarea impactului EF” este utilizat în prezentul ghid în locul termenului „evaluarea impactului ciclului de viață” utilizat în ISO 14044:2006. Aceasta este etapa din analiza OEF care are ca scop înțelegerea și evaluarea amplorii și importanței impacturilor potențiale asupra mediului ale unui sistem pe parcursul întregului ciclu de viață [pe baza ISO 14044:2006]. Metodele de evaluare a impactului EF utilizate oferă factori de caracterizare a impactului pentru fluxuri elementare, în vederea agregării impactului pentru a obține un număr limitat de indicatori la punct intermediar și/sau de daună. (40) Pentru informații suplimentare cu privire la anumite modele și categorii de evaluare a impactului EF, se face trimitere la manualul ILCD „Framework and requirements for LCIA models and indicators” [„Cadrul și cerințele pentru modelele și indicatorii de evaluare a impactului pe ciclu de viață (EICV)”], Analysis of existing environmental assessment methodologies for use in LCA („Analiza metodologiilor existente de evaluare de mediu pentru utilizarea în ECV”) și Recommendations for life cycle impact assessment in the European context („Recomandări pentru evaluarea impactului pe ciclu de viață în contextul european”) (Comisia Europeană – JRC – IES 2010c, 2010e, 2011a). Aceste materiale sunt disponibile online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/. (*1) CFC-11 = triclorfluormetanul, numit și freon-11 sau R-11, este o clorofluorocarbură. (*2) PM2,5 = particule cu un diametru de 2,5 μm sau mai mic. (*3) NMVOC = compuși organici volatili nemetanici (*4) Sb = antimoniu (41) Emisiile directe în apele marine nu sunt incluse în această categorie de evaluare a impactului, dar trebuie raportate separat în cadrul informațiilor suplimentare referitoare la mediu (a se vedea secțiunea 4.6). (42) CTUe furnizează o estimare a fracțiunii potențial afectate din specii (PAF) integrată în timp și în volum per masă unitară de substanță chimică emisă (PAF m3 zi kg-1) (Rosenbaum et al. 2008, 538). (43) CTUh furnizează o estimare a creșterii morbidității în totalul populației umane per masă unitară de substanță chimică emisă (cazuri per kilogram), presupunând o pondere egală între cazurile de cancer și cele care nu sunt cancer, din cauza lipsei de informații mai precise în această privință (Rosenbaum et al. 2008, 538). (44) Aceasta se referă la volumul de apă consumat (excluzând apa de ploaie sau ape gri recuperate) sau, prin urmare, consumul net de apă dulce. (45) WRI și WBCSD 2011a, https://www.globalreporting.org (46) Calitatea datelor – caracteristici ale datelor care sunt legate de capacitatea acestora de a îndeplini cerințele stabilite (ISO 14040:2006). Calitatea datelor acoperă diverse aspecte, cum ar fi reprezentativitatea tehnologică, geografică și temporală, precum și integralitatea și precizia datelor de inventar. (47) Se referă la date care nu sunt colectate, măsurate sau estimate direct, ci obținute mai degrabă din baza de date de inventar al ciclului de viață ale unei terțe părți sau din altă sursă care respectă cerințele de calitate a datelor din metoda OEF. (48) O analizã criticã este un proces destinat sã asigure consecvența între un studiu OEF și principiile și cerințele prezentului document de orientare OEF și ale OEFSR-urilor conexe (dacã sunt disponibile) (pe baza ISO 14040:2006). (49) Această secțiune se bazează pe „Protocolul privind gazele cu efect de seră – Un standard de contabilizare și raportare pentru întreprinderi”, capitolul 4 (WRI și WBCSD 2004) și pe „Protocolul privind gazele cu efect de seră – Standardul de contabilizare și raportare privind lanțul valoric al întreprinderilor (domeniul 3), capitolul 5 (WRI și WBCSD 2011a). (50) Eliberările sunt emisii în aer și deversări în apă și în sol. (ISO 14040:2006). (51) „Achiziționate” înseamnă achiziționate sau introduse în alt mod în limitele organizaționale ale societății care raportează, inclusiv activele în regim de leasing. (52) Uniunea Europeană, 2009: Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140 E, 5.6.2009, p. 16). (53) Un factor de caracterizare (FC) este un factor derivat dintr-un model de caracterizare care se aplică pentru a converti un rezultat atribuit de profil de utilizare a resurselor și de emisie în unitatea comună a indicatorului categoriei EF (pe baza ISO 14040:2006). (54) Un inventar separat al emisiilor/absorbțiilor aferente surselor biogene de carbon implică faptul că următorii FC (a se vedea secțiunea 6.1.2) trebuie atribuiți categoriei de impact al amprentei de mediu „Schimbări climatice”: „-1” pentru absorbțiile de dioxid de carbon biogen; „+1” pentru emisiile biogene de dioxid de carbon biogen; „+ 25” pentru emisiile de metan. (55) Dacă informațiile privind perioada nu pot fi incluse, trebuie aleasă una din următoarele două opțiuni cu privire la data la care a avut loc schimbarea destinației terenului: (a) „Data de 1 ianuarie a primului an în care se poate demonstra că a avut loc schimbarea destinației terenului” sau (b) „Data de 1 ianuarie a primului an în care se realizează evaluarea emisiilor și absorbțiilor de GES” (BSI 2011). (56) Rata de încărcare este raportul dintre încărcarea reală și încărcarea completă sau capacitatea (de exemplu, masa sau volumul) pe care un vehicul îl/o transportă per deplasare. (57) Alocarea este o abordare pentru soluționarea problemelor legate de multifuncționalitate. Ea se referă la împărțirea fluxurilor de intrare ale unui proces, ale unui sistem-produs sau ale unei instalații între sistemul studiat și unul sau mai multe alte sisteme (pe baza ISO 14040:2006). (58) Pentru mai multe informații privind luarea în considerare a aspectelor legate de transport, a se vedea manualul ILCD (Sistemul internațional de date de referință privind ciclul de viață): General Guide for Life Cycle Assessment – detailed guidance („Ghid general pentru evaluarea ciclului de viață – orientări detaliate”), secțiunea 7.9.3. (59) http://lca.jrc.ec.europa.eu/lcainfohub/datasetArea.vm (60) Această secțiune se bazează pe Standardul de contabilizare și raportare pe ciclul de viață al produsului din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră (Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard), 2011 – secțiunea 7.3.1. (61) Comisia Europeană - Centrul Comun de Cercetare, Institutul pentru Mediu și Durabilitate (2010f). Manualul sistemului internațional de date de referință privind ciclul de viață (ILCD) – Nomenclatură și alte convenții [International Reference Life Cycle Data System (ILCD) Handbook –Nomenclature and other conventions]. Prima ediție. EUR 24 384. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg. http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (62) „Reprezentativitate tehnologică” este un termen utilizat în prezentul ghid în locul termenului „acoperire tehnologică” folosit în ISO 14044. (63) „Reprezentativitate geografică” este un termen utilizat în prezentul ghid în locul termenului „acoperire geografică” folosit în ISO 14044. (64) „Reprezentativitate temporală” este un termen utilizat în prezentul ghid în locul termenului „acoperire temporală” folosit în ISO 14044. (65) „Incertitudinea parametrilor” este un termen utilizat în prezentul ghid în locul termenului „fidelitate/precizie” folosit în ISO 14044. (66) „Consecvență și adecvare metodologică” este un termen utilizat în prezentul ghid în locul termenului „consecvență” folosit în ISO 14044. (67) Conform termenilor OEF, inventarul ciclului de viață este același cu profilul de utilizare a resurselor și de emisie. (68) Această cerință se aplică până la sfârșitul anului 2015. Începând din 2016, va fi necesară respectarea pe deplin a metodologiei OEF și se poate așadar presupune ca este de foarte bună calitate, pentru a calcula DQR în formula 1 (adică M = 1). (69) Înseamnă acele procese din lanțul de aprovizionare al organizației în cazul cărora nu este posibil un acces direct la informații. De exemplu, majoritatea proceselor din amonte ale lanțului de aprovizionare și, în general, toate procesele din aval vor fi considerate parte a sistemului de fundal. (70) „După caz” înseamnă că reprezentativitatea datelor poate varia în funcție de organizație. OEFSR trebuie să definească criteriile de reprezentativitate. (71) „Atribuțional” - se referă la modelarea bazată pe procese care are ca scop să ofere o reprezentare statică a unor condiții medii. (72) Aceasta înseamnã cã nu toate datele din set trebuie sã obținã o categorie de „calitate bunã” pentru ca setul de date sã obținã o categorie globalã de „calitate bunã”, ci douã pot fi categorisite ca „satisfãcãtoare”. Dacã mai mult de douã sunt categorisite ca „satisfãcãtoare” sau dacã una este categorisitã ca „slabã” și una ca „satisfãcãtoare”, calitatea globalã a datelor din setul de date este reclasificatã la categoria inferioarã imediat urmãtoare, și anume „satisfãcãtoare”. (73) Pragul de 70 % este ales pentru a crea un echilibru între obiectivul realizării unei evaluări fiabile și necesitatea ca această să fie în continuare fezabilă și accesibilă. (74) Procesele din prim-plan sunt acele procese din ciclul de viață al organizației pentru care este disponibil accesul direct la informații. De exemplu, amplasamentul producătorului și alte procese exploatate de organizație sau de contractanți (de exemplu transportul bunurilor, servicii pentru sediul central etc.) aparțin sistemului din prim-plan. (75) Inclusiv valorii medii ale datelor reprezentând mai multe amplasamente. Valorile medii ale datelor se referã la media ponderatã cu producția a datelor specifice. (76) O definiție a proceselor „din prim-plan” și „de fundal” se găsește în secțiunea de glosar. (77) http://lca.jrc.ec.europa.eu/lcainfohub/datasetArea.vm (78) http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/data (79) Datele extrapolate sunt date dintr-un anumit proces care sunt folosite pentru a reprezenta un proces similar în cazul căruia nu sunt disponibile date, pornind de la premisa că acestea sunt suficient de reprezentative. (80) Un proces unitar este cel mai mic element luat în considerare în cadrul profilului de utilizare a resurselor și de emisie pentru care se cuantifică date de intrare și de ieșire. (pe baza ISO 14040:2006). (81) „Direct atribuibil(ă)” se referă la un proces, o activitate sau un impact care are loc în cadrul limitelor organizaționale definite. (82) A se vedea mai jos pentru un exemplu de înlocuire directă. (83) Un sistem-produs este ansamblul de procese unitare, cu fluxuri elementare și de produs, care îndeplinește una sau mai multe funcții definite și care modelează ciclul de viață al unui produs (ISO 14040:2006). (84) Înlocuirea indirectã are loc atunci când un produs este înlocuit, dar nu se știe exact cu care produse. (85) Un mecanism de mediu este definit ca un sistem de procese fizice, chimice și biologice pentru o categorie de impact al EF dată, care leagă rezultatele profilului de utilizare a resurselor și de emisie de indicatorii de categorie EF. (pe baza ISO 14040:2006). (86) Pentru mai multe informații cu privire la abordările de ponderare existente pentru evaluarea impactului ciclului de viață, vă rugăm să consultați rapoartele elaborate de JRC și CML intitulate Background review of existing weighting approaches in LCIA („Trecere în revistă generală a abordărilor de ponderare existente în cadrul EICV”) și Evaluation of weighting methods for measuring the EU-27 overall environmental impact” („Evaluarea metodelor de ponderare pentru măsurarea impactului global asupra mediului al UE-27”). Aceste materiale sunt disponibile online la adresa http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (87) Ar trebui observat că ISO 14040 (ISO 2006b) și 14044 (ISO 2006c) nu permit utilizarea ponderării în sprijinul afirmațiilor comparative făcute publice. (88) Termenul „interpretarea amprentei de mediu” este utilizat în prezentul Ghid OEF în locul termenului „interpretarea ciclului de viață” utilizat în ISO 14044:2006. Un tabel de corespondență a terminologiei utilizate în prezentul Ghid OEF cu terminologia ISO este inclus în anexa VII. (89) Afirmațiile comparative sunt declarații de mediu referitoare la superioritatea sau echivalența unei organizații față de o organizație concurentă care oferă aceleași produse, pe baza rezultatelor unui studiu OEF și a OEFSR-urilor aferente. (pe baza ISO 14040:2006). (90) Raportul principal, astfel cum este definit aici, trebuie să respecte pe cât posibil cerințele ISO 14044:2006 privind raportarea pentru studii care nu conțin afirmații comparative destinate să fie făcute publice. (91) Analizele de senzitivitate sunt proceduri sistematice pentru estimarea efectelor opțiunilor alese în ceea ce privește metodele și datele asupra rezultatului unui studiu OEF. (pe baza ISO 14040: 2006) (92) Această secțiune se bazează pe Standardul de contabilizare și raportare pe ciclul de viață al produsului din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră (Greenhouse Gas Protocol Product Life Cycle Accounting and Reporting Standard), 2011 – secțiunea 12.3. (93) Ani de experiență în domeniul revizuirii și auditului de mediu. (94) Numărul de revizuiri privind conformitatea cu ISO 14040/14044, conformitatea cu ISO 14025 (declarații de mediu privind organizațiile) sau seturile de date ICV. (95) Ani de experiență în domeniul activităților legate de EF sau ECV, începând de la obținerea diplomei de licență. (96) Ani de experiență într-un sector legat de organizație (organizații). Calificarea cunoștințelor cu privire la tehnologii sau alte activități se atribuie în funcție de clasificarea codurilor NACE [Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire]. Clasificările echivalente ale altor organizații internaționale pot fi de asemenea utilizate. Experiența dobândită în ceea ce privește tehnologii sau procese în orice subsector este considerată valabilă pentru întregul sector. (97) Ani de experiență în sectorul public, de exemplu într-un centru de cercetare, o universitate, o instituție guvernamentală legată de produsul (produsele) studiat(e). (98) Punctajele suplimentare sunt complementare. (99) Termenul „unitate de analiză” este utilizat în prezentul ghid în locul termenului „unitate funcțională” utilizat în ISO 14044. (100) Date extrapolate – se referă la datele dintr-un anumit proces care sunt folosite pentru a reprezenta un proces similar pentru care nu sunt disponibile date, pornind de la premisa că acestea sunt suficient de reprezentative. (101) WRI și WBCSB - Anexa 3 la Standardul de contabilizare și raportare privind lanțul valoric al întreprinderilor (domeniul de aplicare 3) din cadrul Protocolului privind gazele cu efect de seră [Greenhouse Gas Protocol’s Corporate Value Chain (Scope 3) Accounting and Reporting Standard], 2011. (102) O diagramă flux este o reprezentare schematică a sistemului modelat (sisteme din prim-plan și legături către sistemul de fundal) și a tuturor intrărilor și ieșirilor principale. (103) Se face distincție între „fluxuri elementare” [adică (ISO 14044, 3.12) „material sau energie care intră în sistemul aflat în studiu, care a fost extras din mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană anterioară, ori material sau energie care iese din sistemul aflat în studiu și care este eliberat în mediu fără a suferi o transformare printr-o acțiune umană ulterioară.”] și „fluxuri neelementare” [adică toate celelalte intrări (de exemplu, energie electrică, materiale, procese de transport) și ieșiri (de exemplu, deșeuri, produse secundare) din cadrul unui sistem, care necesită modelare suplimentară pentru a fi transformate în fluxuri elementare]. (104) Manualul ILCD – Nomenclatură și alte convenții. http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (105) Idem. (106) Aceastã abordare se bazeazã pe „circuitul deschis”, în cazul cãruia piața nu prezintã niciun dezechilibru vizibil (alocare 50/50), din BPX 30-323-0. (ADEME 2011) S-au fãcut unele adaptãri pentru alocarea impacturilor de eliminare (evitate), pentru a se atinge de asemenea un echilibru fizic corect în sisteme formate din produse diferite. (107) Unitatea de analiză poate varia în funcție de produsul/materialul evaluat. În multe cazuri, ea va fi 1 kg de material, dar poate fi diferită dacă este cazul. Pentru lemn, de exemplu, se utilizează de obicei ca unitate de analiză 1 m3 (deoarece greutatea diferă în funcție de conținutul de apă). (108) „Reciclat” ar trebui interpretat într-un context larg. De exemplu, include de asemenea compostarea și metanizarea. (109) Datele privind generarea și tratarea deșeurilor pentru fiecare stat membru pot fi găsite la adresa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/waste/data/main_tables. (110) http://lct.jrc.ec.europa.eu/assessment/publications (111) http://lca.jrc.ec.europa.eu/lcainfohub/datasetList.vm?topCategory=End-of-life+treatment&subCategory=Energy+recycling (112) De exemplu: http://data.worldbank.org/data-catalog/commodity-price-data; http://www.metalprices.com/; http://www.globalwood.org/market/market.htm; http://www.steelonthenet.com/price_info.html; http://www.scrapindex.com/index.html. (113) Emisiile sunt clasificate în trei „domenii”. Domeniul 1 se referă la emisiile directe (și anume, emisii din surse care sunt deținute sau controlate de organizația raportoare). Emisiile din domeniul 2 sunt emisii indirecte (și anume, emisii care apar în urma activităților organizației raportoare, dar sunt generate la surse deținute sau controlate de altă organizație) din generarea energiei achiziționate consumate de organizație, iar emisiile din domeniul 3 sunt toate celelalte emisii indirecte care sunt generate în lanțul valoric al organizației. (WRI și WBSCD 2011a).